După felul în care se laudă Guvernul și chiar FMI, unii ar putea spune că în finanțele publice românești s-a produs vreun miracol. Însă datele arată cu totul altceva, scrie riscograma.ro.
Execuția bugetară pentru prima jumătate de an arată un deficit bugetar de puțin peste 2% din PIB, dar sub ținta stabilită cu FMI. O fi mult, o fi puțin? E suficient să ne amintim că până prin 2007, primul semestru se încheia cu excedent.
Iată însă ce s-a întâmplat în primele jumătăți ale anilor de iresponsabilitate fiscală, adică din 2008 până acum.
Încasările au oscilat, cu scăderi în 2009 și 2010, dar și cu un vârf în 2011, pe seama majorării taxelor. Veniturile în prima jumătate a lui 2011 au fost cu 4,4% mai mari decât în prima jumătate a lui 2008. De fapt, încasările mai mari și nu cheltuirea mai responsabilă a banilor explică deficitul mic.
Principala sursă a plusului de încasări au reprezentat-o majorările de TVA și accize. Veniturile din CAS și impozitul pe salarii au stat pe loc, deși CAS a crescut cu 3 puncte în februarie 2009, în timp ce încasările din impozitul pe profit au scăzut constant.
CHELTUIELI
Cheltuielile statului au crescut constant, ele fiind mai mari cu 11% în prima jumătate a lui 2011 față de prima jumătate a lui 2008. Bun, la începutul lui 2009 majorările de cheltuieli erau cele deja decise. La începutul lui 2010, încă trebuia respectat un calendar. Însă în prima jumătate a lui 2011, cheltuielile au continuat să crească cu toate că angajații de la stat aveau salariile reduse.
Pe ce s-au dus banii? Păi pe bunuri și servicii, care au crescut cu 15% față de ianuarie-iunie 2010, până la un nivel fără precedent. Adică toate lucrurile care pot fi date fără licitație sau prin licitații trucate clienților politici.
Au crescut “cheltuielile de capital” cu 30%, până la nivelul lui 2009, deși în toată perioada asta s-au văzut ca rezultate doar două-trei cioturi de autostradă și multe, foarte multe săli de sport.
Însă cea mai abruptă creștere a ultimilor patru ani este la capitolul dobânzi. Împrumuturile pe care Guvernul le-a luat pentru a stabiliza bugetul au atras dobânzi în creștere de la jumătate de miliard de euro în semestrul I al lui 2008 la mai mult de 1,1 miliarde în prima jumătate a lui 2011.
Deja, costul datoriei publice este mai mare decât cheltuielile cu apărarea. În ritmul de acum, până la sfârșitul anului viitor dobânzile vor ajunge să coste mai mult decât sănătatea iar până în 2014 vor depăși educația. Așa începe o spirală a morții.
Execuția bugetară pentru prima jumătate de an arată un deficit bugetar de puțin peste 2% din PIB, dar sub ținta stabilită cu FMI. O fi mult, o fi puțin? E suficient să ne amintim că până prin 2007, primul semestru se încheia cu excedent.
Iată însă ce s-a întâmplat în primele jumătăți ale anilor de iresponsabilitate fiscală, adică din 2008 până acum.
VENITURI
Încasările au oscilat, cu scăderi în 2009 și 2010, dar și cu un vârf în 2011, pe seama majorării taxelor. Veniturile în prima jumătate a lui 2011 au fost cu 4,4% mai mari decât în prima jumătate a lui 2008. De fapt, încasările mai mari și nu cheltuirea mai responsabilă a banilor explică deficitul mic.
Principala sursă a plusului de încasări au reprezentat-o majorările de TVA și accize. Veniturile din CAS și impozitul pe salarii au stat pe loc, deși CAS a crescut cu 3 puncte în februarie 2009, în timp ce încasările din impozitul pe profit au scăzut constant.
CHELTUIELI
Cheltuielile statului au crescut constant, ele fiind mai mari cu 11% în prima jumătate a lui 2011 față de prima jumătate a lui 2008. Bun, la începutul lui 2009 majorările de cheltuieli erau cele deja decise. La începutul lui 2010, încă trebuia respectat un calendar. Însă în prima jumătate a lui 2011, cheltuielile au continuat să crească cu toate că angajații de la stat aveau salariile reduse.
Pe ce s-au dus banii? Păi pe bunuri și servicii, care au crescut cu 15% față de ianuarie-iunie 2010, până la un nivel fără precedent. Adică toate lucrurile care pot fi date fără licitație sau prin licitații trucate clienților politici.
Au crescut “cheltuielile de capital” cu 30%, până la nivelul lui 2009, deși în toată perioada asta s-au văzut ca rezultate doar două-trei cioturi de autostradă și multe, foarte multe săli de sport.
Însă cea mai abruptă creștere a ultimilor patru ani este la capitolul dobânzi. Împrumuturile pe care Guvernul le-a luat pentru a stabiliza bugetul au atras dobânzi în creștere de la jumătate de miliard de euro în semestrul I al lui 2008 la mai mult de 1,1 miliarde în prima jumătate a lui 2011.
Deja, costul datoriei publice este mai mare decât cheltuielile cu apărarea. În ritmul de acum, până la sfârșitul anului viitor dobânzile vor ajunge să coste mai mult decât sănătatea iar până în 2014 vor depăși educația. Așa începe o spirală a morții.
Sursa: business standard
Sursa: standard.money.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu