De pe cereasca bolta a cazut o stea
Ca semn de moarte,de sinistre clipe
O despartire grea, de coborare in neantul rece
Incremenit dulceata ultimului suris piere
Ca o picatura de roua ce dispare in boarea diminetii
E glas de rugaciune sfanta
Pentru sufletul plecat in nemurire
In noapte de iunie calda
Lasand in urma un iz de miresme amare
Salcamii nu te-au uitat, batrane carturar
Te plang in vechiul sanctuar
In Barladul pe care l –ai adorat
Mi-e dor de tine unchiule drag
Si mi se face inima cat un bob de linte
La gandul vesniciei infinite
Uitarea nicidecum nu ma va cuprinde
Iata si cateva referinte critice ale unor personalitati:
Perpessicius-"cunoscut prin contributiile sale de istorio-
grafie literara,GG URSU este in acelasi timp si un prea
delicat poet.Ceea ce deosebeste poezia lui GG URSU
de cea a confratilor sai moldoveni este o melancolie cu
mult mai adanca ce transcede motivele evocate si se comunica existentei insasi.E un sentiment al trecerii
timpului,implacabila;
care poeme ca "Salcam uituc",de pilda o exprima cu stralucire."
Constantin Ciopraga"GG Ursu e un carturar delicat si pios intru tot ce e moldovenesc"
Al.Piru"ca poet intarziat,chiar vetust,al caducitatii lucrurilor omenesti,al senzatiei vietii in continua scurgere si al unui destin ce se intreaba asupra rostului
sau in lume,GG Ursu are insa un timbru propriu,care
merita audienta."
Si eu cred ca merita mai multa atentie,din partea mea si a tuturor care simt ca mine ca poezia adevarata nu
trebuie sa moara.Sa stergem praful vremii si sa readucem in actualitate versuri de lumina si de o
incarcatura emotionala cum rar intalnesti.Sa lasam acest suflet nobil sa vorbeasca prin poezia sa chiar
si la atatia ani de la trecerea lui in eternitate:
GG URSU-CEASCA DACICA
Ceasca dacica,opait de lumina,
Printre inele-ofranda in mormant,
Festila ta a ars fara cuvant,
Dar urma ta mai staruie senina.
De cer si de azur esti,astazi,plina,
Deschizi un drum intr-un stravechi pamant,
Ceasca dacica,opait de lumina,
Printre inele-ofranda in pamant.
Ai invatat de la ceramica elina?
E legea-n veac a fiecarui cant,
Ca tu ai ars,la noi,din radacina,
In suflet si-n cuptorul nostru sfant,
Ceasca dacica,opait de lumina.
..............................
GG URSU-Tara si soarele
Destule vifore-au suflat in fata,
Traieste neamul nostru-o primavara,
A izbucnit un soare nou si-n para
I s-au topit tiparele de gheata.
Si soarele tot neamul mi-l rasfata,
De cand s-a frant robia seculara,
Si ne-ntrerupt,izvoarele de viata,
Te-mbratiseaza cald,iubita tara.
Ma incalzeste o raza si pe mine,
Din nemurirea slavei cristaline,
Calcand descult pamantul meu batran,
Si pin-voi fi o frunza cazatoare,
Ca si strabunii daci,am sa raman
Cu fata catre tara,catre soare.
Aceste doua poezii au fost publicate joi 3iulie 1980 in
"Romania literara"nr.27.
Duioase aduceri aminte si cele mai nobile ganduri.
AURA-nepoata poetului
Sursa: primit pe mail,
Multumim Mira
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu