Nimeni nu ştie nici acum exact cum anume au reuşit dacii să transporte mii de metri cubi de piatră pe distanţe de zeci de kilometri pentru a-şi ridica cetăţile din Munţii Orăştiei. Cariera principală de calcar a dacilor este cunoscută de decenii, ca amplasament, însă cercetată mai deloc.
Măgura Călanului, un deal destul de înalt, acum pe jumătate împădurit, este locul din care dacii şi-au luat piatra pentru zidurile cetăţilor din Munţii Orăştiei. Acest fapt a fost dovedit şi prin cercetări geologice, la fel cum s-a dovedit că andezitul folosit în templele de la Sarmizegetusa Regia a fost adus în capitala lui Decebal de la o distanţă şi mai mare, mai precis de lângă Deva.
În ce priveşte transportul blocurilor de piatră, istoricii spun că dacii au reuşit performanţe mai însemnate decât cele ale egiptenilor, la momentul construirii piramidelor. De la Măgura Călanului până la Costeşti sunt 20 de kilometri, iar până sus, la Sarmizegetusa Regia, sunt aproape 40. Pentru transportul andezitului distanţa a fost şi mai mare, Deva aflându-se la 60 de kilometri de capitala regatului dac.
Specialiştii nu sunt însă de acord în ce priveşte modalitatea de transport a blocurilor de piatră: unii spun că acestea erau transportate doar iarna, pe sănii, alţii sunt de părere că transportul ar fi fost făcut şi vara, blocurile fiind trase peste „cilindri” de lemn puşi transversal în faţa bucăţii de rocă. Nici acum nu se cunosc traseele de transport, variantele fiind mai multe, datorită reliefului muntos din zonă.
O comoară culturală ignorată
Cariera de calcar de lângă oraşul Călan nu este nici acum clasată ca monument. Procedurile de clasare au fost începute, dar nu sunt încă finalizate. Cercetările arheologice în zonă s-au rezumat la verificări de suprafaţă. Urmele dălţilor meşterilor greci, tocmiţi de daci pentru a-i ajuta la construirea cetăţilor, se mai văd şi acum pe bucăţile de piatră prăvălite de pe muchia dealului pe un platou din apropiere. Se mai vede încă şi principalul front de lucru al carierei, lat de 40 de metri şi înalt de 10.
„După Roşia Montană, care iese în evidenţă pentru exploatările aurifere romane, dealul Măgura Călanului este unul dintre cele mai grandioase monumente antice legate de exploatări, de trecutul nostru milenar. Acesta este motivul pentru care el trebuie să devină un panteon natural al poporului român”, scria în 1995, într-un articol din „Acta Museis Napocensis”, geologul profesor universitar Ioan Mârza, unul dintre puţinii specialişti care au făcut cercetări în cariera dacilor.
Deşi este evident că prelucrarea pietrei s-a făcut vreme de două milenii la Măgura Călanului, încă nu s-a descoperit aşezarea antică a pietrarilor de aici. Asta tot pentru că Ministerul Culturii nu a alocat niciodată bani pentru cercetări amănunţite în zonă
Între timp, meşteşugul a dispărut. Ultimul pietrar din sat a murit în 1957, iar urmaşii lui nu s-au arătat deloc interesaţi să preia ştafeta, preferând să se angajeze la combinatul siderurgic din apropiere.
Sursa: www.2012en.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu