… iar centura de siguranta a Romanilor seamana tot mai mult cu o camasa de forta. Sa explic.
L-am intrebat luni, la conferinta de presa de la incheierea misiunii FMI, pe domnul Jeffrey Franks, urmatoarea chestiune: daca este de acord cu decizia guvernului si a parlamentului Romaniei de a amana pana in 2016 aplicarea unor decizii definitive, irevocabile si executorii ale instantelor, ce pun statul in postura sa returneze circa 8 miliarde de lei unor categorii de bugetari carora le-a fost retinute diverse sume, nelegal. Raspunsul il vedeti mai jos:
Raspunsul este cel putin halucinant: in conditiile in care guvernul se plange ca nu are bani, Fondul, prin vocea domnului Franks pare de acord cu neplata acestor sume. Si intrucat un proverb romanesc suna asa: ” ce tie nu iti place, altuia nu ii face”, l-am mai intrebat pe domnul Franks daca ar fi de acord ca acelasi guvern, motivand cu aceleasi scuze (ca e criza si nu are bani), sa nu plateasca la scadenta sumele care trebuie returnate din acordul de imprumut de 12,95 miliarde de Euro, incheiat de Romania cu Fondul in martie 2009.
Concret, anii 2012 si 2013 reperzinta scadente importante pentru retunarea catre FMI a 6,3 miliarde de Euro din cele 12 miliarde trase din acord (circa 1,7 miliarde Euro in 2012 si circa 4,6 miliarde Euro in 2013). Suma reprezinta cam 1,5% din PIB in 2012 si cam 3,5% din PIB in 2013.
Raspunsul mi-a confirmat ca Fondul si-a tras propria centura de siguranta: daca statul roman nu va reusi sa plateasca sumele la scadenta, FMI este dispus sa refinanteze aceste sume, contra unor dobanzi, avand un plan B. Planul B este ca acordul de tip precaut sa fie activat, in cazul in care Romania nu are de unde sa plateasca inapoi acele sume impresionante.
Pe scurt, situatia suna asa: daca statul roman nu vrea sa plateasca datoriile catre proprii cetateni, nu este nicio problema. Dobanzi si penalitati nu exista, iar inflatia va rade in scurt timp o mare parte din sumele datorate. Ceea ce ma surprinde este cum fondul agreaza o astfel de situatie. In cazul propriu, Fondul isi asigura un randament superior celor de pe pietele internationale, prin activarea acordului de tip precaut. FMI isi va recupera banii cu varf si indesat, in timp ce este de acord ca statul roman sa nu dea doi bani pe deciziile justitiei din Romania.
Pe lung, ceea ce face guvernul prin nerespectarea deciziilor instantelor este echivalentul nationalizarilor: confisca acum si se angajeaza sa returneze, la un moment dat, arbitrar, in conditii uniltarale, neagreate de creditori, o suma care va reprezenta mult mai putin decat suma confiscata si dispusa a fi returnata de catre instante.
Precendentul este periculos, iar pasivitatea cu care FMI priveste aceasta actiune ma face sa banuiesc o anumita cardasie. Ar fi FMI de acord ca in Romania statul sa confiste active ale afacerilor? Ce semnal transmite FMI legat de mediul de afaceri tolerand o astfel de atitudine? Ce semnal transmite Fondul in conditiile in care este de acord cu cheltuielile discretionare prin programul de 4 miliarde de Euro gestionat de doamna Udrea dar nu condamna nerespectarea deciziilor instantelor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu