“Vrajitorii de la Langley“, asa cum sunt cunoscuti cei care lucreaza pentru Directia Stiinta si Tehnologie a CIA, au reusit, inca din 1966, sa obtina un lichid respirabil. Pornind de la constatarea ca noi detinem ca markeri informationali, in ADN-ul nostru, memoria evolutiva si ca viata organizata si inteligenta, pe Terra, s-a dezvoltat initial in mari si oceane, adaugand si faptul ca fetusul are nevoie de lichid amniotic pentru a creste intrauterin, Leland C.Clark a facut un experiment, ce avea sa schimbe pentru totdeauna optica cu privire la respiratie. Astfel, el a reusit sa mentina in viata un soarece scufundat timp de cateva ore intr-ul lichid ceva mai dens ca apa, dar la fel de incolor. Substanta se numeste perfluorocarbura oxigenata, iar tehnologia se va numi, de atunci incoace Total Liquid Ventilation (TLV).
CIA a considerat ca poate folosi aceasta tehnologie in diverse moduri, unul dintre ele, uzitat de atunci cu succes in interogatorii, a fost deprivarea senzoriala, construind cateva bazine speciale, alimentate cuperlurocarburi oxigenate. Plutirea pe apa, sau mai degraba in apa, ofera o traire transcendenta, reactivand memoria intrauterina. Prin eliminarea stimulilor senzoriali (lumina, sunet, atingere, atractie gravitationala) se atenueaza activitatea cerebrala, facilitand meditatiea, decorporalizarea…
Tehnologia TLV are si efecte medicale foarte eficiente, mai ales in cazul bebelusilor nascuti prematur, care sunt introdusi intr-un mediu lichid, similar celui din uter. In cele 9 luni alesarcinii, plamanii fetusului sunt obisnuiti sa fie inundati.
Insa, adevaratele experimente si cerctari cu privire la perfluorocarburile oxigenate, au fost destinate Armatei. Echipele de scafandrii militari de mare adancime au constat posibilitatea de a respira lichide oxigenate, in locul amestecurilor obisnuite de gaze. La fel, cei de la NASA si Fortele Aeriene au constatat ca pilotii echipati cu aparate de respiratie lichida, suporta forte G, mult mai mari decat in cazul buteliei obisnuite cu oxigen.
CIA a optat pentru folosirea bazinelor de deprivare senzoriala cu respiratie prin perfluorocarburi oxigenate, ca metoda de interogare. Astfel, victima era cufundata intr-un bazin de dimensiunea unui om si era lasat sa fie invadata progresiv de un lichid foarte asemanator cu apa. Cand nivelul lichidului ajungea in nari, subiectul chiar se ineca. Panica si agitatia il impiedicau, sa simta in primele secunde ca acel lichid era respirabil, iar cand ii patrundea in plamani, victima isi pierdea cunostinta. Vrajitorii de la Langley, utilizau anestezice, substante paralizante si halucinogene, pentru ai conferi prizonierului, senzatia ca este pe deplin desprins de trupul sau. Cand mintea realiza decorporalizarea, intra intr-un proces foarte asemantor cu moartea: detasarea, reamintire, flash-uri ale momentelor importante, derularea filmului copilariei, etc. Starea de moarte era terifinata, dar nu mai intensa ca reinvierea. Cu ajutorul unor lumini puternice, azgomotelor bizare a senzatiei de curent rece, victimei i se retrezeau simturile, ea avand senzatia clara ca se reintoarce in trup. Dupa cateva asemenea inecuri si invieri, prizonierul devenea atat de derutat, habar neavand daca este viu sau mort, daca vocile pe care le aude sunt ale ingerilor sau ale anchetatorilor, sfarsind prin a spune tot.
Desi nu a fost recunoscuta niciodata oficial aceasta tehnologie, ea a fost folosita pe detinutii de la Guantanamo si apare in filme precum Abisul (1989) sau Fringe (2011), precum descrisa si romanul lui Dan Brown, Simbolul Pierdut…
Sursa: http://codulluioreste.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu