Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic
Survenită cu circa 250 milioane de ani în urmă, Marea Extincţie din Permian a lichidat circa 95% din formele de viaţă marine şi 70% din cele care trăiau pe uscat.
Potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea Calgary, Canada, Marea Extincţie din Permian a fost consecinţa unei serii de importante erupţii vulcanice, care ar fi revărsat mai întâi în atmosferă (şi deci şi în oceane) cantităţi importante de cenuşă.
Cercetătorii au descoperit în rocile din actuala regiune arctică din Canada straturi semnificative de cenuşă din cărbune corespunzătoare stratificărilor geologice datând din epoca respectivă. “Ar putea fi vorba, literalmente, de factorul declanşator al ultimei extincţiidin Permian”, a comentat Steve Grasby, unul dintre autorii studiului. În opinia lui Grasby, acest studiu este primul care aduce dovezi directe ale unor erupţii vulcanice de mari proporţii, cele mai mari dovedite până în prezent, cu o impunătoare emisie de pulberi de cărbune ars, care susţine modelul efectului de seră intens.
Vulcanii aflaţi la originea catastrofei erau cei din formaţia cunoscută sub numele de “Siberian Traps”, o zona care în prezent îşi are centrul în oraşul siberian Tura, extinzându-se până la Yakutsk, Norilsk şi Irkutsk, pe o suprafaţă de circa 2 mil km pătraţi, cam cât este întreaga suprafaţă a Europei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu