Scriam zilele trecute un articol despre pericolul centralizării excesive a puterii în Uniunea Europeană în detrimentul statelor naţionale. Astfel, democraţia adevărată ar dispare, în locul ei apărând o tehnocraţie condusă din umbră de Oculta Mondială. Un cititor, pe nume Robert, este adeptul unui asemenea model. Iată o parte din comentariul său şi ce răspuns polemic am eu pentru el:
« Fara suparare, eu personal sunt pentru unificarea Europei in toate aspectele ei; personal consider ca o centralizare facuta cu cap este mult mai sanatoasa decat o descentralizare haotica. Putem lua exemplu Romania. Personal consider ca niste tehnocrati pot avea grija de economie mult mai bine ca niste politicieni care in general sunt corupti si le pasa mai mult de voturi decat de orice altceva ».
Robert, eu personal NU SUNT pentru nicio centralizare, pentru că se pierde identitatea naţională. Cei de la Bruxelles vor face ceva pe noi, ne vor privi ca nişte gândaci de bucătărie. Unde mai rămâne demnitatea noastră naţională? Tu nu ai nicio mândrie? Ţi-ar place să fii SCLAV EUROPEAN? Eu unul, nu.
Niciodată!
Şi apoi, ce naiba, ne întoarcem înapoi în istorie? Pentru că vom fi exact in situatia din timpul Imperiului Otoman. Atunci, domnitorii trebuiau aprobaţi de “Sublima Poartă”, chiar dacă ei erau aleşi iniţiali de boierii autohtoni. Iar “Sublima Poartă” făcea un piş pe mica “democraţie” valahă (adică adunarea boierilor care alegea domnitorul) dacă voievodul ales nu era pe placul ei. Uită-te în 2012, cum Bruxelles-ul a făcut acelaşi piş pe români, pentru că au impus nişte condiţii aberante pentru menţinerea lui Băsescu la putere, în detrimentul votului democratic a peste 7 milioane de alegături. Tot pe vremea otomanilor, Constantinopolul ne impunea nişte preţuri derizorii cu care puteam vinde grânele în străinătate (singura noastră bogăţie adevărată), iar poporul valah nu reuşea să se îmbogăţească şi să se dezvolte niciodată. În anii aceştia, constatăm că Uniunea Europeană impune României aceeaşi politică a preţurilor (nivel minim la accize, preţuri liberalizate la gaze naturale şi la energie electrică etc.), sărăcind astfel populaţia. Pe vremea sultanilor, trebuia să plătim un tribut la Istanbul, care era destul de consistent; pe vremea noastră, trebuie să plătim partea noastră de contribuţie la Bugetul Uniunii Europene (undeva în jurul a 1 miliard de euro). E adevărat că putem accesa fonduri europene, dar cu incompetenţa noastră şi cu birocraţia lui Bruxelles, mai mult plătim decât primim. Aşadar, Robert, ţi-am dat câteva exemple, pentru a-ţi arăta că în prezent nu avem o situaţie prea diferită de cea pe care o aveam când ne aflam sub tutela Imperiului Otoman.
Pe mine nu mă interesează o asemenea aservire, iar situaţia dezastruoasă din ziua de azi se datorează exclusiv politicienilor. Daca ai şti puţină istorie, ţi-ai da seama că noi, românii, am dus-o şi bine (în anii 30, sau chiar în timpul comunismului, la începutul anilor 70). De ce? Pentru că existau altfel de politicieni, care se mai gândeau să mai faca şi altceva pentru ţară, nu doar să fure.
Cât priveşte tehnocraţii…ferească Dumnezeu să ajungem exclusiv pe mâna tehnocraţilor! Pentru ca pe ăia nu-i alege nimeni şi atunci nu au nicio responsabilitate faţă de nimeni. Într-o democraţie cât de cât funcţională, politicienii se mai tem de alegători…se mai tem de mulţimea furioasă. Mai reacţionează la semnalele trimise de societate şi de mass-media. Dar tehnocraţii, nefiind aleşi de nimeni, vor face ce vor pofti ei, fără să le pese de ce zice populaţia. Ei nu ascultă decât de ordinele celor care i-au numit (de cele mai multe ori, fiind numiţişi impuşi de Oculta Mondială).
Si mai e o chestie. De unde ideea aceasta că tehnocraţii ar fi infailibili şi n-ar putea greşi niciodată? Tehnocraţii mai pot şi greşi intenţionat. Dacă nu mă crezi ce spun, ia şi vezi cazul tehnocraţilor de la FMI şi cum au dat ei greş în Argentina. În această ţară sud-americană, tehnocraţii FMI au adus ţara într-un groaznic colaps financiar. Care e situaţia actuală a Argentinei, fără sfaturile tehnocraţilor? Citez din articolul de pe jurnalul.ro din 25 aprilie 2012: “După un deceniu, se dovedeşte pe deplin că decizia Argentinei de a renunţa la păguboasele sfaturi ale FMI a fost cu adevărat una inspirată şi, mai ales, profitabilă. În anul 2011, ţara a avut o creştere economică spectaculoasă, iar politica sa economică a adus beneficii nu numai statului, ci şi tuturor cetăţenilor săi”. Fără cuvinte!
« Fara suparare, eu personal sunt pentru unificarea Europei in toate aspectele ei; personal consider ca o centralizare facuta cu cap este mult mai sanatoasa decat o descentralizare haotica. Putem lua exemplu Romania. Personal consider ca niste tehnocrati pot avea grija de economie mult mai bine ca niste politicieni care in general sunt corupti si le pasa mai mult de voturi decat de orice altceva ».
Robert, eu personal NU SUNT pentru nicio centralizare, pentru că se pierde identitatea naţională. Cei de la Bruxelles vor face ceva pe noi, ne vor privi ca nişte gândaci de bucătărie. Unde mai rămâne demnitatea noastră naţională? Tu nu ai nicio mândrie? Ţi-ar place să fii SCLAV EUROPEAN? Eu unul, nu.
Niciodată!
Şi apoi, ce naiba, ne întoarcem înapoi în istorie? Pentru că vom fi exact in situatia din timpul Imperiului Otoman. Atunci, domnitorii trebuiau aprobaţi de “Sublima Poartă”, chiar dacă ei erau aleşi iniţiali de boierii autohtoni. Iar “Sublima Poartă” făcea un piş pe mica “democraţie” valahă (adică adunarea boierilor care alegea domnitorul) dacă voievodul ales nu era pe placul ei. Uită-te în 2012, cum Bruxelles-ul a făcut acelaşi piş pe români, pentru că au impus nişte condiţii aberante pentru menţinerea lui Băsescu la putere, în detrimentul votului democratic a peste 7 milioane de alegături. Tot pe vremea otomanilor, Constantinopolul ne impunea nişte preţuri derizorii cu care puteam vinde grânele în străinătate (singura noastră bogăţie adevărată), iar poporul valah nu reuşea să se îmbogăţească şi să se dezvolte niciodată. În anii aceştia, constatăm că Uniunea Europeană impune României aceeaşi politică a preţurilor (nivel minim la accize, preţuri liberalizate la gaze naturale şi la energie electrică etc.), sărăcind astfel populaţia. Pe vremea sultanilor, trebuia să plătim un tribut la Istanbul, care era destul de consistent; pe vremea noastră, trebuie să plătim partea noastră de contribuţie la Bugetul Uniunii Europene (undeva în jurul a 1 miliard de euro). E adevărat că putem accesa fonduri europene, dar cu incompetenţa noastră şi cu birocraţia lui Bruxelles, mai mult plătim decât primim. Aşadar, Robert, ţi-am dat câteva exemple, pentru a-ţi arăta că în prezent nu avem o situaţie prea diferită de cea pe care o aveam când ne aflam sub tutela Imperiului Otoman.
Pe mine nu mă interesează o asemenea aservire, iar situaţia dezastruoasă din ziua de azi se datorează exclusiv politicienilor. Daca ai şti puţină istorie, ţi-ai da seama că noi, românii, am dus-o şi bine (în anii 30, sau chiar în timpul comunismului, la începutul anilor 70). De ce? Pentru că existau altfel de politicieni, care se mai gândeau să mai faca şi altceva pentru ţară, nu doar să fure.
Cât priveşte tehnocraţii…ferească Dumnezeu să ajungem exclusiv pe mâna tehnocraţilor! Pentru ca pe ăia nu-i alege nimeni şi atunci nu au nicio responsabilitate faţă de nimeni. Într-o democraţie cât de cât funcţională, politicienii se mai tem de alegători…se mai tem de mulţimea furioasă. Mai reacţionează la semnalele trimise de societate şi de mass-media. Dar tehnocraţii, nefiind aleşi de nimeni, vor face ce vor pofti ei, fără să le pese de ce zice populaţia. Ei nu ascultă decât de ordinele celor care i-au numit (de cele mai multe ori, fiind numiţişi impuşi de Oculta Mondială).
Si mai e o chestie. De unde ideea aceasta că tehnocraţii ar fi infailibili şi n-ar putea greşi niciodată? Tehnocraţii mai pot şi greşi intenţionat. Dacă nu mă crezi ce spun, ia şi vezi cazul tehnocraţilor de la FMI şi cum au dat ei greş în Argentina. În această ţară sud-americană, tehnocraţii FMI au adus ţara într-un groaznic colaps financiar. Care e situaţia actuală a Argentinei, fără sfaturile tehnocraţilor? Citez din articolul de pe jurnalul.ro din 25 aprilie 2012: “După un deceniu, se dovedeşte pe deplin că decizia Argentinei de a renunţa la păguboasele sfaturi ale FMI a fost cu adevărat una inspirată şi, mai ales, profitabilă. În anul 2011, ţara a avut o creştere economică spectaculoasă, iar politica sa economică a adus beneficii nu numai statului, ci şi tuturor cetăţenilor săi”. Fără cuvinte!
Sursa : Secretele lumii
DE CE ESTE ATAT DE DRAMATIC SA FII COLONIE IN UE
Autor: Ilie Serbanescu
Jurnalul.ro
Jurnalul.ro
Prin interventia politica directa si determinanta in desfasurarea referendumului din 29 iulie, puterea coloniala si-a dat, culmea!, si peste propria mana. In cauza a fost fuga sa de responsabilitate! Nerecunoscuta oficial, desi e vizibila de la o posta, disfunctia organica a economiei si, prin incidenta, chiar a societatii din Romania este ca, in timp ce decizia a ajuns integral la capitalul strain, administrarea a fost lasata de acesta, intr-o evidenta fuga de responsabilitate, fostului detinator al deciziei, statul roman, probabil din motive de costuri. Asa ceva nu poate insa functiona! Dupa cum se si vede!
In general nu este posibil, pentru ca acela ce administreaza nu poate face practic nimic daca nu are in mana decizia. In structurile corporatiste, problemele se rezolva prin delegarea deciziei catre administrator, actionarul pastrandu-si practic decizia doar in privinta confirmarii/infirmarii administratorului. Dar totul devine nefunctional daca administratorului nu i de da de fapt nici o decizie la dispozitie. Iar disfunctia majora in Romania se adanceste tocmai pe masura ce statul tot pierde pozitii, parghii si instrumente de actiune ce trec la capitalul strain care, evident si pentru Grivei, nu doreste sa preia administrarea.
Dupa interventia puterilor coloniale in desfasurarea referendumului din 29 iulie, disfunctia va tinde sa se adanceasca nu doar ca urmare a unor noi deposedari de pozitii si instrumente ale statului, dar si in urma unor pasi constienti inapoi din partea reprezentantilor acestuia pe principiul ‘ce, tu sa dictezi si eu sa iau castanele din foc“?! Cu alte cuvinte, la fuga de raspundere a capitalului strain prin nepreluarea administratiei, se va raspunde tot cu fuga de raspundere. Si nu se va mai intreprinde mai nimic sau totul alaturi de drum! Astea nu-s povesti! Delasarea si excesul de zel sunt cele mai teribile arme ale sclavilor impotriva stapanilor nesatiosi. In mod normal, tinand cont de faptul ca drum de intoarcere nu mai este, solutia ar fi, in situatia data, preluarea administratiei de catre detinatorii deciziei. Dar, vai!, este un proces greu, cu asumare de sensibile si dificile responsabilitati si, bineinteles, extrem de costisitor si foarte probabil fara cine stie ce rezultate. Actualii detinatori straini ai deciziei in economie au cumparat-o de la romani cu vreo 5-6 miliarde de euro, adica aproape gratis. Administrarea ar costa insa vreo cateva zeci de miliarde de euro anual. Este foarte posibil sa nu-si scoata banii! Capitalul strain extrage anual din Romania, fara vreo greutate, circa 30-40 de miliarde de euro prin asa-numitele ‘preturi de transfer“, respectiv prin subfacturarea a tot ceea ce livreaza afara din Romania si suprafacturarea a tot ceea ce aduce din afara in Romania, operatiune prin care se dubleaza practic transferul de seva economica spre strainatate. Acest transfer imens ar putea fi compromis in parte de costurile preluarii administrarii. Ca atare, puterile coloniale vor incerca sa perpetueze sistemul din prezent: lasarea administrarii in seama unor vatafi romani, carora sa li se permita a putea fura pe mai departe, caci fara furt n-ar fi interesat nimeni sa fie la carma administrarii.
Nenorocirea Romaniei este si ca a ajuns membra a Uniunii Europene. In aceste conditii nu poate avea un singur stapan colonial. Care, bun sau rau, macar s-ar comporta cu Romania precum cu o proprietate proprie, anume cu grija de a nu o exploata si altii! Ca o colonie a Uniunii Europene – un imperiu prost organizat si gestionat – Romania este insa hartanita de toti, inclusiv de colonialisti de gradul trei si patru, vargaleti in toata regula.
Si, avand in vedere ca, o data cu finalizarea actualului acord cu FMI-UE, deposedarea statului de tot ceea ce reprezinta prerogative si structuri statale se incheie, este de anticipat un haos de decenii in spatiul numit Romania sau cum se va mai numi acesta. Sau cum se va mai numi, pentru ca acest haos, generat obiectiv de disfunctia organica decizie/administrare, va impinge puterile coloniale, care mai sunt si multe, sa dezmembreze Romania, daca nu cumva, asa dupa cum exista unele indicii, au deja un proiect pregatit in acest sens.
In general nu este posibil, pentru ca acela ce administreaza nu poate face practic nimic daca nu are in mana decizia. In structurile corporatiste, problemele se rezolva prin delegarea deciziei catre administrator, actionarul pastrandu-si practic decizia doar in privinta confirmarii/infirmarii administratorului. Dar totul devine nefunctional daca administratorului nu i de da de fapt nici o decizie la dispozitie. Iar disfunctia majora in Romania se adanceste tocmai pe masura ce statul tot pierde pozitii, parghii si instrumente de actiune ce trec la capitalul strain care, evident si pentru Grivei, nu doreste sa preia administrarea.
Dupa interventia puterilor coloniale in desfasurarea referendumului din 29 iulie, disfunctia va tinde sa se adanceasca nu doar ca urmare a unor noi deposedari de pozitii si instrumente ale statului, dar si in urma unor pasi constienti inapoi din partea reprezentantilor acestuia pe principiul ‘ce, tu sa dictezi si eu sa iau castanele din foc“?! Cu alte cuvinte, la fuga de raspundere a capitalului strain prin nepreluarea administratiei, se va raspunde tot cu fuga de raspundere. Si nu se va mai intreprinde mai nimic sau totul alaturi de drum! Astea nu-s povesti! Delasarea si excesul de zel sunt cele mai teribile arme ale sclavilor impotriva stapanilor nesatiosi. In mod normal, tinand cont de faptul ca drum de intoarcere nu mai este, solutia ar fi, in situatia data, preluarea administratiei de catre detinatorii deciziei. Dar, vai!, este un proces greu, cu asumare de sensibile si dificile responsabilitati si, bineinteles, extrem de costisitor si foarte probabil fara cine stie ce rezultate. Actualii detinatori straini ai deciziei in economie au cumparat-o de la romani cu vreo 5-6 miliarde de euro, adica aproape gratis. Administrarea ar costa insa vreo cateva zeci de miliarde de euro anual. Este foarte posibil sa nu-si scoata banii! Capitalul strain extrage anual din Romania, fara vreo greutate, circa 30-40 de miliarde de euro prin asa-numitele ‘preturi de transfer“, respectiv prin subfacturarea a tot ceea ce livreaza afara din Romania si suprafacturarea a tot ceea ce aduce din afara in Romania, operatiune prin care se dubleaza practic transferul de seva economica spre strainatate. Acest transfer imens ar putea fi compromis in parte de costurile preluarii administrarii. Ca atare, puterile coloniale vor incerca sa perpetueze sistemul din prezent: lasarea administrarii in seama unor vatafi romani, carora sa li se permita a putea fura pe mai departe, caci fara furt n-ar fi interesat nimeni sa fie la carma administrarii.
Nenorocirea Romaniei este si ca a ajuns membra a Uniunii Europene. In aceste conditii nu poate avea un singur stapan colonial. Care, bun sau rau, macar s-ar comporta cu Romania precum cu o proprietate proprie, anume cu grija de a nu o exploata si altii! Ca o colonie a Uniunii Europene – un imperiu prost organizat si gestionat – Romania este insa hartanita de toti, inclusiv de colonialisti de gradul trei si patru, vargaleti in toata regula.
Si, avand in vedere ca, o data cu finalizarea actualului acord cu FMI-UE, deposedarea statului de tot ceea ce reprezinta prerogative si structuri statale se incheie, este de anticipat un haos de decenii in spatiul numit Romania sau cum se va mai numi acesta. Sau cum se va mai numi, pentru ca acest haos, generat obiectiv de disfunctia organica decizie/administrare, va impinge puterile coloniale, care mai sunt si multe, sa dezmembreze Romania, daca nu cumva, asa dupa cum exista unele indicii, au deja un proiect pregatit in acest sens.
RAZBOI INTRU CUVANT
Analiza lui Ilie Serbanescu poate starni anumite confuzii prin modul in care este formulata. Evident ca economistul nu afirma ca ar fi utila sau preferabila stapanirea coloniala directa a Romaniei, adica preluarea ei direct de “metropola”, ci defineste statutul, nivelul de exploatare la care ne aflam.
Astfel, colonialistii Romaniei vor sa extraga tot profitul posibil din exploatarea tarii fara sa-si asume cel mai mic cost. Or, o administrare directa a tarii de stapani ar insemna asumarea unor costuri. Gasim un oarecare precedent in istorie in decizia Imperiului Otoman de a lasa o marja de autonomie Voevodatelor Romane din motivul foarte concret al profitabilitatii: era mai rentabil pentru Istanbul sa ne jecmaneasca prin biruri si dominatie economica (toate resursele mergeau catre Imperiu) decat sa ne transforme direct in pasalac. Aceasta situatie a cunoscut un maxim de inrautatire pe vremea domniilor fanariote, cand tarile romane au cunoscut o neagra perioada de apasare fiscala ce a produs adevarate tragedii demografice (se pare ca de atunci a ramas vorba “a da bir cu fugitii” – a fugi din satul tau pentru a nu plati darile, fenomen de depopulare si spargere a obstilor satesti).
Revenind la prezent, se intampla Romaniei oarecum ce se intampla in Europa periferica si sudica dominata de Germania – care impune acestor regiuni suportarea costurilor crizei zonei euro fara ca ea sa-si asume vreun risc sau responsabilitate. Un mecanism de transferare a costurilor si atragere a profiturilor despre care, la un nivel, cel al “pietei muncii”, a scris si Domnisoru in cealalta analiza. O alta consecinta a acestui statut de colonie sau, mai bine zis, periferie exploatata, este necesitatea mentinerii unor vatafi locali cu sarcina precisa de a mentine o ordine coloniala extrem de stricta, dura si rigida. Si cea mai grava este ca interesele divergente ale imperiilor si acest statut periferic prevestesc pur si simplu o dezintegrare a Romaniei. Unii ar putea ridica obiectia ca faptul ca suntem de importanta geopolitica strategica pentru Germania si Rusia, pivot intre Orient si Occident, zona-tampon cu Rusia, acest deznodamant al dezintegrarii nu ar fi fatal. Problema este ca, inclusiv la nivel geostrategic, metropolele imperialiste nu isi vor asuma nicio raspundere, ci vor aplica aceeasi politica a transferarii riscurilor si costurilor geopolitice, extragand maximum de “profit” prin exploatarea atuurilor periferiei fara vreun interes de a proteja interesele strategice ale acesteia. Intr-un mod similar, oarecum, celui-i de-al doilea razboi mondial, cand eram vitali pentru Germania in vederea atacarii Rusiei, ceea ce nu a impiedicat Berlinul sa impuna diktatul de la Viena. La o adica, daca nu e un interes absolut vital pentru metropole, integritatea Romaniei pe anumite falii poate foarte bine sa se faca zob.
Sursa: basarabialiterara.com.md
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu