Război civil în serviciile secrete

Colaj: Vocea Rusiei

Privit din exterior, sistemul politic din România pare a fi un melanj infernal din grupuri de interese, servicii secrete care s-au penetrat reciproc şi au penetrat adânc atât sfera economică cât şi partidele politice, organizaţii cu caracter ocult şi agenţi de influenţă ai puterilor străine.

Pentru liniştea cetăţeanului de rând a fost creat un sistem care mimează o organizare democratică a societăţii, toate grupurile de interese fiind forţate de circumstanţe sau raţiuni utilitare să aibă grijă de aparenţe, indiferent de intensitatea bătăliilor din interiorul sistemului. Colegii noştri din Occident au o denumire specială pentru o astfel de structură societală: „Mascarada”. Se pare că am ajuns în faza în care sistemul „Mascaradei” începe să dea semne de dezintegrare, iar protagoniştii şi-au dat jos măştile.

Lupta relativ deschisă dintre două coaliţii largi din cadrul serviciilor secrete a căpătat intensitate în vara anului trecut în contextul referendumului. La momentul publicării în presă a interceptărilor telefonice ale preşedintelui Băsescu şi ale lui Sorin Blejnar a devenit clar că o parte din servicii l-a trădat pe Băsescu şi a intrat în conflict deschis cu acea parte a sistemului care i-a rămas fidelă. Al doilea incident major al luptei din interiorul serviciilor a fost linşajul deputatului Stan şi votul parlamentului care l-a salvat de arest, în ciuda ordinelor clare venite de la conducerea PSD care dorea ca Stan să ajungă după gratii. Acum, am ajuns la al treilea incident major, în care bătălia se dă pentru discreditarea patronului RTV Sebastian Ghiţă, aceste acţiunii fiind un răspuns la campania mediatică pornită de RTV împotriva lui Crin Antonescu.

Acest „război civil” din interiorul serviciilor nu poate fi „tradus” cu exactitate în termeni politici, în sensul că acest conflict nu reflectă conflictul aparent dintre USL şi preşedintele Băsescu. Demonstraţie: în cazul deputatului Stan, atât Traian Băsescu cât şi Victor Ponta şi-au dorit arestarea lui Stan. Conflictul nu poate fi interpretat nici ca o dispută pe filiera SIE-SRI. Formal, atât deputatul Stan (în virtutea funcţiei pe care o ocupa în comisia SRI de la Parlament) cât şi Sebastian Ghiţă fac parte din „zona SRI”, dar este clar că se află în tabere diferite.

Situaţia „de pe front” este fluidă, dar până acum poate fi constatată existenţa următoarelor părţi beligerante.

Tabăra „Sistem” este formată din acele structuri şi persoane care se simt confortabil în actuala configuraţie a paralelogramelor de forţă şi doresc conservarea stării existente. O listă (deloc exhaustivă) a celor care fac parte din această tabără l-ar include pe Traian Băsescu (şi camarila), grupul Udrea din PDL, grupurile oligarhilor portocalii („drumari”, „băieţii deştepţi” etc), părţi din SIE şi SRI, STS, Victor Ponta (grupul Sârbu din PSD), grupul Tăriceanu din PNL, o grupare media cu RTV în calitate de „vârf de lance” etc.

Tabăra „Renegaţilor” este formată din cei care au fost daţi la o parte în procesul împărţirii principalelor fluxuri financiare şi elementelor-cheie a puterii politice. O listă (deloc exhaustivă) de participanţi ar include „garda veche” din SRI (cei care comunicau prin intermediul lui Ion Stan), grupul „Antenelor” (cu Voiculescu în rol de joker din cauza vulnerabilităţilor juridice), o parte din grupurile oligarhice (Ioan Niculae etc.), grupul Antonescu din PNL, o parte din PSD (oponenţii lui Ponta), o serie de „mamuţi din media” (Sorin Roşca Stănescu, Cornel Nistorescu etc). Ambele liste sunt inexacte şi fluide, mai ales în condiţiile în care trădările se ţin lanţ şi sunt un lucru cotidian.

Este clar că se încearcă interpretarea conflictului din interiorul serviciilor secrete (implicit a clasei politice) într-o cheie geopolitică, care presupune căutarea intensă a celor care „s-au vândut Moscovei” şi „au trădat calea europeană”. Această încercare este firească, dar în cazul dat conjunctura geopolitică joacă un rol neobişnuit în contextul declanşării războiului civil în interiorul sistemului de conducere a României. De obicei, asemenea conflicte izbucnesc atunci când un teritoriu devine centrul atenţiei a mai multor forţe geopolitice care intră într-un conflict pentru obţinerea controlului. Pentru cineva care nu a văzut alte situaţii, aceasta este unica explicaţie plauzibilă, însă ceea ce se întâmplă în România (de altfel ca şi alte câteva state din Europa de Est) nu seamănă cu un conflict clasic dintre două Mari Puteri de genul conflictelor pentru controlul ţărilor din Africa sau America de Sud din secolul trecut. Situaţia seamănă mai mult cu ceea ce se întâmpla în fostele republici sovietice atunci când elitele locale au simţit slăbiciunea centrului de comandă şi control de Moscova. Obedienţii de odinioară au început să se sfâşie între ei ca nişte câini de luptă care au rămas fără stăpân şi lesă. Retragerea SUA din Europa de Est şi concentrarea asupra problemelor din zona Asia-Pacific (situaţia economică îi permite Washingtonului să se concentreze doar asupra unui singur teatru de operaţiuni) devine din ce în ce mai evidentă şi coincide în mod vizibil cu schimbarea cadrelor în diplomaţia, serviciile secrete şi armata americană. Recent am asistat la o situaţie destul de comică în care presa de la Bucureşti s-a repezit să obţină de la Ambasada SUA asigurări în privinţa continuării planurilor de amplasarea a scutului antibalistic la Deveselu, fără a înţelege că până la momentul anulării definitive şi oficiale a planului, atât însărcinatul cu afaceri de la Bucureşti cât şi funcţionarii din Departamentul de Stat sunt obligaţi prin fişa postului să spună că planurile oficiale sunt în vigoare. Raportului Curţii de Conturi al Congresului SUA şi raportul Academiei de Ştiinţe a SUA care arată inutilitatea şi ineficienţa amplasării scutului în Europa de Est dau o direcţie clară în vor evolua lucrurile.

Însăşi posibilitatea unui război pe faţă dintre două coaliţii largi în interiorul serviciilor secrete, implicit în interiorul clasei politice, demonstrează faptul că Washingtonul nu mai are posibilitatea (sau dorinţa) de a interveni hotărât în vederea disciplinării vasalilor. Probabil, intervenţia din această vară a fost ultimul moment în care „aripa dură” de la Washington în persoana secretarului de stat Clinton a putut interveni brutal în situaţia politică de la Bucureşti. Posibilităţile de intervenţie încă există, dar sunt din ce în ce mai reduse, iar cei din interiorul sistemului politic se simt lăsaţi fără supraveghere, fiind imediat tentaţi să interpreteze această situaţie ca o posibilitate pentru a declanşa o bătălie pentru lichidarea concurenţilor.

Pentru cetăţeanul de rând, această situaţie va genera o posibilitate inedită de a afla măcar o parte din adevărul despre modul real în care este condusă şi controlată ţara în care trăieşte, ambele tabere aflate în războiul civil al serviciilor fiind interesate de discreditarea oponenţilor. Rezultatul cel mai important şi inevitabil al acestei confruntări va fi distrugerea totală şi iremediabilă a încrederii populare în sistemul politic şi în structurile statului, ceea ce va face imposibilă continuarea „Mascaradei” pentru câştigători, oricare ar fi ei.

Sursa: romanian.ruvr.ru