BIOGRAFIA SECRETA A LUI ILIESCU – ION ILIESCU,SUBMARIN AL RUSIEI ,CONTRIBUIE LA SOVIETIZAREA ROMANIEI – PARTEA II

Acest articol apartine blogului Secretele Sistemului 

III

ADOLESCENTA STALINISTA: ILIESCU SI “SANTIERISMUL” DE TIP GULAG

 

1.

AUGUST ‘44: ADOLESCENTUL ILIESCU PUNE UMARUL LA SOVIETIZAREA ROMANIEI

 

Recomandarea 10 975 din 22 iulie 1955 (vezi Anexa  a C.C. al P.M.R., prin care Ion Iliescu era propulsat in structura unei organizatii de front a UR.S.S. – asa cum eraUniunea Internationla a Studentior, cu sediul formal la Praga – dezvaluie cateva amanunte extrem de interesante despre biografia fostului presedinte, ascunse cu grija pana in prezent. Astfel, raportul mentioneaza:

Dupa 23 august 1944 [Ion Iliescu n.n.] s-a inscris in U.T C. Uniunea Tineretului Comunist) si a activat in cadrul organizatiei U.T.C. a elevilor: A participat la diferite actiuni ale partidului. Dupa autodizolvarea U.T. C. -ului, a continuat sa activeze in organizatia tineretului progresist si a U.T.M.. A fost ales in biroul organizatiei de elevi pe langa comitetul capitalei al U.T.M..

Cu alte cuvinte, atunci cand Romanii incercau sa se opuna ocupatiei sovietice – multi dintre ei cu arma in mana, in munti (barbati, femei, tineri sau batrani) – adolescentul Ion Iliescu se inscria, inca din august 1944, in U.T.C., organism comunist. Sa observam ca Iliescu avea doar 14 ani si ca el participa, deja, la diferite actiuni ale partidulul comunist, nespecificate insa in referat. In conditiile ocupatiei sovietice a Romaniei, a participa la diferite actiuni ale unui partid controlat si dirijat, de sus si pana jos, de sovietici, nu era decat o forma de ate pune in slujba inamicului, a ocupantului strain. Altfel spus, o forma de colaborationism. Dar cu un tata si un unchi formati in U.R.S.S., adolescentul Ion Iliescu prezenta in ochii sovieticilor toate garantiile pentru a fi promovat si utilizat, in actiunea generala de acaparare a puterii de catre Partidul Comunist si de sovietizare a Romaniei.

Filiera era una tipic sovietica: prin pepiniera U.T.M., organizatie de tineret structurata dupa modelul similar sovietic: Komsomol. Sfera de actiune initiala a adolescentului-activist Ion Iliescu: elevii, liceenli. Racolarea acestora se pare ca a dat rezultate, fiindca Iliescu este mentionat in referat ca fiind membru al Comitetului pe capitala al U.T.M.. Nu era insa decat primul pas al ascensiunii adolescentului Iliescu, regizata formal de Romani, in umbra acesteia aflandu-se, in realitate, ocupantul sovietic, cu politica sa decadre. Comunisti Romani nu erau decat simpli executanti, timorati si obedienti, ai ordinelor date de consilierii sovietici, instalati in Romania odata cu Armata Rosie. Ca lucrurile stateau asa, anume cs adolescentul Iliescu devenise un fel de ienicer sovietic, in care se puneau sperante, o dovedeste un alt detaliu din raport.

2.

 

ALBANIA, “MON AMOUR”: BRIGADA KOMSOMOLISTA “VASILE ROMTA”

 

“In vacanta de vara a anului 1947 (Ion Iliescu n.n.) a plecat voluntar in brigada de munca “Vasile Roaita”, in Albania, unde a lucrat pe Santierul National al Cailor ferate.”

Respectand riguros grafia documentului, nu-ti poti reprima cateva intrebari, absolut firesti. Ce cauta, oare, adolescentul Ion Iliescu tocmai in Albania? Si inca in vacanta de vara cand, de regula, adolescentii prefera sa faca excursii, sport sau orice altceva, decat sa mearga sa construiasca o cale ferata! Si unde? Tocmai in Albania, ca si cum – daca adolescentul Ion Iliescu tinea mortis, n-ar fi gasit de lucru si in Romania. Ce-l mana oare pe adolescentul Ion Iliescu, de numai saptesprezece ani, in Albania, inregimentat in ‘brigada de munca Vasile Roaita? Nu mai staruim asupra umorului involuntar al numelui cu care fusese botezata, pompos, brigada. Se stie ca, dupa vreo doua decenii de comunism, s-a descoperit, intamplator, ca ceferistul Vasile Roaita nu trasese sirena la Grivita in timpul grevei din 1933, ca sa-i alerteze pe ceferistii din cartier, ci ca sa alerteze politia, al carei informator zelos s-a descoperit ca fusesebravul ceferist!. !Prin urmare, adolescentul Ion Iliescu – in vacanta de vara 1947- nu merge si el intr-o excursie, nu se duce si el la pescuit, nu se plimba si el cu o fata, nu da si el cu piciorul intr-o minge – nu, adolescentul Ion Iliescu pleaca intr-o brigada de munca, taman in Albania, sa construiasca o cale ferata! Un comportament, la prima vedere, cel putin straniu. Care sa fie misterul etapei albaneze din viata lui Ion Iliescu?Mai intai, trebuie precizat Ca fenomenul asa-ziselor brigazi de munca si cel alsantierelor tineretului era unul inventat de propaganda sovietica si practicat intens, ca factor de indoctrinare si spalare a creierelor, inca din anii ‘20. In realitate, brigazile de munca, santierismul si stahanovismul (celebrele spargeri de norma), constituiau un mijloc prin care cadrele de perspectiva ale partidului comunist erau antrenate sa conduca, sa mobilizeze, sa influenteze propagandistic, intr-un cuvant, sa manipule!ze! o masa de indivizi, intr-o anume situatie data. Sovieticii au constituit brigada de munca“Vasile Roaita” in Romania, tot asa cum au constituit brigazi similare si in alte tari ocupate, pe cale de sovietizare. Calea ferata Tirana-Duress facea parte din ajutorul sovietic, fratesc, acordat Albaniei, iar brigazile Komsomoliste venite in Albania constituiau retortele de laborator in care se forjau viitorii sefi comunisti. Ion Iliescu si alti cativa fusesera expediati in Albania, in primul rand, pentru a fi antrenati in munca de cadre, instruiti acolo de sovietici cum sa comande si sa manipuleze o comunitate de indivizi. Este cunoscut faptul ca NKVD-ul si GRU-ul si-au recrutat cei mai importanti spioni (cartite) in cursul Razboiului civil din Spania din anii ‘30, exact din randurile asa-ziselor brigazi internationale, care au actionat, dirijate de Komintern, NKVD si GRU, impotriva lui Franco. Fenomenul a conti!nu!at dupa 1945, numai ca acum acestea erau botezate brigazi de munca. PMR a urmat si el, riguros, expenenta sovietica, infiintand dupa 1947 santiere de tip Salva-Viseu, Agnita-Botorca, ori Bumbesti-Livezeni. Ca Ion Iliescu a trecut testul albanez in ochii sovieticilor, o probeaza urmatorul pasaj din raport.

3.

SLAVA MARELUI STALIN:

ELEVUL ION ILIESCU DEVINE MEMBRU C.C. AL U.T.M. LA 19 ANI

“La conferinta raionala a U.A.E.R. (Uniunea Asociatiilor Elevilor din Romania n. n.) din 1948 [Ion Iliescu, n. n.] a fost ales membru C.C. al U.A.E.R. unde a muncit pana la Congresul de unificare al organizatiilor de tineret din martie 1949, cand a fost ales membru in C.C. al U.T.M..”

Uniunea Asociatiilor Elevilor din Romania (U.A.E.R.) era o alta organizatie de inspiratie comunista, una dintre numeroasele care proliferau in Romania acelui moment, prin care sovieticii si P.C.R. incercau sa regrupeze sub controlul lor, pe bresle, varste si studii, o cat mal mare parte a populatiei, in scop de manipurare politica. Cum mai existau si alte organizatii de tineret – de pilda, Uniunea Nationala a Studentilor din Romania (UNSR) – in martie 1949 avea loc Congresul Organizatiei Unice Revolutionare a Tineretului Muncitor, care va alege conducerea komsomolului romanesc, anume Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor: Lucrarile congresului au avut loc la Ateneu, intre 21 si 28 martie 1949, in prezenta dr. Petru Groza, Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Emil Bodnaras, si alte marimi comuniste, dar – mai ales – a ambasadorului sovietic S.I. Kavtaradze, un soi de vice-rege al U.R.S.S. la Bucuresfi.

In seara primei zile a congresului, toti cei 700 de participanti, Romani si straini., au luat parte la spectacolul Alexandr Mastrosov de la Opera.

Teohari Georgescu, secretar C.C. al P.M.R., tine o cuvantare in care afirma: “In constituirea Uniunii Tineretului Muncitor noi ne-am calauzit dupa glorioasa experienta a Komsomolului, creat si educat de marele partid al lui Lenin si Stalin.”

Care erau sarcinile U.T.M., stabilite in lumina hotararilorunei plenare a P.M.R. din decembrie 1948? o spune tovarasul Teohari Georgescu, viitorul deviationist al grupului Ana Pauker­ – Vasile Luca din 1952.

“Este vorba de a lichida definitiv capitalismul, de a sfarama complet vechea societate bazata pe exploatarea si asuprirea omului de catre om si a zidi din temelii o societate noua fara exploatare, societatea socialista.”

Ceea ce va predica si activistul adolescent Ion Iliescu, printre elevi si studenti, cum vom vedea. Sa remarcam limbajul de lemn, element-cheie al propagandei comuniste. Mentalitatea si frazeologia stalinista apar cu pregnanta mai ales in pasajul cuvantarii lui Teohari Georgescu cand se preciza ceva mai clar ce anume astepta conducerea P.M.R. de la activistii U.T.M.. Asadar, si de la Ion Iliescu.

“Ca marxisti, stim ca drumul spre socialism este plin de obstacole (..) ca ne pandeste dusmanul viclean si inversunat, care unelteste din umbra, nutrind speranta zadarnica de a restaura regimul burghezo-mosieresc.”.

Iata o fraza cheie pentru toata existenta lui Ion Iliescu. Dusmanul viclean si inversunat, care unelteste din umbra, nutrind speranta de a restaura regimul burghezo-mosieresc,o imagine stereotip care il va obseda pe Iliescu pana in decembrie ‘89 (cand el cereacolaboratorilor sa “se impiedice aceasta alunecare periculoasa spre dreapta”, care era Revolutia Romana sau in 28 ianuarie ori 13-15 iunie ‘90, cand Ion Iliescu le multumea minerilor. Caci PNTCD, PNL ori Corneliu Coposu, in mentalitatea lui Ion Iliescu din ‘89-’90, nu incercau altceva decat sa restaureze ceva periculos, asupra caruia atrasese atentia tovarasul Teohari Georgescu, inca  din martie 1949: restaurarea regimului burghezo-mosieresc. Iata si de ce, dupa ‘89, Ion Iliescu va avertiza mereu asupra pericolului revenirii mosierilor (categorie sociala ­disparuta, in realitate, inca din 1921, dupa ampla reforma­agrara de sub Regele Ferdinand!)!. !Si, probabil, naluca burghezo-mosiereasca ii mai bantuie si astazi mintile, atunci cand Iliescu vorbeste de pericolul pe care il reprezinta lupii tineri ai capitalismului romanesc ori restitutio in integrum. Nu-l invatase Teohari Georgescu, inca din martie ‘49, ca “dusmanul de clasa se pune in slujba imperialismului si se deda la crime, acte de provocare, de sabotaj si de spionaj?” Ce altceva putea fi, cincizeci de ani mai tarziu, integrarea euro-atlantica,decat o punere in slujba imperialismului, a dusmanului de clasa, venit la putere dupa alegerile din 1996? Dar, pentru ca asa ceva sa nu se intample, inca din martie ‘49 Ion Iliescu stia ca nu trebuie abandonat, sub nici un motiv firul rosu cu Moscova. Nici in gandire, nici in practica.

 

4.

 

CA MEMBRU C.C. AL U.T.M., ION ILIESCU LUPTA INCA DIN 1949 CONTRA “HIDOSULUI IMPERIALISM AMERICAN” SI A “PACTULUI ATLANTICULUI DE NORD”

 

Din invataturile lui Teohari Georgescu catre utemisti, adolescentului Ion Iliescu i se fixeaza bine in minte urmatorul avertisment:

“Astazi, hidosul imperialism american, care a luat locul hitlerismului, trece la o politica tot mai agresiva si incheie blocuri razboinice, ca Pactul Atlanticului de Nord, care ameninta pacea, independenta si suveranitatea natiunilor impotriva inrobirii popoarelor se ridica marele si invincibilul Stat Sovietic, condus de Partidul Bolsevic si de tovarasul Stalin, tarile democratiei populare, masele populare cele mai largi…”

Imaginea hidosului imperialism american, a balaurului care era Pactul Atlanticului de Nord, impotriva caruia se ridica, iata, Stalin-Fat Frumos si Statul Sovietic – precum baba facatoare de minuni din basme Sfanta Vineri – aceasta imagine va continua sa existe, rezidual, in mentalul lui Ion Iliescu pana in anii ‘90. Cand firul rosu cu Moscovacoexista, bine-mersi, cu parteneriatul pentru NATO, tradand astfel, pe plan psihologic, un anumit tip de schizofrenie mentala si duplicitate politica.

Indoctrinat inca din adolescenta de propaganda stalinista sa lupte contra hidosului imperialism american sau contra blocului razboinic - cum era definit Pactul Atlanflcului de Nord – Ion Iliescu nu-si va schimba, in mod fundamental, ideile din tinerete. Ci doar – dupa prabusirea comunismului si a marii Uniuni Sovietice - isi va modifica, precum un cameleon, comportamentul si limbajul politic, in scopul adaptarii la noua situatie. Tot asa cum isi va cosmetiza propria biografie. Toate acestea pentru legitimizarea sa politica, in noul context intern si international. Acest tip de gandire schizoida, de comportament duplicitar – pe de o parte, formal, parteneriatul NATO cu americanii, iar pe de alta, in secret, firul rosu cu Moscova – constituie, de fapt, matricea definitorie a omului politic care este Ion Iliescu, si care nu se va putea schimba niciodata. Fiindca matricea aceasta i-a fost inoculata lui Ion Iliescu pr!in! spalarea creierului de catre propaganda stalinista, la varsta cea mai propice: varsta adolescentei. Atunci cand se formeaza personalitatea si se structureaza mental valorile, pentru o viata de om.

Indicatiile tovarasului Teohari Georgescu din ‘49 erau foarte clare:

“Impletiti in activitatea voastra educativa din randurile tineretului dezvoltarea sentimentului patriotic si atasamentul pentru Tara Sovietelor cu dezvoltarea luptei impotriva imperialismului, dusman al popoarelor si al tineretului dusman al pacii si al socialismului.”

Ce anume trebuia sa urmareasca activistul-adolescent Ion Iliescu si ceilalti, in munca de propaganda, de modelare a tineretului, de sovietizare a generatiei tinere din Romania?

Tovarasul Teohari Georgescu afirma raspicat:

“Faceti din fiecare tanar (…) un luptator activ sub steagul internationalismului proletar, pentru pace si socialism, un militant credincios al Federatiei Mondiale a Tineretului Democrat si aprindeti-i in inima o ura nestinsa impotriva dusmanului imperialist precum si hotararea de a lupta pentru Republica Populara Romana pana la ultima picatura de sange.”

Ion Iliescu si conducerea U.T.M. trebuiau sa se calauzeasca, in acest sens, dupa sfaturile celui definit de tovarasul Teohari Georgescu drept bunul prieten si sfatuitor al tineretului roman:

Mihail Ivanovici Kalinin (decenii la rand, colaboratorul de paie din umbra lui Stalin), care spusese:

“Calitatile specifice tineretului nu trebuie inabusite dimpotriva, ele trebuie incurajate, pentru ca pe terenul lor fertil sa se dezvolte un OM [subl.n.], desavarsit.”

Ion Iliescu nu va uita de sfatul Ini Kalinin si – cum vom vedea intr-un alt capitol – in calitate de prim secretar al U.T.C. (U.T.M.) si ministru pentru Problemele Tineretului, pe la mijlocul anilor ‘60, va patrona prograrnul statiilor pilot, condus de sociologul Vasile Caramelea, care urmarea exact obiectivul fixat de Kalinin - faurirea OMULUI NOU. In care scop se va cerceta antropometric, intre altele, si circumferinta pumnului de miner, in comparatie cu circumferinta pumnului unui muncitor forestier, stabilindu-se astfel ca pumnul minerilor avea un diametru mai mare decat al padurarilor. Lucru ce va avea apoi unele consecinte in iunie ‘90, in Piata Universitatii.

Dar sa vedem ce era acea misterioasa Federatie Mondiala a Tineretului Democrat, evocata cu atata evlavie de tovarasul Teohari Georgescu, ca pe un fel de Mecca a tineretului comunist. Potrivit cercetatorului belgian Joel Kotek, de la Centrul de studii pentru relatiile internationale si strategice al Universitatii Libere din Bruxelles, asa-zisaFederatie Mondiala a Tineretului Democrat nu reprezenta altceva decat o organizatie de front a Moscovei, dirjati si finantata din umbra de Sectia Internationala a C.C. al PCUS, si de serviciile secrete sovietice. Organizatiile de front treceau drept multeinsututii internationale, care se pretindeau “reprezentative pentru toate curentele societatii civile democratice, avand, aparent, idei non-comuniste, dar fiind, in acelasi timp, controlate strict de comunisti, ele servind in fapt atingerii obiectivelor politicii externe a Uniunii Sovietice”. Inca din anii ‘2!0,! Stalin observase ca asemenea organizatii – formal, non-comuniste – ar fi putut servi mult mai eficace si mai subtil intereselor U.R.S.S., decat organizatiitle care se autoproclamau, pe fata, comuniste. Asadar inca din anii ‘20, sovieticii creasera zeci de organizatii internationale, asa-zisnon-comuniste, ale caror obiective formale urmareau sa atraga simpatia si elogiile celor care, de fapt, nu agreau comunismul. Obiective, ca de pilda pacea, lupta anti-imperialista, dezarmarea, progresul stiintific, economic si cultural al umanitatii etc., puteau atrage – dar si servi – ca filiere de racolare, spionaj si manipulare politica ale Moscovei. Caracteristic acestor organizatii de front era masiva lor infiltrare cu comunisti nedeclarati, care afisau cu totul alte afinitati politice, dar care erau, fara exceptie, agenti ai Moscovei. Altfel spus, comunisti sub acoperire. Joel Kotek ii defineste, inspirat, drept submarine teleghidate! d!e Moscova. Stephen Koch, in “La fin de l’inocence” (Grasset, 1995), carte tradusa si in romaneste (sfarsitul inocentei), face un remarcabil studiu asupra acestui gen de manipulare sovietica. Federafia Mondiala a Tineretului Democrat constimia o asemenea organizatie de front, manipulata de Kremlin si infiltratat de submarine (agenti acoperiti) ai Moscovei.

Oficial creata la Londra, in noiembrie 1945, Federafia Mondiala a Trneretului Democratse declara apolitica. Lista diferitelor delegatii ar fi putut acredita teza reprezentativitatii: doar 3,2% comunisti, fata de 4% catolici. In realitate, prin comunistii nedeclarati, Moscova controla peste treisprezece delegatii nationale occidentale - intre care cele ale Italiei, Marii Britanii si Statelor Unite. Presedintele FMJD (abrevierea titulaturii in franceza) nu era altceva decat fostul Kominternist Eduard Goldstuker, care reprezenta Cehoslovacia. Doi dintre cei trei generali ai FMJD erau de asemenea submarine ale Moscovei. Acelasi scenariu se va repeta si la crearea Uniunii Internationale a Studentilor (UIS), organizatie fondata la Praga in 1946 si in care – cum vom vedea – va fi infiltrat Ion Iliescu zece ani mai tarziu (1956), ca submarin al Uniunii Sovietice, dupa studiile sale in U.R.S.S..

In ultima zi a Congresului, Ion Iliescu a fost ales membru al Comitetului Central al U.T.M., alaturi de alte patruzeci si cinci de persoane, care vor adresa o telegrama – cui altcineva? – generalissimul I. V. Stalin, si care se incheia apoteotic, in spiritul epocii:

TRAIASCA MARELE PRIETEN AL TINERETULUI MUNCITOR DIN INTREAGA LUME, GENIUL OMENIRII MUNCITOARE – TOVARASUL STALIN!

5.

LA BACALAUREAT SI ADMITEREA LA POLITEIINICA, ION ILIESCU – MEMBRU C.C. AL

U.T.M. – DEVENISE “SEFUL POLITIC” AL PROFESORILOR SAl

 

Din martie 1949, liceanul Ion Iliescu devine membru C.C. al U.T.M. si, in acest fel, seful politic al profesorilor sai, deoarece timp de un an ci va activa in cadrul sectiilor invatamant mediu si superior ale C.C. al U.T.M..

Referatul de cadre din aprilie 1955 precizeaza:

“Dupa terminarea liceului in 1949, (Ion Iliescu, n.n.), a muncit timp de un an in aparatul C.C. al U.T.M., in sectia de invatamant mediu, apoi in sectia de invatamant superior”

Practic, atunci cand isi va da bacalaureatul si apoi admiterea la Politehnica, adolescentul Ion Iliescu devenise, pe linie pohtica, seful profesorilor sai. Ales in martie 1949 membru C.C. al U.T.M., Ion Iliescu isi va da bacalaureatul la liceul Spiru Haret - doua luni mai tarziu – nu in calitate de elevul Ion Iliescu, ci in calitate de tovarasul Ion Iliescu, membru al C C. al U. TM., sectia invatamant mediu. Exact sectia care controla politic invatamantul secundar din Romania. Acelasi lucru se va repeta si cand Ion Iliescu va da admiterea la Politelmica. In 1949, sarcina principala a U.T.M. pe linie de educatie nu era alta decat transpunerea in viata a reformei invatamantului, initiata de C.C. al P.M.R. In 1948.

Reforma invatamantului se incadra intr-un plan mai amplu de sovietizare a Romaniei, proces dirijat de la Moscova dupa 1945 – in conditiile ocupatiei sovietice a Romaniei si ale ascensiunii la putere a structurilor Partidului Comunist Roman – proces accelerat mai ales dupa lovitura de stat din 30 decembrie 1947. Daca pana in 1948 Stalin mentinuse in zona de ocupatie sovietica a Europei de Est (deci si in Romania)aparentele regulilor unei minime democratii, dupa discursul din 1946 de la Fulton (SUA) al lui Winston Churchill – prin care premierul britanic constata ca “O Cortina de Fier se intinde in mijlocul Europei, de la Marea Baltica pana la Marea Mediterana” – Stalin declansase ceea ce analistii si istoricii au denumit ulterior drept Razboiului Rece: acea confruntare intre blocul sovietic si blocul occidental pentru suprematia mondiala, care se va incheia intre 1989-1991, prin prabusirea comunismului in Europa de Est, dezmembrarea !U.!R.S.S. si a Tratatului de la Varsovia. In acest context este interesant de remarcat ca acelasi Ion Iliescu, care a pus umarul la comunizarea Romaniei inca din 1949, va emana in 1989, ca lider al Romaniei postcomuniste!

Esenta, procesului de sovietizare a Roman iei (ca si a celorlalte state europene, ocupate dupa 1945 de Armata Rosie) o constituia impunerea totala a modelului sovietic, stalinist, in toate structurile statului ocupat. Sovietizarea – este bine sa precizam – implica nu numai aservirea institutionala, dar si cea mentala, fata de modelul sovietic. Activistii din conducerea P.C.R. .sau U.T.M., printre care si Ion Iliescu – sub conducerea si indruma rca consilierilor sovietici (de regula, agcnt,ii NKVD-ului), disipati cu drepturi suverane in toate institutiiile politice si administrative ale tarii – impuneau nu numai restructurarea unei institutii sau activitati conform modelului sovietic, nu numai epurarea cadrelor conform criteriilor sovietice de selectie a personalului dar – mai ales – modelarea gandirii conform ideologiei sovietice. Celor doua cercuri de putere ale paradisului rosu romanesc – cercul consilierilor sovietici, instala!ti! cu miile in Romania, ca sefi ai sefilorRomani si cercul activistilor romaniselectati, promovati si controlati strict de catre consilierii sovietici – aveau sa i se adauge in 1948 un al treilea, prin aparitia unei institutii tipice pentru orice stat comunist:Securitatea, adica politia politica. Botezata initial drept Directia Generala a Securitaii Poporului (DGSP). Acest al treilea cerc de sovietizare a Romaniei era, de fapt, cel insarcinat cu transpunerea in viata a ordinelor emanate din primele doua cercuri ale puterii comuniste: cea a consilierilor sovietici (viceregii Romaniei) si cea a uneltelor lor, activisti Romani din conducerile P.C.R. ori U.T.M.. Lasand la o parte faptul binecunoscut ca cei mai multi activisti din conducerea P.C.R, proveneau, la acea data, din cadre instruite si teleghidate din U.R.S.S., mai exista si un plan general, un fel de scenariu in 45 de puncte, al sovietizarii f!or!tate care, cu mici adaptari locale, s-a aplicat in toate tarile ocupate de Armata Rosie. Un asemenea plan (vezi Anexa 9), descoperit dupa moartea liderului comunist al Poloniei, Boleslaw Bierut, a fost pus in practica si in Romania dupa 1948, in cadrul procesului de sovietizare fortata a societatii. Ca membru C.C. al U.T.M., Ion Iliescu s-a numarat printre aceia care au activat, inca de atunci, pentru transpunerea in viata, intr-un domeniu sau altul, a celebrei Directive speciale KAA / C.C. 113, indicatia NK/003/47, elaborata la Moscova la 2 iunie 1947, din care mentionam aici cateva puncte, pentru a intelege mai exact rolul lui Ion Iliescu, ca membru C.C. al U.T.M., in acei ani de inceput ai sovietizarii fortate a Romaniei.

“35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiti. Sa se analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar in licee sa se opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filozofiei generale si a geneticii. Cu ocazia predarii istoriei, nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau au vrut sa serveasca binele tarii, ci trebuie aratata doar miselia regilor si lupta poporului asuprit. In scolile de specialitate trebuie introdusa specializarea ingusta.”

Sau:

“45. Trebuie ca la faculte sa ajunga, cu prioritate, cei ce provin din cele mai de jos clase sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma.”

Reforma invatamantului din Romania, ca parte a sovietizarii educatiei, initiate de PMR in 1948 – pe care activul C.C. al U.T.M., “Sectia de Propaganda” si sectia “Cadre” a P.M.R., ca si nou-nascuta Directie Generala a Securitdtii Poporului urmau sa otranspuna in viata – se rezuma, in fapt, la cele de mai sus. Ca urmare, mii de profesori vor fi epurati din scoli, licee si facultati, datorita originii nesanatoase a rudelor (parinti chiaburi sau mic-burghezi, functionari, preoti, militari ori care fuseseri membrii ai partidelor burgheze etc); mii de elevi si studenti, la randul lor, aveau sa fie eliminati, iar multi dintre ei vor fi trimisi curand la Canal (in lagarele de munca de la Poarta Alba, Peninsula etc.), ori in inchisori (Pitesti, Gherla, Aiud) la reeducare, deoarece se manifestasera intr-un fel sau altul, contra comunismului si a ocupatiei sovietice, materiile predate in scoli si facultati, epurate si ele in contin!ut!, in concordanta custiinta sovietica si indicatiiie lui Stalin; manualele de literaturi sau istorie, rescrise in conformitate cu ideologia stalinista iar marii scriitori Romani (un Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Ion Barbu, Blaga) interzisi, cartile lor eliminate din toate bibliotecile; apar listele de autori si de carti interzise, precum si perchezitiile la domiciliu, in urma simplului denunt ca un cetatean avea acasa un volum de Eminescu sau Maiorescu. Perchezitii soldate cu ani de inchisoare, pentru detinere de literatura subversiva ori reactionara sau care ar face elogiul nationalismului si fascismului. Activistii C.C. ai U.T.M., umar la umar cu “tovarasii din Interne”, organizeaza adevarate razii prin scoli, licee si facultati. Sunt recrutati informatori dintre adolescenti si infiltrati ofiteri sub acoperire in facultati, care conduc alaturi de activistii U. T. M. sedintele de demascare si interogatoriile soldate cu decl!ar!atii de desolidarizare, dupa zile si saptamani de ancheta in stil NKVD-ist.

Sovietizarea invatamantului romanesc, componenta a sovietizarii fortate a Romaniei din acei ani, se inscria intr-un context general, in care activitatile C.C. al U.T.M. sau ale C.C. al PMR se profilau si mai bine daca urmarim bilantul institutiei cheie a procesului desovietizare fortata: DGSP-ul, condus de fostul agent NKVD Pantiusa Bodnarenko, Romanizat generalul Pintilie, secondat de generalul Alexandru Nikolski si de generalul Gheorghe Mazuru, ambii cadre NKVD, infiltrate cu misiuni de acoperire in Romania. In penoada 1948-1952, conform unor statistici intocmite sub regimul lui Ceausescu,peste 80.000 de arestati politici au disparut in inchisorile si lagarele din Romania. Printre acestia, un numar important de elevi, studenti si profesori. Epurarea invatamantului si programelor de studiu, substituirea culturii umaniste prin agitatie si propaganda de tip sovietic, au fost principalele obiect!iv!e ale membrilor C.C. al U.T.M., in 1949 si 1950.Se pare ca tanarul Ion Iliescu a dat randament in aceasta directie, pentru ca referatul de cadre 10975/22 iulie 1955 precizeaza:

“In muncile pe care le-a avut (Ion Iliescu ,n.n.) a dovedit ca este bun organizator si a indeplinit sarcinile cu mult simt de raspundere. Pentru rezultatele bune obtinute in activitatea sa el a fost decorat cu “Medalia Muncii.”

Acelasi referat mai mentioneaza si un detaliu, care merita toata atentia:

“In noiembrie acelasi an (1949, n.n.), cu ocazia saptamanii internationale a studenptilor de la Praga, (Ion Iliescu n.n.) a fost trimis in R. S. Cehoslovaca, ca delegat al C.C. al U.T.M..”

Dupa momentul internationalist al Brigazii Vasile Roaita din Albania (1947), tanarul Ion Iliescu era propulsat acum un pas mai departe, in structurile organizatiilor de frontmanipulate de Moscova, participand la Reuniunea Internationaia a Studentilor, tinuta la Praga. De ce la Praga? Deoarece in capitala Cehoslovaciei se constituise in 1946Uniunea Internationala a Studentilor (UIS), o organizatie de front dirijata si finantata generos de Uniunea Sovietica, in cadrul careia tanarul Ion Iliescu era vizat ca sa fie infiltrat, asa cum se va si intampla (conform referatului de cadre din iulie 1955) in 1956, cand Ion Iliescu va fi teleghidat in conducerea U.I.S. Pentru aceasta mai era necesar un singur pas, dar unul esential. si, in acelasi timp, logic. Referatul de cadre din iulie 1955 il mentioneaza:

“In 1950 (Ion Iliescu n.n.) a fost trimis la studii in U.R.S.S. A studiat cinci ani, la Institutul Energetic din Moscova. Grupul de partid din institut, cat si colegii sai apreciaza ca era preocupat de studiu si a reusit ca intotdeauna sa fie printre primii la invatatura.”

Toate bune si frumoase. Numai ca, pe timpul studiilor sale la Moscova, tanarul Ion Iliescu nu s-a ocupat numai cu studierea energeticii. El a avut si o alta insarcinare, care reprezinta alta mare amnezie de care sufera fostul presedinte, de cate ori isi expune biografia cosmetizata. si nu era vorba de o insarcinare oarecare, cum observam in precizanle referatului de cadre din iulie 1955.

“Pe timpul cat a stat la Moscova, (Ion Iliescu n.n.), a fost secretarul (Comitetului Unional al Studentilor si Aspirantilor romani) aflati la studii in U.R.S.S. A muncit cu multa constiinciozitate, a ajutat studentii la studiu, a dovedit initiativa in munca si combativitate fata de lipsuri. Uneori avea insa o atitudine de comanda si nu tinea seama de parerile celorlalti. De asemenea, era pripit in luarea de hotarari.”

Ce insemnau, in realitate, cele de mai sus, vom vedea in capitolul urmator al biografiei secrete a lui Ion Iliescu.

IV

 

LA MOSCOVA, ILIESCU A DEVENIT “INGINER AL SUFLETELOR” SI EXPERT IN “MASKIROVKA”

 

1.

LA 19 ANI, MEMBRU C.C. AL U.T.M., ILIESCU VINA “COSMOPOLITII”, “MALAGAMBISTII” SI “CODASII”, EXPEDIATI ULTERIOR LA CANAL

 

In 1950, Ion Iliescu – membru C.C. la U.T.M., Sectia “Invatamant Mediu si Superior” – intra la Facultatea de Hidroteimica din Bucuresti. Ca si la bacalaureat, el era in pozitia de a fi sefu’ pe linia ideologica, al profesorilor sai. Conform sistemului de subordonare al momentului, Ministerul Educatiei si invatamantului nu juca decat rolul unei simple anexe a Sectiei “invamant Mediu si Superior” din C.C. al U.T.M., sectia care transpunea in viata (in scoli, licee, facultati etc) politica partidului in randul tineretului studios. Mai exact, Ministerul invatamantului nu era decat o simpla curea de transmisie a ordinelor si directivelor primite de la sectia sus-amintita, angrenata pana peste cap cu aplicareareformei invamantului  introdusa in 1948. Un amplu plan de epurari (dupa modelul sovietic) a programelor de invatamant, dar si al elevilor, studentlor si profesorilor cu pete la dosar. Pe 25 mai!l !949, printr-o hotarare a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. – la indicatia expresa data de Stalin lui Dej, de a elimina din societatea romaneasca orice forma de rezistenta la procesul de sovietizare – se anunta, triumfator, deschiderea lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. Vastul sistem al lagarelor de munca fortata, dupa modelul Gulagului sovietic, in care isi vor lasa oasele, exterminati fizic, cateva zeci de mii de Romani, in numai cativa ani. lar U.T.M.-ul, in a carei conducere facea parte din martie 1949 si Ion Iliescu, urma sa-si aduca o contributie specifica la planul de exterminare al Romanilor, intruchipat de Canal. Sa observam ca U.T.M.-ul aparea ca orgamzatie unica de manipulare a tineretului din Romania in martie ‘49 iar Canalul Dunare-Marea Neagra, cu coloniile sale penitenciare, doua luni mai tarziu, in mai ‘49, ca sa intelegem astfel legatura stransa dintre cele doua evenimente. Epurarea invatamantului romanesc, la toate nivelurile si pe toate plan!ur!ile, constituia sarcina specifica incredintata de P.M.R.U.T. M.-ului, sustinut de “DOSP”, infiintat – coincidenta – cu cateva luni inaintea constituini U.T.M.-ului, in august ‘48. Practic, U.T.M.-ul (in conducerea caruia se afla Ion Iliescu), Canalul Dunare-Marea Neagra (vastul sistem concentrationar de exterminare a romanilor, conceput dupa modelul Gulagului sovietic) si “Directia Generala a Securitatii Poporului” (in care activa Eftimie Iliescu, unchiul bravului utemist-sef Ion Iliescu) – apar toate trei aproape concomitent, intr-un rastimp de numai cateva luni. Mecanismul fusese, asadar, pus la punct: ceea ce epura U.T.M.-ul in randul elevilor, studentilor si al profesorilor, cu ajutorul neprecupetit al DGPS-ului,inghitea - de multe ori pe veci – Canalul. Ce ne spune Ion Iliescu despre aceasta penoada prodigioasa din existenta sa? Despre rolul sau, ca membru al C.C. al U.T.M. (“Sectia Invatamant Mediu si Superior”), in epurarea liceelor si facultatil!or! de aceia considerati ca avand origine nesanatoasa, de cosmopoliti, de malagambisti ori de asa-zisii codasi (cei care se opuneau stahanovismului, spargerii normelor de munca in stil sovietic)?

Despre toate acestea Ion al nostru nu sufla o vorba. Sa nu fi fost nici membru C.C. al U.T.M.? Sa nu fi participat nici, ca membru al “Sectiei invatamant Mediu si Superior”, la aplicarea reformei invatamantului in licee si facultati? Iata cum isi rezuma activitateadin acei ani Ion Iliescu:

“Am intrat la Politehnica, la Facultatea de Hidrotehnica din Bucuresti, ca bursier. Peste un an, am fost cooptat intr-un grup de studenti bursieri pentru studii in strainatate, la Moscova.”

Nici o vorba despre alegerea sa in C.C. al U.T.M., nici o vorba despre epurarile din invatamant! Si – mai ales – nici o vorba despre Canal si tinerii expediati, acolo, via DGPS. Ce treaba avea cu toate astea el, Ion Iliescu? Baiat studios, Ion intra in 1949, ca bursier, la Politeimica. Peste un an, in 1950, era cooptat (interesanta exprimare!) intr-un grup de studenti bursieri pcntru studii in strainatate. Unde? La Moscova. Sa retinem insistenta lui Iliescu pe cuvantul bursier, care induce in constunte ideea de tanarstudios: a intrat la Politehnica ca bursier, a fost cooptat, intr-un grup de bursieri, pentru studii in strainatate. Ion al nostru era chiar bursier. Numai ca la Politelinica, Iliescu aintrat in 1949 in calitate de membru in C.C. al U.T.M.. Ce sanse avea sa cada la examenul de admitere de la Pohtchnica, in 1950, un membru C.C. al U.T.M.? Aceleasi pe care le avea un membru C.C. al P!.M!.R. Adica: vai de mama profesorilor aceia! La fel stateau lucrurile si cu cooptarea lui Iliescu pentru studii in strainatate. Mai exact, la Moscova. Desi nu ni se spune cine anume il cooptase pe Iliescu pcntru studii la Moscova, nu este prea greu de dedus: consilierii sovictici. Era cat se poate de normal, la urma urmelor, ca un tanar care din 1944 (de la 14 ani) se implicase in activitatea tineretului comunist, patticipand la diferite actiuni ale partidului (nespecificate in referatul din iulic 1955), care condusese U.A.E.R., iar vara mergea cu brigada “Vasile Roaita”, la reciclare in Albania, si care devenise membru al C.C. al U.T.M. (Komsomolul romanesc) sa fie cooptat pentru studii in U.R.S.S..

Ce a mai uitat Ion Iliescu sa spuna? Citim in referatul din 1955:

“In noiembrie acelasi an (1949 n.n.), cu ocazia saptamanii internationale a studentilor de la Praga, a fost trimis in R. S. Cehoslovaca, ca delegat C.C. al U.T.M.”.

Altfel spus, Iliescu avea activitate internationalista inca de la 19 ani! (Cam tarziu, vor marai poate unii, familiarizati cu biografia celui dinaintea lui Iliescu si legendarevolutionarului in pantaloni scurti). De ce oare uita Iliescu sa includa episodul “Praga, 1949″ in biografia sa post comunista? Poate pcntru ca “Saptamana tineretului studentesc” de la Praga era organiata de UIS (Uniunea lnternationala a Studentilor) cea care, cum aratam anterior, nu era altceva decat o organizatie de front a Moscovei, impanzita de submarine, cum ii numea Joel Kotek, ale serviciilor secrete sovietice. si, adaugam, o organizatie in conducerea careia Iliescu insusi va fi propulsat, cativa ani mai tarziu. Acum pare mai usor de inteles cine anume l-a cooptat pe Ion Iliescu pentru studii la Moscova. Si, mai ales, pentru ce anume urma el sa fie pregatit in U.R.S.S.. Pentru a deveni, ulterior – la randul sau – un submarin i0! al sovieticilor.

2.

LA MOSCOVA, ION ILIESCU – SECRETARUL “SOVIETULUI UNIONAL AL STUDENTILOR SI

ASPIRANTILOR ROMANI DIN U.R.S.S. – TINEA LEGATURA CU SECTIA A -IX-A (STUDENTII STRMNI), DIRECTORATUL II CONTRAINFORMATII AL KGB

 

A fost Ion Iliescu un student obisnuit, ca multi altii, in anii cand a avut – cum spunea el la acea vreme – marea bucurie de a invata si trai in U.R.S.S.?”

Asa lasa, recent, sa se inteeleaga fostul presedinte, atunci cand evoca conditiile de viata ale studentilor straini, aflati la studii in U.R.S.S..

“Stateam in niste conditii mai mult decat modeste, intr-un camin in care studentii de azi nici n-ar calca. Eram cinci baieti intr-o camera, cu grup sanitar la capatul etajului. Aveam o bursa insa mancam la cantina studenteasca si cheltuiam acolo mai mult din jumatate din bani, pentru ca aveam asigurata doar cazarea. Masa ne-o plateam noi”.

Sa observam insa ca, la inceputul anilor ‘50 – si chiar ani de zile niai tarziu – nici studentii din Romania nu aveau alte conditii in camine si ca se inghesuiau, mai multi, intr-o camera. si ei aveau grupul sanitar la capatul etajului. Fara sa se planga din cauza aceasta. Mai mult, ceea ce Ion Iliescu ar fi trebuit sa stie: in acea perioada, aceleasi conditii de viata le aveau milioane de romani, siliti de politica partidului sa se inghesuie la comun prin apartamente, unde mai multe familii utilizau de regula unul si acelasi grupsanitar, una si acceasi bucatarie, una si acceasi camara. Cat despre camerele de trecere, nu de putine ori se intampla ca accasta sa coincida cu dormitorul unei alte famihi, inghesuita la comun. Promiscuitatea epocii era, asadar, gencrala.

Ceca ce incearca insa Iliescu sa sugereze, in context postdecembrist, este conditia sa de student “cinstit si sarac”, pe care ar fi avut-o in tot timpul studiilor de la Moscova. Ca de obicei, Iliescu uita sa ne spuna esentialul. Anume, ca el nu a fost in U.R.S.S. un student oarccare, ci unul cu insarcinari speciale. Mai exact, Ion Iliescu a fost pe timpul studiilor in U.R.S.S. secretarul “Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani” aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica – asa cum o indica si titulatura -subordonata direct conduceni Komsomolului. cu alte cuvinte, Ion Iliescu a fost – in timpul studiilor sale in U.R.S.S. – secretarul unei organizatii sovietice a studentilor si aspirantilor Romani. Altfel spus, Ion al nostru nu era la Moscova doar un biet student roman, ci un slujbas sovietic, subordonat ierarhiilor sovietice. In ultima instanta, statului sovietic. Ion Iliescu, pe timpul studiilor sal!e !in U.R.S.S., a fost de fapt un cetatean roman in slujba statului sovietic.

Exact ca si tatal, Alexandru Iliescu, cel care in calitate de conducator Kominternist al Partidului Comunist din Romania (P.C.d.R.), aflat in U.R.S.S. la inceputul anilor ‘30, nu era altceva decat un slujbas al guvernului sovietic. Mai exact, al unui departament din Ministerul de Exteme sovietic: cel care conducea si remunera activitatea Komintern-ului, a angajatilor sai.

Daca Alexandru Iliescu se subordonase in anii 30, in U.R.S.S., institutiei sovietice numitaKomintern, Ion Iliescu s-a subordonat in anii ‘50, tot in U.R.S.S., altei institutii sovietice, numita Komsomol.

Faptul ca un presedinte al Romaniei a fost, anterior, conducatorul unei organizatii sovietice – subordonata nemijlocit Statului sovietic – comporta implicatii nu numai foarte grave, in plan juridic ori constitutional, dar si cu adevarat dramatice pentru Statul roman.

Dramatice, in primul rand, prin consecintele pe care le-a avut subordonarca lui Ion Iliescu in anii ‘50, la Moscova, in calitatea sa de secretar al “Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani”, fata de unele persoane si institutii sovictice.

Sa remarcam ca referatul din iulie 1955, mentionat anterior, folosesc cu abilitate exprimarea comitet unional, in locul celei reale, de soviet unional, pentru a ascunde astfel caracterul pur sovietic al organizatiei.

Prima consecinta a caracterului sovietic al organizatiei conduse la Moscova de Ion Iliescu: seful direct al acestuia, omul caruia ii dadea raportul si de la care Iliescu primea directive, era insusi secretarul Komsomolului sovietic; in acel moment, Alexandr Selepin. Cel care, nu intamplator, va fi numit in 1958 in functia de Presedinte al KGB.

Ca Ion Iliescu a corespuns complet exigentelor sovietice in tot timpul studiior sale la Moscova – de fapt, in functia de secretar al sovietului unional - o dovedeste urmatorul pasaj din referatul de cadre din 1955:

“Ca urmare a muncii pozitive depuse si a rezultatelor bune obtinute la studii, a primit diploma de onoare a C.C. al U.T.M. iar in 1953 a fost primit candidat de partid. La conferinta pe tara a U.T.M. din 1954 a fost reales in C.C. al U.T.M. si membru supleant in birou.”

Referatul face clar distinctia intre munca pozitiva depusa si rezultatele bune obtinute la studii de catre Ion Iliescu. Adica intre activitatea de secretar al sovietului unional al studentilor si aspirantilor romani din U.R.S.S. si activitatea studenteasca, proprin-zisa, a lui Iliescu.

Ca subordonat al conducerii Komsomolului, Ion Iliescu avea ca principala misiune safaca propaganda sovietica printre studentii si aspirantii Romani din U.R.S.S..

Altfel spus, Ion Iliescu era agentul de influenta principal al Komsomolului, in randul studentilor si aspirantilor romani, aflati la studii Uniunea Sovietica. Omul care transmitea studentilor si aspirantilor Romani consemnele Moscovei; omul care indeplinea, printre tinerii romani, ordinele Kremlinului, omul care ii subordona ideologic, pe cei ce studiau la Moscova, comandamentelor Komsomolului sovietic.

O a doua consecinta, determinata de caracterul pur sovietic al organizatiei conduse de Ion Iliescu la Moscova, in anii ‘50:

Colaborarea cu KGB-ul! Mai exact, cu Sectia a IX-a (studenti straini), din cadrul Directoratului ii (Contrainformatii) al KGB.

Studentii si aspirannii straini, aflati la studii in U.R.S.S., faceau obiectul activitatii Sectiei a IX-a, din cadrul Directoratului II al KGB, prin prisma a doua unghiuri: primul, cel contrainformativ, urmarea sa previna infiltrarea unor agenti ai serviciilor secrete occidentale in Uniunea Sovietica, sub acoperirca de studenti sau aspiranti. Pe de alta parte, Sectia a IX-a urmarea si recrutarea cat mai multor studenti si aspiranti straini aflati in U.R.S.S. drept viitoare cartite ale KGB-ului, care urmau sa fie utilizate de sovietici dupa reintoarcerca acestora in tara. In principiu, studentii si aspirantii selectionati si expediati in Uniunea Sovietica la studii trebuiau sa formeze, dupa revenirea in tara de bastina, noua elita sovietizata si, totodata, sovietizanta - care urma sa preia locul vechii elite nationale, de regula marginalizata ori exterminata in tarile Europei de Est. Aceasta veritabila coloana a V-a sovi!et!ica, era, ulterior, promovata prin intermediul consilierilor sovietici, si infiltrata in absolut toate punctele-cheie ale structurilor de stat din tarile aflate sub ocupatia militara de Armatei Rosii.Studiile in U.R.S.S. reprezentau, de aceca, un fel depasaport in alb: studentul sau aspirantul, care se reintorcea dupa studii in U.R.S.S., nu era doar un simplu specialist intr-un domeniu sau altul, ci un veritabil homo sovieticus. Un individ format sa gandeasca si sa reactioneze conform modelului sovietic, un element recrutat dintre bastinasi dar instruit in Uniunea Sovietica pentru a deveni factor activ al procesului de sovietizare, indiferent de domeniul de activitate. Un soldat devotat al Moscovei care, in orice moment ar fi putut exclama, fara mustrari de constiinta: servesc Uniunea Sovietica. Acelasi lucru se petrecea si cu studentii ori aspirantii din Lumea a Treia, veniti la studii in U.R.S.S., de regula, !re!comandati de partidele comuniste ori alte grupari pro-sovietice din tarile lor. Pe langa pregatirea profesionala, tinerii din Lumea a Treia – provenind din tAri subdezvoltate – mai erau instruiti, in secret, in tehnicile de gherila si terorism, pentru a putea deveni ulterior conducatorii politici sau militari ai unor asa­-zisefronturi populare ori miscari de eliberare - manipulate, finantate si inarmate de KGB ori GRU – care sa preia puterea intr-o tara sau alta, instaland o conducere formata dincadreledevotate Moscovei si intereselor geopolitice ale Kremlinului. Cateva exemple, notorii, de studenti si aspiranti formati in U.R.S.S.: Nelson Mandela, Yasser Arafat, Carlos “Sacalul”. Pana la prabusirea comunismului in Europa de Est si dezmembrarea U.R.S.S., ei mentinusera permanent firul rosu cu Moscova, indeplinind ordinele si consemnele Kremiinului, de multe ori prin intermediul unor servicli secrete din tarile comuniste, aliate! M!oscovei. Sunt notorii, in acest context, relatiile lui Ceausescu si serviciilor sale secrete cu Arafat, Carlos ori diversi alti lideri marxisti din Africa, Asia ori ai unor partide comuniste occidentale.

Pentru a selectiona o viitoare cartita dintre studentii si aspirantii trimisi la studii in U.R.S.S. – verificati si trecuti, in prealabil, prin sita serviciior secrete comuniste din tarile lor – Sectia a IX-a a Directoratului II KGB se baza, ca principal colaborator, pesecretarul sovietului unional al studentilor si aspirantilor din tara respectiva. Ofiterii Sectiei a IX-a aveau, asadar, obligatia profesionala de a se intalni in mod regulat cu fiecare secretar de soviet unional studentesc, pentru a se informa (si, la randul sau, a face mai departe raport) asupra starii de spirit din randul studentilor si aspirantilor provenind dintr-o tara sau alta, pentru a lua relatii privind pe unul sau altul dintre studentii vizati spre recrutare de KGB sau pentru a trasa noi ordine.

Secretaral unui soviet unional studentese dintr-o tara sau alta, subordonat direct conduceni Komsomolului, constituia deci principala parghie a KGB-ului in recrutarea, dintre studentii si aspirantii aflati in U.R.S.S., a viitoarelor cartite. Acestea urmau apoi, in secret, o pregatire speciala intr-una dintre scolile KGB-ului, in paralel cu studule profesionale, in functie de profilul pe care KGB-ul urma sa i-l imprime: agent de spionaj, agent de dezinformare, agent de influenta politica etc.

Fara exceptie, TOTI CONDUCATORII STATELOR COMUNISTE DIN EUROPA DE EST AU FOST INSTRUITI, ANTERIOR, IN U.R.S.S., cu consecintele de rigoare.

Prima generatie de conducatori comunisti din Europa de Est, si nomenclatura rosie din aceste tari ocupate de sovietici, a fost recrutata dintre fostii Kominternisti care petrecusera ani de zile in U.R.S.S., inainte de a reveni in tarile lor de bastina, odata cu tancurile Armatei Rosii, ori dintre comunistii autohtoni, instruiti de ofiteri ai NKVD-ulni, aflati in misiune sub acoperire.

Astfel, Gherghiu-Dej, alias “Ivanov”, fusese instruit in anii ‘30 de colonelul Dimitri Fedicikin, rezidentul NKVD-ului in Romania, omul care a coordonat “greva” de la Grivita din 1933, si care va reveni, in calitate de rezident, la Bucuresti intre 1944 si 1947. (Va organiza, impreuna cu diviziiie “Tudor Vladimirescu” si “Horia, Closca si Crisan”, formate in U.R.S.S., puciul de la 30 decembrie 1947).

La randul sau, nationalistul Nicolae Ceausescu – precedesorul lui Iliescu- fusese instruit, tot in anii ‘30, de Vladimii Tarnovski, alt ofiter NKVD aflat sub acoperire in Romania, condamnat in procesul de la Brasov din 1936. Eliberat apoi, in urma unui schimb de detinuti, dupa care Tarnovski si-a reluat activitatea normala, in cadrul NKVD-ului. In nici o carte sau articol despre procesul de la Brasov din 1936, nu apare numele lui Vladimir Tarnovski ca ofiterul-instructor NKVD al grupului, tocmai pentru ca romanii sa nu descopere ca “marele carmaci” a actionat, in anii ‘30, intr-o celula conspirativa, Kominternista, condusa de un ofiter NKVD aflat in misiune sub acoperire in Romania.Asadar, ca Ceausescu lucra, inca de atunci, pentru sovietici.

Intre anii 1951 si 1952- cate doua luni succesiv – Ceausescu a frecventat cursurile speciale, rezervate viitorilor lideri comunisti din tarile fratesti (ale Tratatului de la Varsovia), de la Academia Militara “M. Frunze” din Moscova.

Dar Ion Iliescu? Ce rol viitor ii pregatea KGB-ul “secretarului sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani“, aflati la studii in U.R.S.S.? Raspunsul il descoperim in referatul de cadre din 22 iulie 1955: Ion Iliescu urma sa fie propulsat in conducerea“Uniunii Internationale a Studentilor” (UIS). Asadar, intr-o organizatie de front a Kremlinului, devenind astfel unul dintre acele submarine ale KGB-ului, cum ii numeste Joel Kotek pe agentii de influenta ai Moscovei, instruiti in U.R.S.S. In materie de dezinformare, provocare si razboi psihologic. Intr-un cuvant, in ceea ce generalul Ogarkov – tatal dezinformarii de tip sovietic – numea, eufemistic, maskirovka: tehnica sovietica a dezinformarii si manipularii in masa.

3.

ILIESCU, INGINER IN MASKIROVKA

Cursurile de dezinformare si actiuni sub acoperire, rezervate viitoarelor cartiterecrutate dintre studentii si aspirantii de la Moscova, erau organizate de Serviciul A, din cadrul “Directoratului I” al KGB-ului, insarcinat cu operatiunile in exteriorul Uniunii Sovietice. Deoarece submarinii, care urmau sa fie infiltrati in diversele organizatii internationaliste de front manipulate din umbra de Kremlin, actionau exact ca nisteagenti de influenta, aflati in misiune in afara granitelor sovietice.

Dupa 1971 – atunci cand Ceausescu se temea ca sovieticii l-ar putea inlocui la varf, in Romania, cu Iliescu -geniul carpatin a ordonat sa i se deschida un dosar de urmarire informativa speciala identic cu cel al oricarui agent strain aflat in Romania, in slujba unui servicin secret strain. Aaa s-a nascut celebrul “Dosar Iancu” (numele codificat al lui Ion Iliescu), aflat in atentia “Directiei a II-a Contraspionaj” din cadrul DSS. Dosar intocmit, intre 1970-1975, de colonelul Mircea Aurel, pe baza sintezelor provenind de la UM 0920/A si UM 0110. Cursurile de maskirovka (procedeele de dezinformare activa si tehnica actiunilor sub acoperire), din cadrul “Serviciului A” al Directoratului I KGB, erau organiate intr-o scoala speciala, adininistrata de “Directoratul invatamant” al KGB-ului, condus de generalul Konovalov. Scoala prin care au trecut, de aitfel, mai multe personalitati din Romania ante si post decembriste. Unele, surprinse in U.R.S.S., lacursuri inte!ns!ive, chiar in momentul declansarii evenimentelor din decembrie ‘89, aduse urgent in tara de la Moscova, cu un avion special, in momentul cand Aeroportul Otopeni fusese declarat, oficial, inchis traficului international.

In aceasta scoala speciala se instruiau viitoarele cartite, pe care KGB-ul urma sa le infiltreze atat in conducerile partidelor comuniste fratesti (ale Tratatului de la Varsovia), in cele occidentale ori in miscarile din Lumea a Treia, cat si in organizailie de front ale Moscovei, asa cum era “Uniunea Internationala a Studentilor” (UIS). Toate cadrele de conducere ale UIS, incepand din 1946, au urmat cursurile speciale ale Sectiai A. Viitoriiingineri in maskirovka erau initiati in tehnica intoxicani informative, a manipularii informatiilor, a infiltrarii si inscenani cu caracter provocator, a subminarii si subversiunii politice.

Cursul special, organizat de “Sectia A” a “Directoratului I” al KGB, se ocupa de cele trei mari tehnici de dezinformare:

1. Suprimarea informatiei

2. Minimalizarea informatiei

3. Modificarea sensului informatiei

Cursul prezenta, mai intai, asa-zisele procedee preventive si defensive. Mai pe romaneste, cursantii erau initiati in telinica sovietica a cenzurarilor de tot felul, pe care generalul Ogarkov o numea camuflajul informatiei. Acesta nu era decat primul pas in materie de maskirovka. In continuare, cursul se dovedea la fel de palpitant ca un roman politist. Caci, odata trecute de ABC-ul cursului, de camuflarea informatiei, viitoarelecartite din organizatiile de front ale KGB-ului intrau in esenta viitoarei lor activitati. Initierea in ceea ce cursul numea procedeele agresive si ofensive ale dezinformarii.Care erau acestea, aflam din programa. Si merita toata atentia, pentru a intelege mai bine cu ce anume urmau sa se indeletniceasca cei de la UIS, intre care si Ion Iliescu.

Se vedem si noi care erau, asadar, procedeele dezinformarii tip maskirovka.

 

I. PROVOCAREA

Cursul definea Provocarea ca fiind acel procedeu ofensiv al dezinformarii, care consta in incitarea unui individ sau un grup de indivizi sa comita o eroare politica, prin reactiagresita la un eveniment regizat, o miscare politica pasnica, un partid sau o idee puteau fi, astfel, usor de compromis in ochii opiniei publice, daca se orchestrau in numele acestora manifestari cu caracter violent ori distructiv. De regula, provocarea se realiza prin infiltrarea unor agenti de influenta in tabara adversa (miscare, partid, organizatie), pentru a o compromite public, in momentul apreciat de initiatori drept cel mai potrivit. In anii ‘60, cand aparusera in R.F.G. germemi unei politici de destindere cu tarile Estului comunist, cartitele KGB-ului au fost instruite sa organizeze asa-zise miscari naziste, ai caror membrii pictau zvastici pe ziduri ori scriau lozinci reactonare, oferind astfe!l !Kremlinului posibilitatea sa denunte cercurile revansiste din R.F.G., sa refuze reluarea relatiilor diplomatice si sa blocheze semnarea oricarui acord dintre cele doua. Un exemplu tipic de provocare, tip maskirovka, in Romania a fost in iunie 1990 regizarea atacului asupra televiziunii. Pretext pentru inchiderea emisiei si, prin aceasta, incitarea venirii minerilor la Bucuresti. Ori incendierea unei masini a politiei, langa Institutul de Arhitectura, de catre politisti in civil, incendiere pusa apoi pe seama elementelor legionare, justificand astfel reactia minerilor si autoritatilor. De altfel, toate mineriadeledin Romania anilor ‘90-’91 sunt exemple tipice de provocari, orchestrate in scop politic. In acest context, sa ne reamintim si de teroristii din decembrie ‘89, o provocare abila, care a permis unui anume grup politic sa acapareze, puterea si sa o confiste apoi, pe fundalul socului colectiv provocat popul!at!iei.

 

II. DEZVALUIRILE

Cursul de maskimvka isi initia agentii de influenta, si in tehnica dezvaluirilor publice.Potrivit KGB-ului, existan trei procedee de dezvaluiri publice.

1.            DIVULGAREA VOLUNTARA (KGB-ul o numea scurgere dirijata de documente sau informatii catre opinia publica. Se lansa in mass media un document autentic, dar compromitator pentru o personalitate, miscare ori partid.

2.            FALSURILE SAU DIVULGARILE INVOLUNTARE (accidentale), ale unor documente fabricate in laboratoarele KGB-ului, avand aparent toate datele autenticitatii, lansate sa ajunga intamplator si anonim la un destinatar (ziar, radio, post de televizlune), capabil sa le exploateze public. Ca de pilda, publicarea in facsimil, in ziarul italian “Sette Giorni”(o publicatie obscura),la 13 martie 1983, a unei asa-zise scrisori purtand antetul sindicatului american AFL CIO, care sugera ca acesta ar finanta, in secret, sindicatul polonez “Solidaritatea”, cu scopul de a compromite nu numai “Solidaritatea” poloneza, ci de a induce in mass media intemationala ideea ca si Lech Walesa (liderul“Solidaritatii”) ar fi finantat la randul sau. Pentru a se lansa apoi celebra acuzatie: agent CIA!

3.            DIVULGAREA PRIN INTERMEDIAR, dezvaluiri compromitatoare pentru un lider politic sau partid, realizate printr-un martor ori membru onest de partid, manipulat din umbra de profesionistii dezinformarii, care se confeseaza public, intr-o conferinta de presa, printr-un interviu ori intr-un volum de memorii. Scurgerile dirijate, falsurile bine ticluite ori confesiunile unui martor formau in conceptia KGB-ului, baza oricareidezvaluiri, la care trebuia sa apeleze un agent de influenta dintr-o organizatie de front,partid sau miscare, in scopul compromiteni unui rival sau a altuia.

4.            SOCAREA OPINIEI PUBLICE Actiuni violente si spectaculoase, care nu lasa opinici publice timp de reflectie. Clasica a devenit, in acest sens, binecunoscuta secventa amortilor din Timisoara: expunerea unor cadavre dezgropate, pentru a soca, cu ajutorul mass media, opinia publica intemationala.

5.            AGRESIUNEA VERBALA Consta in anunturi ori afirmatii socante, care pot sa paralizeze mental o colectivitate, incitand-o la o reactie pur emotionala. Lozinca “vin mosierii!” (categorie disparuta din viata sociala romaneasca dupa reforma agrara de la sfarsitul primului razboi mondial) a fost utilizata de Ion Iliescu, cu mare impact in opinia publica, dupa 1990. Regula spune ca intotdeauna trebuie sa minti primul, deoarece dezmintirie ori corectarile ulterioare nu mai intereseaza pe mmeni. Iliescu nu facea de fapt decat sa manipuleze, in stil maskirovka, un stereotip mental, creat de propagnda comunista in jumatate de secol de manipulare a populatiei. In acelasi scop, Ion Iliescu a mai apelat dupa 1990, in stil maskimvka, si la alte stereotipii din mentalitate colectiva:“elemente legionare”, “nu ne vindem tara”, “reinstaurarea monarhiei”, de cate ori avea un interes politic precis. Cuin vom vedea in capitolul urmator, omul isi facuse practicatemeinic, la UIS, in 1955-1956, unde stereotipule erau altele: “imperialism”, “lupta pentru pace si dezarmare”, fabricate de Uniunea Sovietica, autodeclarata, in schimb,“bastion al pacii”.

6.            RAZBOIUL PSIHOLOGIC Cursul de pregatire de la Moscova al viitoarelor cartite KGB descria si cea mai importanta forma de razboi psihologic: spalarea creierelor.Altfel spus, convertirea de constiinta. Fenomenul Pitesti, sistemul de asa-zisareeducare a prizonierilor politici, de catre un grup autointitulat “grupul detinutilor cu convingeri comuniste” (GDCC), constituie poate cel mai bun exemplu de import sovietic in materie de spalare a creierelor, dupa modelul NKVD-ist, utilizat in cursul marilor epurari staliniste din ami ‘30 si introdus in Romania de gen. Alexandr Nikolski, inca din 1948.

Sa urmarim, in capitolul urmator, felul in care va functiona maskirovka, insusita in U.R.S.S., la Uniunea Internationala a Studentilor. Organizatie de front a Moscovei, in care Ion Iliescu va fi propulsat in 1955, conform referatului de cadre al C.C. al P.M.R..

V

INFILTRARE LA VARF: ION ILIESCU, “SUBMARIN” AL MOSCOVEI IN

“UNIUNEA INTERNATIONALA A STUDENTILOR” (UIS)

1.

“UNIUNEA INTERNATIONALA A STUDENTILOR”, ORGANIZAŢIE – PARAVAN A MOSCOVEI

Ascensiunea lui Ion Iliescu – inceputa odata cu ocuparea Romaniei de catre trupele sovietice (august, 1944) si continuata in forta intr-o prima etapa pana la retragerea militarilor si consilierilor sovietici (1958) – atinge un moment de varf prin infiltrarea fostului secretar al Sovietului Unional al Studentilor si Aspirantilor Romani intr-oorganizatie de front, paravan al Kremlinului si KGB-ului (Directoratul I): asa-zisa Uniune Internationala a Studentilor, cu sediul formal la Praga, dar dirijata si finantata de Moscova.

In studiul sau “Le KGB et les jeunes: la grande manipulation” (KGB-ul si tineretul: marea manipulare), publicat in decembrie 1995, in“L’Histoire”, Joel Kotek – care a avut sansa sa cerceteze dupa 1991 arhivele secrete sovietice, precum si pe cele ale unor foste state satelite ale Moscovei – scrie urmatoarele:

‘In anii ‘20, sovieticii au urmdrit un obiectiv prioritar: organizatiile de tineret, care proliferau in societatile democratice si care erau, in principiu, apolitice. In realitate insa, toate infiltrate, pana la cel mai inalt nivel, de “cartite” si “submarine” teleghidate de la Moscova”.

Dupa ce observa, pe baza de documente, ca una dintre cheile politicii externe sovietice a fost, dintotdeauna, infiltrarea sistematica a structurilor societatii civile occidentale, Joel Kotek mai noteaza in capitolul, sugestiv intitulat, o strategie mondiala:

“In strategia lor la scara planetara, sovieticii i-au preferat adeseori ca aliati pe “porumbeii pacifismului”, vulturilor “revolutiei proletare”. Departe de a dispare odata cu Kominternul, dizolvat oficial  in 1943, marile manevre ale propagandei sovietice au castigat chiar in amplitudine in momentul izbucnirii Razboiului Rece, mai ales din 1947. Intelectualii, democrati, liberali, pacifistii au devenit un obiectiv al masinariei de “seductie” comuniste. Dar mai existau si alte grupuri, mai ales de tineri, care faceau obiectul unor multiple solicitari (sovietice, n.n). Daca comunismul era “tineretea lumii”, dupa formularea militantului francez Gabriel Pen, tineretul putea deveni, la fel de bine, viitorul comunismului’.

Joel Kotek continua:

“In anii ‘20, bolsevicii au pus la punct o strategie de infiltrare sistematica a societatii civile occidentale, al carei cuvant de ordine a fost “priretenia”. Oare nu o recomandase insusi Lenin, atunci cand invoca utilizarea acesteia pentru “indeplinirea telului comunist?”.  Principalele instrumente ale acestei operatiuni metodice au fost “organizatiile de front” “submarinele” si “cartitele””.

Pentru a intelege mai exact rolul lui Ion Iliescu in momentul teleghidarii sale ca submarinal Moscovei, in cadrul Uniunii Internationale a Studentilor de la Praga, trebuie sa descoperim mai intai, cu ajutorul cercetatorului Joel Kotek, cum functionauinstrumentele sus-mentionate.

Organizatiile de front, care pretindeau ca reprezinta toate curentele societatii civile democratice, si profesau, oficial, idealuri non-comuniste, erau in acelasi timp controlate strict de partid, servind politicli exteme a Uniunii Sovietice. Foarte repede, sovieticii si-au dat seama ca aceste organizatii apolitice ii puteau servi mai eficace decat organizatiile care se declarau, deschis, pro comuniste. Prin anii ‘20, aceste organizatii se numarau cu sutele si ele isi proclamau obiective demne de tot respectul si simpatia: pacea, lupta anti-imperialista, dezarmarea, ori progresul stiintific, economic si cultural al umanitatii. Asa este cazul “Ligii contra imperialismului”, creata in 1927 de Willi Munzenberg, la Bruxelles, pentru a atrage tineretul cu vederi anticolonialiste, ori“Comitetul contra razboiului Amsterdam – Pleyer”, care reunea in august 1932, intr-o miscare a inocentilor, nume ca Henri Barbusse, Romain Roland, !Al!bert Einstein etc.

Daca am vazut cum stateau lucrurile si cam ce misiune aveau organizatiile de frontinternationaliste, dirijate din umbra de Moscova, sa vedem care era, in schimb,misiunea submarinelor infiltrate in randul acestora de catre serviciile secrete sovietice NKVD, ulterior KGB).

Joel Kotek precizeaza:

“Membrii clandestini ai partidului comunist, “submarinele”, lucrau pentru partidul comunist atat in randul unei organizatii de front, cat si a celei rivale, a “Tineretului socialist” mai ales. Misiunea clandestinilor era aceea de a influenta din interior organizatiile infiltrate, ca sa adopte pozitii prosovietice, prin toate mijloacele posibile (…). In 1939, de pilda, misiunea consta in sustinerea, pe plan international, a atacului sovietic impotriva Finlandei. “Submarinele” erau, asadar, mai degraba agenti de influenta ai Moscovei, decat spioni veritabili, contrar “cartitelor”, insarcinate si ele sa se infiltreze in mecanismele administrative ale statelor democratice, dar in scopuri de spionaf’.

Sa retinem aceasta distinctie. Astfel, vom descoperi rolul pentru care fusese, pregatit Iliescu de catre sovietici inca din 1945, cand acesta a inceput sa fie propulsat, treptat, in conducerea U.A.E.R. (1946), U.T.M. (1949), a Sovietului Unional al Studentior si Aspirantilor Romani din U.R. S S. (1950), pentru a fi teleghidat, in cele din urma, in secretariatul Uniunii Internationale a Studentilor (1956), organizatie paravan a Moscovei si a KGB-ului.

Ascensiunea tanarului Ion Iliescu, teleghidat permanent de sovietici, ajungea astfel – dupa un deceniu de practica in materie de dezinformare si manipulare in masa – la scopul pentru care acesta fusese desemnat de la bun inceput: agent de influenta al sovieticilor intr-o organizatie internationala de front, controlata de Kremlin.

Joel Kotek descrie manevrele operatiunii de “seducere” a tineretului, intreprinsa de agentii de influenta  sovietici.

“In aceasta operatiune de control a societatii occidentale, elanul, disponibilitatea si lipsa de experienta a tinerilor ii faceau vulnerabili in mod special, la temele propagandei comuniste, purtatoare, mai mult decat oricare alta, de consemne aparent generoase si angajante. Cu ocazia turnuni catre linia antifascista din 1935, oficializata la Congresul al VII-lea al Internationalei Comuniste (Komintern), practica infiltrarii organizatiilor de tineret a fost impinsa la extrem. Fidela notiunii, care preconiza crearea unor organizatii de front antifasciste, Internationala Comunista a Tineretului (KIM) a impus numerosilor neofiti dornici sa i se alature, mai ales in momentul razboiului din Spania (1936-1939), sa se infiltreze, de o maniera clandestina, in organizatiile de front ori miscarile de tineret rivale, socialiste in speciaL Fuziunea dintre Tineretul comunist si cel socialist, in beneficiul primului, figura printre obiectivele vizate de sovietici”.

Nu numai tineretul forma obiectul infiltrarii sovietice in structurile societatii democratice occidentale. Kominternul, NKVD-ul, ulterior KGB-ul, controlau numeroase alteorganizatii de front, descrise de autori ca R.Shultz si R.Godson (“Desinformatsia”,Paris, Ed. Anthropos, 1985), A.Brossat (“Agents de Moscou”, Paris, Ed. Gallimard, 1988), S.Koch (“La fin de l ‘innocence”, Paris, Ed.Grasset, 1995), F. Furet (“Le passe’ d’une illusion”, Paris, Ed.Robert Laffont, 1995) ori R. de Jouvenel (“Confidence d’une ancien sou-marin du PCF’, Paris, Ed. Juillard, 1980).

2.

PIRAMIDA MONDIALA A “ORGANIZATIILOR DE FRONT”, CONTROLATE DE MOSCOVA

Iata, succint, cateva dintre organizatiile internationaliste de front, infiltrate si manipulate de Kremlin si KGB:

·            CONSILIUL MONDIAL AL PACI, reprezenta cel mai im­portant dintre aceste fronturi,cu rol de coordonare a tuturor celorlalte. Creat la Paris in 1949, expulzat din Franta in 1951, din 1963 si-a fixat sediul la Helsinki. Grupeaza 135 de asociatii nationale si are reprezentanti la ONU si UNESCO. A sustinut toate actiunile politice de anvergura ale Moscovei. Avea, ca strategie, doua miscari de “seducere”: pe de o parte, se prezenta Lumii a Treia drept o organizatie anticolonialista, sustinatoare a miscarilor de eliberare(conduse de lideri formati la Moscova, de KGB ori GRU); in acelasi tiinp, actionea asupra cetatenilor din statele membre ale NATO, in radul carora propaga panica fata de un eventual razboi nuclear. Astfel, in 1983, cand SUA au propus U.R.S.S.-ului fie renuntarea bilaterala la toate rachetele cu raza medie de actiune, fie repartizarea unni numar egal de incarcaturi nuclear!e,! in Europa, intre NATO si Tratatul de la Varsovia,Consiliul Mondial al Pacii a organizat imediat la Praga o asa-zisa adunare mondiala pentru pace, viata si impotriva razboiului nuclear, unde se propaga teza sovietica care refuza instalarea oricaror rachete americane in Europa (in numele vietii) dar afirmadreptul suveran al U.R.S.S., de a-si mentine rachetele deja instalate, conform argumentului ca rachetele sovietice “SS 20″ nu puteau lovi teritoriul american, in timp cc raehetele americane “Pershing” puteau lovi teritoriul sovietic. De semnalat faptul ca acest Consiliu Mondial al Pacii nu a fost admis si in cadrul “Comisiei Economice si Sociale” a ONU, deoarece refuza, sistematic, verificarea trezoreriei sale si a resurselor financiare pe care le primea din motive usor de inteles.

·            FEDERATIA MONDIALA A MUNCII, creata in 1945, cu sediul la Praga, grupeaza 90 de organisme nationale afiliate. Marile sindicate americane au abandonat-o, datorita influentelor Moscovei asupra sa, si au constituit o organizatie distincta.

·            ORGANIZATIA SOLIDARITATI CU POPOARELE AFRO-ASIATICE, creata in 1957, cu sediul la Cairo reuneste 91 de participanti.

·            FEDERATIA MONDIALA A TINERETULUI DEMOCRAT, creata in 1945, cu sediul la Budapesta, reuneste 210 asociatii nationale.

·            INSTITUTUL INTERNATIONAL PENTRU PACE, creat in 1958. Se ocupa de organizarea intalnirilor savantilor progresisti din Est si Vest (ocazie cu care savantii KGB-ului si GRU-ului incearca sa realizeze cat mai multe racolari, precum ai culegerea de informatie Stiintifica si tehnologica de varf occidentala).

·            ORGANIZATIA INTERNATIONALA A ZIARISTILOR, aparuta in 1952, cu sediul la Praga, reuneste 140 de asociatii afiliate. Obiectivul: racolarea de ziaristi ori manipularea lor, intr-un sens favorabil politicii sovietice.

·            CONFERINTA CRESTINA PENTRU PACE, fondata in 1953, cu sediul tot la Praga. Numara 36 de membri si urmareste atragerea clerului din Occident, precum si condamnare a fortelor imperialiste (de regula, americane).

·            FEDERATIA DEMOCRATA INTERNATIONALA A FEMEILOR, creata in 1945, cu sediul la Berlin, reuneste 129 de orgaiiizatii. Obiectivul: mobilizarea femeilor de pretutindeni in actiuni pacifiste antiamericane si sustinerea celor initiate de sovietici.

·            ASOCIATIA INTERNATIONALA A JURISTILOR DEMOCRATI, creata in 1946, cu sediul la Bruxelles, numara 64 de grupari asociate. De regula, condamna in termenii dreptului international actiunile SUA care deranjeaza Moscova. Intra in actiune imediat ce un spion sovietic este demascat si judecat in Occident, ca si in alte situatii, cand Kremlinul are nevoie sa-i fie cautionate actiunile in termenii dreptului international.

·            FEDERATIA MONDIALA A OAMENILOR DE STIINTA, cu sedii la Londra si Lyon, care reuneste 33 de asociatii afiliate.

Precedesoarea Uniunii Internationale a Studentilor, in materie de dezinformare si manipulare a tineretului, fusese Federatia Mondiala a Tineretului Democrat (FMTD), a carei geneza si traiectorie merita trasata in dotia cuvinte, pentru a intelege cum functiona o astfel de organizatie internationala de front, paravan al Moscovei, si cine erau submarinele serviciilor secrete sovietice infiltrate in punctele cheie. Oficial, FMTD pretindea ca a fost creata la Londra, in 1945, si ca era, bineinteles, apolitica. Pentru o fatada cat mai respectabila, FMTD isi asigurase garanitile a opt ministri britanici (cu vederi laburiste, deci socialiste). Delegatiile membre ale FMTD acreditau si ele teza“apolitismului”. Organizatiile declarat comuniste reprezentan, aparent, in FMTD doar 3,2%, fata de cele catolice (de pilda) care constituiau 4% dintre organizatiile afiliate. Cu toate aceste aparente, submarinele comuniste erau inf!il!trate la varf in treisprezece dintre cele mai importante si mai influente delegatii, membre FMTD, care decideau, practic, totul (SUA, Marea Britanie, Franta, Italia etc.). In prezidiul FMTD se afla cehoslovacul Eduard Goldstilcker, unul dintre submarinele sovietice (formati in cadrulKomintern) reciclat, din 1945, in materie de dezinformare si manipulare a tineretului democrat mondial. Va fi infiltrat, ulterior, ca submarin sovietic, in conducerea Primaverii de la Praga, din 1968, in care KGB Si GRU isi infiltrasera la varf alti doi agenti: reformistul zambitor Alexandr Dubcek, crescut ai educat in U.R.S.S., secretarul Partidului Comunist Cehoslovac din ianuarie 1968, precum si generalul “Svoboda”, dovedit dupa 1991 de arhivele ex-sovietice drept agent GRU inca din 1939 – Presedintele Cehoslovaciei in momentul “Primaveni de la Praga”, omul care, dupa invazia sovietica din august 1968, a tratat cu Brejnev, la Mo!sc!ova, normalizareasituatiei din Cehoslovacia. Cum in 1945 Cehoslovacia ramasese in zona occidentala a Europei si, in parte, se afla sub ocupatie americana, submarinul comunist Eduard Goldstucker trecea in FMTD drept reprezentantul tineretului unui stat democratic, necomunist. Dupa aceeasi schema, doi dintre cei trei secretari generali erau agenticomunisti ai Moscovei. Un tanar deputat francez, tovaras de lunga durata al Partidului Comunist Francez, Guy de Boysson, era ales – cu o majoritate zdrobitoare – presedinte al FMTD. De origine aristocratica (ceea ce ii servea de minune drept acoperire), Guy de Boysson trecuse in timpul razboiului de la petainisme (si colaborationism cu Germania), direct in Rezistenta (miscare dominata de comunitati), pentru a deveni – cativa ani mai tarziu – la fel de discret, Presedinte-Director General al“Bancii Comerciale pentru Europa de Nord”, o banca-paravan a KGB si GRU in Europa occidentala. Un parcurs tip!ic!, pentru un submarin sovietic de cursa lunga

3.

LA PRAGA, SEFUL LUI ION ILIESCU A RAMAS ACELASI CA LA MOSCOVA: ALEXANDR SELEPIN, FOSTUL PRIM SECRETAR AL KOMSOMOLULUI, VIITORUL PRESEDINTE AL KGB-ULUI

Constituita in 1946, la Praga, Uniunea Internafionala a Studentilor (UIS) a urmat acelasi scenariu ca toate organizatiile de front dirijate si finantate de Uniunea Sovietica, prin serviciile sale secrete. Caracterul aparent pluralist al UIS n-a impiedicat, bineinteles, infiltrarea la varf a doi agenti comunisti, cu vechi dosare de cadre la Moscova. Astfel, presedintele UIS nu era altul decat tovarasul Tom Madden, un comunist britanic, iar secretar­general, cehoslovacul Joseph Grohmann, care petrecuse anterior ani buni in U.R.S.S..

In martie 1949, la congresul de constituire al U.T.M. de la Bucuresti – cand tanarul Ion Iliescu era ales membru in Comitetul Central – Joseph Grohmann a participat la lucrari, in calitate de reprezentant al UIS. Alaturi de Kuty Hookhom, secretara FMTD, cealaltaorganizatie de front a Moscovei. Ambii au luat cuvantul la congresul de constituire al U.T.M., ocazie cu care s-a subliniat ca:

“U.T.M. trebuie sa-si respecte intotdeauna indatoririle sale fata de FMTD, UIS si organizatiile de tineret fratesti”.

Avand printre nasi doua dintre organizatiile de front ale Moscovei (FMTD si UIS), ambele infiltrate de submarini ai serviciilor secrete sovietice, nu este prea greu sa ne imaginAm cam care erau asa-zisele Indatoriri ale U.T.M.-ului romAnesc.

“Revine sarcina Uniunii voastre (U.T.M.,  n.n.) sa cultive, cu si mai multa intensitate, spiritul internationalist in randurile tineretului, sa sustina cu mai multa tarie FMTD si UIS, sa sprijine lupta eroica a tineretului in Grecia, Spania, din colonii si din celelalte tari subjugate de imperialisti”.

Mai precis: sa sprijine politica externa sovietica, in diverse puncte critice de pe batranul continent. Stalin ii inarmase in secret pe comunistii greci – via Bulgaria – in tot cursul razboiului civil din Grecia, tara pozitionata in dreptul Canalului de Suez, si continua sa-i finanteze masiv pe comunistii spanioli, deoarece nu dorea sa renunse la castigarea infiuentei intr-o zona atat de importanta, pe plan geo-strategic, asa cum era Peninsula Iberica, precum si sa sustina subversiunea miscarilor de eliberare din Lumea a Treia. Miscari ai caror lideri fusesera anterior instruiti la Moscova, ca si Ion Iliescu.

De altfel, tanarul Ion Iliescu va vizita Praga si se va familiariza cu atmosfera de la UIS cateva luni mai tarziu, dupa constituirea U.T.M.-ului, in noiembrie 1949, cand va participa la saptamaana internationala a studentilor, dovada clara ca Moscova ii pregatea pe Iliescu – inca de pe atunci – pentru o viitoare infiltrare in conducerea UIS, produsa in 1955. Adica, imediat dupa cei cinci ani de instruire in marea tara a socialismului.

Partea cea mai interesanta a firului rosu, care l-a legat dintotdeauna pe Ion Iliescu de Moscova, o constituie un alt amanunt: la Praga, in cadrul secretariatului UIS, Ion Iliescu avea acelasi sef pe care il avusese anterior la Moscova, in cadrul Komsomolului, incalitatea sa de secretar al Sovietului Unional al Studenfilor si Aspirantilor Romani:Alexandr Selepin, cel care va deveni peste doi ani (1958) presedinte al KGB-ului!

La Praga, infiltrat strategic in postul de vice-presedinte UIS, kaghebistul Alexandr Selepin avea o sarcina precisa: el era acela care coordona intreg sistemul de agentiinfiltrati de KGB si organiza jocurile operative, de dezinformare si manipulare, ale UIS, acoperite sub umbrela diverselor actiuni internationale ale tineretulni. Printre care, asa-numitele “Festivaluri Internafionale ale Tineretului si Studentilor”. Mana dreapta a kaghebistului Alexandr Selepin in secretariatul UIS de la Praga: Ion Iliescu, fostul sau subaltern din cadrul Komsomolului de la Moscova.

SA retinem acest tandem, Selepin-Iliescu, format la Moseova, in cadrul Komsomolului,pe care il regasim apoi la Praga, in cadrul UIS, dupa numai un an. In 1956, UIS avea serios de lucru in doua directii: demascarea revolutiei maghiare (implicit, cautionarea pe plan international a interventiei sovietice in Ungaria si a inecarii in sange a insurectiei anticomuniste de la Budapesta): precum si organizarea de manifestatii ale tineretului universitar democrat,impotriva interventiei imperialiste a Marii Britanii, Frantei si Israelului la Suez. Doua obiective, de fapt, ale politicii externe sovietice in acel moment: o dezinformare masiva asupra evenimentelor tragice din Ungaria, care starnisera oprobiul lumii intregi; manipularea opiniei publice internationale impotriva actiunii anglo-franco-israeliana de la Suez si sustinerea morala a lui Gamal Abdel Nasser, unul dintre principahi pioni ai Moscovei in cadrul “Lumii a Treia”, pe esichieru!l !politic international.

In 1956, toate organizatiile de front controlate de sovietici au fost mobilizate in aceste doua directii: FMTD si UIS, intre celelalte.

Este interesant de remarcat ca, dupa numirea sa in fruntea KGB-ului din 1958, Alexandr Selepin, mentorul lui Iliescu, isi va lega numele de una dintre cele mai importante restructurari din activitatea KGB-ului: revenirea la marile operatiuni de influenta (gen celebra operatiune “TRUST”, din anii’20). Asadar reorganizarea KGB-ului in vederea unor actiuni de dezinformare si jocuri operative, la seara planetara. Anatoli Golitin, celebrul transfug sovietic, le va semnala peste cativa ani in cartea sa “The new lies for the old” (Minciuni noi in locul celor vechi), carte publicata in 1984, si in care Golitin anunta, premonitoriu, evenimentele din Europa de est din 1989, cand statele comuniste – ca parte a noii strategii sovietice de dezinformare – se vor reforma si democratiza peste noapte. Cu comunistii-dizidenti de la linia anterioara a partidului, infiltrati la putere. In 1984, Anatoli Golitin – unul dintre cei care cunosteau in profunzime !! reforma KGB-ului initiata in 1958 de Selepin, mentorul lui Iliescu – scria ca“liberalizarea Europei Rasaritene va implica, probabil, revenirea la putere in tari ca Cehoslovacia, de pilda a unui Dubcek si a asociatilor sai. La 10 septembrie 1989, la Praga, comunistul brejnevist Gustav Husak demisiona iar reformistul Dubcek anunta, in aceeasi zi, ca preluase toate functiile fostului lider comunist cehoslovac. Conform lui Golitin, aceasta maskirovka a KGB-ului fusese pregatita inca din anii ‘60, pentru situatia de avarie grava a sistemului comunist, cand noi echipe - pregatite din timp – urmau sa introduca liberalizarea si reforma, doar ca elemente ale unei operatiuni de dezinformare globala, atat fata de Occident, cat si fata de propria populatie nemultumita, si care nu va mai apuca sa observe ca noii reformisti aveau, de fapt, vechi state de serviciu in nomenclatura partidelor comuniste, iar unii in serviciile secr!et!e (Gorbaciov, Sevarnadze, Horn, Aliev, Iliescu etc.). Bazele acestei vaste operatiuni de dezinformare fusesera puse de Selepin inca din 1958-1959. Nu intamplator, in Romania, lui Ceausescu avea sa-i succeada comunistul-dizident, format in U.R.S.S., Ion Iliescu, colaboratorul lui Selepin in cadrul Komsomolului, la Moscova, apoi in cadrul UIS, la Praga.

Nu intamplator, Iliescu si oamenii sai vor face ca reforma in Romania sa bata pasul pe loc, lasand in schimb sa prospere structurile mafiote, in primul rand cele aflate in stransa legatura cu Mafia Rusa (constituita prioritar, dupa 1991, din fostii ofiteri KGB si GRU) si cu oamenii de afaceri din Lumea a Treia, mai ales cei arabi, fosti colaboratori ai celor doua servicii secrete sovietice, in tot cursul Razboiului rece.

Si nu intamplator, comertul cu arme, droguri si materiale strategice continua in Romania si dupa ‘90 de multe ori cu aceiasi umanisti,ori patrioti, rodati anterior sub Ceausescu, intr-o perfecta colaborare cu noii magnati rusi.

4.

UIS – CURRICULUM VITAE SI FINANTAREA SOVIETICA

In contextul Razboiului rece, Uniunea Internationala a Studentilor, in secretariatul careia era infiltrat in 1955, ca submarin al Moscovei, tanarul Ion Iliescu, activitatea acestei organizatii a urmat, riguros, principalele momente ale confruntarii celor douablocuri ideologice si militare. Fara alta rivala pana in 1950, UIS avea marele avantaj pentru sovietici ca reprezenta singura organizatie abilitata sa vorbeasca in numele studentilor, la diverse reuniuni internationale ori instannte ONU. In 1946, UIS respingea Planul Marshall (conform indicatiilor Moscovei) si planul constructiei Uniunii Europene. In februarie 1948, UIS sustinea lovitura comunista de la Praga (unde, de altfel, isi avea si sediul), in ciuda faptului ca membrii sectiei sale cehoslovace erau arestati. Nici o contradictie:

UIS reprezenta Moscova, sectia sa cehoslovaca cazuse insa in marea eroare de a crede ca reprezenta altceva, anume studentimea pragheza. O eroare corectata rapid, prin reorganizarea sectiei cehoslovace. In cursul razboiului din Coreea, UIS organizeaza nu numai intense manifestatii studentesti impotriva agresiunii americane dar colecteaza fonduri, alimente si medicamente pentru ajutorare a poporului coreean,restrans geografic de UIS doar la partea de nord, comunista, cea sustinuta de sovietici. In 1956, alt an de referinta: UIS se afla, din primele momente, de partea interventici si apropagandei sovietice in Ungaria. In schimb, UIS, va denunta vehement invazia anglo-franco-israeliana, de la Canalul de Suez, de natura imperialista, impotriva poporului arab, facandu-i propaganda lui Nasser. Fireste, Uniunea Sovietica nu va ezita sa faca orice efort, mai ales financiar, pentru a sustine o organizatie-paravan a politi!ci!i sale externe, care se dovedea atat de eficace. Practic, UIS beneficia de la Moscova de fonduri nelimitate. Uniunea Sovietica nu facea nici un fel de economii, cand era vorba sa capteze spiritul tineretului studios din lumea intreaga (cu accent pe Lumea a Treia), cu ajutorul duhovnicilor de la KGB. Acei ingineri ai sufletelor invocati de Stalin, acei specialisti in dezinformare si spalarea creierelor.

In iunie 1952, UIS lansa editia araba a publicatici sale “Studentii lumii”, aducand astfel la sapte numarul limbilor straine in care se edita revista, pe langa editiile in engleza, germana, spaniola, franceza, italiana si rusa.

CIA estima intr-un raport ca U.R.S.S. varsa anual circa 2,5 miliarde de dolari, pentru finantarea tuturor organizatiilor sale de front.

In august 1951, la Berlin, al treilea “Festival mondial al tineretului si studentilor” reunea 24.000 de participanti, veniti din 103 tari. Aceste festivaluri se dovedeau, intre altele, extrem de costisitoare. La Praga, in 1947, festivalul similar necesitase investiti de circa 1 milion de dolari, conform rapoartelor CIA.

Patru ani mai tarziu, in Berlinul de Est, nota de plata a festivalului se cifrase la 50 de milioane de dolari. Pentru ca in 1955, la Varsovia, festivalul - in al carui comitet de conducere se afla si Ion Iliescu – sa atinga cifra record de 100 milioane de dolari. Adica 5% din bugetul Poloniei. Confederatia internationala a sindicatelor libere calculase in 1955 ca, daca sumele enorme investite in festival ar fi fost utilizate in scopuri productive, salariul mediu in Polonia ar fi crescut cu 6%.

Pentru editia din 1957 a festivalului, care urma sa fie gazduit in U.R.S.S., un raport al CIA estima ca suma investita se ridica la peste 200 milioane dolari.

In final, trebuie sa ne mai intrebam doar daca KGB-ul ar fi acceptat sa arunce atatia bani pe fereastra numai pentru a organiza un simplu festival al tineretului si studentilor.

Potrivit lui Joel Kotek, dupa Razboiul Civil din Spania, asa-numitele festivaluri mondiale ale tineretului si studentilor au constituit cel mai mare rezervor de racolare pentru serviciile secrete sovietice. Dupa 1952, Ion Iliescu s-a aflat constant in comitetele de organizare ale festivalului, pana in 1957. 

VI

“SPALAREA CREIERELOR”: ILIESCU SI MINERIADELE

(AFACEREA “STATILOR-PILOT”: 25 DE ANI DE EXPERIENTE PSIHO-SENZORIALE ASUPRA MINERILOR, PENTRU A CREA “OMUL NOU”)

1.

“SPALAREA CREIERELOR” SI “REEDUCAREA”,

DOUA TEHNICI DE MANIPULARE DE TIP KGB

Cum am vazut anterior, intre tehnicile deprinse de viitorii submarini in scoala speciala a Sectiei A, din cadrul Directoratului I al KGB, se numarau doua, circumscrise procedeelorrazboiului psihologic: reeducarea si spalarea creierelor. Intre cele doua procedee kaghebiste exista o legatura intima, deoarece reeducarea constitilie, in fapt, un efect al telmicilor de spalare a creierelor. Antecesorul KGB-ului, celebrul de trista memorie NKVD, utilizase din plin tehnicile de spalare a creierelor in anii’30, in timpul marilor procese politice regizate de Stalin. Atunci, personaje bolsevice de talia lui Kamenev ori Zinoviev – tovarasii de drum ai lui Lenin, inca din perioada exilului acestuin in Elvetia – se ridicau in picioare in plin proces si se acuzau de tradare si de spionaj, cerand sa ii se aplice pedeapsa capitala si aducand, totodata, lui Stalin, imnuri de slava si omagii fierbinti. Din celule, inaintea zilei fix!at!e pentru executie, unii expediau o “ultima scrisoare” lui Stalin, adevarate declaratii de dragoste si de admiratie, pe care Tatukul de la Kremlin le adnota, impasibil si invariabil, cu epitete gen scelerat, degenerat, schizofrenic.

Istoricii si analistii considera, retrospectiv, ca acest gen de maniestari aveau la baza aplicarea in cursul anchetelor a unor tehnci speciale de spalare a creierului, care determinau ulterior o manipulare a acuzatului asemanatoare transei hipnotice, prin care se putea obtine orice tip de reactie din partea subiectului. Dupa al doi lea razboi mondial, KGB-ul a exportat tehnicile de spalare a creierelor, ca si cele de reeducare, inta rile comuniste ale Europei de Est, printre care si Romania. Procesele staliniste de la sfarsitul anilor ‘40 – procesul lui Rudolph Slansky din Cehoslovacia ori procesul lui Laszlo Rajk din Ungaria – o dovedesc.

In Romania, asa cum aminteam, tehnicile sovietice de reeducare prin spatarea creierelor au fost experimentate, mai intai, in cadrul a ceca ce istoricii au numit fenomenul reeducarii de la Pitesti: constituirea unui grup tortionar, format din detinuti -            autointitulat grupul detinutilor cu convingeri comuniste (G.D.C.C.) – grup care proceda la spalarea creierelor celor din celule, indicati de conducerea inchisorii, prin aplicarea unei intregi game de torturi fizice si psihice, in mod continuu, ziua si noaptea. In acest fel, anchetele oficiale devenean un fel de pauze in torturarea detinutilor in celule de catre camarazii lor. Un alt tip de reeducare prin spalare a creierelor - importat tot din U.R.S.S. – l-a constituit, in aceeasi perioada, fenomenul santierismului, alstahanovismului. Santiensmul a fost aplicat in Romania atat in varianta saconcentrationara (Canalul Dunare-Marea Neagra, un vast !gu!lag, copiat dupa modelul stalinist al Canalelor Moscova-Volga si Marea Baltica-Marea Alba), cat si in varianta asa-zisa a Santierelor tineretului, in care locul gardienilor era luat de activistii si propagandistii U.T.M., cei care ii fortau pe tinerii expediati pe santier, in scop dereeducare, sa sparga norma (dupa modelul lui Stahanov din U.R.S:S.). Ori ii indoctrinau politic, prin lectura si comentarea zilnica, la prima ora, a editorialului din “Scanteia”. La sfarsitul anilor ‘40 si inceputul anilor ‘50 asemenea santiere ale tineretului impanzisera Romania, in paralel cu cele concentrationare. Santierele “Salva Viseu” ori “Bumbesti-Livezeni” – unde fusesera expediati asa-zisi voluntari, alaturi de malagambisti si cosmopoliti, trimisi acolo de Militie in scop de reeducare – formau obiectul activitatii C.C. al U.T.M., ocupand un spatiu prioritar in propaganda presei, radioului si chiar a cinematografiei, primul film, “Rasuna valea”,! r!ealizat in 1949, a prefatat industria cinematografica comunista romaneasca. Sectia “Invatamant Mediu si Superior”, din cadrul C.C. al U.T.M. (unde activa cu succes tanarul Ion Iliescu), era implicata din plin in fenomenul “santierismului” si al reeducarii prin spalarea creierelor acelora pe care propaganda ii numea eufemistic brigadieri. Intr-un interviu, Ion Cioaba povestea cummuncise ca activist pe unele din santierele tineretului, alaturi de varul sau, Ion Iliescu. (Cum am vazut, Iliescu se initiase inca din 1947, in Brigada “Vasile Roaita”, pe un asemenea santier din Albania). Este interesant ca Ceausescu a creat, la randul sau, unsantier al tineretului, cu caracter concentrationar (pazit de forte M.I.), atunci cand a inaugurat lucrarile la noul Canal Dunare-Marea Neagra, doua decenii mai tarziu. Semn ca reeducarea prin spalarea creierelor continua, neabatut, in Romania.

2.

EXPERIMENTUL “STATIILOR-PILOT”:

25 DE ANI DE EXPERIENTE PSIHO-SENZORIALE ASUPRA MINERILOR, PENTRU A CREA “OMUL NOU”

La mijlocul anilor ‘60, Ceausescu a declansat un experiment care urma sa conduca la crearea, pe cai stiiintifice, a ceea ce el numea omul nou. Un mod de a incerca sa se stabileasca conditiile in care putea fi reeducat si transformat intr-un soi de Rambo noumuncitorul roman. Experimentul statiilor pilot a fost imtiat in localitatea Berevoiesti (Arges) si condus de sociologul V. V. Caramelea. Ulterior, experimentul a fost extins la alte 600 de statii pilot din intreaga tara, pana in 1990, cand a incetat iar documentatia a fost sustrasa in mare graba. In acest experiment au fost implicate mai multe institutii importante: Academia RSR, Facultatea de Filozofie a Universitdtii Bucuresti, Academia “Stefan Gheorghiu”, Consiliul de Ministri. Dar si C.C. al U.T.C., precum si Ministerul pentru Problemele Tineretului, condus de Ion Iliescu. Un numar de personalitati politice post-decembriste – Dan Martian, Antonie Iorgo!va!n, Vasile Vacaru, Virgil Magureanu, Catalin Zamfir, Vladimir Pasti – s-au implicat direct ori ca autori morali in acest experiment. In mod concret, experimentul “Berevoiesti” urmarea sa testeze comportamentul si reacthle psihice ale minerilor, in situatii-limita, in comparatie cu reactiile similare ale altor categorii de muncitori, ca de pilda muncitorii forestieri sau muncitorii agrari. Prima intrebare care se impune: de ce au fost alesi drept cobai minerii, forestierii si agricultorii? Sa observam ca echipa lui V. V. Caramelea se concentra asupra unor categoni de muncitori care aveau in comun urmatoarele caracteristici: 1) munca fizica grea; 2) nivel de instruire scaizut; 3) mentalitate de grup colectivista. Astfel spus: munca fizica dura (care presupunea forta muschiulara), un nivel de instruire precar (acces limitat la informatii) si o activitate colectivista (care estompa, asadar, personalitatea individului) au fost considerate drept caracteristici ideale pentru edif!ic!area, prin manipulare, a acelui om nou solicitat de Ceausescu. De ce Berevoiesti? V. V. Caramelea si Alex. Bera explica in studiul lor “Ecologia naturala in studiul adaptabilitatii umane si al personalitdtii” (1968), studiu care contine o sinteza asupra experimentului de la Berevoiesti. Se constatase ca la Berevoiesti existau“grupuri cu o evolutie indelungatd, biologica si sociala, intr-o zona de veche locuire umand.” Ce se urmarea? In primul rand, sustin cei doi savanti, “sa se defineasca antropologic complex biologic, psihologic, istoric, social, cultural) populatia din zona, in faza trecerii de la societatea agricola la cea industrializata.” Mai exact (lasand deoparte limbajul de lemn), de la societatea romaneasca traditionala la cea comunisti, asa incat mai tarziu, cand se va trece de la comunism la capitalism, prin tranzitie, unii vor cunoaste la perfectie gradul de reactivitate al minerilor in sit!ua!tii limita, atipice). Practic, V. V. Caramelea si echipa sa incercau cu metode psihologice sa inregistreze reactiile minerilor, padurarilor si agricultorilor la probe care solicitau functiile psihosenzoriale, pentru a depista astfel deosebirile de raspuns adaptiv la semnalele din ambianta. Adica, raspunsul la semnalele manipulative. Tehnic, s-au masurat:“caracteristicile nervoase si de perceptie rapida, latenta si durata reactiilor motorii la stimuli luminosi cu ajutorul cronoscopului; excitabilitatea neuromusculara a minerilor, comparativ cu forestieni si padurarii, in functie de varsta etc. Curbele de intensitate – durata au dovedit, inca din anii ‘60-’70, ca grupa minerilor de 20-29 de ani avea excitabilitatea muschiulara cea mai buna si diametrul pumnului cel mai mare. Este exact grupa de varsta aleasa pentru a veni la Bucuresti, in toate “mineriadele”, in urma unor “elemente informationale!uo!te  si cu caracter “adaptativ-manipulatoriu”, progresiv-percepute de mineri la televiziunea nationala post decembrista. S-a alcatuit si un tabel (atlas), unic in felul sau, cu determinanti de comportament la aceste categorii de muncitori. Ultimele doua rubrici ale atlasului sunt cat se poate de semnificative:determinarile politice si ideosincraziile. Intre determinarile politice, la Berevoiesti s-au experimentat reactiile minerilor fata de “diferentele de acces la bunurile materiale” (pe grupe de calificare miniera) iar la ideosincrazii s-a cercetat reactia minerilor fata deevenimente unice, ca si fata de zvonuri privind prezumtive inundatii, furtuni si alte calamitati naturale. Reactia minerilor fata, de accesul la bunuri materiale si fata dezvonuri fusese asadar, intre anii ‘60 -’70, atent cercetata, observata, catalogata si cuantificata, pe grupe de lucra tori din mina, nivel !de! educatie, specificul muncii din mina. Constatam oprima ipocrizie: se afirma ca se cerceta adaptabilitatea unor grupuri de muncitori in tranzitia de la societatea agricola (traditionala) la societatea de tipindus­trial, dar erau cercetati, predilect, agricultorii, padurarii si mineri. Nu electronistii, chimistii ori fizicienii. Dintre ramurile proprin-zis industriale, nu au fost luati in studiu decat muncitorii din industria constructoare de masini. Ce legatura aveau insa agricultorii, padurarii sau minerii cu industrializarea? Evident, nu aveau nici o legatura. Aveau insa o legatura cu scopul tainuit al experimentului Berevoiesti - pastorit, intre altii, de Ion Iliescu, (ministru pentru problemele tineretului), Vasile Vacaru, Virgil Magureanu si altii. Crearea omului nou, visat de Ceausescu, care urma sa apara inmatca Argesului scornicist. V. V. Caramelea avertiza intr-un studiu din 1972 ca omul nou nu putea fi creat decat! p!rin: “Distrugerea dirijata a valorilor traditionale ale poporului roman(…) Dirijand apoi, in sensul dorit de societate, procesele. socializdrii si instructiei, in actiunea educarii membrilor sai.”

Spalarea dirijata a creierelor va implica, ulterior, ditriugerea sistematica a bisericilor, sistematizarea satelor romanesti, legea patrimoniului si cea a colectulor, “Cantarea Romaniei” si “Daciada”, manualele triumfaliste de istorie (falsificata si cenzurata), inchiderea grarnitelor, utilizarea functionarilor, a elevilor, studentilor si a armatei la stransul recoltei, practica in productie etc.etc.etc.

Spalarea creierelor va mai presupune inca ceva: instigarea unor categoni sociale impotriva altora. Prin stimularea reactiei, a ideosincraziei unei categoni sociale (ca, de pilda, minerii) fata de diferentele de acces la bunurile materiale - in cea mai pura traditie comunista (nu ne vindem pe dolari, Kent si cafea) – sau fata de evenimente unice (gen mitingul golanilor, atacarea televiziunii de elemente legionare etc.). Mineni au fost, in realitate, doar niste cobai, utilizati de papusarii din umbra. Aceia care le-au testat si cunoscut anterior reactiile, timp de douazeci si cinci de ani.

3.

“SPALAREA CREIERELOR”:

ILIESCU SI MINERIADELE TIP “MASKIROVKA”

·     28 IANUARIE 1990

In Piata Victoriei are loc un mare miting de protest al membrilor si simpatizantilor partidelor istorice – PNTCD si PNL – precum si al altor formatiuni democratice, impotriva hotararii FSN de a participa la alegerile programate pentru luna mai.

Ion Iliescu, dupa o vizita intempestiva a ministrului de externe sovietic Sevardnadze la Bucuresti, uita repede de afirmatia facuta in repetate randuri dupa 22 decembrie ‘89, anume ca FSN constituie doar o forta politica provizorie, care si-a asumat raspunderea de a organiza alegerile si detine puterea doar pentru gestionarea treburilor tarii, si anunta participarea FSN la alegerile din mai. Spre seara, FSN organizeaza o contra manifestatie a simpatizantilor Frontului: apar muncitori de la IMGB, ICTB, IMMR, IIRUC, precum si mineri adusi cu trenul din Valea Jiului. inarmati cu bate, rangi, topoare si alteargumente contondente. A doua zi, pe 29 ianuarie, sub lozinca “Lasati guvernul sa gandeasca”, minerii si muncitorii sus mentionati devasteaza sedule PNTCD si PNL, dupa ce li s-a spus ca acolo sunt arme si droguri. Aparatele XEROX le sunt prezentate dreptmasini de fabricat dolari. Reactia minerilor la zvonuri, cum am vazut, fu!se!se testata inca din anii ‘60-’70.

La sfarsit, Iliescu multmeste agresorilor, pentru sprijin.

·     28 FEBRUARIE 1990

In Piata Victoriei are loc o manifestatie pasnica impotriva Securitatii. Spre pranz, un grup de mincri condus de un anume Szekely (un pezevenghi, sustine Iliescu) ataca sediul Guvernului, forteaza intrarea, sparg geamurile, distrug mobilierul si se incaiera cu soldatii, totul va fi prezentat ulterior la TVR, drept o consecinta a manifestatiei initiale, pentru a soca opinia publica, exact ca in manualele de maskirovka). Seara, Miron Cozma si delegatia ortacilor incep tratative la guvern si anunta ca vor reveni de cate ori li se va cere.

·     14 IUNIE 1990

12.000 de mineri – alertati de oprirea emisiei TVR din seara de 13 iunie, cand Iliescu a acuzat grupuri legionare de actiuni provocatoare (incendierea masinii politici, atacarea sediului M.I. etc) – sosesc la Bucuresti. Mineni sunt imediat transportati cu autocamioanele in Piata Universitatii, unde se dedau la atrocitati care vor ingrozi opinia publica internationala, aruncand Romania pentru cativa ani de zile la coltul istoriei.Mineni aresteaza, cot la cot cu politia, devasteaza Institutul de Arhitectura si Facultatea de Geologie. Li se spusesera ca acolo studentii ascundeau droguri. Scop in care minerilor li se aratase o punga cu faina (dupa modelul xeroxului, care fabrica dolari la liberali). Este arestat de catre mineri liderul Pietei Universitatii, Marian Munteanu, despre care minerilor ii se spusesera ca e legionar, iar un miner a incercat chiar sa-l decapiteze. Sunt devastate, din nou, sediile partidelor istorice, loc!ui!nta lui Ion Ratiu si este cautat insistent Corneliu Coposu. In premiera, sunt devastate sediile publicatiilor“Romania libera”, “Dreptatea”, “Expres”, “Baricada”. Minerii interzic aparitia “Romaniei libere”. Bilant oficial: sase morti si 560 de raniti, in evenimentele din 13-15 iunie. La sfarsit, Ion Iliescu multumeste public minerilor, la Complexul Expozitional: “Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societaiii romanesti (…). Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT depozite de “sticle incendiare”, de “droguri”, de “seringi”, cu care s-au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii, si “armament”.”

Exact ca la carte! Cum scrie in manualul de maskirovka, arta dezinformarii, a intoxicarii si manipularii in masa.

Cineva, se vede treaba, absolvise cu brio cursurile Sectiei A, din cadrul “Directoratului I al KGB-ului”, in timpul studiilor la Moscova. Cineva stia prea bine care sunt reactiile minerilor la zvonuri si evenimente unice. Cineva cunostea de minune cum se facespalarea creierelor prin intoxicare si manipulare in masa.

Sursa: Secretele Sistemului