Sistemul solar se misca in cicluri de 25.920 de ani, in miscari eliptice catre centrul galaxiei noastre, apoi se indeparteaza din nou (un ciclu se subdivide in 12 ere, fiecare insemnand 2.160 de ani). In momentul de fata am atins un punct in care sistemul nostru solar se apropie din nou de centrul galaxiei, ceea ce are ca urmare faptul ca primim mai multa „energie”. Daca sistemul solar se pune in miscare de la Soarele Central Primar, s-ar putea spune ca oamenii cad intr-un somn. Oscilatia luminii divine este mai lenta, se face „mai intuneric”. Daca, dimpotriva, sistemul nostru solar se pune in miscare din nou in directia Soarelui Central Primar, respectiv spre centrul galaxiei, atunci aceasta deplasare poate fi caracterizata ca un timp al trezirii. Astazi noi ne deplasam usor inapoi, de la punctul cel mai indepartat de „sursa de lumina” catre centrul luminii sau spre sursa de energie primara.
Aici trebuie adaugat ca, dupa cele mai noi cercetari, aceasta elipsa nu este inchisa, ci deschisa, in forma unei spirale. Aceste momente cruciale ale caderii in somn si trezirii sunt puse in legatura cu schimbari extraordinare – modificari in constiinta umanitatii, precum si schimbari ale polilor magnetici ai planetei noastre. In acest moment ne aflam exact in punctul hotarator din care ne indreptam inapoi in directia centrului galaxiei si incepem sa ne trezim. Din punct de vedere astronomic, am atins punctul de intoarcere exterior, afeliu, si nemiscam din nou in directia centrului. Exprimat astrologic, aceasta a fost era Pestelui, care tocmai se incheie, ultima era veche „adormita”, si suntem in momentul „de a lua curba”, iar prin intrarea in era Varsatorului, a Noii Ere sau NewAge sa ne trezim sau sa fim treziti.
Acest moment poate fi descris si ca punctul culminant al ciclului actual de evolutie spirituala. Aceasta „era de aur” este ca duminica unei saptamani pamantene sau ca a saptea zi a genezei evreiesti – ziua de pauza a celor 2.160 de ani pamanteni de evolutie brutala a evenimentelor. Abia de acum incolo urmeaza noul ciclu de experiente. In vechile Vede indiene, aceste doua faze au fost numite inspiratia si expiratia lui Brahma, ceea ce ne aminteste de legea periodicitatii, formulata deja in antichitate, despre curgere si revenire, despre reflux si flux, despre zi si noapte, despre viata si moarte si despre altele.
Diagrama reprezinta ciclul eliptic al sistemului nostru solar (25.920 de ani), unde in partea dreapta apare Soarele Central Primar (care se gaseste in centrul galaxiei noastre). Zenitul din partea stanga (Kali Yuga) este punctul cel mai indepartat de soarele central primar. Zenitul din dreapta este cel mai apropiat de soarele central primar. Perioada Kali Yuga se cheama era intunecata, deoarece pentru 2.160 de ani sistemul nostru solar se afla la cea mai mare distanta de „sursa de lumina” sau de „sursa de curent”.
Prin urmare, noi ne miscam spre soarele central primar, spre sursa de putere, de energie sau de lumina. Aflata pana acum in stagnare, evolutia de pe pamant incepe sa inregistreze progrese, ceva se pune din nou in miscare, starea de spirit se imbunatateste, totul se deruleaza mai repede. Si aceasta pana in momentul in care vom realiza o schimbare de dimensiune, insa modificarea are loc incet, aproape imperceptibil si abia sesizata de pamanteni. De aceea, noi nu devenim invizibili. Asadar, schimbarea de dimensiune este putin perceputa de noi insine, dar din cand in cand, un observator din afara ne-ar putea vedea disparand. Mai devreme sau mai tarziu am deveni si noi invizibili.
Exista insa o problema reala, intrucat apropierea sistemului nostru solar de soarele central primar aduce cu sine si o activitate mai intensa a soarelui, cu efect asupra Pamantului. Odata cu intensitatea furtunilor solare, creste si rata sinuciderilor, numarul cutremurelor si al altor catastrofe naturale, precum si numarul caderilor de curent, deoarece influenteaza frecventa superioara a aparatelor noastre electrice – in primul rand a celor care functioneaza pe baza de curent alternativ. Pe de alta parte, creste insa si numarul descoperirilor, numarul oamenilor care se revolta si calitatea constiintei celor care se trezesc peste tot in lume.
Cum spunea Van Helsing in lucrarea sa ”Jesus 2000 – Das Friedensreich nahf”: ”Aceasta miscare circulara uniforma a sistemului nostru solar dureaza 25.920 de ani, iar in jumatatea a circa 13.000 de ani pamanteni, strabate repede asa-numitul Cordon Manazic, care dureaza cat o era de aproximativ 2.160 de ani. In cele mai multe religii, acesta este paradisul asteptat dintotdeauna sau Era de aur sau, cum a spus Iisus, Imperiul Pacii, cu raporturi de oscilatii superioare in intregul sistem solar.
Din vremuri stravechi, ultima perioada de timp a unei jumatati, la al carei final tocmai ne gasim acum, este mai cunoscuta sub denumirea sa hindusa de Kali Yuga – era intunecata, cand ne aflam cel mai departe posibil de soarele central primar. De la mijlocul erei Kali Yuga, cu cei 5200 de ani ai ei, incepe numaratoarea inversa spre ziua X, care, dupa acest sistem de calculare, la schimbarea mileniului nostru, cade in acesti ani. Din acel moment au aparut pe scena tot mai multi intemeietori de religii – Krishna, Zarathustra, Buddha, Iisus, Mani si Mohammed sunt cei mai cunoscuti dintre foarte multe zeci de alti generosi vindecatori, care printr-o evolutie superioara constanta a constiintei avusesera sa pregateasca omenirea pentru urmatorul ‘mileniu’, pana la aceasta zi X. Aceasta va fi urmatoarea era a Varsatorului, care prin oscilatiile sale inalte etic si spiritual, poate fi pregatita in vederea trezirii sau a constientizarii, dupa modificarea elipsei. Pentru evolutia globului nostru, a populatiei sale, aceasta modificare va avea o importanta extraordinara si va fi vazuta de tot mai multi ‘experti’ ca schimbare de paradigma sau modificare a dimensiunii ori transformare a constiintei sau, pur si simplu, schimbarea erei.”
Preluare de pe: http://www.almeea.com
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu