In seara asta, odata cu mesaju normal pe care Ingerii mi l-au trimis pentru voi, mi-au spus sa va dezalui si ceva anume din experienta mea. Am inteles de mi-au cerut asta si o voi face bucuroasa.
Cu totii ne intrebam de ce nu simtim acea liniste si armonie, pe care ne-o dorim cu totii, in viata noastra? Invatam, ne chinuim sa terminam o facultate, schimbam locuri de munca, ne zbatem, ne agitam, castigam bani, dar linistea nu vine. De ce oare?
Aproape tuturor ni s-a inoculat de mici, ca in viata trebuie sa te zbati, trebuie sa lupti pentru a dobandi fericirea. "Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista!, spune un vechi proberb romanesc, mult vehiculat la noi si prost inteles si folosit. Da, Dumnezeu nu iti baga in traista, dar nici nu te chinuie sadic, sa vada cum iese sufletul din tine de atata chinuiala. Poate unii dintre voi incep sa se infurie. Nu va grabiti sa judecati si incerati sa aveti rabdare ca sa va explic la ce anume ma refer sau mai bine zis ce anume mi-au spus dragii de Ingerasi sa va transmit.
In urma cu mai multi ani, ca tot romanul care daduse de gustul "libertatii", am visat sa fac bani, multi bani. Nu prea stiam pentru ce imi trebuiau asa multi bani, dar voiam sa ii fac. Priveam in stanga si in dreapta mea si voiam neaparat sa "fiu in randul lumii", doar asa ne dorim cu totii la un moment dat in viata.
Am avut o mica afacere pe care am scapat-o din mana cand s-a imbolnavit grav mama mea si s-a dus complet atunci cand am avut-o pe prima mea fetita. Nu mi-a parut rau, caci pretul platit nici nu se putea compara cu salvarea mamei mele si cu bijuteria pe care Dumnezeu imi permisese sa o am, doar ca am tras destul de multi ani de datorii, dar tot El a facut sa scap pana la urma cu fata curata si din necazul asta.
La un an dupa ce nascusem fetita, ca tot romanul, am plecat in Spania la munca. Va voi spune doar ca acolo am vazut raul intruchipat de oameni in toate variantele lui. Am vazut si sclavii abrutizati care iti fura jobul si practic te lasa fara painea cea de toate zilele, am vazut si rudele care iti intorc spatele si prefera compania strainilor, straini care apoi le vor plati bunatatea cu nerecunostinta, dar am vazut si "stapanii de sclavi", care te trateaza ca si cum ai fi pe plantatia lui si nu salariat in casa sa, care cu salariul tau pe o saptamana isi cumpara o rochita pentru fetita lui si cumpara 10 rochite odata, de se strang atatea ca nici nu apuca sa le poarte pana trece sezonul.
Va marturisesc ca in acea perioada ma simteam exact cu spune Sting in melodia sa " Un extraterestru in New York". Ascultam melodia aceasta si plangeam si nu intelegeam de ce ma simt asa si de ce mi se intampla toate astea. Simteam ca locul meu nu este acolo.
In decursul timpului am avut mai multe joburi, dar in toate simteam acelasi lucru. In unele am castigat mai mult, in altele mai putin, dar intotdeauna ma descurcam. Dar era greu, ajunsesem sa ma simt precum Atlas tinand globul pamantesc si nu intelegeam de ce?! Ce greseam? Ce trebuia sa fac sa obtin armonia despre care citisem ca exista? Nu ma gandeam ca eu gresesc undeva, ci ca nu fac destul, ca nu muncesc destul.
Acum cand privesc in urma, zambesc cu intelegere fata de acea persoana care eram si as vrea sa am posibilitatea sa ii spun ca viata nu inseamna chin. Viata nu inseamna zbatere. As vrea sa ii spun sa se uite la semnele pe care Dumnezeu i le trimite si sa inteleaga ca trebuie sa se schimbe ea, ca sa isi schimbe viata. Ca armonia vine din schimbarea personala. Sa lase la o parte mandria si pizma si sa recunoasca ca valorile care i-au fost impuse nu sunt ale ei. Sa nu ii fie frica sa se schimbe. Ca schimbarea se va produce oricum si ca ar fi bine sa nu se intample evenimentele neplacute care s-au intamplat, pentru a intelege asta.
Din pacate este tardiv si in momentul de fata cea care va impartaseste din experienta ei, ar dori sa poata sa faca pe fiecare din cei care citesc aceste randuri sa inteleaga ca evolutia pe care sufletul a programat-o sa se intample in decursul vietii, se va intampla, fie de buna voie, fie fortat. Eu nu am inteles aceasta Lege a Universului fortata de imprejurari si acum va scrie o persoana fericita, care si-a gasit armonia.
Pentru prima oara in viata ceea ce fac imi place si simt ca sunt pe drumul harazit. Acum nu ma mai chinui. Acum nu ma mai zbat. Acum doar "Ma rostogolesc ca vantul" si totul se intampla de la sine si este minunat. Simt ca inca nu este tot si ca Dumnezeu, in imensa Lui intelepciune mi-a harazit inca multe trepte de urcat si multe lectii de invatat, dar acum sunt gata sa accept schimbarea, indiferent daca
"Ma rostogolesc ca vantul...Ca un extraterestru in New York"!
Acesta este mesajul pe care ni l-au trimis Ingerii in noaptea aceasta.
Lumina, Iubire, Armonie, Adevar Divin!
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Cu mult drag,
Sfatuitoarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu