Din noiembrie 1989 pâna în primavara anului 1990 în Belgia s-a semnalat un „val” de observatii OZN. Oficialitatile au primit atunci mai multe mii de rapoarte; s-au realizat numeroase fotografii si înregistrari video, spectaculoase si autentificate de specialisti. Obiectele au fost vazute, repetate ori, si pe radarele militare. În aceste rapoarte revin aceleasi detalii, dar si variatiile firesti în astfel de cazuri. Unii spuneau ca obiectul vazut era triunghiular, altii au vazut un romb sau o „aripa zburatoare”, cu anvergura de 15 metri, 30 metri, sau chiar mai mare. Obiectul zbura la joasa înaltime, stationa într-un punct, se întorcea în loc, se înclina, dupa care se departa cu o viteza fantastica, toate acestea fara niciun zgomot. Când trecea deasupra unui automobil, acestuia i se deconecta instalatia electrica, totul revenind la normal când obiectul se îndeparta.Presa a avansat ipoteza unui avion experimental secret american, ceea ce a iritat, bineînteles, partea americana, acuzata implicit ca ar efectua zboruri neanuntate, peste zone populate dintr-o tara prietena, încalcând conventiile în vigoare. Colonelul Wilfried De Brouwer, seful operativ al fortelor aeriene belgiene, avansat la scurt timp dupa aceea general, a tinut la 11 iulie 1990 o conferinta de presa, în care a recunoscut ca „manevrele OZN-urilor dovedeau o anumita logica” si „Fortele Aeriene Belgiene n-au fost capabile sa identifice nici natura nici originea fenomenului”, totusi, ele au avut suficiente elemente pentru a exclude urmatoarele presupuneri: baloane, vehicule ultrausoare motorizate, vehicule pilotate de la distanta, avion (inclusiv Stealth), proiectii laser sau miraje.
Cea mai impresionanta fotografie OZN din aceasta perioada a fost cea pe care o persoana numita Patrick M., un instalator de 20 de ani, afirma ca a facut-o la Petit-Rechain, lânga Verviers. Pe imagine se vede un obiect triunghiular, având la colturi trei lumini albe, iar în centru una rosie. Din cauza timpului de expunere, luminile apareau usor miscate. Patrick povestise ca pe 4 aprilie 1990, ora 22.00, logodnica lui, domnisoara S., ar fi vazut, la vreo 150 de metri altitudine, un obiect luminos straniu, care scotea un soi de suierat. Surprinsa, a fugit sa-l anunte pe Patrick. Acesta, având la îndemâna un aparat de fotografiat (Reflex Praktica BX20), încarcat cu un film de diapozitive de mare finete si sensibilitate (Kodak Ektachrome, 200 ASA), a proptit aparatul de un zid si facut, cu timp de expunere de o secunda, doua fotografii dintre care una reusita…
Imaginea, impresionanta, a fost supusa la numeroase verificari, inclusiv pe calculator, de mai multi experti, chiar si de la NASA ori de la Academia Militara Belgiana. Portiunea pe care se vede obiectul misterios a fost scanata la rezolutia de 2720 puncte pe inch, digitizarea permitând interpolarea punctelor, folosind programe speciale, ca si evidentierea celor mai fine nuante. Analizele au gasit ca imaginea este autentica.
Este adevarat ca, înca de la început, au fost si sceptici. Acestia au avut mai ales doua obiectii. Prima era ca imaginea triunghiului era prea clara si prea de aproape în timp ce luminile de pe colturi erau miscate. La o expunere de o secunda, fara trepied, ar fi trebuit sa apara mici neclaritati. Apoi, e adevarat ca multi martori au vazut atunci OZN-uri triunghiulare, dar numai de departe si doar cu simple puncte luminoase la colturi, or obiectul pe diapozitiv era prea mare, fiecare dintre lumini fiind cât Luna plina. Au fost si sceptici care au produs imagini similare fotografiind un triunghi de carton.
Iata ca, dupa atâtia ani. Patrick s-a hotarât sa marturiseasca faptul ca faimoasa fotografie, devenita emblema întregului „val belgian” de OZN-uri si reprodusa de nenumarate ori, este un fals, realizat de el si câtiva colegi, folosind un triunghi dintr-o placa de polistiren expandat, vopsit corespunzator si suspendat pe niste sfori. „Nu ne-am imaginat ca o sa iasa din fabrica unde lucram; dar pe urma n-am mai intervenit” a declarat Patrick la microfonul reporterului Samuel Ledoux. „Au fost multi care s-au aplecat asupra ei”, a adaugat el, facând aluzie la expertii care au examinat-o de atâtea ori, „dar n-au descoperit nimic”. Dupa douazeci de ani autorii s-au decis sa recunoasca adevarul. De ce acum? „Trebuia s-o spunem într-o zi sau alta” a raspuns Patrick.
Desigur, dincolo de aceasta contrafacere, ramân sute de alte fotografii, e drept, mai putin spectaculoase, luate în aceeasi perioada. „Valul belgian” de OZN-uri din 1989-1990 ramâne tot atât de misterios si incitant ca si înainte. Totusi au fost si ufologi care au mentionat ca neavizatii vor trage concluzia ca „daca aceasta fotografie este falsa înseamna ca toate observatiile sunt false”, ceea ce va face mult rau cercetarii fenomenului…
Imaginea, impresionanta, a fost supusa la numeroase verificari, inclusiv pe calculator, de mai multi experti, chiar si de la NASA ori de la Academia Militara Belgiana. Portiunea pe care se vede obiectul misterios a fost scanata la rezolutia de 2720 puncte pe inch, digitizarea permitând interpolarea punctelor, folosind programe speciale, ca si evidentierea celor mai fine nuante. Analizele au gasit ca imaginea este autentica.
Este adevarat ca, înca de la început, au fost si sceptici. Acestia au avut mai ales doua obiectii. Prima era ca imaginea triunghiului era prea clara si prea de aproape în timp ce luminile de pe colturi erau miscate. La o expunere de o secunda, fara trepied, ar fi trebuit sa apara mici neclaritati. Apoi, e adevarat ca multi martori au vazut atunci OZN-uri triunghiulare, dar numai de departe si doar cu simple puncte luminoase la colturi, or obiectul pe diapozitiv era prea mare, fiecare dintre lumini fiind cât Luna plina. Au fost si sceptici care au produs imagini similare fotografiind un triunghi de carton.
Iata ca, dupa atâtia ani. Patrick s-a hotarât sa marturiseasca faptul ca faimoasa fotografie, devenita emblema întregului „val belgian” de OZN-uri si reprodusa de nenumarate ori, este un fals, realizat de el si câtiva colegi, folosind un triunghi dintr-o placa de polistiren expandat, vopsit corespunzator si suspendat pe niste sfori. „Nu ne-am imaginat ca o sa iasa din fabrica unde lucram; dar pe urma n-am mai intervenit” a declarat Patrick la microfonul reporterului Samuel Ledoux. „Au fost multi care s-au aplecat asupra ei”, a adaugat el, facând aluzie la expertii care au examinat-o de atâtea ori, „dar n-au descoperit nimic”. Dupa douazeci de ani autorii s-au decis sa recunoasca adevarul. De ce acum? „Trebuia s-o spunem într-o zi sau alta” a raspuns Patrick.
Desigur, dincolo de aceasta contrafacere, ramân sute de alte fotografii, e drept, mai putin spectaculoase, luate în aceeasi perioada. „Valul belgian” de OZN-uri din 1989-1990 ramâne tot atât de misterios si incitant ca si înainte. Totusi au fost si ufologi care au mentionat ca neavizatii vor trage concluzia ca „daca aceasta fotografie este falsa înseamna ca toate observatiile sunt false”, ceea ce va face mult rau cercetarii fenomenului…
DAN D. FARCAS
Sursa: MISTERELE LUMII
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu