Dincolo de teorii ale conspiratiei si mistere, faurite de mintea omeneasca pentru a spori suspansul, in jurul nostru se petrec uneori lucruri pe care nu le putem explica.
Un astfel de loc este padurea Hoia-Baciu din Cluj, loc pe care oamenii il cred blestemat si unde se petrec o multime de fenomene de-a dreptul inspaimantatoare. Sute de oameni au fost martoti la aceste fapte de necrezut, iar acum le povestesc tuturor.
Prof. Univ. Adrian Patrut povesteste intr-un interviu acordat jurnalistului Valentin Iacob despre intamplarile reale, dar supranaturale pe care le-a trait in padurea de langa Cluj - Hoia-Baciu.
"Ceva cu totul aparte mi s-a intamplat in 2000, in preajma Pastelui. Ma dusesem atunci la padure cu un cercetator originar din Cluj, care traieste in Germania. Deodata, am observat ca din varfurile a mii si mii de copaci curgea ceva. Era o seva, un lichid... Parca era un izvor ce curgea de pe copaci, de la 10-15-20 de metri si se aduna la radacinile lor. Am ramas incremenit.
Padurea Hoia-Baciu e cunoscuta pentru vegetatia ei foarte, foarte uscata, asa ca era ceva neobisnuit ce vazusem noi acolo. A doua zi, cand ne-am intors, nu mai era nici urma din seva aceea abundenta ce curgea de pe miile de copaci. Pamantul uscat o absorbise cu totul.
Mai exista o alta intamplare tulburatoare la care am asistat, si pe care n-am povestit-o nimanui pana acum. S-a petrecut dupa 1989 si in ea a fost implicata o studenta de la Cluj. Eram cu totii la liziera padurii, la doar 50 de metri de oras, pe coasta dinspre sud, care da spre Somesul Mic si de unde se vede tot orasul, intr-o deschidere panoramica frumoasa si mare.
Si atunci, ceva i s-a intamplat fetei... Am vazut-o cum a stat tacuta si pierduta ca intr-o transa, vreme de o ora. Si cand s-a trezit, ne-a povestit ceva straniu. Brusc, incepuse sa vada Clujul cel vechi, de acum mai bine de 50 de ani. Nu numai ca-l vazuse, dar chiar se plimbase o ora intreaga (ora aceea a ei de transa!) prin Clujul fara blocuri. Mersese pe strazile si pe bulevardele lui, asa cum se infatisau ele si inainte, si in timpul razboiului. O vreme, am ascultat-o toti, unii mai increzatori, altii mai sceptici, dupa care ne-am dus la autobuz. Sfarsitul povestii a fost stupefiant. Cand sa plateasca, fata a gasit in buzunar o moneda de argint de 100 de lei, cu chipul Regelui Mihai. Aparuta de niciunde! Era dovada ca ea fusese cu adevarat, o ora, in trecut. Calatorise, nu avusese o simpla retrocognitie. E ceva greu de gandit, inca", povesteste profesorul Adrian Patrut.
"Alta intamplare aparte am trait-o in 1975. Fusesem sa fotografiez niste ruine, erau chiar in centrul padurii. Era prin ianuarie si am facut cateva sute de fotografii langa ruinele alea, cu un grup foarte mare de prieteni. Dupa vreo doua saptamani, m-am intors sa caut locul acela, pentru ca-mi placuse, ma simtisem bine acolo. Dar ruinele nu mai erau acolo, nici tipenie, ca si cand n-ar fi fost!... Si nici nu le-a mai vazut dupa aia nimeni, nicicand! Iar dupa cativa ani, si imaginile lor au disparut, s-au volatilizat pur si simplu din fotografiile mele", continua profesorul.
sursa: antena3.ro
Un astfel de loc este padurea Hoia-Baciu din Cluj, loc pe care oamenii il cred blestemat si unde se petrec o multime de fenomene de-a dreptul inspaimantatoare. Sute de oameni au fost martoti la aceste fapte de necrezut, iar acum le povestesc tuturor.
Prof. Univ. Adrian Patrut povesteste intr-un interviu acordat jurnalistului Valentin Iacob despre intamplarile reale, dar supranaturale pe care le-a trait in padurea de langa Cluj - Hoia-Baciu.
"Ceva cu totul aparte mi s-a intamplat in 2000, in preajma Pastelui. Ma dusesem atunci la padure cu un cercetator originar din Cluj, care traieste in Germania. Deodata, am observat ca din varfurile a mii si mii de copaci curgea ceva. Era o seva, un lichid... Parca era un izvor ce curgea de pe copaci, de la 10-15-20 de metri si se aduna la radacinile lor. Am ramas incremenit.
Padurea Hoia-Baciu e cunoscuta pentru vegetatia ei foarte, foarte uscata, asa ca era ceva neobisnuit ce vazusem noi acolo. A doua zi, cand ne-am intors, nu mai era nici urma din seva aceea abundenta ce curgea de pe miile de copaci. Pamantul uscat o absorbise cu totul.
Mai exista o alta intamplare tulburatoare la care am asistat, si pe care n-am povestit-o nimanui pana acum. S-a petrecut dupa 1989 si in ea a fost implicata o studenta de la Cluj. Eram cu totii la liziera padurii, la doar 50 de metri de oras, pe coasta dinspre sud, care da spre Somesul Mic si de unde se vede tot orasul, intr-o deschidere panoramica frumoasa si mare.
Si atunci, ceva i s-a intamplat fetei... Am vazut-o cum a stat tacuta si pierduta ca intr-o transa, vreme de o ora. Si cand s-a trezit, ne-a povestit ceva straniu. Brusc, incepuse sa vada Clujul cel vechi, de acum mai bine de 50 de ani. Nu numai ca-l vazuse, dar chiar se plimbase o ora intreaga (ora aceea a ei de transa!) prin Clujul fara blocuri. Mersese pe strazile si pe bulevardele lui, asa cum se infatisau ele si inainte, si in timpul razboiului. O vreme, am ascultat-o toti, unii mai increzatori, altii mai sceptici, dupa care ne-am dus la autobuz. Sfarsitul povestii a fost stupefiant. Cand sa plateasca, fata a gasit in buzunar o moneda de argint de 100 de lei, cu chipul Regelui Mihai. Aparuta de niciunde! Era dovada ca ea fusese cu adevarat, o ora, in trecut. Calatorise, nu avusese o simpla retrocognitie. E ceva greu de gandit, inca", povesteste profesorul Adrian Patrut.
"Alta intamplare aparte am trait-o in 1975. Fusesem sa fotografiez niste ruine, erau chiar in centrul padurii. Era prin ianuarie si am facut cateva sute de fotografii langa ruinele alea, cu un grup foarte mare de prieteni. Dupa vreo doua saptamani, m-am intors sa caut locul acela, pentru ca-mi placuse, ma simtisem bine acolo. Dar ruinele nu mai erau acolo, nici tipenie, ca si cand n-ar fi fost!... Si nici nu le-a mai vazut dupa aia nimeni, nicicand! Iar dupa cativa ani, si imaginile lor au disparut, s-au volatilizat pur si simplu din fotografiile mele", continua profesorul.
sursa: antena3.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu