Secretul călugărului Ernetti

Padre Ernetti a inventat un dispozitiv care fotografia trecutul omenirii

Posibilitatea călătoriei în timp îi fascinează pe oameni din cele mai vechi timpuri. Oare cum ar fi să putem să ne întoarcem în trecut şi să anulăm evenimentele nedorite? Cum ar fi să aruncăm o privire în viitor? Oameni de ştiinţă demonstrează că saltul temporal nu e posibil. Alţii au încercat să găsească principiul de funcţionare al unui vehicul care să se deplaseze pe axa timpului. Ca şi în cazul altor secrete ştiinţifice, se pare că planurile unui aparat care priveşte în trecut se află în posesia Vaticanului. Este vorba de cronovizorul inventat de călugărul Ernetti, dispozitiv care a funcţionat şi a reuşit să-i fotografieze pe Iisus şi Napoleon.

Un călugăr şi 12 savanţi

Maşinăria captează imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într-un spaţiu cilindric. Aşa se poate descrie pe scurt invenţia călugărului benedictin Pellegrino Ernetti. A murit în 1994, ducând cu el secretul celor văzute cu ajutorul  cronovizorului, aparatul pe care l-a construit şi cu care a privit în trecutul omenirii. Padre Ernetti era cunoscut în lumea clericală ca exorcist şi profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia. Dar absolvise şi facultatea de fizică, fiind pasionat de experimentele ştiinţifice. Totul a început în 15 septembrie 1952, în Laboratorul Electroacustic al Părintelui Agostino Gemelli de la Universitatea Catolică din Milano. Redând o înregistrare de muzică gregoriană, Ernetti şi părintele Gemelli au descoperit cu uimire o voce străină. Gemelli era convins că e vocea tatălui său, ceea ce i-a şocat pe cei doi. Cu timpul, cercetărilor lui Ernetti li s-au alăturat 12 savanţi. Numele lor au rămas necunoscute, dar călugărul a mărturisit totuşi că, printre cei cu care a lucrat la cronovizor, se numărau şi laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete. Ceea ce au realizat aceşti oameni de ştiinţă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul experţilor de la NASA.

O maşinărie care vede trecutul

Nu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienţă reuşită. „S-a întâmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depăşire a piedicilor de până atunci“, a spus călugărul, evaziv. Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat: „Nimeni. A fost o creaţie colectivă“. Nici despre construcţia cronovizorului nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părţi. Mai întâi, o mulţime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul. Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase. A doua componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele luminoase şi sonore. Captatorul putea fi setat pe o anume locaţie, o dată anume şi chiar pe o anume persoană. A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor. „Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sunt distruse, nu dispar. Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum câteva de secole“, a spus Padre Ernetti.

Martori la crucificarea lui Iisus

Ernetti a publicat încă din 1965 articole despre cronovizor, dar au fost trecute cu vederea. În data de 2 mai 1972, săptămânalul italian La Domenica del Corriere a publicat o fotografie care îl înfăţişa pe Iisus agonizând pe cruce. În interviu, Ernetti declara că imaginea a fost captată cu cronovizorul. „Când am încercat să prindem imagini din ziua crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau în acea vreme zilnice. Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu ne-a fost de ajutor. Deoarece, contrar credinţei populare, şi aceasta era o practică frecventă“, a explicat călugărul. El a povestit cum au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi cu câteva zile, în seara Cinei cea de Taină. „Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu

scenariul“. Acest articol a stârrnit curiozitate, optimism, chiar exuberanţă, nu atât în faţa unei descoperiri uluitoare, cât mai ales a perspectivelor deschise.

„Am reglat maşina pe discursul lui Mussolini“

„Mai întâi am verificat dacă ceea ce am văzut e autentic. Aşa că am început cu o scenă recentă, pe care o ştiam cu toţii şi despre care aveam o documentaţie bogată. Am reglat maşina pe discursul lui Mussolini. Apoi am ajuns la discursul lui Napoleon la proclamarea Italiei ca republică. Am călătorit şi mai mult în trecut, până în Roma antică, într-o piaţă de legume din timpul Împăratului Traian. Apoi am văzut un discurs al lui Cicero“, i-a mărturisit Ernetti prietenului său, părintele Francois Brune. Călugărul a notat chiar diferenţele de pronunţie din discursul lui Cicero faţă de cele din limba latină predată astăzi în şcoli. Următoarea călătorie a fost în anul 169 î.H. unde a văzut o piesă de teatru de Quintus Ennius. E vorba de o tragedie din care astăzi s-au mai păstrat doar 21 de fragmente. „Ai fi în stare să reproduci ceea ce ai auzit?“, l-a întrebat părintele Brune. „Da, tot ceea ce noi am văzut şi am auzit, text, cor, muzică, pot reuni pentru a obţine piesa de teatru completă?“, a spus Ernetti.

Realitate sau farsă?

Singura imagine ajunsă în presă din întreaga muncă a lui Ernetti a fost chipul lui Iisus. Dar Alfonso De Silva a mărturisit că fotografia poate fi cumpărată dintr-un magazin din localitatea Collevalenza şi reprezintă imaginea lui Iisus sculptată în lemn de către artistul spaniol Cullot Valera. Scriitorul Peter Krassa e de părere că una este imaginea în oglindă a celeilalte. Dar această sculptură fusese realizată după viziunea unei călugăriţe care purta stigmatele crucificării. „Sculptura şi fotografia arată la fel deoarece ambele sunt reprezentări adevărate ale feţei lui Hristos“, au replicat susţinătorii lui Ernetti. Lumea a început să se îndoiască de cronovizor şi de sinceritatea călugărului care nu se zbătea să convingă. Padre Ernetti fusese deja contactat de reprezentanţii Vaticanului care i-au interzis să mai împuie capul credincioşilor cu lucruri diavoleşti. Savanţii care colaboraseră la proiect s-au retras şi ei. În realitate, s-au făcut presiuni serioase asupra călugărului care altfel era extrem de

liniştit şi respectat pentru cercetările sale în domeniul muzicii arhaice. Au fost zvonuri că fabricate au fost nu descoperirile lui, ci acuzaţiile care i s-au adus.

Un secret bine păzit

Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în Veneţia, nu înainte de a avea parte pe patul de moarte o ultimă vizită din partea Vaticanului. Cronovizorul fusese deja distrus. „Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu ea, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfărşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această maşină“, ar fi spus Ernetti, în 1993. Alţi

cercetători sunt sceptici în privinţa existenţei acestui dispozitiv. „Nimeni nu l-a văzut, nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski. Nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor. Cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sunt morţi“, se plângea Peter Krassa. În „Le nouveau mystere du Vatican“, părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalităţi ale ştiinţei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent. Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul ştie. Cei mai mulţi se îndoiesc că o faţă bisericească, cu preocupări intelectuale remarcabile şi de o moralitate neîndoielnică, ar fi putut juca o farsă de asemena proporţii.

• 9 filme din trecut

Conform spuselor lui Ernetti, cât timp cronovizorul a fost funcţional, au fost văzute live următoarele scene istorice:

- Discursul lui Mussolini

- Discursul lui Napoleon când a proclamat Republica Italia

- O piaţă de zarzavaturi de pe vremea Împăratului Traian

- Discursul lui Cicero

- Tragedia Thyeste a poetului roman Quintus Ennius în 169 î. H.

- Cina cea de Taină în anul 36 (imagini captate între 12-14 ianuarie 1956)

- Răstignirea şi apariţiile lui Iisus după moarte

- Distrugerea Sodommei şi Gomorei

- Primirea celor 10 porunci de către Moise

• Crononauţi fără voie

Peste 80% din previziunile ştiinţifice ale lui Jules Verne şi H.G. Wells au fost realizate. Printre cele rămase încă de domeniul literaturii SF este şi maşina timpului. Dacă este posibilă călătoria în timp, principiul ei n-a fost descoperit, iar dacă omul poate face astfel de salturi, e numai un accident. Cercetătorul danez Pox Heglund a adunat 274 de cazuri în care persoane dispărute cu zeci de ani în urmă au apărut în zilele noastre, convinse

că nu au trecut decât câteva ore. În 1992, nişte pescari norvegieni au reuşit să scoată din apă 13 persoane care purtau veste de salvare cu inscripţia „Titanic“. Pentru astfel de întâmplări în care oamenii au fost plimbaţi prin vârtejul timpului, nu există explicaţii oficiale.

• Paleoacustica

Unii oameni de ştiinţă consideră că sunetele emise în trecut se conservă în mediul înconjurător, explicând astfel de ce Ernetti şi Gemelli au înregistrat pe bandă o voce necunoscută. S-a dat acestei ramuri a ştiinţei şi un nume: paleoacustică. Explicaţia înglobării sunetelor în lucruri materiale s-a construit prin analogie cu procedeul fabricării vaselor de lut. În timpul mişcării spiralate, lutul ar putea reţine vibraţia specifică, întocmai ca un fonograf primitiv. De aici, ideea de a „asculta“ vasele antice. Ideea a fost lansată de Richard G. Woodbridge în 1965, dar nimeni n-a reuşit să prezinte un mesaj audio coerent.

Sursa: desecretizari