De Lauren Gorgo, pe 18 februarie 2013 (ii multumim Anei Nicolai)
Daca luna ianuarie a fost dificila, februarie i-a servit lui anti-Christ.
Si chiar daca – cu siguranta sau probabil – glumesc, in mod ironic, exista ceva adevar in spatele acestei afirmatii, in sensul ca, in ultimele 15 zile am fost incurajati, atrasi, tarati si aproape batuti, ca sa ne abandonam puterii noastre superioare, Christosului din noi… chiar daca e posibil sa ni se fi parut si sa fi simtit ca vom muri. Acest lucru ne arata/ne-a aratat absolut orice domeniu din viata noastra, in care inca ne mai jucam de-a victima… acele locuri din noi, in care nu ne-am revendicat total puterea creatoare. Retrospectiv, sunt de parere ca acea „perioda de mare expansiune”, la care Consiliul Suprem Pleiadian s-a referit in raportul anterior, nu a fost deloc genul de expansiune pe care il speram…. ea s-a produs, dar cu o caramida aruncata drept in fata.
Pentru mine, personal, claritatea a ceea ce s-a petrecut cu adevarat nu vine, desigur, decat dupa tortura, dar constienta a inceput sa apara subit in jurul meu, dupa ce am postat un articol pe blog, acum 3 zile, intitulat „Letting Off Steam…“ (Varsarea furiei...). Acel articol, pe care la inceput l-am considerat a fi doar o manifestare spontana, autoindulgenta, publica, de apatie si dezgust fata de calea inaltarii (cititi: eu insami), s-a dovedit a fi o reflectare minunata a proiectiilor noastre colective, in sensul ca ea chiar a ajutat sa facem sapaturi, sa expunem, sa recunoastem, sa ne miscam prin si sa eliberam… in aceasta ordine… o mare parte din neputinta noastra. Faptul de a-mi vedea propriile cuvinte si raspunsurile primite ulterior, de la toti oamenii minunati din comunitatea TWYH, mi-a adus foarte multa claritate (cel putin mie) despre felul in care noi (regescul noi*) avem nevoie sa ne afirmam puterea deplina, ca si creatori ai universului nostru.
[* In engleza, the royal ‘we’- folosirea lui ‘noi’ pentru a spune ‘eu’, facuta in mod traditional, de catre un rege/o regina. N.tr.]
(O alta remarca aleatorie: Mark Twain spunea candva… „Doar regii, presedintii, editorii si oamenii cu paraziti au dreptul sa foloseasca editorialul (regescul) ‘noi’.” Cat de ilara vi se pare?)
Referitor la proiectii… de fiecare data cand ma gandesc ca as putea fi chiar… clarvazatoare la distanta, Stephanie Azaria imi pune mintea la incercare, cu un comentariu foarte clar, care arunca in aer usile logicii mele si ma face receptiva la o noua lume, la o noua paradigma de gandire. Ea a spus odata, intr-un buletin astrologic, ceva de genul: „in 3D, lumea noastra exterioara este o proiectie… in 5D, ea este o reflexie. Genial, asa-i? Desigur ca da… pentru ca in 3D ne cream lumea prin filtrele aspectelor noastre inconstiente… proiectandu-ne aspectele nerevendicate (umbra), in mediul din afara noastra (oameni, locuri, lucruri), astfel ca sa ne putem VEDEA clar/lumina orice loc intunecat. In 5D, unde suntem „luminati” din interior si nu proiectam umbre… lumea noastra devine o oglindire despre locul, momentul si felul in care ne exprimam (constient) energia in lume. Cu alte cuvinte, in 5D cunoastem si, prin urmare, ne putem vedea in orice lucru, in fiecare fiinta, fapt ce ne da raspunderea absoluta de a ne asuma responsabilitatea pentru tot. De la victima, la invingator.
Si acesta e punctul in care suntem, in momentul de fata.
Rezolvam cateva deformatii majore de baza… curatand, activand si ameliorand ceea ce nevazutii numesc „centrala electrica” din noi. Ei se refera la plexul nostru sufletesc [in text, „soular plexus”, soul insemnand suflet. Joc de cuvinte soular-solar… N. tr.], intrucat noi transmitem in permanenta semnale din aceasta „centrala”, fie pentru a atrage, fie pentru a respinge visele noastre cele mai indraznete, totul bazandu-se pe cat de multa putere personala (cititi: responsabilitate) suntem dispusi sa revendicam, in crearea f.i.e.c.a.r.u.i. aspect din viata noastra. Asta inseamna sa devenim nucleul lumii noastre. Atunci cand NOI devenim punctul central, in jurul caruia intreaga viata se invarte, doar atunci intelegem cu adevarat, intr-un mod experiential, cum toate lucrurile din lumea noastra sunt doar o extensie a creatiei noastre.
„Acesta este anul in care incetam sa mai spunem ‘asta-i anul’…”
Am devenit constienta de citatul de mai sus – sloganul publicitar de anul nou, al firmei producatoare de bere Michelob – imediat dupa ce am postat acel articol pe blog. In drum spre pat, am trecut (cititi: deprimata) pe langa televizor, am auzit acele cuvinte si am stiut imediat ca acea parodie era indreptata spre victima din mine…. Spre acele parti restante din mine, care inca mai refuzau sa crea-da ca eu am vreun control asupra „procesului” meu sau, mai exact, partea (3D) din mine, care inca mai considera ca trebuie sa fie, oricum, un proces.
Exact in acea clipa, lumea mea s-a invartit in jurul axei ei. Si, chiar daca gandul ca imi cedasem puterea acestui „proces” imi mai trecuse prin minte de multe ori inainte, vreme de multi ani de zile… de data asta am stiut, fara nicio umbra de indoiala, ca nu mai era necesar sa fac asta… (in mod suparator, probabil ca niciodata nu a fost)… ca a venit, in sfarsit, timpul sa preluam dreptul de proprietate asupra absolut fiecarei particule de creatie inconstienta, sa ne asumam, in totalitate si complet, puterea si sa incepem sa intreprindem actiuni (mici), in directia acelui adevar.
In clipa in care, in sfarsit, am stabilit legatura cu acel punct de putere, spatiul din jurul meu s-a umplut brusc de esenta scanteietoare a spiritului. De la cel mai recent raport 5D al meu, am petrecut atat de mult timp in mocirla limitarilor mele (3D), incat am avut o legatura foarte slaba cu Sinele meu Superior si niciuna cu ghizii mei, asa ca am stiut ca am transmis Ordinul General, in clipa in care am inceput sa-mi simt cupa IUBIRII umplandu-se din nou. Deconectarea a fost totala si, probabil, un adevarat iad… in special dupa minunatul val de fericire, ce a venit via 21 decembrie… dar contrastul neplacut dintre puterea de sine (de dupa 21 decembrie) si neputinta (de dupa 1 februarie) a fost atat de util, incat chiar sunt foarte recunoscatoare pentru el. (nu in sensul ca „vreau-sa-il-mai-simt-din-nou”, ci in sensul ca „uau-am-supravietuit!”)
Atunci cand, in sfarsit, am ajuns de cealalta parte a acelei lectii – care, apropo, mi s-a parut a fi cea mai apropiata de moarte, din cate am cunoscut pana acum – m-am conectat cu energia spiritului din jurul meu si am fost intampinata cu acest mesaj:
Ai reusit sa iesi invingatoare in reorganizarea alegerilor tale, care sa iti reflecte puterea, in locul neputintei!
Primul meu gand a fost… nenorocitilor! Unde .... ati fost in ultimele 2 saptamani? Dar stiam ca, in esenta, eu trebuie sa fac acesti pasi, singura. Si acesta este mesajul pentru noi toti… in special pentru aceia dintre voi care „se desprind” de linia temporala 3D din celulele lor… Consiliul vrea ca noi sa stim ca este intr-adevar „timpul” sa incetam sa ne mai subjugam in vreun fel puterea – si, in special, fata de „univers”.
Asumarea autoritatii
E timpul sa intelegem, pe deplin, sa integram si sa acceptam in adancul nostru ca NOI cream universul – si nu invers. (Un alt val de stima si respect pentru Stephanie Azaria, pentru faptul ca ne ajuta cu atentie pe toti sa ajungem la acel adevar pe care, dupa parerea mea, l-a pastrat cu rabdare, pentru ca noi sa il afirmam.)
Ideea pe care toti suntem indemnati sa o analizam, sa o adoptam cu adevarat, pe durata acestei perioade puternice de intrupare a divinitatii noastre Christice, este aceea ca NOI suntem creatorii tuturor lucrurilor… toate lucrurile „de acolo, din afara” sunt „aici in interior” – inclusiv acele lucruri care sunt dezgustatoare sau pe care le recunoastem ca fiind groaznice. Acest ungher de intuneric launtric si intens, pe care cosmosul tocmai ni l-a scos in relief, a aparut strict in scopul de a ne smulge, realmente prin forta divina, din rolul de victima, in cel de invingatori. Iar vestea buna este ca pleiadienii au spus ca, pentru multi, asta este piesa finala:
Acum, va spunem acestea cu o inima care da atat de mult pe-afara, incat nici macar nu puteti concepe cat de mandri suntem de voi, de victoria pe care tocmai ati obtinut-o… pentru voi insiva, da, dar si pentru intreaga civilizatie umana. Acest loc din interiorul vostru, pe care acum il recunoasteti, este ultima piesa din puzzle-ul puterii voastre personale… care v-a fost necesara pentru a patrunde in intregime in voi insiva, ca fiinte divine de Lumina. – Consiliul Suprem Pleiadian
Ceea ce se pare ca acum putem intelege… intr-un mod real… si pe care nu am putut-o intelege inainte, este aptitudinea si puterea de a ne crea pe deplin experienta noastra, acum… dar DOAR atunci cand ne sustinem, din toata INIMA, acest adevar. Daca intampinati cu impotrivire aceste cuvinte, intelegeti ca pana cand – si daca – nu intelegem foarte bine faptul ca nu mai este vorba despre ceea ce NI se intampla noua, ci din CAUZA noastra… o schimbare de perspectiva care este, in mod categoric si fara exceptie, mai importanta decat orice pentru creatiile noastre 5D… ne vom tari in genunchi prin 3D. Si stiu asta, pentru ca am avut maestri la aceasta lectie.
Fiecare dintre noi, fara exceptie, va fi prins in panza cleioasa a propriilor noastre creatii distorsionate si tarat prin orice proiectie de neputinta ramasa… pana cand, in sfarsit, ne vom afirma intreaga forta de creatie. Povestea 3D s-a terminat, ceea ce inseamna ca orice chestie dezgustatoare ramasa are loc din obisnuinta… din cauza ca luam si actionam, iar si iar, pe baza acelorasi decizii pe care le-am luat de eoni. E vorba despre acele decizii care afirma sus si tare – si, in consecinta, intaresc – faptul ca nu suntem deloc perfecti, exact asa cum suntem.
Ca sa schimbam aceste cadre mentale din vechea noastra programare, trebuie mai intai sa stim ca acum putem, apoi sa incepem sa ne schimbam mentalitatea si chiar actiunile, facand mici pasi, ca sa ne aliniem cu noul program al realitatii. Si da, NOI trebuie sa punem rotile in miscare… pentru aceia dintre voi care inca asteapta ca „universul” sa cedeze in fata voastra, retineti ca… universul nu e responsabil pentru noi, ci noi suntem responsabili pentru EL. Pana cand nu ne afirmam si nu ne capatam forta prin acest adevar, ramanem victimele lui. Nu trebuie „sa il intelegem” sau chiar sa il credem dintr-odata… trebuie doar sa ne inclinam in fata lui. Si va asigur ca, in aceste noi constructii energetice, cel mai MIC gest sau gand de creatie datatoare de putere, primeste mult sprijin. Stiu ca cei mai multi dintre noi sunt circumspecti, intrucat nimic nu a parut sa functioneze pentru noi, multi ani de zile… dar de noi depinde sa observam ca acest lucru s-a schimbat, acum.
Acest lucru mi-a fost reflectat foarte limpede, de catre o minunata si foarte inteleapta membra a comunitatii TWYH, Kate Street… dinMyEveryDayMagic.com Cu permisiunea lui Kate, iata un comentariu recent, pe care l-a facut cu privire la rezultatele pozitive pe care ea incepe sa le culeaga din noile energii:
„Sunt de parere ca noi (eu, oricum) avem tendinta sa uitam ca avem ceva de spus in asta. In loc ca, pur si simplu, sa precizam cum alegem sa traim aceasta tranzitie, simtim ca suntem la cheremul energiei si a acestor etape finale, dintr-un anumit proces.” Am trait o schimbare MAJORA, atunci cand am incetat sa mai astept sa vad ce „imi vor face” energiile si, in schimb, am inceput sa le COMAND energiilor sa faca ceea ce vreau eu! DA, energia VREA sa ne slujeasca! Minunat. ♥
Cat de impresionant vi se pare? Si foarte exact. Vorbesc foarte mult despre acest lucru, in Cell Speak™, deoarece, potrivit celor Sapte Surori din Pleiade, unul dintre cele mai importante motive pentru care am transcris acel curs si l-am facut accesibil oamenilor, a fost sa ii ajut pe aceia dintre noi care se inalta in aceste energii superioare, sa inteleaga ca acum, pur si simplu trebuie sa programam energiile, intrucat dimensiunea a 5-a este, prin insasi natura ei, neutra:
Structura fizica a modelului noului om are neutralitate energetica – fapt care stimuleaza stabilitatea mentala si emotionala si poate rezista „testului timpului”. Este un sistem autostabilizat, autovindecator, care se ajusteaza si se adapteaza continuu la mediul inconjurator, doar daca nu este directionat sa faca altfel. – Cele Sapte Surori
In acea perioada, mi s-a explicat ca, daca nu preluam comanda asupra sistemului nostru energetic in 5D… in care suntem in intregime in momentul de fata… prin programare prin intentie, devenim ceea ce Surorile numesc un „produs al mediului nostru”. Asta insemnand ca ramanem in starea de potential ne-manifestat, daca nu ne programam cu intentii exacte si constiente. Daca nu reusim sa ne controlam constient fiinta fizica si non-fizica, pur si simplu ne vom adapta la frecventele existente in jurul nostru. Si cine vrea sa faca asta, in aceste vremuri de pe planeta???
Creatia constienta atrage dupa sine autoritatea IUBIRII, prin intermediul inteligentei particulei sacre, care ii este accesibila fiecaruia dintre noi, iar acea inteligenta (IUBIRE) este dirijata acum, cu ajutorul gandurilor noastre. Mentinerea unei realitati pentadimensionale, in timp ce existam intr-o lume tridimensionala, impune sa intelegem ca suntem total responsabili de creatiile noastre si ca inclusiv celulele noastre reclama participarea noastra (mentala), ca sa functioneze in mod favorabil. – Cell Speak™
Acest lucru este foarte real. De curand, constat ca uneori trebuie sa „ma programez” chiar sa dorm… ca trupul meu va ramane treaz in „starea creativa”, daca eu nu ii spun sa faca altceva. Si ca trebuie sa-mi amintesc sa creez fiecare situatie, asa cum vreau eu ca ea sa fie.
In cazul in care nu preluati controlul constient al bio-campului vostru – cel care va guverneaza si functiile celulelor – veti cadea prada energiilor din jurul vostru. – Cele Sapte Surori
Odata cu aplicarea acestei cunoasteri, ne putem muta in taramul stapanirii planului fizic si ne putem, in sfarsit, optimiza (noua) experienta umana. Unicul si cel mai important fapt din 5D este sa cream, potrivit autoritatii noastre… sa invocam fortele universale ale creatiei, ca sa materializeze vointa noastra… nu vointa „universului”, deoarece, in realitatea existenta, nu exista asa ceva. Universul este in fiecare dintre noi… este orice reflexie (5D) a noastra sau orice proiectie (3D) a noastra.
Nu mai este vorba sa fiti victima creatiilor voastre, ci un factor de decizie, daca vreti. Etapa prin care tocmai ati trecut a ilustrat foarte elocvent acest fapt. – CSP
Urmatorii pasi
Bun, asadar… ce facem acum? Doua lucruri pe care le-am aflat este ca, de acum si pana la echinoctiu, vom continua sa fim incurajati, sprijiniti (cititi: fortati) sa ne asumam responsabilitatea deplina pentru absolut orice ramasite de victimizare, din viata noastra si din structura corpului. Fara exceptii. Iar asta include „povestea inaltarii” noastre. Nu ne putem elibera de procesul de inaltare, daca continuam sa fim concentrati pe povestea lui si primesc multe atentionari ca acum ne putem indrepta cu eficienta forta gandurilor, dincolo de inaltare, asupra a „ceea ce dorim sa cream, in aceasta noua etapa a energiei”. Corpul nostru continua sa ne ajunga din urma, da… cel putin asa percepem acest culoar de „timp”… dar am senzatia ca viteza cu care se desfasoara acest proces celular are multa legatura cu locul in care ne sunt gandurile. In plus, daca urmatoarea faza se refera, in totalitate, la (co)creatia fizica, atunci, acolo trebuie sa ne fie gandurile in momentul de fata, ca sa atragem spre noi, aceasta realitate.
In sectiunea urmatoare, Consiliul are multe de spus despre acest lucru, dar daca aveti nevoie de sfaturi practice, sugestia mea e sa acceptati sa faceti alegeri (de zi cu zi) diferite. Un lucru pe care am inceput sa il exersez – si care pare a reusi sa puna in miscare noul avant – este sa spun da, la lucruri la care de obicei spun nu… chiar si atunci cand nu pare sa fie inca placut (genul de lucruri, simuleaza, pana cand reusesti… care, pana acum, pentru mine nu a functionat NICIODATA). Am inceput incet sa spun da acelor lucruri la care m-am impotrivit in timpul „acestei calatorii” sau la care am simtit, de-a lungul anilor, ca mi-e imposibil sa particip (cum ar fi sa-mi spal parul). Am observat ca aceste lucruri nu mai sunt cu adevarat imposibile… dar eu continuam sa cred ca sunt, asa ca am ramas blocata in rutine suparatoare si am ignorat imboldurile care imi spuneau ca tot ceea ce doresc DEVINE de fapt posibil, DACA le dau energiedorintelor mele – si nu fricilor.
Daca va ajuta, tineti un jurnal cu toate lucrurile la care spuneti nu, in mod inconstient sau de obicei… apoi, unul cate unul, incercati sa faceti contrariul si vedeti cum vi se potriveste. Macar singurul lucru bun este ca veti dobandi multa claritate despre felul in care va impiedicati sa avansati. Lista mea de „limitari asociate inaltarii” e mai lunga decat am fost eu pregatita sa vad, dar a avut cu siguranta darul de-a ma aduce cu picioarele pe pamant si a fost un punct de plecare, necesar. La fiecare da, e posibil ca victima voastra interioara sa incerce sa va convinga ca „aveti mai multa munca de facut” sau ca inca sunt prea multe cauze sau forte „externe”, care va impiedica sa va accesati si sa va creati Utopia… bla, bla, bla… asa ca fiti pregatiti sa ii spuneti ca toate astea sunt scorneli, dar faceti si sustineti noi alegeri. Veti constata ca fiecare pas micut pe care il faceti – chiar daca pare prea precaut – va va conduce la urmatorul, pana cand, in cele din urma, veti descoperi ca creati neinfranati, ca adevarati magicieni ce suntem cu totii. Oricat de inconfortabil poate fi sa iesi din orice zona de confort, fara indoiala ca nimic NU e mai neplacut, decat sa ramai prins in ea.
In viata mea, eu numesc asta „creatie gen a pune carul-inaintea-boilor”, in care incepi sa intreprinzi actiuni mici in directia dorintei tale, pana ce se materializeaza. Si e nevoie de curaj, de disciplina, concentrare si angajament, ca sa creezi astfel, dar amintiti-va ca in 5D cream din nimic, din potentialul absolut… nu asteptam sa vina dovada despre ceea ce este posibil, ci cream ceea ce este posibil. iar toate astea sunt acum posibile…. Puneti deoparte cateva mici schimbari biologice, care ne mai asteapta. Cat despre 21 decembrie, energiile minunate ne sunt disponibile ca sa ne JUCAM cu ele, dar, ca intotdeauna, nu este o intreprindere pasiva – si cine ar vrea ca ea sa fie asa? Intregul scop al acestei calatorii este sa ne cunoastem la acest nou nivel de realizare si sa ne BUCURAM de el. Va amintiti ce inseamna distractie, da?
Pentru aceia dintre voi care, la fel ca mine, e posibil sa aiba nevoie sa li se aminteasca:
distractie, substantiv = bucurie, amuzament sau placere plina de voie buna
Referitor la distractie… imi place ca Kate Street, despre al carei comentariu de pe site am vorbit, numeste acest proces „Opposite George”*:
Fiti „Opposite George!” (referire la serialul Seinfeld) ASTA e cheia! Sa spunem DA, atunci cand am fi spus nu (de frica) in trecut si sa spunem NU, atunci cand am fi spus da (de frica) in trecut. Am citit de curand ca, pentru a accesa noile informatii, trebuie sa ne cream noi circuite neuronale in creier ~ lucruri simple, cum ar fi sa te speli pe dinti cu cealalta mana si sa mergi la magazin pe o ruta diferita, pot crea cu usurinta acele circuite. Da! Fiti Gigi contra, ignorati instinctele care ne mentin in frica si lasati sa inceapa expansiunea!
[* Opposite George – este o abordare a lui Seinfield, de transformare totala a vietii. Fanii episoadelor tv Seinfeld (din anii 93-94) isi amintesc de episodul in care George ajunge la concluzia ca fiecare decizie pe care a luat-o vreodata a fost gresita si ca viata lui este exact opusul celei care ar trebui sa fie. George ii spune acest lucru lui Jerry, care il convinge ca „daca fiecare instinct pe care il ai este gresit, atunci opusul lui ar trebui sa fie corect”. Atunci, George se decide sa inceapa sa faca exact opusul a ceea ce ar face in mod normal, obtinand rezultate uimitoare. N. tr.]
Daca simtiti, totusi, ca inca nu va puteti ridica de sub gravitatia din 3D, lasati-o ca mai intai sa va duca in jos… pana la capaaaat. Dar abandonati-va in fata ei, in mod constient, stiind ca pasiti pe usa catre noua voastra viata – si va promit ca EXISTA un capat. Atunci cand veti ajunge la el, veti sti, pentru ca va fi resimtit ca o moarte, in care nu e absolut nicio bucurie sau vreun motiv de a ramane aici, nicio legatura cu nimic din aceasta lume si ca NICIUN lucru pe care il posedati nu v-ar mai putea tine pe aceasta planeta. Odata ce acceptati sa capitulati si in fata acestei stari, abandonandu-va de bunavoie sinele (3D), neantului, sunteti liberi. Dupa acel moment, nu e totul chiar curcubee si fluturi, dar exista o stabilitate, o siguranta care creste si preia controlul – iar odata cu ea, apare capacitatea de a face noi alegeri.
Aceasta tranzitie in care suntem atat de adanc cufundati nu se refera la pierderea credintei sau la ajungerea la o alta decizie, despre locul in care suntem… ci inseamna sa fii indeajuns de neinfricat, ca sa curgi cu ceea ce este, in timp ce ii dai voie „procesului” sa se desavarseasca de la sine. Vor exista mai multe obstacole neprevazute, in mod sigur… dar ca sa le induram, vom fi protejati intr-o stare de IUBIRE. Vechiul Pamant nu mai este terenul nostru de joc, dar daca avem treburi (3D) neterminate la care avem de contribuit, trebuie sa ne ocupam de ele. Dupa incheierea acelor vechi contracte, vom fi liberi sa navigam in apele 5D.
Din experienta mea, orice suferinta inseamna impotrivire… la faptul ca lucrurile sa nu ajunga la limita cea mai de jos. Ne temem atat de mult sa ajungem la fund, incat prelungim agonia, – atunci cand, in realitate, tot ce se intampla este ca eliminam orice co-dependenta de sursele externe de bucurie, astfel incat sa obtinem acea Sursa de sustinere, aflata inauntrul nostru. Si sunt sigura ca aceia dintre voi care cititi aceste randuri ati remarcat deja ca, oricum, chiar nu exista bucurie pe care sa o aveti din altceva din afara voastra insiva… asa ca, la ce bun sa asteptati? In 5D, timpul este o iluzie, aici nu exista nimic pentru care sa „astepti”…. in afara de noi insine. Este vorba despre gasirea curajului de a va lasa sa cadeti (cititi: simtiti) in abis (oricum, acela e locul in care mergem sa cream orice lucru) si sa smulgeti plasturele acela nenorocit, de pe vechea rana de baza, odata pentru totdeauna.
Pentru aceia care si-au terminat munca anevoioasa, mai aflu ca perioada de acum si pana la echinoctiu va fi mai mult o perioada de pregatire… imaginea pe care ei o dau este cea cu pregatirea unui nou copil de fi nascut, adus acasa pentru prima oara si necesitatea ca totul sa fie aranjat, stabilit, structurat, simplificat si in ordine, astfel incat, atunci cand bebelusul vine, sa putem fi suficient de organizati, ca sa ne petrecem tot timpul cu fiinta lui pretioasa.
Sursa: editura_foryou
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu