Stradania

UN OM DORMEA IN COLIBA SA, CAND DINTR-ODATA, INTR-O NOAPTE, CAMERA S-A UMPLUT DE LUMINA SI A APARUT IN FATA LUI, LANGA PATUL PE CARE STA, DUMNEZEU SI I-A CERUT SA FACA O ANUMITA MUNCA PENTRU EL. I-A  ARATAT O STANCA MARE CARE SE GASEA IN  FATA COLIBEI SALE SI  I-A EXPLICAT CA VA TREBUI SA O IMPINGA ZILNIC, CU TOATE PUTERILE SALE, CEEA CE OMUL A SI FACUT APOI ZI DE ZI, CLIPA DE CLIPA.

Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul pana la apusul soarelui, impingand din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii care era insa de neclintit.

In fiecare seara barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba. Tocmai cand era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile din ce in ce mai pesimiste ale acestuia :

- De atata timp impingi in stanca aceea si ea nici nu s-a clintit.

Drept urmare,  omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi in final, un esec total. Toate acestea l-au deprimat mult si l-au descurajat.

Intr-o alta zi “adversarul” i-a spus:

- De ce te distrugi singur impingand mereu in stanca asta? Petrece-ti timpul facand doar eforturi minime, gusta insa vartos din placerile acestei lumi si cu siguranta te vei simti mai bine.

Barbatul ostenit, ajuns la capatul puterilor si al rabdarii s-a hotarat sa dea curs indemnului primit de la diavol, dar inainte de a face asta a decis sa se roage si sa-si spuna totusi pasul lui Dumnezeu.

- Doamne, I-a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Insa, dupa atata timp, cu toate stradaniile mele nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?”

Dumnezeu i-a raspuns cu blandete, intelegator si cu multa Iubire:

- Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut.

Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi in ea.

Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta sa fie realitatea?

Priveste la tine…

Bratele iti sunt puternice si muschiuloase, spatele iti este vanjos si ars de Soare, mainile iti sunt batatorite de atata apasare,  picioarele ti-au devenit solide si puternice totul in tine emana forta si sanatate.Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta . Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar misiunea ta a fost sa ma asculti si sa impingi in acea stanca. Prin asta ti-am pus la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea, pentru a te ajuta astfel sa ti le intaresti Ceea ce ai si facut de fapt.  Acum Eu, prietene, voi muta stanca.

Dumnezeu este Cel care lucreaza prin noi si le face pe toate cele bune. Satan lucreaza si el prin noi si le face pe cele mai putin bune. Noua ne apartine de fapt doar…stradania.

“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.” – Arsenie Boca 

Sursa: autovindecarea.blogspot.ro