luni, 3 iunie 2013

Cele cinci trepte ale fericirii de a fi

images (1)
“Un crestin, un musulman, un buddhist trebuie mai intai sa fie. A fi inseamna fi stapan pe sine. Daca un om nu este propriul sau stapan, el nu are nimic si nu poate avea nimic”
G.I.Gurdjieff
Din nefericire, omul modern, vaduvit de izvorul de duh al sfintilor, nu prea mai stie cum sa se raporteze la libertate. Unii se tem de ea si mai ales de uriasa responsabilitate care se naste odata cu intelegerea conceptului si atunci se lasa inrobiti de dogme, ideologii, constrangeri impuse doar de om si de interesele sale. Altii devin niste rebeli, sedusi de puterea libertatii lor. Insa, pentru ambele categorii este extrem de importanta raportarea la Dumnezeu, la societate si la noi insine.  In functie de intelegerea conceptului de libertate, putem gasi iar, doua categorii psihologice:
  • evolutia obisnuita (cei care se lasa purtati de evenimente, cei pe  care ii traieste viata, cum ar spune Anatol Basarab)
  • evolutia aleasa ( cei care isi traiesc pe deplin viata, care aleg sa evolueze, sa inteleaga si sa accepte nemurirea spiritualitatii.
Printre multele definitii ale fericirii se gaseste si una foarte pragmatica apartinandu-i lui Alexandre Lowen: “Fericirea inseamna sa simti ca evoluezi.” Sunt convins ca nimeni dintre noi nu doreste sa regreseze de buna voie. Sfintii Parinti ne intaresc intru credinta si iubire cand ne vorbesc despre puterea obisnuintei. Schimbarea in bine incepe cu reformarea spirituala a obisnuintelor noastre. Parintele Iustin are chiar un exercitiu:“schimba obiceiul prost cu unul bun, simti nevoia sa tragi un fum de tigara, bea mai bine o gura de apa, iti vine sa injuri pe cineva, lauda-l; daca te manie cineva, in loc sa-l palmuiesti, zambeste-i. Va fi greu o perioada, enervant si probabil ti se vor parea fara sens toate aceste demersuri, dar cu timpul agitatia si nefericirea vor fi inlocuite cu dulceata intelegerii, ca Dumnezeu locuieste in inimile noastre si nu aiurea…
Exista cinci etape care ne conduc  catre schimbare, restructurare, reformare si mai ales catre intelegerea puterii libertatii:
  1. Observarea asupra gandurilor, emotiilor, pulsiunilor, compulsiunilor. Monitorizarea sinelui, cunoasterea eului interior. Exercitiul cel mai util, fiind meditatia introspectiva.
  2. Intelegerea esentei actiunilor noastre. Oare ele sunt o consecinta a unor alegeri libere, sau impuse. Am decis in conformitate cu dorintele sufletului nostru, sau am cazut in capcanele manipulatoare ale mintii?
  3. Acceptarea. Evolutia inseamna eliberarea de toate servitutile patimilor.
  4. Schimbarea. Incepe prin analizarea, studierea viciilor, compulsiunilor, temerilor, apoi stoparea lor, urmata de inlocuirea cu virtuti.
  5. Transcendenta. Odata parcurse primele patru trepte, se dezvolta constiintia duhovniceasca, atunci cand intelegem cu adevarat originea noastra spiritula si efemeritatea universului material.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu