România nu va intra în Zona Euro

© Foto: SXC.hu

În cadrul discursului ţinut în faţa unei săli semipustii, preşedintele Băsescu a explicat motivele pentru care România trebuie să intre în Zona Euro în următorii doi-trei ani. Acest lucru nu se va întâmpla atât din motive economice cât şi din motive politice. Principalul motiv politic pentru care României nu-i va fi permis să adopte moneda euro este creşterea influenţei mişcărilor eurosceptice din ţările Europei de Vest.

Pe măsură ce sentimentele eurosceptice devin mai puternice, la fel şi partidele eurosceptice din toată Europa devin mai influente şi mai vocale. Epoca în care euroscepticismul asumat era un viciu, un motiv de ostracizare sau o ideologie incompatibilă cu succesul politic s-a terminat.

Recentul atac la adresa României şi Bulgariei din partea lui Nigel Farage, liderul Partidului Independenţei al Marii Britanii (UKIP), este doar un exemplu al modului în care va evolua discursul politic din Uniunea Europeană în perioada următoare. Euroscepticismul prinde puteri. În Italia, partidele eurosceptice au obţinut în total 55% din voturile exprimate în cadrul recentelor alegeri parlamentare. Conform datelor TNS-Emnid, în Germania, 25% din alegători ar fi dispuşi să voteze un partid care ar avea în program renunţarea la moneda euro. Săptămâna trecută a fost înfiinţat un asemenea partid, Alternative für Deutschland şi acest partid nu este „un mic grup de economişti” aşa cum l-a prezentat Hotnews.ro, ci o structură susţinută de industria germană. Interesele industriaşilor germani sunt reprezentate în cadrul acestei mişcări de Hans Olaf Henkel, fostul lider al organizaţiilor patronale germane.

Situaţia economică a Uniunii Europene se va înrăutăţi deoarece chiar şi prognozele cele mai optimiste ale Băncii Mondiale arată o scădere a PIB-ului european în 2013. Pe măsură ce economia europeană se deteriorează, influenţa partidelor eurosceptice creşte. Chiar şi astăzi, partidele eurosceptice pot deseori ajunge în poziţia de a-şi impune agenda în schimbul intrării în coaliţiile de guvernare. Renunţarea la moneda euro, blocarea accesului la piaţa muncii şi la ajutoarele sociale pentru cetăţenii români şi bulgari, introducerea unor politici anti-imigrare, toate aceste puncte de pe agenda partidelor eurosceptice au ajuns să nu mai fie subiecte tabu, ci principalele teme de dezbatere în spaţiul politic european. Nu va trece mult timp şi principala diviziune ideologică a forţelor politice din Europa nu va mai fi în paradigma „dreapta versus stânga”, ci „euroscepticism versus restul”. Astăzi, euroscepticii nu deţin pârghiile puterii în Uniunea Europeană, însă au suficientă greutate ca să fie percepuţi drept o problemă majoră. Chiar dacă toate punctele de pe agenda eurosceptică nu pot fi îndeplinite, creşterea vizibilă a influenţei euroscepticismului asupra electoratului face în aşa fel încât deciziile „periculoase” să devină imposibile.

Printre asemenea decizii se numără admiterea de noi membri în Uniunea Europeană (cu excepţia Croaţiei care a fost „periată” intens din punct de vedere al imaginii publice), intrarea României şi Bulgariei în zona Schengen şi acceptarea de noi membri în Zona Euro. Liderii europeni au plătit nişte costuri politice uriaşe pentru decizia de a finanţa „salvarea Greciei”, motivând necesitatea injecţiilor financiare prin necesitatea salvării Zonei Euro. Raţionamente asemănătoare au fost aduse în susţinerea finanţării salvării sistemelor bancare din sudul Europei şi ţărilor precum Spania, Italia şi Portugalia. Decidenţii germani, dar mai ales bruxellezi, urmează să mai suporte şi consecinţele nefaste ale modului în care au fost gestionate „operaţiunile de salvare” ale sistemelor bancare din Spania şi Italia. Cineva va trebui să „deconteze” din punct de vedere politic şi electoral toate cheltuielile făcute în numele salvării zonei Euro. În ultimii ani, opinia conform căreia Grecia, Portugalia şi alte ţări nepregătite din punct de vedere economic şi fiscal nu trebuiau admise în zona euro a devenit aproape unanim acceptată inclusiv în rândul celor mai consecvenţi susţinători ai acestei uniuni monetare. În aceste condiţii, chiar şi o simplă recunoaştere a posibilităţii teoretice de intrare a României sau Bulgariei în Zona Euro ar provoca o criză politică pan-europeană cu repercusiuni în multe din ţările Europei de Vest. Nimeni, nici la Berlin, nici la Bruxelles şi nici la Paris nu-şi va asuma un asemenea risc.

Sursa: romanian.ruvr.ru