Rezolvând întrebarea filozofică dacă suntem buni din naştere sau răi din naştere reuşim să ne conturăm propria percepţie a realităţii şi, astfel, variabila spirituală din ecuaţia vieţii.
Cele ce urmează sunt susţinute de documente guvernamentale americane declasificate, de persoane oficiale aflate în legătură cu comunitatea de informaţii americană, de publicaţii ale celor orientaţi spre sănătatea mintală şi de interviuri luate de la supravieţuitori supuşi împotriva voinţei lor unei foarte complexe forme de control al minţii bazată pe traumă, cunoscută ca programarea „MONARCH”.
Un cuvânt de atenţionare pentru supravieţuitorii unui control al minţii intens şi sistematic şi/sau unele forme de abuz ritualic: există numeroşi „declanşatori” în acest articol. De aceea, este recomandat a nu se citi decât dacă există sisteme de sprijin sau dacă aveţi o personalitate în totalitate reintegrată.
O scurtă istorie a controlului
Religiile misterioase ale Egiptului, Greciei, Indiei şi Babylonului antic ajutat la punerea bazelor ocultismului, aceasta însemnând „cunoaşterea secretă”. Una dintre primele scrieri ce a fost de referinţă pentru ocultism este „Cartea egipteană a morţilor”, o compilaţie ce descrie explicit metode de tortură şi intimidare (pentru a crea o traumă), utilizarea licorilor (drogurilor) şi de spunere a formulelor magice (hipnotism), în final, ducând la sclavizarea totală a iniţiatului. (1) Acestea au fost ingredientele principale pentru o parte a ocultismului cunoscută ca satanism de-a lungul timpului. În timpul secolului al XIII-lea, biserica romano-catolică a crescut şi a solidificat dominionul său în Europa cu infama Inchiziţie. Satanismul a supravieţuit acestei perioade de persecuţii, ascunzându-se bine după vălul diferitelor grupuri ezoterice.
În 1776, un iezuit bavarez, pe numele său Adam Weishaupt, a fost desemnat de Casa Rotschild să centralizeze componenta de putere a Religiilor Misterului în ceea ce este cunoscut ca „Iluminati”, însemnând „iluminaţii”. Aceasta a fost un amalgam de puternice linii de sânge oculte, societăţi secrete de elită şi fraternităţi masonice influente, cu dorinţa de a crea cadrul pentru o „nouă ordine mondială”. Scopul oficial al acestora era de a aduce fericirea universală rasei umane. Intenţia ascunsă era de a creşte gradat controlul asupra maselor, devenind astfel stăpânii planetei.
Alianţa engleză
În secolul XIX, Marea Britanie şi Germania erau recunoscute ca zonele geografice principale aflate sub controlul Iluminaţilor. Astfel, nu ne va surprinde că primul pas în cercetarea în Ştiinţa Comportamentului a avut loc în 1882, în timp ce primele tehnici psihiatrice şi medicale utilizate în controlul minţii au fost dezvoltate la Institutul „Împăratul Wilhelm” (Kaiser Wilhelm Institute) din Germania. Institutul Tavistock de Relaţii Umane (Tavistock Institute of Human Relations) a fost înfiinţat în Londra în 1921 pentru a studia limita de rezistenţă umană. Kurt Lewin, un psiholog german, a devenit directorul Institutului Tevistock în 1932, iar, aproape în acelaşi timp, Germania nazistă îşi intensifica cercetările în neuropsihologie, parapsihologie şi ocultism.
Interesant este faptul că un schimb progresiv de idei ştiinţifice a avut loc între Anglia şi Germania, cel mai notabil în domeniul eugenie: mişcarea devotată „îmbunătăţirii” speciei umane prin controlul factorilor ereditari la procreare. Infama unire enigmatică a celor două ţări a fost realizată parţial prin Ordinul Zorilor Aurii, o societate secretă ce aduna mulţi oficiali de rang înalt din partidul nazist şi din aristocraţia britanică. Înaltul ofiţer SS Heinrich Himmler conducea un proiect ştiinţific denumit Lebersborn, ce includea procreare selectivă şi adoptarea copiilor, un număr ciudat de mare de gemeni printre ele.(2) Scopul programului era de a crea o superrasă (arienii), care ar trebui să fie în totalitate loiali cauzei celui de-al Treilea Reich (Noua Ordine Mondială).
Multe dintre experimentele primare în inginerie genetică şi modificarea comportamentului au fost conduse de dr. Joseph Mengele la Auschwitz, unde a analizat cu sânge rece efectele traumei, colorarea ochilor şi procrearea gemenilor. Pe lângă experimentele chirurgicale secrete realizate în lagărele de concentrare, unii dintre copii au fost supuşi şi unui număr mare de electroşocuri. Mulţi dintre ei însă, nu au supravieţuit brutalităţii.
În acelaşi timp, „spălarea creierului” era făcută pe cei internaţi la Dachau, ce erau hipnotizaţi şi apoi li se administra mescalină, un drog halucinogen. În timpul războiului, cercetări paralele asupra comportamentului au fost conduse de dr. George Estabrooks la Colgate University. Legăturile sale cu armata de uscat americană (Army), CID, FBI şi alte agenţii au rămas învăluite în secret. Estabrooks mai „aluneca” ocazional şi mai discuta despre munca sa la crearea curierilor hipnoprogramaţi şi a personalităţilor disociate induse hipnotic.(3)
După al doilea război mondial, Departamentul Apărării al Statelor Unite a „importat” mulţi oameni de ştiinţă de vârf nazişti germani şi fascişti italieni, precum şi spioni via America de Sud şi Vatican. Numele de cod al acestei operaţiuni a fost „Proiectul Agrafa” (Project Paperclip).(4) Unul dintre cei mai însemnaţi oameni pe care i-a luat America a fost generalul german Reinhard Gehlen, şeful informaţiilor pentru Rusia al lui Hitler. După sosirea în Washington D.C. în 1945, Gehlen s-a întâlnit de mai multe ori cu Preşedintele Truman, generalul William „Wild Bill” Donovan – directorul Office of Strategic Services (OSS) şi cu Allen Dulles, care avea să devină mai târziu şeful CIA. Obiectivul sesiunilor lor de brain-storming era să reorganizeze serviciul de informaţii american, transformând-o într-o extrem de eficientă organizaţie acoperită. Punctul culminant al eforturilor lor a produs Grupul Central de Informaţii ( Central Intelligence Group) în 1946, redenumit Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) în 1947.
Reinhard Gehlen a avut o profundă influenţă în crearea Consiliului Naţional de Securitate (National Security Council), de la care a derivat Actul Naţional de Securitate din 1947. Această parte legislativă a fost creată pentru a proteja un număr excesiv de activităţi guvernamentale ilegale, inclusiv programe clandestine de control al minţii.
Evoluţia proiectului „MKULTRA”
Cu CIA şi Consiliul Naţional de Securitate clar stabilite, primul dintr-o serie de programe acoperite de spălare a creierului a fost iniţiat de Forţele Navale (Navy), în toamna anului 1947. Proiectul „Chatter” (Proiectul „Murmur”) a fost dezvoltat ca răspuns la „succesele sovietice” în utilizarea „drogurilor adevărului”. Această raţiune era, în orice caz, o poveste de acoperire în cazul în care programul avea să iasă la lumină. Cercetarea s-a concentrat pe identificarea drogurilor ce ar putea fi utilizate în interogări şi recrutarea agenţilor. (5) Proiectul a luat sfârşit oficial în 1953.
CIA a decis să extindă eforturile în domeniul modificării comportamentului prin naşterea Proiectului „PASĂREA ALBASTRĂ” (Project „BLUEBIRD”), aprobat de Allen Dulles în 1950. Obiectivele sale erau:
descoperirea unor mijloace de condiţionare a personalului pentru prevenirea extragerii neautorizate a informaţiilor de la acesta prin mijloacele cunoscute;
investigarea posibilităţii de control a unui individ, prin aplicarea unor tehnici speciale de interogare;
cercetarea posibilităţii lărgirii memoriei;
stabilirea unor mijloace defensive pentru prevenirea controlului de către forţele ostile a personalului agenţiei.
În august 1951, Proiectul „PASĂREA ALBASTRĂ” a fost redenumit Proiectul „ANGHINAREA” (Project ARTICHOKE”), ce a evaluat utilizarea ofensivă a tehnicilor de interogare, inclusiv hipnoza şi drogurile. Programul a încetat în 1956. trei ani înainte de oprirea Proiectului „ANGHINAREA”, apare Proiectul „MKULTRA”, la 13 aprilie 1953, după indicaţiile date de Richard Helms, director delegat al informaţiilor centrale (Deputy Director of Central Intelligence – DDCI), cu scopul de a stabili un „mecanism special de finanţare de o sensibilitate extremă”. (6) Presupusa etimologie a lui „MK” este „Mind Kontrolle”. Traducerea evidentă a cuvântului german „kontrolle” în engleză este „control”. (7) o armată de doctori germani procuraţi după război din sferele naziste, a fost de o inestimabilă valoare în dezvoltarea lui „MKULTRA”. Corelaţia dintre experimentele desfăşurate în lagărele de concentrare şi numeroasele sub-proiecte ale „MKULTRA” sunt foarte clar evidenţiate. Variatele căi de control al omului utilizate în „MKULTRA” au inclus iradierea, electroşocurile, psihologia, psihiatria, sociologia, antropologia, grafologia, substanţele de hărţuire şi materialele şi aparatura militară, „LSD” fiind cel mai des utilizat „material”. O procedură specială, numită „MKDELTA”, a fost stabilită pentru a conduce „MKULTRA” în străinătate. Materialele „MKULTRA/DELTA” au fost utilizate cu scopul de a hărţui, discredita sau incapacita. ( Dintre cele 149 de sub-proiecte identificate ce se desfăşurau sub umbrela „MKULTRA”, Proiectul „MONARH” (Project „MONARCH”) a fost început oficial de către Armata de Uscat a Statelor Unite (U.S. Army), la începutul anilor ’60 (deşi, neoficial, fusese implementat mult mai devreme) şi pare să fie cel mai important, fiind, încă, clasificat STRICT SECRET din motive de „securitate naţională”. (9) „MONARCH” poate să fi reieşit din proiectele „MKSEARCH”, cum ar fi Operaţiunea „SPELLBINDER” („LEGĂTURA VRAJEI”), care trebuia să creeze asasinii „adormiţi” (ex. „candidaţii manciurieni” – „Manchurian Candidates”), ce puteau fi activaţi după primirea unei fraze sau a unui cuvânt cheie în timpul unei transe post-hipnotice. Operaţiunea „OFTEN”, un studiu ce a încercat să controleze puterea forţelor oculte a fost unul dintre cele câteva programe de acoperire ce trebuia să ascundă realitatea perfidă a Proiectului „MONARCH”.
Definiţie şi descriere
Numele „Monarch” nu este neapărat definit în contextul nobilimii regale, ci se referă mai degrabă la fluturele-monarch (Monarch butterfly). Când o persoană suferă traume prin electroşocuri, o senzaţie de pierdere a greutăţii capului este resimţită de parcă ai pluti sau ai bate din aripi ca un fluture. Există, de asemenea, o reprezentare simbolică legată de transformarea sau metamorfoza acestei frumoase insecte: de la o omidă, la un cocon (adormire, inactivitate), până la fluture (o nouă creaţie), ce se va întoarce la punctul său de origine. Aceasta este schema care face unice aceste specii.
Simbolismul ocult dă un înţeles adiţional cuvântului „psihic”: acesta înseamnă „suflet” , dar şi „fluture” ce vine de la credinţa că sufletele umane devin fluturi în timp ce caută să se reîncarneze din nou. (10)
Unele grupuri mistice antice, cum ar fi gnosticii, au văzut fluturele ca un simbol al cărnii pângărite. „Îngerul morţii” (vi-l amintiţi pe Mengele?) a fost portretizat în lucrările de artă gnostice strivind fluturele. (11) o marionetă este o păpuşă căreia îi sunt ataşate fire, fiind controlată de păpuşar, tot astfel „programarea Monarch” se referă la „sindromul marionetă”. „Condiţionarea Imperială” este un alt termen utilizat, în timp ce unii terapeuţi în boli mintale o cunosc ca „secvenţe de răspuns condiţionat la stimuli”. Proiectul „Monarh” poate fi cel mai bine descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă, cu scopul de a compartimenta mintea în personalităţi multiple în interiorul unui cadru sistematic. În timpul acestui proces, un ritual satanic ce include, de obicei, mistica Cabalei, este realizat, cu scopul de a ataşa un anume demon sau grup de demoni schimbării corespunzătoare. Desigur, cei mai sceptici vor vedea asta ca un mijloc de a creşte efectele traumei în interiorul victimei, negând orice credinţă iraţională că posedarea de către demoni, de fapt, are loc.
Modificări şi declanşatori
O altă modalitate de a examina această victimizare întortocheată a corpului şi a sufletului este de a o privi ca pe un complex program de calculator: un fişier (modificare) este creat prin traumă, repetiţie şi consolidare. Pentru a activa (declanşa) fişierul, o parolă sau un cod de acces specific (sugestie sau comandă) este necesar. Victima/supravieţuitorul este numit „sclav” de către programator/manipulator, care, în schimb, este perceput ca „stăpân” sau „zeu”. Aproape 75% sunt femei, fiindcă ele au o mai mare toleranţă la durere şi tind să se disocieze mai rapid decât bărbaţii. Subiecţii sunt folosiţi, în principal, în operaţiuni acoperite, prostituţie şi pornografie; implicarea în industria divertismentului este notabilă. Un ofiţer militar cu legături în DIA a spus autorului că „în tabloul cel mare’, aceşti oameni (victimele „Monarh”) sunt în toate sferele sociale, de la cerşetorul de pe stradă, până la tipul cu gulerul scrobit”. Mai mult, un agent CIA în rezervă a discutat pe departe utilizarea acestui tip de personal ca „plante” sau „cameleoni”, în scopul infiltrării unor grupuri desemnate, culegerii de informaţii şi”sau injectării unei agende ulterioare. Există un mare număr de schimbări în interiorul victimei /supravieţuitorului cu numeroase programe de revenire, oglinzi şi umbre. O secţiune a modificărilor părţii luminoase (bune) şi a părţii întunecate (rele) sunt conectate şi rotite în jurul unei axe. Una dintre structurile interne principale (şi sunt multe) din interiorul sistemului este modelată în forma unei spirale duble, ce constă în şapte nivele. Fiecare sistem are un programator intern ce supraveghează „paznicul porţii” (demonii?), ce permit sau blochează intrarea în diferite camere. Câteva dintre imaginile predominant văzute de către victime/supravieţuitori sunt copaci, „copacul vieţii” din Cabală, cu sistemele de rădăcini aferente, bucle infinite, litere şi simboluri antice, pânze de păianjen, cioburi de sticle sau oglinzi, măşti, castele, labirinturi, demoni/monştri/extratereştrii, scoici, fluturi, şerpi, panglici, arce, ceasuri, roboţi, diagrame ale lanţului de comandă şi/sau scheme de circuite de computer.
Liniile de sânge şi crearea gemenilor
Majoritatea victimelor/supravieţuitorilor se trag din familii (linii de sânge) satanice cu multe generaţii în spate şi sunt programate, la suprafaţă, „să-şi îndeplinească destinul de aleşi sau de generaţii alese” (un termen inventat de Mengele la Auschwitz). Unii sunt adoptaţi de familii cu aceleaşi origini, alţii sunt utilizaţi în aceste coşmaruri neurochirurgicale ca „cei ataşaţi” (cei ce nu aparţin liniilor de sânge), de obicei, proveniţi de la orfelinate, case de adopţii sau familii incestuoase cu o lungă istorie pedofilă. Se pare, de asemenea, că, există un model al membrilor de familie afiliaţi agenţiilor de informaţii militare sau guvernamentale.
Mulţi dintre cei abuzaţi vin din familii care folosesc catolicismul, mormonismul sau creştinismul carismatic ca o „faţadă” pentru activităţile lor abominabile (membrii altor grupări religioase fiind şi ele implicate). Victimele/supravieţuitorii răspund, în general, mult mai bine la o structură ierarhică religioasă (dogmatică, bazată pe legi) rigidă, fiindcă se merge în paralel cu programarea lor de bază. Autoritatea nu este provocată, pentru că voinţa lor este subjugată prin condiţionări subiective şi bazate pe ordine.
Caracteristicile fizice de identificare ale victimelor/supravieţuitorilor includ adesea multiple cicatrice datorate electrozilor şi/sau aluniţe rezultate pe piele. Câţiva ar putea avea diverse părţi ale corpului mutilate de cuţit, ştampile incandescente sau ace, fluturi sau tatuaje oculte fiind, de asemenea, comune. În general, cei ce se trag din liniile de sânge alese este puţin probabil să aibă astfel de semne, pentru că pielea lor trebuie „să rămână pură şi imaculată”.
Scopul final al acestei manipulări sofisticate a acestor indivizi poate suna nerealist şi depinde de gradul nostru de înţelegere al tărâmurilor fizic şi spiritual. Cele mai adânci şi mai întunecate modificări din interiorul liniilor de sânge alese sunt făcute să fie inactive până când „Anticristul” va fi revelat. Aceste modificări pentru „Noua Ordine Mondială” conţin, se pare, ordine şi instrucţiuni pentru antrenarea şi/sau iniţierea unui larg segment al populaţiei (posibil clone sau „oameni fără suflet”), stimulând astfel, programul de control social pentru noul mileniu. „Crearea de gemeni” pe cale nebiologică este încă o trăsătură bizară observată în cadrul programării „Monarh”. De exemplu, doi copii ce nu se cunosc vor fi iniţiaţi ceremonial într-un ritual magic de „legare a sufletelor”, putând fi astfel, „împerecheaţi inseparabil pentru eternitate” (să fie o altă conexiune cu Mengele?). Ei împart, în mod esenţial, două jumătăţi ale aceleiaşi informaţii programate făcându-i interdependenţi. Fenomenele paranormale ca proiecţia astrală, telepatia, percepţia extrasenzorială etc. par să fie mai pronunţate între cei ce au trecut prin acest proces.
Nivelele programării „Monarch” (12)
ALFA – este programarea obişnuită sau „generală” în cadrul personalităţii de control de bază; se caracterizează printr-o extrem de mare capacitate de memorare, împreună cu o creştere substanţială a forţei fizice şi a acuităţii vizuale. Programarea în alfa este realizată prin divizarea deliberată a personalităţii victimei, care, în esenţă, cauzează o separare a creierului drept de cel stâng, permiţând o unire programată a acestora printr-o stimulare a legăturii neuronale.
BETA – se referă la programarea „sexuală”. Această programare elimină toate convingerile morale învăţate şi stimulează instinctul sexual primitiv, liber de inhibiţii. Modificările „felină” pot apărea la acest nivel.
DELTA – acesta este cunoscut ca „programarea-ucigaş”, dezvoltat iniţial pentru antrenarea agenţilor speciali sau a soldaţilor de elită (de exemplu Delta Force, Primul Batalion al Pământului, Mossad etc.) pentru operaţiuni acoperite. Debitul optim de adrenalină şi agresiunea controlată sunt evidente, subiectele sunt lipsite de frică, subiecţii sunt foarte sistematici în îndeplinirea însărcinărilor lor. Instrucţiuni de sinucidere sau autodistrugere sunt incluse la acest nivel.
TETA – luat în considerare la programarea „psihică”. Liniile de sânge (acelea care vin din familii ce sunt satanice de multe generaţii) au arătat o mai mare înclinare spre posedarea abilităţilor telepatice, în comparaţie cu celelalte linii de sânge. Datorită limitărilor sale evidente, diverse forme de sisteme de control electronic al minţii au fost dezvoltate şi introduse, cum ar fi dispozitive telemetrice umane biomedicale (implanturi în creier), lasere cu energie direcţionată ce utilizează microunde şi/sau electromagnetismul. Se spune că aceştia sunt utilizaţi în cooperare cu computere foarte avansate şi sofisticate sisteme de urmărire prin satelit.
OMEGA – o formă de programare pentru „autodistrugere”, cunoscută şi ca „Codul Verde”. Comportamentele corespunzătoare includ tendinţele suicidale şi/sau automutilarea. Acest program este, în general, activat când victima/supravieţuitorul începe terapia sau interogarea şi pre multe amintiri au fost recuperate.
GAMA – o altă formă de protecţie a sistemului este „programarea prin inducerea în eroare”, care permite dezinformarea şi direcţionarea greşită. Acest nivel se întrepătrunde cu demonologia şi tinde să se regenereze mai târziu dacă este dezactivată inadecvat.
Metodă şi componente
Procesul iniţial începe cu crearea disocierii în interiorul subiectului, aceasta având loc de la naştere, până la vârsta de şase ani. Aceasta se realizează, la început, prin utilizarea electroşocurilor ce se realizează chiar şi când copilul mai este în pântecele mamei. Datorită traumelor severe induse prin electroşocuri, abuzuri sexuale şi prin alte metode, mintea se divide în personalităţi alternative. Cunoscută oficial ca Dereglări de Personalitate Multiplă (Multiple Personality Disorder), este acum recunoscută ca Dereglare de Identitate Disociativă şi este baza programărilor „Monarh”. Condiţionarea viitoare a minţii victimei este amplificată prin hipnotism, pedeapsă dublu-relaţionată, alternanţa plăcere-durere, privarea de apă, mâncare, somn şi senzorială, împreună cu diferite droguri care modifică anumite funcţii cerebrale.
Următoarea etapă este implementarea şi imprimarea comenzilor şi mesajelor detaliate în interiorul modificărilor realizate. Acest lucru se realizează prin utilizarea căştilor hi-tech, împreună cu generatoare controlate de computer ce emit unde sonore imperceptibile sau unde armonice ce afectează învelişul de acid ribonucleic al căilor neuronale ce duc la mintea subconştientă şi inconştientă. Dispozitivele optice pentru „Realitatea virtuală” sunt uneori utilizate simultan cu generatoarele de unde armonice, proiectându-se lumini colorate pulsatorii, imagini subliminale şi de disociere a ecranului. Electroşocuri de mare voltaj sunt utilizate apoi, pentru disocierea memoriei.
Programarea este înnoită periodic şi întărită prin agenţi vizuali, auditivi şi scrişi. Câteva dintre temele de programare de început au inclus Vrăjitorul din Oz şi Alice în Ţara Minunilor, ambele saturate cu simboluri oculte. Multe dintre recentele desene animate şi filme Disney sunt realizate în dublu scop: desensibilizarea majorităţii populaţiei utilizând imagini subliminale şi programarea neurolingvistică şi crearea deliberată a declanşatorilor specifici şi a cheilor pentru programarea de bază a copiilor „Monarh” uşor impresionabili. Un prim exemplu al modului în care programarea subliminală lucrează este să priviţi la recenta producţie cinematografică de senzaţie de la Disney „Pochahontas”, curios catalogată ca un film animat de „gradul 33” (cel mai înalt grad al Francmasoneriei de Rit Scoţian). În film, bunica Willow (salcie) este un copac mistic de 400 de ani care o învaţă pe Pochahontas (fără mamă) să-şi asculte inima şi o ajută să realizeze că toate răspunsurile sunt în interior. Bunica Willow vorbeşte constant în „dublu sens” şi utilizează „inversarea” (de exemplu: „Uneori calea cea bună nu este şi cea mai uşoară.” Starea de fapt ezoterică derivată: calea din stânga (calea ce duce la distrugere) este cea mai uşoară. În sistemele structurate ale Iluminaţilor de dereglări multiple de personalitate, salcia reprezintă puterile oculte ale druizilor. Imaginile intrinseci ale crengilor, frunzelor şi rădăcinilor copacului sunt foarte semnificative, de vreme ce legături spirituale întunecate sunt asociate cu „programarea sălciei” şi acestea sunt:
1.crengile sunt folosite pentru biciuirea victimelor în cadrul ritualurilor în scopul „curăţirii”;
2.o salcie poate îndura tulburări majore ale vremii (ex.: furtuni) şi este recunoscută pentru flexibilitatea sa. Victimele/supravieţuitorii programării descriu crengile sălciei învăluindu-i, fără vreo speranţă de scăpare;
3.sistemul adânc de rădăcini al sălciei o face pe victimă/supravieţuitor să se simtă de parcă ar cădea adânc, tot mai adânc într-un abis, atunci când sunt în transă hipnotică.
Muzica joacă un rol instrumental în programare, prin combinaţii ale tonurilor variabile, ritmurilor şi cuvintelor. Numeroasele romane ale lui maestrului fricii Stephen King şi filmele ulterioare sunt utilizate, susţin surse credibile, în astfel de scopuri ticăloase. Una dintre ultimele sale cărţi, „Insomnia”, prezintă o fotografie a lui King împreună cu o frază de declanşare „NOI NU DORMIM NICIODATĂ” (”WE NEVER SLEEP”) – grăitor pentru cineva cu tulburări de personalitate multiplă/tulburări de identitate disociativă, scrisă sub un ochi atoatevăzător. O listă parţială a altor medii utilizate pentru întărirea programării de bază, sunt: Pinochio, Frumoasa din pădurea adormită, Albă-ca-zăpada, Frumoasa şi Bestia, Aladin, Mica sirenă (Little Mermaid), Regele Leu (Lion King), E.T., Războiul Stelelor, Ucigaşii de fantome (Ghost Busters), Trancers II, Batman, Bewitched, Fantasy Island, Reboot, Tiny Toons (probabil, desenele animate de scurt metraj), Duck Tails (probabil, desenele animate cu Donald), Manuscrisele de la Marea Moartă (The Dead Sea Scrolls), Înalta carte a credinţei (The Tall Book of Make Believe). Câteva filme care zugrăvesc şi portretizează unele aspecte ale programării „Monarh” sunt: Hell Raiser 3, Raising Cain, Labyrinth, Telefon, Johnny Mnemonic, Point of No Return, The Lawnmower Man şi Closet Land.
Programatori şi locuri
Este dificil să înţelegem cine a fost programatorul original al acestui proiect satanic, datorită substanţialei dezinformări perpetuate de „puterile care sunt”. Cei doi care au avut numele de cod Doctor Green sunt un doctor evreu numit Doctor Gruenbaum, care se presupune că a colaborat cu naziştii în timpul celui de-al doilea război mondial, şi Doctor Josef Mengele, a cărui faimă pentru sângele său rece şi brutalitate calculată a speriat nu numai sufletele supravieţuitorilor de la Auschwitz, dar şi nenumăratele victime din toată lumea. Implicarea directă a lui Mengele în infamul lagăr de concentrare de la Auschwitz a fost suspicios minimalizat în timpul Proceselor de la Nurenberg şi, în consecinţă, nu au existat eforturi intense din partea statelor Unite şi a aliaţilor pentru capturarea lui. (13) Pentru a semăna confuzia în rândul investigatorilor serioşi în legătură cu locaţia sa, oficialii americani au declarat că acesta s-a retras în Paraguay sau Brazilia, fiind inofensiv sau că este mort („Îngerul Morţii” trebuie să fi revenit în mod miraculos la viaţă de cel puţin cinci ori).
Cercetările sale fără precedent ce au costat mii de vieţi omeneşti au fost, fără îndoială, un bonus semnificativ pentru interesele Statelor Unite. Pe lângă folosirea pseudonimului Dr. Green, supravieţuitorii l-au cunoscut ca Vaterchen (Tăticul), Schoner Josef (Josef cel Frumos), David şi Fairchild. Bărbat frumos şi plin de graţie, mic de statură, Mengele îşi dezarma oamenii cu conduita sa de gentleman, în timp ce alteori, exploda devenind violent. (14) alte trăsături de care-şi amintesc supravieţuitorii sunt cadenţa bocancilor săi negri lustruiţi atunci când păşea înainte şi-napoi, precum şi jocul său cu margaretele „Te iubesc – Nu te iubesc”. După ce smulgea ultima petală a unei margarete, începea să tortureze cu răutate şi să ucidă un copilaş în faţa altuia care era subiectul programării. Supravieţuitorii înnebuniţi îşi amintesc, de asemenea, că erau aruncaţi dezbrăcaţi în cuşti cu maimuţe, care erau dresate să abuzeze vicios de ei. În mod evident, lui Mengele îi plăcea să reducă oamenii la statutul de animale. De asemenea, îşi obliga victimele să nu plângă, ţipe sau să arate vreo emoţie excesivă.
Doctorul D. Ewen Cameron, cunoscut şi ca Dr. White, a fost preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, precum şi a celor americane şi canadiene. Datorită vastei experienţe şi a credibilităţii lui Cameron, şeful CIA, Allen Dulles, i-a livrat milioane de dolari prin organizaţii ca Societatea pentru Investigarea Ecologiei Umane (The Society for The Investigation of Human Ecology), pe care Cameron o conducea cu cruzime. Experimentele au fost realizate în câteva locaţii din Montreal, cele mai multe la McGill University, Spitalul Sf. Maria (St. Mary’s Hospital) şi la Institutul Memorial Allan (Allan Memorial Institute).
Pe lângă metodele convenţionale ale tiraniei psihiatrice, cum ar fi electroşocurile, injecţiile cu droguri şi lobotomizare, Cameron a conceput tehnica „conducerii psihice”, în care pacienţii neştiutori erau ţinuţi într-o comă indusă prin droguri timp de câteva săptămâni, administrându-li-se electroşocuri, în timp ce căşti electronice le erau puse pe şi mesaje auditive repetitive erau transmise la viteze variabile. (15)
Mulţi dintre cei exploataţi erau copii abuzaţi ce fuseseră aduşi prin sistemul de orfelinate romano-catolic. Deloc surprinzător, Dr. Cameron a fost exclus din aproape toate revistele psihiatrice. Asta se datorează, de fapt, expunerii în presă a proiectului „MKULTRA” în 1970, prin intermediul proceselor intentate de supravieţuitorii canadieni şi familiile acestora. CIA şi guvernul canadian au reuşit să stingă acţiunile în justiţie prin împăcarea părţilor, astfel că s-a evitat să se ceară oficial recunoaşterea vreunei fărădelegi.
Un locotenent-colonel al armatei de uscat a SUA, din Divizia de Război Psihologic a DIA, Michael Aquino, este ultimul dintr-o serie de sadici sponsorizaţi de guvern. Aquino, un geniu excentric, a fondat Templul lui Set, o ramură a Bisericii lui Satan a lui Anton LaVey. Obsesia sa pentru ritualurile naziste de idolatrizare şi manipularea hipnotică a oamenilor pe care acesta o practica l-a făcut pe acesta un candidat ideal pentru poziţia de „maestru programator”. Aquino a fost implicat în scandalul îngrijitorilor de la Baza Presidio a armatei de uscat, în care acesta era acuzat de molestarea copiilor. Spre disperarea părinţilor tinerelor victime, toate acuzaţiile au fost ridicate. Având numele de cod „Malcolm”, Aquino a produs casete de antrenament despre cum trebuie creat un sclav „Monarh” şi a lucrat ca om de legătură între guvern şi Informaţiile Militare şi diverse organizaţii criminale şi grupuri oculte pentru livrarea de sclavi „Monarh”. (16)
Heinrich Mueller a fost un alt programator important care avea numele de cod „Doctor Blue” sau „Gog”. A avut, se pare, doi fii ce şi-au desfăşurat activitatea în comerţ. Originalul „Doctor Black” a fost, se pare, Leo Wheeler, nepotul răposatului general Earle G. Wheeler, care fusese comandantul şefilor de state majore întrunite (commander of the Joint Chiefs of Staffs) în timpul războiului din Vietnam. Protejatul lui Wheeler, E. Hummel, este activ în Nord-Vest, împreună cu W. Bowers (din linia de sânge Rotschild).
Alţi presupuşi maeştri manipulatori ai minţii, trecuţi şi prezenţi, sunt: Dr. Sydney Gottleib, Lt.col. John Alexander, Richard Dabney Anderson (US Navy), Dr. James Monroe, Dr. John Lilly, Locotenent comandor Thomas Narut, Dr. William Jennings Bryan, Dr. Bernard L. Diamond, Dr. Martin T. Orne, Dr. Louis J. West, Dr. Robert J. Lifton, Dr. Harris Isbel şi Col. Wilson Green. Pentru a evita detectarea lui „MKULTRA”, CIA a segmentat subproiectele în arii specializate de cercetare şi dezvoltare la universităţi, penitenciare, laboratoare şi spitale private. Bineînţeles că aceştia au fost răsplătite generos cu subvenţii guvernamentale şi diverse finanţări.
Numele şi locaţiile câtorva dintre instituţiile majore implicate în experimentele de programare „Monarh” au fost sau sunt: Cornell, Duke, Princeton, UCLA, University of Rochester, MIT, Georgetown University Hospital, Maimonides Medical Center, St. Elizabeth’s Hospital (Washington D.C.), Bell Laboratories, Stanford Research Institute, Westinghouse Friendship Laboratories, General Electric, ARCO şi Manking Research Unlimited.
„Produsul final” a fost şi este creat, de obicei, în bazele şi instalaţiile militare, unde se cere maximă securitate. Făcându-se referire la ele ca centre de programare/reprogramare sau centre pentru traume din vecinătatea morţii, cele mai greu identificate sunt: Centrul de Armament Naval China Lake, (China Lake Naval Weapons Center), Presidio, Ft. Dietrick, Ft. Campbell, Ft. Lewis, Ft. Hood, Redstone Arsenal, Bazele aeriene Offutt, Patrick, McClellan, MacGill, Kirkland, Nellis, Homestead, Grissom, Maxwell şi Tinker. Alte locuri recunoscute ca importante locaţii pentru programare sunt Centrul de Cercetare Langley (Langley Research Center), Laboratoarele Naţionale Los Alamos (Los Alamos National Laboratories), Institutul Tavistock şi zone din sau de lângă Muntele Shasta, CA, Lampe, MO şi Las Vegas, NV.
Nume notabile
Unul dintre primele cazuri documentate despre un agent secret „Monarh” a fost acela al voluptosului model din anii ’40, Candy Jones. Cartea „Controlul lui Candy Jones” (The Control of Candy Jones), publicată de Playboy Press, portretizează cei 12 ani de intrigă şi suspans ca spion pentru CIA. Jones, al cărei nume de naştere era Jessica Wilcox, se potriveşte ca profil psihologic pentru a fi unul din experimentele iniţiale sau cobai umani din proiectul „ştiinţific” guvernamental „MKULTRA”.
Cel mai mediatizat caz al obsesiei „Monarh” a ieşit la iveală o dată cu cartea „Tranceformation of America: The True Life Story of a CIA Slave” de Cathy O’Brien (n.tr.: joc de cuvinte omofone, „transformation”= transformare şi „tranceformation”= formarea prin transă; deci, titlul cărţii dacă este auzit înseamnă „Transformarea Americii”, iar dacă este citit înseamnă „Formarea prin transă a Americii”. Titlul complet al cărţii este „Formarea prin transă a Americii: Adevărata poveste a vieţii unei sclave a CIA”). Pe coperta a patra, se afirmă emfatic următoarele: „Cathy O’Brien este singura voce şi supravieţuitor recuperat din operaţiunea de control al minţii „Proiectul Monarh” din „MKULTRA” a CIA-ului”. Autobiografia documentată conţine aspecte incitante ale anilor de neobosit incest şi posibilă introducere în proiectul „Monarh” a lui O’Brien, de către perversul său tată. Împreună cu co-autorul Mark Phillips, salvatorul şi deprogramatorul său, Cathy acoperă o aproape incredibilă arie a crimei conspirative: prostituţie forţată (sclavie albă) cu cei din eşaloanele superioare ale politicii mondiale, însărcinări acoperite ca transportator de droguri sau curier şi relaţia dintre industria de muzică country şi activităţile ilegale ale CIA.
Paul Bonaci, un supravieţuitor curajos ce a îndurat aproape douăzeci de ani degradarea în cadrul proiectului „Monarh”, a dezvăluit probe puternice ale crimei şi corupţiei ce se desfăşoară la scară largă de la nivel municipal şi statal, până la Casa Albă. (17) El a mărturisit despre bărbaţii abuzaţi sexual din Oraşul Băiatului (Boy’s Town) din Nebraska şi aduşi până în apropiere de Baza Aeriană Offut, unde, spune el, au supuşi unei intense programări „Monarh”, conduse, în principal, de comandantul Bill Plemmons şi lt.col. Michael Aquino. (18) După ce au fost torturaţi până au uitat cu totul de ei, aceşti băieţi tineri au fost folosiţi (împreună cu fete) în pornografie şi prostituţie cu câţiva dintre cei mai puternici comisionari economici şi politici ai naţiunii. Bonnaci şi-a amintit cum au fost transportaţi de la baza aeriană cu un avion-cargou la Baza Aeriană McClelland din California. Împreună cu alţi adolescenţi ghinionişti, a fost dus la o proprietate a elitei, Bohemian Grove (Dumbrava Boemă). Autorii au profitat total de aceste victime tinere comiţând perversiuni inimaginabile pentru a-şi satisface plăcerile deviante. Unele victime, se pare, au fost ucise, traumatizând în continuare deja terifiaţii şi distruşii copii. O actriţă nepotrivită de un talent marginal (acum decedată), un evanghelist TV corupt moral, un ofiţer din Beretele Verzi şi un popular cântăreţ de muzică country sunt câţiva dintre cei care au sucombat nebuniei „Monarh”. Lee Harvey Oswald, Sirhan-Sirhan, Charlie Manson, John Hinckley Jr., Mark Chapman, David Koresh, Tim McVeigh şi John Salvi sunt nume notabile ale infamiei, puternic suspectaţi ca fiind pioni produşi de „MKULTRA”.
Deprogramatori şi oameni care au vorbit
Dr. Corydon Hammond, un psiholog de la Universitatea din Utah, a făcut o prezentare năucitoare intitulată „Hipnoza în tulburările de personalitate multiplă: abuzul ritualic” la Cea de-a Patra Conferinţă Anuală Regională Estică asupra Abuzului şi Personalităţii Multiple, 25 iunie 1992, Alexandria, Virginia. El a confirmat, în mod esenţial, unei audienţe participante formate din profesionişti în boli mintale, că un anumit procent din clienţii lor fuseseră supuşi unei programări pentru controlul minţii desfăşurată într-o manieră intensiv-sistematică. Hammond a făcut aluzie la conexiunea nazistă, cercetările de control al minţii ale CIA şi ale armatei, programarea prin culori şi litere greceşti şi a menţionat, într-un mod special, proiectul „Monarh” în legătură cu o formă de condiţionare operativă. La puţin timp după discursul său cutremurător, a primit ameninţări cu moartea. Nedorind să-şi pună în pericol familia, Dr. Hammond a încetat să mai răspândească informaţiile ce le deţinea, până recent.
Mark Phillips, un subcontractor în electronică al Departamentului Apărării, a fost implicat în câteva dintre activităţile strict secrete de control al minţii realizate de guvernul Statelor Unite. Firea sa iscoditoare, conştiinţa şi compasiunea sa pentru Cathy O’Brien, un „model prezidenţial” din proiectul „Monarh”, l-au făcut să dezvăluie dedesubturile acestei mari conspiraţii, începând cu 1991. În continuare, a ajutat-o pe Cathy O’Brien să scape de cei ce o capturaseră şi a reuşit să o deprogrameze pe parcursul unui an, în Alaska. Controversatul Phillips are şi el criticii săi care sunt sceptici în ceea ce priveşte veridicitatea declaraţiilor sale.
Terapeutul din New Orleans, Valerie Wolf, a prezentat două dintre pacientele sale Comitetului Prezidenţial pentru Experimentele de Iradiere Umană (President’s Committee on Human Radiation Experiments), pe data de 15 martie 1995, în Washington D.C. Mărturisirile uimitoare făcute de aceste două femei curajoase au inclus prezentări ale unor doctori germani, tortură, droguri, electroşocuri, hipnoză şi viol, pe lângă expunerea lor la o cantitate nemăsurată de radiaţii. Wolf şi pacientele sale au declarat că şi-au recăpătat amintirile despre acest program al CIA fără a utiliza tehnicile de regresie sau hipnoză. (19) Wolf îşi devotează, în prezent, cea mai mare parte a timpului consilierii unor astfel de supravieţuitori.
Un avocat pe probleme de muncă de la Compania Atlantic Richfield, David Rosenbaum, a condus o investigaţie pe durata a nouă ani (1983-1992), în legătură cu o tortură fizică şi o condiţionare coercitivă exercitată asupra mai multor angajaţi de la uzina ARCO din Monaca, PA. (20) Clienţii săi, Jerry L. Dotey şi Ann White fuseseră aparent victimele unei iradieri; dar, pe măsură ce avansa în cadrul interviului, o „cutie a Pandorei” s-a deschis. Uimitoarea sa concluzie a fost că Jerry Dottey şi Ann White erau, cel mai probabil, copiii lui Adolf Hitler, bazat, în parte, pe asemănarea stranie din fotografii (trăsăturile feţei; structura şi mărimea oaselor a fost luată şi ea în considerare). Rosenbaum a afirmat: „Ambii prezintă sentimente şi experienţe ce indică faptul că sunt gemeni.” Dotey şi White au fost, se pare, supuşi mai multor tipuri de tortură pe când se aflau în hipnoză indusă cu droguri, fiecare trecând prin cel puţin trei tehnici de antrenament realizate de medicii uzinei. Fiecare victimă era antrenată să intre în stare de hipnoză după primirea unui anumit stimul, de obicei o frază sau un cuvânt sub formă de „instrucţiune” şi antrenaţi să „uite” ceea ce ar fi putut transpira în starea hipnotică. Au fost supuşi, în mod repetat, unor secvenţe identice stimuli-răspuns, pentru a produce o reacţie aproape automată la o anumită situaţie. Veteranii „MKULTRA”, Dr. Bernard Diamond, Dr. Martin Orne şi Dr. Josef Mengele au vizitat cu regularitate uzina ARCO, după cum spune Rosenbaum. Condiţionarea specială a lui Dotey şi White a avut ca scop crearea unor personalităţi germane duale. Rosenbaum, care este evreu, a menţinut o prietenie strânsă cu cei doi, în ciuda unor circumstanţe aparent nefavorabile.
Alţi terapeuţi implicaţi în deprogramare sunt Cynthia Byrtus, Pamela Monday, Steve Ogilvie, Bennett Braun, Jerry Mungadze şi Collin Ross. Câţiva consilieri creştini au fost în măsură să elimine părţi ale programării cu un succes limitat.
Jurnaliştii care au expus recent subiectul într-o manieră exemplară sunt:
- Walter Bowart – „Operaţiunea controlul minţii” („Operation Mind Control”);
- Jan Rappoport – „Experimentele de control al minţii făcute de guvernul american pe copii” („US Government Mind-Control Experiment on Children”);
- Alex Constantine – „Dictatura psihică în SUA” („Psychic Dictatorship in USA).
Concluzie
Cea mai incriminantă afirmaţie pe care un oficial guvernamental a făcut-o referitor la existenţa Proiectului „Monarh” a fost extrasă de Anton Chaitkin, un scriitor pentru publicaţia „ Noul Federalist” („The new Federalist”).
Când directorul oficial al CIA a fost întrebat direct „Ce puteţi să ne spuneţi despre ’Monarh’?”, acesta a răspuns nervos şi ambiguu „Am oprit asta între anii ’60 şi începutul anilor ’70”. Suficient pentru a spune că societatea, în aparenta sa stare de disonanţă cognitivă, este, în general, într-o stare de negare a dovezilor copleşitoare despre această conspiraţie diversă. Numeroase victime/supravieţuitori ai proiectului „Monarh”au nevoie disperată de ajutor. Oricum, marea majoritate a oamenilor sunt prea preocupaţi de ei înşişi pentru a arăta vreo compasiune acestor câţiva indivizi răniţi. Apatia a pus stăpânire pe minţile maselor, care aleg să existe în confortul acestei lumi. Realitatea a devenit obscură datorită relativismului şi a egoismului.
Sursa: blogul meu
Cele ce urmează sunt susţinute de documente guvernamentale americane declasificate, de persoane oficiale aflate în legătură cu comunitatea de informaţii americană, de publicaţii ale celor orientaţi spre sănătatea mintală şi de interviuri luate de la supravieţuitori supuşi împotriva voinţei lor unei foarte complexe forme de control al minţii bazată pe traumă, cunoscută ca programarea „MONARCH”.
Un cuvânt de atenţionare pentru supravieţuitorii unui control al minţii intens şi sistematic şi/sau unele forme de abuz ritualic: există numeroşi „declanşatori” în acest articol. De aceea, este recomandat a nu se citi decât dacă există sisteme de sprijin sau dacă aveţi o personalitate în totalitate reintegrată.
O scurtă istorie a controlului
Religiile misterioase ale Egiptului, Greciei, Indiei şi Babylonului antic ajutat la punerea bazelor ocultismului, aceasta însemnând „cunoaşterea secretă”. Una dintre primele scrieri ce a fost de referinţă pentru ocultism este „Cartea egipteană a morţilor”, o compilaţie ce descrie explicit metode de tortură şi intimidare (pentru a crea o traumă), utilizarea licorilor (drogurilor) şi de spunere a formulelor magice (hipnotism), în final, ducând la sclavizarea totală a iniţiatului. (1) Acestea au fost ingredientele principale pentru o parte a ocultismului cunoscută ca satanism de-a lungul timpului. În timpul secolului al XIII-lea, biserica romano-catolică a crescut şi a solidificat dominionul său în Europa cu infama Inchiziţie. Satanismul a supravieţuit acestei perioade de persecuţii, ascunzându-se bine după vălul diferitelor grupuri ezoterice.
În 1776, un iezuit bavarez, pe numele său Adam Weishaupt, a fost desemnat de Casa Rotschild să centralizeze componenta de putere a Religiilor Misterului în ceea ce este cunoscut ca „Iluminati”, însemnând „iluminaţii”. Aceasta a fost un amalgam de puternice linii de sânge oculte, societăţi secrete de elită şi fraternităţi masonice influente, cu dorinţa de a crea cadrul pentru o „nouă ordine mondială”. Scopul oficial al acestora era de a aduce fericirea universală rasei umane. Intenţia ascunsă era de a creşte gradat controlul asupra maselor, devenind astfel stăpânii planetei.
Alianţa engleză
În secolul XIX, Marea Britanie şi Germania erau recunoscute ca zonele geografice principale aflate sub controlul Iluminaţilor. Astfel, nu ne va surprinde că primul pas în cercetarea în Ştiinţa Comportamentului a avut loc în 1882, în timp ce primele tehnici psihiatrice şi medicale utilizate în controlul minţii au fost dezvoltate la Institutul „Împăratul Wilhelm” (Kaiser Wilhelm Institute) din Germania. Institutul Tavistock de Relaţii Umane (Tavistock Institute of Human Relations) a fost înfiinţat în Londra în 1921 pentru a studia limita de rezistenţă umană. Kurt Lewin, un psiholog german, a devenit directorul Institutului Tevistock în 1932, iar, aproape în acelaşi timp, Germania nazistă îşi intensifica cercetările în neuropsihologie, parapsihologie şi ocultism.
Interesant este faptul că un schimb progresiv de idei ştiinţifice a avut loc între Anglia şi Germania, cel mai notabil în domeniul eugenie: mişcarea devotată „îmbunătăţirii” speciei umane prin controlul factorilor ereditari la procreare. Infama unire enigmatică a celor două ţări a fost realizată parţial prin Ordinul Zorilor Aurii, o societate secretă ce aduna mulţi oficiali de rang înalt din partidul nazist şi din aristocraţia britanică. Înaltul ofiţer SS Heinrich Himmler conducea un proiect ştiinţific denumit Lebersborn, ce includea procreare selectivă şi adoptarea copiilor, un număr ciudat de mare de gemeni printre ele.(2) Scopul programului era de a crea o superrasă (arienii), care ar trebui să fie în totalitate loiali cauzei celui de-al Treilea Reich (Noua Ordine Mondială).
Multe dintre experimentele primare în inginerie genetică şi modificarea comportamentului au fost conduse de dr. Joseph Mengele la Auschwitz, unde a analizat cu sânge rece efectele traumei, colorarea ochilor şi procrearea gemenilor. Pe lângă experimentele chirurgicale secrete realizate în lagărele de concentrare, unii dintre copii au fost supuşi şi unui număr mare de electroşocuri. Mulţi dintre ei însă, nu au supravieţuit brutalităţii.
În acelaşi timp, „spălarea creierului” era făcută pe cei internaţi la Dachau, ce erau hipnotizaţi şi apoi li se administra mescalină, un drog halucinogen. În timpul războiului, cercetări paralele asupra comportamentului au fost conduse de dr. George Estabrooks la Colgate University. Legăturile sale cu armata de uscat americană (Army), CID, FBI şi alte agenţii au rămas învăluite în secret. Estabrooks mai „aluneca” ocazional şi mai discuta despre munca sa la crearea curierilor hipnoprogramaţi şi a personalităţilor disociate induse hipnotic.(3)
După al doilea război mondial, Departamentul Apărării al Statelor Unite a „importat” mulţi oameni de ştiinţă de vârf nazişti germani şi fascişti italieni, precum şi spioni via America de Sud şi Vatican. Numele de cod al acestei operaţiuni a fost „Proiectul Agrafa” (Project Paperclip).(4) Unul dintre cei mai însemnaţi oameni pe care i-a luat America a fost generalul german Reinhard Gehlen, şeful informaţiilor pentru Rusia al lui Hitler. După sosirea în Washington D.C. în 1945, Gehlen s-a întâlnit de mai multe ori cu Preşedintele Truman, generalul William „Wild Bill” Donovan – directorul Office of Strategic Services (OSS) şi cu Allen Dulles, care avea să devină mai târziu şeful CIA. Obiectivul sesiunilor lor de brain-storming era să reorganizeze serviciul de informaţii american, transformând-o într-o extrem de eficientă organizaţie acoperită. Punctul culminant al eforturilor lor a produs Grupul Central de Informaţii ( Central Intelligence Group) în 1946, redenumit Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) în 1947.
Reinhard Gehlen a avut o profundă influenţă în crearea Consiliului Naţional de Securitate (National Security Council), de la care a derivat Actul Naţional de Securitate din 1947. Această parte legislativă a fost creată pentru a proteja un număr excesiv de activităţi guvernamentale ilegale, inclusiv programe clandestine de control al minţii.
Evoluţia proiectului „MKULTRA”
Cu CIA şi Consiliul Naţional de Securitate clar stabilite, primul dintr-o serie de programe acoperite de spălare a creierului a fost iniţiat de Forţele Navale (Navy), în toamna anului 1947. Proiectul „Chatter” (Proiectul „Murmur”) a fost dezvoltat ca răspuns la „succesele sovietice” în utilizarea „drogurilor adevărului”. Această raţiune era, în orice caz, o poveste de acoperire în cazul în care programul avea să iasă la lumină. Cercetarea s-a concentrat pe identificarea drogurilor ce ar putea fi utilizate în interogări şi recrutarea agenţilor. (5) Proiectul a luat sfârşit oficial în 1953.
CIA a decis să extindă eforturile în domeniul modificării comportamentului prin naşterea Proiectului „PASĂREA ALBASTRĂ” (Project „BLUEBIRD”), aprobat de Allen Dulles în 1950. Obiectivele sale erau:
descoperirea unor mijloace de condiţionare a personalului pentru prevenirea extragerii neautorizate a informaţiilor de la acesta prin mijloacele cunoscute;
investigarea posibilităţii de control a unui individ, prin aplicarea unor tehnici speciale de interogare;
cercetarea posibilităţii lărgirii memoriei;
stabilirea unor mijloace defensive pentru prevenirea controlului de către forţele ostile a personalului agenţiei.
În august 1951, Proiectul „PASĂREA ALBASTRĂ” a fost redenumit Proiectul „ANGHINAREA” (Project ARTICHOKE”), ce a evaluat utilizarea ofensivă a tehnicilor de interogare, inclusiv hipnoza şi drogurile. Programul a încetat în 1956. trei ani înainte de oprirea Proiectului „ANGHINAREA”, apare Proiectul „MKULTRA”, la 13 aprilie 1953, după indicaţiile date de Richard Helms, director delegat al informaţiilor centrale (Deputy Director of Central Intelligence – DDCI), cu scopul de a stabili un „mecanism special de finanţare de o sensibilitate extremă”. (6) Presupusa etimologie a lui „MK” este „Mind Kontrolle”. Traducerea evidentă a cuvântului german „kontrolle” în engleză este „control”. (7) o armată de doctori germani procuraţi după război din sferele naziste, a fost de o inestimabilă valoare în dezvoltarea lui „MKULTRA”. Corelaţia dintre experimentele desfăşurate în lagărele de concentrare şi numeroasele sub-proiecte ale „MKULTRA” sunt foarte clar evidenţiate. Variatele căi de control al omului utilizate în „MKULTRA” au inclus iradierea, electroşocurile, psihologia, psihiatria, sociologia, antropologia, grafologia, substanţele de hărţuire şi materialele şi aparatura militară, „LSD” fiind cel mai des utilizat „material”. O procedură specială, numită „MKDELTA”, a fost stabilită pentru a conduce „MKULTRA” în străinătate. Materialele „MKULTRA/DELTA” au fost utilizate cu scopul de a hărţui, discredita sau incapacita. ( Dintre cele 149 de sub-proiecte identificate ce se desfăşurau sub umbrela „MKULTRA”, Proiectul „MONARH” (Project „MONARCH”) a fost început oficial de către Armata de Uscat a Statelor Unite (U.S. Army), la începutul anilor ’60 (deşi, neoficial, fusese implementat mult mai devreme) şi pare să fie cel mai important, fiind, încă, clasificat STRICT SECRET din motive de „securitate naţională”. (9) „MONARCH” poate să fi reieşit din proiectele „MKSEARCH”, cum ar fi Operaţiunea „SPELLBINDER” („LEGĂTURA VRAJEI”), care trebuia să creeze asasinii „adormiţi” (ex. „candidaţii manciurieni” – „Manchurian Candidates”), ce puteau fi activaţi după primirea unei fraze sau a unui cuvânt cheie în timpul unei transe post-hipnotice. Operaţiunea „OFTEN”, un studiu ce a încercat să controleze puterea forţelor oculte a fost unul dintre cele câteva programe de acoperire ce trebuia să ascundă realitatea perfidă a Proiectului „MONARCH”.
Definiţie şi descriere
Numele „Monarch” nu este neapărat definit în contextul nobilimii regale, ci se referă mai degrabă la fluturele-monarch (Monarch butterfly). Când o persoană suferă traume prin electroşocuri, o senzaţie de pierdere a greutăţii capului este resimţită de parcă ai pluti sau ai bate din aripi ca un fluture. Există, de asemenea, o reprezentare simbolică legată de transformarea sau metamorfoza acestei frumoase insecte: de la o omidă, la un cocon (adormire, inactivitate), până la fluture (o nouă creaţie), ce se va întoarce la punctul său de origine. Aceasta este schema care face unice aceste specii.
Simbolismul ocult dă un înţeles adiţional cuvântului „psihic”: acesta înseamnă „suflet” , dar şi „fluture” ce vine de la credinţa că sufletele umane devin fluturi în timp ce caută să se reîncarneze din nou. (10)
Unele grupuri mistice antice, cum ar fi gnosticii, au văzut fluturele ca un simbol al cărnii pângărite. „Îngerul morţii” (vi-l amintiţi pe Mengele?) a fost portretizat în lucrările de artă gnostice strivind fluturele. (11) o marionetă este o păpuşă căreia îi sunt ataşate fire, fiind controlată de păpuşar, tot astfel „programarea Monarch” se referă la „sindromul marionetă”. „Condiţionarea Imperială” este un alt termen utilizat, în timp ce unii terapeuţi în boli mintale o cunosc ca „secvenţe de răspuns condiţionat la stimuli”. Proiectul „Monarh” poate fi cel mai bine descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă, cu scopul de a compartimenta mintea în personalităţi multiple în interiorul unui cadru sistematic. În timpul acestui proces, un ritual satanic ce include, de obicei, mistica Cabalei, este realizat, cu scopul de a ataşa un anume demon sau grup de demoni schimbării corespunzătoare. Desigur, cei mai sceptici vor vedea asta ca un mijloc de a creşte efectele traumei în interiorul victimei, negând orice credinţă iraţională că posedarea de către demoni, de fapt, are loc.
Modificări şi declanşatori
O altă modalitate de a examina această victimizare întortocheată a corpului şi a sufletului este de a o privi ca pe un complex program de calculator: un fişier (modificare) este creat prin traumă, repetiţie şi consolidare. Pentru a activa (declanşa) fişierul, o parolă sau un cod de acces specific (sugestie sau comandă) este necesar. Victima/supravieţuitorul este numit „sclav” de către programator/manipulator, care, în schimb, este perceput ca „stăpân” sau „zeu”. Aproape 75% sunt femei, fiindcă ele au o mai mare toleranţă la durere şi tind să se disocieze mai rapid decât bărbaţii. Subiecţii sunt folosiţi, în principal, în operaţiuni acoperite, prostituţie şi pornografie; implicarea în industria divertismentului este notabilă. Un ofiţer militar cu legături în DIA a spus autorului că „în tabloul cel mare’, aceşti oameni (victimele „Monarh”) sunt în toate sferele sociale, de la cerşetorul de pe stradă, până la tipul cu gulerul scrobit”. Mai mult, un agent CIA în rezervă a discutat pe departe utilizarea acestui tip de personal ca „plante” sau „cameleoni”, în scopul infiltrării unor grupuri desemnate, culegerii de informaţii şi”sau injectării unei agende ulterioare. Există un mare număr de schimbări în interiorul victimei /supravieţuitorului cu numeroase programe de revenire, oglinzi şi umbre. O secţiune a modificărilor părţii luminoase (bune) şi a părţii întunecate (rele) sunt conectate şi rotite în jurul unei axe. Una dintre structurile interne principale (şi sunt multe) din interiorul sistemului este modelată în forma unei spirale duble, ce constă în şapte nivele. Fiecare sistem are un programator intern ce supraveghează „paznicul porţii” (demonii?), ce permit sau blochează intrarea în diferite camere. Câteva dintre imaginile predominant văzute de către victime/supravieţuitori sunt copaci, „copacul vieţii” din Cabală, cu sistemele de rădăcini aferente, bucle infinite, litere şi simboluri antice, pânze de păianjen, cioburi de sticle sau oglinzi, măşti, castele, labirinturi, demoni/monştri/extratereştrii, scoici, fluturi, şerpi, panglici, arce, ceasuri, roboţi, diagrame ale lanţului de comandă şi/sau scheme de circuite de computer.
Liniile de sânge şi crearea gemenilor
Majoritatea victimelor/supravieţuitorilor se trag din familii (linii de sânge) satanice cu multe generaţii în spate şi sunt programate, la suprafaţă, „să-şi îndeplinească destinul de aleşi sau de generaţii alese” (un termen inventat de Mengele la Auschwitz). Unii sunt adoptaţi de familii cu aceleaşi origini, alţii sunt utilizaţi în aceste coşmaruri neurochirurgicale ca „cei ataşaţi” (cei ce nu aparţin liniilor de sânge), de obicei, proveniţi de la orfelinate, case de adopţii sau familii incestuoase cu o lungă istorie pedofilă. Se pare, de asemenea, că, există un model al membrilor de familie afiliaţi agenţiilor de informaţii militare sau guvernamentale.
Mulţi dintre cei abuzaţi vin din familii care folosesc catolicismul, mormonismul sau creştinismul carismatic ca o „faţadă” pentru activităţile lor abominabile (membrii altor grupări religioase fiind şi ele implicate). Victimele/supravieţuitorii răspund, în general, mult mai bine la o structură ierarhică religioasă (dogmatică, bazată pe legi) rigidă, fiindcă se merge în paralel cu programarea lor de bază. Autoritatea nu este provocată, pentru că voinţa lor este subjugată prin condiţionări subiective şi bazate pe ordine.
Caracteristicile fizice de identificare ale victimelor/supravieţuitorilor includ adesea multiple cicatrice datorate electrozilor şi/sau aluniţe rezultate pe piele. Câţiva ar putea avea diverse părţi ale corpului mutilate de cuţit, ştampile incandescente sau ace, fluturi sau tatuaje oculte fiind, de asemenea, comune. În general, cei ce se trag din liniile de sânge alese este puţin probabil să aibă astfel de semne, pentru că pielea lor trebuie „să rămână pură şi imaculată”.
Scopul final al acestei manipulări sofisticate a acestor indivizi poate suna nerealist şi depinde de gradul nostru de înţelegere al tărâmurilor fizic şi spiritual. Cele mai adânci şi mai întunecate modificări din interiorul liniilor de sânge alese sunt făcute să fie inactive până când „Anticristul” va fi revelat. Aceste modificări pentru „Noua Ordine Mondială” conţin, se pare, ordine şi instrucţiuni pentru antrenarea şi/sau iniţierea unui larg segment al populaţiei (posibil clone sau „oameni fără suflet”), stimulând astfel, programul de control social pentru noul mileniu. „Crearea de gemeni” pe cale nebiologică este încă o trăsătură bizară observată în cadrul programării „Monarh”. De exemplu, doi copii ce nu se cunosc vor fi iniţiaţi ceremonial într-un ritual magic de „legare a sufletelor”, putând fi astfel, „împerecheaţi inseparabil pentru eternitate” (să fie o altă conexiune cu Mengele?). Ei împart, în mod esenţial, două jumătăţi ale aceleiaşi informaţii programate făcându-i interdependenţi. Fenomenele paranormale ca proiecţia astrală, telepatia, percepţia extrasenzorială etc. par să fie mai pronunţate între cei ce au trecut prin acest proces.
Nivelele programării „Monarch” (12)
ALFA – este programarea obişnuită sau „generală” în cadrul personalităţii de control de bază; se caracterizează printr-o extrem de mare capacitate de memorare, împreună cu o creştere substanţială a forţei fizice şi a acuităţii vizuale. Programarea în alfa este realizată prin divizarea deliberată a personalităţii victimei, care, în esenţă, cauzează o separare a creierului drept de cel stâng, permiţând o unire programată a acestora printr-o stimulare a legăturii neuronale.
BETA – se referă la programarea „sexuală”. Această programare elimină toate convingerile morale învăţate şi stimulează instinctul sexual primitiv, liber de inhibiţii. Modificările „felină” pot apărea la acest nivel.
DELTA – acesta este cunoscut ca „programarea-ucigaş”, dezvoltat iniţial pentru antrenarea agenţilor speciali sau a soldaţilor de elită (de exemplu Delta Force, Primul Batalion al Pământului, Mossad etc.) pentru operaţiuni acoperite. Debitul optim de adrenalină şi agresiunea controlată sunt evidente, subiectele sunt lipsite de frică, subiecţii sunt foarte sistematici în îndeplinirea însărcinărilor lor. Instrucţiuni de sinucidere sau autodistrugere sunt incluse la acest nivel.
TETA – luat în considerare la programarea „psihică”. Liniile de sânge (acelea care vin din familii ce sunt satanice de multe generaţii) au arătat o mai mare înclinare spre posedarea abilităţilor telepatice, în comparaţie cu celelalte linii de sânge. Datorită limitărilor sale evidente, diverse forme de sisteme de control electronic al minţii au fost dezvoltate şi introduse, cum ar fi dispozitive telemetrice umane biomedicale (implanturi în creier), lasere cu energie direcţionată ce utilizează microunde şi/sau electromagnetismul. Se spune că aceştia sunt utilizaţi în cooperare cu computere foarte avansate şi sofisticate sisteme de urmărire prin satelit.
OMEGA – o formă de programare pentru „autodistrugere”, cunoscută şi ca „Codul Verde”. Comportamentele corespunzătoare includ tendinţele suicidale şi/sau automutilarea. Acest program este, în general, activat când victima/supravieţuitorul începe terapia sau interogarea şi pre multe amintiri au fost recuperate.
GAMA – o altă formă de protecţie a sistemului este „programarea prin inducerea în eroare”, care permite dezinformarea şi direcţionarea greşită. Acest nivel se întrepătrunde cu demonologia şi tinde să se regenereze mai târziu dacă este dezactivată inadecvat.
Metodă şi componente
Procesul iniţial începe cu crearea disocierii în interiorul subiectului, aceasta având loc de la naştere, până la vârsta de şase ani. Aceasta se realizează, la început, prin utilizarea electroşocurilor ce se realizează chiar şi când copilul mai este în pântecele mamei. Datorită traumelor severe induse prin electroşocuri, abuzuri sexuale şi prin alte metode, mintea se divide în personalităţi alternative. Cunoscută oficial ca Dereglări de Personalitate Multiplă (Multiple Personality Disorder), este acum recunoscută ca Dereglare de Identitate Disociativă şi este baza programărilor „Monarh”. Condiţionarea viitoare a minţii victimei este amplificată prin hipnotism, pedeapsă dublu-relaţionată, alternanţa plăcere-durere, privarea de apă, mâncare, somn şi senzorială, împreună cu diferite droguri care modifică anumite funcţii cerebrale.
Următoarea etapă este implementarea şi imprimarea comenzilor şi mesajelor detaliate în interiorul modificărilor realizate. Acest lucru se realizează prin utilizarea căştilor hi-tech, împreună cu generatoare controlate de computer ce emit unde sonore imperceptibile sau unde armonice ce afectează învelişul de acid ribonucleic al căilor neuronale ce duc la mintea subconştientă şi inconştientă. Dispozitivele optice pentru „Realitatea virtuală” sunt uneori utilizate simultan cu generatoarele de unde armonice, proiectându-se lumini colorate pulsatorii, imagini subliminale şi de disociere a ecranului. Electroşocuri de mare voltaj sunt utilizate apoi, pentru disocierea memoriei.
Programarea este înnoită periodic şi întărită prin agenţi vizuali, auditivi şi scrişi. Câteva dintre temele de programare de început au inclus Vrăjitorul din Oz şi Alice în Ţara Minunilor, ambele saturate cu simboluri oculte. Multe dintre recentele desene animate şi filme Disney sunt realizate în dublu scop: desensibilizarea majorităţii populaţiei utilizând imagini subliminale şi programarea neurolingvistică şi crearea deliberată a declanşatorilor specifici şi a cheilor pentru programarea de bază a copiilor „Monarh” uşor impresionabili. Un prim exemplu al modului în care programarea subliminală lucrează este să priviţi la recenta producţie cinematografică de senzaţie de la Disney „Pochahontas”, curios catalogată ca un film animat de „gradul 33” (cel mai înalt grad al Francmasoneriei de Rit Scoţian). În film, bunica Willow (salcie) este un copac mistic de 400 de ani care o învaţă pe Pochahontas (fără mamă) să-şi asculte inima şi o ajută să realizeze că toate răspunsurile sunt în interior. Bunica Willow vorbeşte constant în „dublu sens” şi utilizează „inversarea” (de exemplu: „Uneori calea cea bună nu este şi cea mai uşoară.” Starea de fapt ezoterică derivată: calea din stânga (calea ce duce la distrugere) este cea mai uşoară. În sistemele structurate ale Iluminaţilor de dereglări multiple de personalitate, salcia reprezintă puterile oculte ale druizilor. Imaginile intrinseci ale crengilor, frunzelor şi rădăcinilor copacului sunt foarte semnificative, de vreme ce legături spirituale întunecate sunt asociate cu „programarea sălciei” şi acestea sunt:
1.crengile sunt folosite pentru biciuirea victimelor în cadrul ritualurilor în scopul „curăţirii”;
2.o salcie poate îndura tulburări majore ale vremii (ex.: furtuni) şi este recunoscută pentru flexibilitatea sa. Victimele/supravieţuitorii programării descriu crengile sălciei învăluindu-i, fără vreo speranţă de scăpare;
3.sistemul adânc de rădăcini al sălciei o face pe victimă/supravieţuitor să se simtă de parcă ar cădea adânc, tot mai adânc într-un abis, atunci când sunt în transă hipnotică.
Muzica joacă un rol instrumental în programare, prin combinaţii ale tonurilor variabile, ritmurilor şi cuvintelor. Numeroasele romane ale lui maestrului fricii Stephen King şi filmele ulterioare sunt utilizate, susţin surse credibile, în astfel de scopuri ticăloase. Una dintre ultimele sale cărţi, „Insomnia”, prezintă o fotografie a lui King împreună cu o frază de declanşare „NOI NU DORMIM NICIODATĂ” (”WE NEVER SLEEP”) – grăitor pentru cineva cu tulburări de personalitate multiplă/tulburări de identitate disociativă, scrisă sub un ochi atoatevăzător. O listă parţială a altor medii utilizate pentru întărirea programării de bază, sunt: Pinochio, Frumoasa din pădurea adormită, Albă-ca-zăpada, Frumoasa şi Bestia, Aladin, Mica sirenă (Little Mermaid), Regele Leu (Lion King), E.T., Războiul Stelelor, Ucigaşii de fantome (Ghost Busters), Trancers II, Batman, Bewitched, Fantasy Island, Reboot, Tiny Toons (probabil, desenele animate de scurt metraj), Duck Tails (probabil, desenele animate cu Donald), Manuscrisele de la Marea Moartă (The Dead Sea Scrolls), Înalta carte a credinţei (The Tall Book of Make Believe). Câteva filme care zugrăvesc şi portretizează unele aspecte ale programării „Monarh” sunt: Hell Raiser 3, Raising Cain, Labyrinth, Telefon, Johnny Mnemonic, Point of No Return, The Lawnmower Man şi Closet Land.
Programatori şi locuri
Este dificil să înţelegem cine a fost programatorul original al acestui proiect satanic, datorită substanţialei dezinformări perpetuate de „puterile care sunt”. Cei doi care au avut numele de cod Doctor Green sunt un doctor evreu numit Doctor Gruenbaum, care se presupune că a colaborat cu naziştii în timpul celui de-al doilea război mondial, şi Doctor Josef Mengele, a cărui faimă pentru sângele său rece şi brutalitate calculată a speriat nu numai sufletele supravieţuitorilor de la Auschwitz, dar şi nenumăratele victime din toată lumea. Implicarea directă a lui Mengele în infamul lagăr de concentrare de la Auschwitz a fost suspicios minimalizat în timpul Proceselor de la Nurenberg şi, în consecinţă, nu au existat eforturi intense din partea statelor Unite şi a aliaţilor pentru capturarea lui. (13) Pentru a semăna confuzia în rândul investigatorilor serioşi în legătură cu locaţia sa, oficialii americani au declarat că acesta s-a retras în Paraguay sau Brazilia, fiind inofensiv sau că este mort („Îngerul Morţii” trebuie să fi revenit în mod miraculos la viaţă de cel puţin cinci ori).
Cercetările sale fără precedent ce au costat mii de vieţi omeneşti au fost, fără îndoială, un bonus semnificativ pentru interesele Statelor Unite. Pe lângă folosirea pseudonimului Dr. Green, supravieţuitorii l-au cunoscut ca Vaterchen (Tăticul), Schoner Josef (Josef cel Frumos), David şi Fairchild. Bărbat frumos şi plin de graţie, mic de statură, Mengele îşi dezarma oamenii cu conduita sa de gentleman, în timp ce alteori, exploda devenind violent. (14) alte trăsături de care-şi amintesc supravieţuitorii sunt cadenţa bocancilor săi negri lustruiţi atunci când păşea înainte şi-napoi, precum şi jocul său cu margaretele „Te iubesc – Nu te iubesc”. După ce smulgea ultima petală a unei margarete, începea să tortureze cu răutate şi să ucidă un copilaş în faţa altuia care era subiectul programării. Supravieţuitorii înnebuniţi îşi amintesc, de asemenea, că erau aruncaţi dezbrăcaţi în cuşti cu maimuţe, care erau dresate să abuzeze vicios de ei. În mod evident, lui Mengele îi plăcea să reducă oamenii la statutul de animale. De asemenea, îşi obliga victimele să nu plângă, ţipe sau să arate vreo emoţie excesivă.
Doctorul D. Ewen Cameron, cunoscut şi ca Dr. White, a fost preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, precum şi a celor americane şi canadiene. Datorită vastei experienţe şi a credibilităţii lui Cameron, şeful CIA, Allen Dulles, i-a livrat milioane de dolari prin organizaţii ca Societatea pentru Investigarea Ecologiei Umane (The Society for The Investigation of Human Ecology), pe care Cameron o conducea cu cruzime. Experimentele au fost realizate în câteva locaţii din Montreal, cele mai multe la McGill University, Spitalul Sf. Maria (St. Mary’s Hospital) şi la Institutul Memorial Allan (Allan Memorial Institute).
Pe lângă metodele convenţionale ale tiraniei psihiatrice, cum ar fi electroşocurile, injecţiile cu droguri şi lobotomizare, Cameron a conceput tehnica „conducerii psihice”, în care pacienţii neştiutori erau ţinuţi într-o comă indusă prin droguri timp de câteva săptămâni, administrându-li-se electroşocuri, în timp ce căşti electronice le erau puse pe şi mesaje auditive repetitive erau transmise la viteze variabile. (15)
Mulţi dintre cei exploataţi erau copii abuzaţi ce fuseseră aduşi prin sistemul de orfelinate romano-catolic. Deloc surprinzător, Dr. Cameron a fost exclus din aproape toate revistele psihiatrice. Asta se datorează, de fapt, expunerii în presă a proiectului „MKULTRA” în 1970, prin intermediul proceselor intentate de supravieţuitorii canadieni şi familiile acestora. CIA şi guvernul canadian au reuşit să stingă acţiunile în justiţie prin împăcarea părţilor, astfel că s-a evitat să se ceară oficial recunoaşterea vreunei fărădelegi.
Un locotenent-colonel al armatei de uscat a SUA, din Divizia de Război Psihologic a DIA, Michael Aquino, este ultimul dintr-o serie de sadici sponsorizaţi de guvern. Aquino, un geniu excentric, a fondat Templul lui Set, o ramură a Bisericii lui Satan a lui Anton LaVey. Obsesia sa pentru ritualurile naziste de idolatrizare şi manipularea hipnotică a oamenilor pe care acesta o practica l-a făcut pe acesta un candidat ideal pentru poziţia de „maestru programator”. Aquino a fost implicat în scandalul îngrijitorilor de la Baza Presidio a armatei de uscat, în care acesta era acuzat de molestarea copiilor. Spre disperarea părinţilor tinerelor victime, toate acuzaţiile au fost ridicate. Având numele de cod „Malcolm”, Aquino a produs casete de antrenament despre cum trebuie creat un sclav „Monarh” şi a lucrat ca om de legătură între guvern şi Informaţiile Militare şi diverse organizaţii criminale şi grupuri oculte pentru livrarea de sclavi „Monarh”. (16)
Heinrich Mueller a fost un alt programator important care avea numele de cod „Doctor Blue” sau „Gog”. A avut, se pare, doi fii ce şi-au desfăşurat activitatea în comerţ. Originalul „Doctor Black” a fost, se pare, Leo Wheeler, nepotul răposatului general Earle G. Wheeler, care fusese comandantul şefilor de state majore întrunite (commander of the Joint Chiefs of Staffs) în timpul războiului din Vietnam. Protejatul lui Wheeler, E. Hummel, este activ în Nord-Vest, împreună cu W. Bowers (din linia de sânge Rotschild).
Alţi presupuşi maeştri manipulatori ai minţii, trecuţi şi prezenţi, sunt: Dr. Sydney Gottleib, Lt.col. John Alexander, Richard Dabney Anderson (US Navy), Dr. James Monroe, Dr. John Lilly, Locotenent comandor Thomas Narut, Dr. William Jennings Bryan, Dr. Bernard L. Diamond, Dr. Martin T. Orne, Dr. Louis J. West, Dr. Robert J. Lifton, Dr. Harris Isbel şi Col. Wilson Green. Pentru a evita detectarea lui „MKULTRA”, CIA a segmentat subproiectele în arii specializate de cercetare şi dezvoltare la universităţi, penitenciare, laboratoare şi spitale private. Bineînţeles că aceştia au fost răsplătite generos cu subvenţii guvernamentale şi diverse finanţări.
Numele şi locaţiile câtorva dintre instituţiile majore implicate în experimentele de programare „Monarh” au fost sau sunt: Cornell, Duke, Princeton, UCLA, University of Rochester, MIT, Georgetown University Hospital, Maimonides Medical Center, St. Elizabeth’s Hospital (Washington D.C.), Bell Laboratories, Stanford Research Institute, Westinghouse Friendship Laboratories, General Electric, ARCO şi Manking Research Unlimited.
„Produsul final” a fost şi este creat, de obicei, în bazele şi instalaţiile militare, unde se cere maximă securitate. Făcându-se referire la ele ca centre de programare/reprogramare sau centre pentru traume din vecinătatea morţii, cele mai greu identificate sunt: Centrul de Armament Naval China Lake, (China Lake Naval Weapons Center), Presidio, Ft. Dietrick, Ft. Campbell, Ft. Lewis, Ft. Hood, Redstone Arsenal, Bazele aeriene Offutt, Patrick, McClellan, MacGill, Kirkland, Nellis, Homestead, Grissom, Maxwell şi Tinker. Alte locuri recunoscute ca importante locaţii pentru programare sunt Centrul de Cercetare Langley (Langley Research Center), Laboratoarele Naţionale Los Alamos (Los Alamos National Laboratories), Institutul Tavistock şi zone din sau de lângă Muntele Shasta, CA, Lampe, MO şi Las Vegas, NV.
Nume notabile
Unul dintre primele cazuri documentate despre un agent secret „Monarh” a fost acela al voluptosului model din anii ’40, Candy Jones. Cartea „Controlul lui Candy Jones” (The Control of Candy Jones), publicată de Playboy Press, portretizează cei 12 ani de intrigă şi suspans ca spion pentru CIA. Jones, al cărei nume de naştere era Jessica Wilcox, se potriveşte ca profil psihologic pentru a fi unul din experimentele iniţiale sau cobai umani din proiectul „ştiinţific” guvernamental „MKULTRA”.
Cel mai mediatizat caz al obsesiei „Monarh” a ieşit la iveală o dată cu cartea „Tranceformation of America: The True Life Story of a CIA Slave” de Cathy O’Brien (n.tr.: joc de cuvinte omofone, „transformation”= transformare şi „tranceformation”= formarea prin transă; deci, titlul cărţii dacă este auzit înseamnă „Transformarea Americii”, iar dacă este citit înseamnă „Formarea prin transă a Americii”. Titlul complet al cărţii este „Formarea prin transă a Americii: Adevărata poveste a vieţii unei sclave a CIA”). Pe coperta a patra, se afirmă emfatic următoarele: „Cathy O’Brien este singura voce şi supravieţuitor recuperat din operaţiunea de control al minţii „Proiectul Monarh” din „MKULTRA” a CIA-ului”. Autobiografia documentată conţine aspecte incitante ale anilor de neobosit incest şi posibilă introducere în proiectul „Monarh” a lui O’Brien, de către perversul său tată. Împreună cu co-autorul Mark Phillips, salvatorul şi deprogramatorul său, Cathy acoperă o aproape incredibilă arie a crimei conspirative: prostituţie forţată (sclavie albă) cu cei din eşaloanele superioare ale politicii mondiale, însărcinări acoperite ca transportator de droguri sau curier şi relaţia dintre industria de muzică country şi activităţile ilegale ale CIA.
Paul Bonaci, un supravieţuitor curajos ce a îndurat aproape douăzeci de ani degradarea în cadrul proiectului „Monarh”, a dezvăluit probe puternice ale crimei şi corupţiei ce se desfăşoară la scară largă de la nivel municipal şi statal, până la Casa Albă. (17) El a mărturisit despre bărbaţii abuzaţi sexual din Oraşul Băiatului (Boy’s Town) din Nebraska şi aduşi până în apropiere de Baza Aeriană Offut, unde, spune el, au supuşi unei intense programări „Monarh”, conduse, în principal, de comandantul Bill Plemmons şi lt.col. Michael Aquino. (18) După ce au fost torturaţi până au uitat cu totul de ei, aceşti băieţi tineri au fost folosiţi (împreună cu fete) în pornografie şi prostituţie cu câţiva dintre cei mai puternici comisionari economici şi politici ai naţiunii. Bonnaci şi-a amintit cum au fost transportaţi de la baza aeriană cu un avion-cargou la Baza Aeriană McClelland din California. Împreună cu alţi adolescenţi ghinionişti, a fost dus la o proprietate a elitei, Bohemian Grove (Dumbrava Boemă). Autorii au profitat total de aceste victime tinere comiţând perversiuni inimaginabile pentru a-şi satisface plăcerile deviante. Unele victime, se pare, au fost ucise, traumatizând în continuare deja terifiaţii şi distruşii copii. O actriţă nepotrivită de un talent marginal (acum decedată), un evanghelist TV corupt moral, un ofiţer din Beretele Verzi şi un popular cântăreţ de muzică country sunt câţiva dintre cei care au sucombat nebuniei „Monarh”. Lee Harvey Oswald, Sirhan-Sirhan, Charlie Manson, John Hinckley Jr., Mark Chapman, David Koresh, Tim McVeigh şi John Salvi sunt nume notabile ale infamiei, puternic suspectaţi ca fiind pioni produşi de „MKULTRA”.
Deprogramatori şi oameni care au vorbit
Dr. Corydon Hammond, un psiholog de la Universitatea din Utah, a făcut o prezentare năucitoare intitulată „Hipnoza în tulburările de personalitate multiplă: abuzul ritualic” la Cea de-a Patra Conferinţă Anuală Regională Estică asupra Abuzului şi Personalităţii Multiple, 25 iunie 1992, Alexandria, Virginia. El a confirmat, în mod esenţial, unei audienţe participante formate din profesionişti în boli mintale, că un anumit procent din clienţii lor fuseseră supuşi unei programări pentru controlul minţii desfăşurată într-o manieră intensiv-sistematică. Hammond a făcut aluzie la conexiunea nazistă, cercetările de control al minţii ale CIA şi ale armatei, programarea prin culori şi litere greceşti şi a menţionat, într-un mod special, proiectul „Monarh” în legătură cu o formă de condiţionare operativă. La puţin timp după discursul său cutremurător, a primit ameninţări cu moartea. Nedorind să-şi pună în pericol familia, Dr. Hammond a încetat să mai răspândească informaţiile ce le deţinea, până recent.
Mark Phillips, un subcontractor în electronică al Departamentului Apărării, a fost implicat în câteva dintre activităţile strict secrete de control al minţii realizate de guvernul Statelor Unite. Firea sa iscoditoare, conştiinţa şi compasiunea sa pentru Cathy O’Brien, un „model prezidenţial” din proiectul „Monarh”, l-au făcut să dezvăluie dedesubturile acestei mari conspiraţii, începând cu 1991. În continuare, a ajutat-o pe Cathy O’Brien să scape de cei ce o capturaseră şi a reuşit să o deprogrameze pe parcursul unui an, în Alaska. Controversatul Phillips are şi el criticii săi care sunt sceptici în ceea ce priveşte veridicitatea declaraţiilor sale.
Terapeutul din New Orleans, Valerie Wolf, a prezentat două dintre pacientele sale Comitetului Prezidenţial pentru Experimentele de Iradiere Umană (President’s Committee on Human Radiation Experiments), pe data de 15 martie 1995, în Washington D.C. Mărturisirile uimitoare făcute de aceste două femei curajoase au inclus prezentări ale unor doctori germani, tortură, droguri, electroşocuri, hipnoză şi viol, pe lângă expunerea lor la o cantitate nemăsurată de radiaţii. Wolf şi pacientele sale au declarat că şi-au recăpătat amintirile despre acest program al CIA fără a utiliza tehnicile de regresie sau hipnoză. (19) Wolf îşi devotează, în prezent, cea mai mare parte a timpului consilierii unor astfel de supravieţuitori.
Un avocat pe probleme de muncă de la Compania Atlantic Richfield, David Rosenbaum, a condus o investigaţie pe durata a nouă ani (1983-1992), în legătură cu o tortură fizică şi o condiţionare coercitivă exercitată asupra mai multor angajaţi de la uzina ARCO din Monaca, PA. (20) Clienţii săi, Jerry L. Dotey şi Ann White fuseseră aparent victimele unei iradieri; dar, pe măsură ce avansa în cadrul interviului, o „cutie a Pandorei” s-a deschis. Uimitoarea sa concluzie a fost că Jerry Dottey şi Ann White erau, cel mai probabil, copiii lui Adolf Hitler, bazat, în parte, pe asemănarea stranie din fotografii (trăsăturile feţei; structura şi mărimea oaselor a fost luată şi ea în considerare). Rosenbaum a afirmat: „Ambii prezintă sentimente şi experienţe ce indică faptul că sunt gemeni.” Dotey şi White au fost, se pare, supuşi mai multor tipuri de tortură pe când se aflau în hipnoză indusă cu droguri, fiecare trecând prin cel puţin trei tehnici de antrenament realizate de medicii uzinei. Fiecare victimă era antrenată să intre în stare de hipnoză după primirea unui anumit stimul, de obicei o frază sau un cuvânt sub formă de „instrucţiune” şi antrenaţi să „uite” ceea ce ar fi putut transpira în starea hipnotică. Au fost supuşi, în mod repetat, unor secvenţe identice stimuli-răspuns, pentru a produce o reacţie aproape automată la o anumită situaţie. Veteranii „MKULTRA”, Dr. Bernard Diamond, Dr. Martin Orne şi Dr. Josef Mengele au vizitat cu regularitate uzina ARCO, după cum spune Rosenbaum. Condiţionarea specială a lui Dotey şi White a avut ca scop crearea unor personalităţi germane duale. Rosenbaum, care este evreu, a menţinut o prietenie strânsă cu cei doi, în ciuda unor circumstanţe aparent nefavorabile.
Alţi terapeuţi implicaţi în deprogramare sunt Cynthia Byrtus, Pamela Monday, Steve Ogilvie, Bennett Braun, Jerry Mungadze şi Collin Ross. Câţiva consilieri creştini au fost în măsură să elimine părţi ale programării cu un succes limitat.
Jurnaliştii care au expus recent subiectul într-o manieră exemplară sunt:
- Walter Bowart – „Operaţiunea controlul minţii” („Operation Mind Control”);
- Jan Rappoport – „Experimentele de control al minţii făcute de guvernul american pe copii” („US Government Mind-Control Experiment on Children”);
- Alex Constantine – „Dictatura psihică în SUA” („Psychic Dictatorship in USA).
Concluzie
Cea mai incriminantă afirmaţie pe care un oficial guvernamental a făcut-o referitor la existenţa Proiectului „Monarh” a fost extrasă de Anton Chaitkin, un scriitor pentru publicaţia „ Noul Federalist” („The new Federalist”).
Când directorul oficial al CIA a fost întrebat direct „Ce puteţi să ne spuneţi despre ’Monarh’?”, acesta a răspuns nervos şi ambiguu „Am oprit asta între anii ’60 şi începutul anilor ’70”. Suficient pentru a spune că societatea, în aparenta sa stare de disonanţă cognitivă, este, în general, într-o stare de negare a dovezilor copleşitoare despre această conspiraţie diversă. Numeroase victime/supravieţuitori ai proiectului „Monarh”au nevoie disperată de ajutor. Oricum, marea majoritate a oamenilor sunt prea preocupaţi de ei înşişi pentru a arăta vreo compasiune acestor câţiva indivizi răniţi. Apatia a pus stăpânire pe minţile maselor, care aleg să existe în confortul acestei lumi. Realitatea a devenit obscură datorită relativismului şi a egoismului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu