Mai este România un stat suveran?!..partea (I)

Mai este România un stat suveran?! 

Cum am ajuns să înstrăinăm un sfert din pământul țării???! 

Cum rămâne cu siguranța alimentară a românilor?! 

România este un caz de bolnav unic în lume. Niciunde în lume străinii nu pot cumpăra terenuri fără niciun fel de restricții. Peste tot în lume statul are drept de preempțiune asupra terenurilor pe care le cumpără pentru a le închiria apoi celor care le pot lucra. Niciunde în lume miniștrii agriculturii nu își permit să afirme că “este bine că vin străinii să cumpere țara la hectar și, mai grav, că nu pot face nimic să împiedice acest lucru, pentru că așa s-a negociat cu UE”, așa cum se întâmplă în România. România a pierdut pe timp de pace un sfert din teritoriu fără să fi fost tras un singur glonț, lucru care nu s-a întâmplat până acum niciodată în istoria noastră. Din cauza străinilor și a trădătorilor de țară, mafio-capitalişti care s-au perindat la conducerea României în ultimii 23 de ani, am ajuns să pierdem un sfert din suprafața arabilă a țării, lucru care nu s-a întâmplat vreodată pana acum în vreo țară europeană și nici măcar în Africa. Suntem un caz unic la nivel mondial dacă avem în vedere rapiditatea procesului de deposedare de terenuri a românilor. 

Țara noastră se situează, în fapt, pe primul loc în Europa şi pe locul zece în lume după procentul de teren agricol deţinut de companii străine. Şi, pentru a vedea cât de bine funcționează principiul “liberei-concurente” în UE, trebuie să precizam din capul locului faptul că: deși Romania a fost vândută la hectar, fermierii români nu dețin nici măcar un hectar de teren în vreo ţară UE. Oare asta să însemne concurenţă loiala şi construcție sustenabilă a “proiectului european”?!

Și în acest timp, primul ministru Victor Plagiat Ponta şi camarazii de fraude Crin Căcărău Antonescu, Dan Felix Voiculescu şi restul clicii mafiote susțin sus și tare că ”agricultura este prioritatea zero a României”. Halucinant!!

Haideți să vedem unde am ajuns astăzi și să ne aplecăm puțin asupra cauzelor care au condus la această situație, luate pragmatic, punct cu punct. În plus, trebuie să analizăm și măsurile de contracarare a acestui fenomen, și ne referim aici în special la naționalizarea terenurilor cumpărate de la români prin fraudă. Și asta cu acordul Uniunii Europene care trebuie să înțeleagă că o astfel de situație este inacceptabilă , tocmai pentru că se bazează pe fraudă și pe o concurență neloială crasă, lucruri care contravin chiar principiilor de funcționare a pieței unice(principii care oricum sunt valabile numai pentru ei, nu şi pentru noi). 

Situația terenurilor arabile din România:

Potrivit datelor “oficiale” ale MADR, la începutul anului 2012, așadar acum mai bine de un an, suprafaţa agricolă deţinută de străini în România era de circa 700.000 de hectare( 8,5% din suprafaţa arabilă). Între timp, procentul a depășit 10%, ajungând la aproape un milion de hectare de teren arabil dintr-un total de 9,5 milioane de hectare la nivel național. Prețul de achiziție variază între 300 de euro și 4.000 de euro hectarul, media fiind de 2.000 de euro hectarul. Media europeană este de 40.000 de euro hectarul, așadar de 20 de ori mai scump. 

Cât costă terenurile agricole:

Serbia: 10.000 euro hectarul

Bulgaria: 6.400 euro hectarul

Slovacia: 12.900 euro hectarul

Olanda: 35.500 euro hectarul

România:- în zone mai puţin bune: 1.500-2.000 euro hectarul

- în zone bune: 4.000-5.000 euro hectarul

(sursa: finantistii.ro, business24.ro)

Într-un clasament al cumpărătorilor de teren în România, în 2012, pe primele locuri se află Italia, cu 24,29%, urmată de Germania cu 15,48% şi de ţările arabe cu 9,98%. De asemenea, Ungaria deţine 8,17% din cele peste 700.000 de hectare deținute de străini, Spania (6,22%), Austria (6,13%), Danemarca (4,52%), Grecia şi Olanda câte 2,4% şi Turcia 0,78%. 

Trebuie precizat, însă, ca naționalitatea afişată a cumpărătorilor este irelevanta, pentru că, în mai toate situațiile avem de-a face cu “fonduri de investiții”, cu acționari “discreți”, înregistrate doar în statele mai sus amintite. 

Străinii dețin un sfert din România (proprietate + arendă)

Realitatea este, însă, mult mai crudă – străinii dețin în România între 25% și 30% dintre terenurile arabile, pentru că, pe lângă cele 10 procente cumpărate prin intermediul firmelor înregistrate în România, străinii mai controlează încă 15-20% din terenurile arabile care sunt luate în arendă cu drept de preempțiune în cazul vânzării de către proprietarii români. Situația este la fel de tragică în ceea ce privește fondul forestier.

Ce agricultură fac străinii în România

Italienii:

- Brăila: orez

- Banat: cereale

Danezii:

- Buzău, Teleorman, Timiş, Ialomiţa: ferme de vaci, horticultură

Olandezii:

- Arad, Giurgiu: ferme de vaci

Francezii:

- Călan, Bretea Mureşeană: cereale, floarea soarelui

(sursa: adevarul.ro)

Împărţirea terenurilor:

- Romania încasează subvenții agricole pe un total de 14.7 mil. de hectare, din care doar 10 mil. sunt arabile.

Romania are:

- 1.08 mil. de fermieri înregistrați APIA, incluzând toate sectoarele de activitate (agricol, apicol, avicol, viticol, pomicultura creșterea animalelor si pasărilor…etc. …adică toate sectoarele pentru care se primesc subvenții)

- 1.04 mil. de fermieri persoane fizice, care lucrează doar terenurile aflate în proprietatea lor (deoarece pentru a arenda trebuie să fii persoană juridică), cumulând în jur de 5.2 mil. ha.

- 40.000 fermieri persoane juridice (incluzând toate sectoarele agricole şi cei aflați în Top 10 fermieri ai României şi a persoanelor străine), care lucrează terenuri aflate în proprietatea lor, arendate de la privat şi concesionate din domeniul public sau privat al statului, cumulând 9.5 mil ha.

- 800.000 ha deținute de persoane străine, prin societăţi, având în vedere că ele nu se pot cumpăra încă pe persoană fizică.

- 326.000 ha sunt deținute de doar 10 persoane (sau societățile lor).

Împărţirea pe fermier sau societate:

- fiecare fermier privat deține o medie de 5 ha. de teren

- fiecare persoană juridică (incluzând străinii şi excluzând pe cei din Top 10), deține o medie de 230 ha.

- fiecare din Top 10, deține o medie de 32.000 ha.

Deci terenurile, grosso modo, sunt deținute în proporții egale, jumătate de micii fermieri persoane fizice si jumătate de marii fermieri.

Când “câinii de la stana” se fac frați cu lupii ca sa devoreze oile 

Cum s-a ajuns aici. Care sunt cauzele care au condus la acest jaf de proporții fără precedent în istoria României:

1. Politica sălbatică de sărăcire a poporului roman

Politica constantă dusă în ultimii 23 de ani de către guvernele de sorginte capitalist-mafiotă, care s-au permutat la conducerea țării, de sărăcire a populației, de împiedicare a formării clasei de mijloc și de ținerea agricultorilor într-o sărăcie și o dependență convenabilă din punct de vedere politic. 

La acest lucru s-a ajuns prin:

Lipsa unei minime strategii de dezvoltare a agriculturii 

Clasa politică neocapitalistă ilegitimă, emanată din FSN-ul lui Iliescu, nimic altceva decât o grupare de crimă organizată cu valori kominterniste care a gustat din plin beneficiile tranziției și ale așa-numitei economii de piață, n-a avut niciun interes să guverneze in beneficiul poporului român. 

Acest lucru este de înțeles prin prisma faptului că acești neocapitalişti nu sunt români(chiar dacă vorbesc bine limba română și au nume românești) si nu-i leagă nimic de acest popor. Singurul lor interes a fost să se mențină la putere în toți acești ani prin tot felul de vehicule politice care mai de care mai exotice, care mai de care mai ”de dreapta” sau mai de centru.

Lipsa sentimentului apartenentei la acest popor i-a predispus sa se pună rapid la dispoziția marilor rețele financiare de crima organizata, care urmăresc, după o metoda aplicat la nivel global, spolierea resurselor națiunilor şi concentrarea lor în curtea unor structuri private transnaționale, care n-au nimic de-a face cu vreun stat anume, fiind vorba eminamente de un mare grup piramidal, privat, de crima organizată transnaționala care şi-a propus preluarea ostilă a resurselor lumii. Şi, în buna măsura reușește în Africa şi în Orientul Mijlociu. Romania este, însă, cel mia de succes “proiect” din Europa. 

2. Preocuparea constantă pentru satisfacerea clienților politici, ajunși între timp în postura de mari latifundiari

Cu excepția marilor exploatații deținute de străini, mega-fermele din România sunt controlate de foștii nomenclaturişti(în mare parte masoni) și securiști, care au avut acces privilegiat la fonduri pe filieră politică. Să ne amintim doar de creditele favorizate la defuncta Bancorex, și câte alte asemenea. Bineînțeles că printre ei au mai scăpat și foști directori de CAP, bișnițari și chiar tractoriști, personaje ”adaptate” la tranziția originală către economia de piață. Singurii care au lipsit de aici au fost țăranii români, care au trăit în acest timp de pe o zi pe alta, decapitalizați programatic, mai rău ca în perioada interbelică.

3. Transformarea unei întregi generații de agricultori în căpșunari și exodul țăranilor

Sărăcirea extremă și programatică a micilor fermieri de către masonii infiltraţi în clasa politică neocapitalistă i-a făcut pe aceștia să ia calea străinătății pentru a putea supraviețui și a-și putea întreține familiile. În loc să pună pe picioare ferme în România și să poată trăi decent, aceștia s-a văzut nevoiți să culeagă, în condiții degradante și pe mai nimic, căpșunile spaniolilor sau ale nemților. 

Din păcate, cei care au plecat din satele românești au fost tinerii, adică chiar forța vitală a satului, o întreagă generație fiind, astfel, ruptă de pământ. Astfel s-a ajuns ca țăranul să piardă proverbialul său simț al proprietății asupra pământului. Departe de țară, acești căpșunari sau țărani transformați în muncitori în construcții și badante au înstrăinat mult mai ușor pământul transmis din generație în generație. 

La fel, bătrânii, dezumanizați și sărăciți în ultimul hal, au preferat să vândă pământul cu o mie de euro hectarul ca să mai supraviețuiască câțiva ani. Pentru că de muncit nu-l mai puteau munci, iar arenda pe care le-o ofereau neocapitaliştii latifundiari era de mizerie. 

4. Haosul funciar programatic 

Chiar dacă pare greu de crezut, în România, la 23 de ani de la lovitura de stat , milioane de hectare de teren au proprietari incerți. În acești ani, niciun guvern neocapitalist nu a fost interesat de clarificarea statutului proprietăților agricole, astfel că nu a fost rezolvată încă problema cadastrului și nici înscrierea în cartea funciară pentru suprafețe mari de teren. 

De acest lucru se fac vinovați atât masonii de la centru, cât și rețeaua mafiotă a primarilor din teritoriu care, fie n-au avut nimic de câștigat din clarificarea dreptului de proprietate a țăranilor asupra terenurilor, fie confuzia le-a priit de minune și le-a permis să facă tot felul de abuzuri în beneficiul direct al nepoților, cumnaților și acoliților. 

Evident, deși această situație este de-a dreptul criminală, nimeni nu a fost tras la răspundere. Încă.

Retrocedare = Jaf Criminal

Mai mult, noul proiect “de comasare” a terenurilor agricole propus de Ministerul Agriculturii este, de fapt, un proiect de stimulare a jafului terenurilor. După ce au distrus în proporţie de 90% agricultura prin desfiinţarea fostelor Cap-uri, Ias-uri şi a super-profitabilelor Ferme de partid prin retrocedarea ambiguă a terenurilor, Proiectul prevede, absolut halucinant, “un ajutor” suplimentar de stat de 200 de euro la hectar pentru toți cei care decid sa înstrăineze pământul. Așadar, unde este recomasarea şi unde este jaful? 

Cât de mare poate să fie perversiunea neocapitalistă şi diferența dintre declarațiile politice şi acțiunile politice?!

5. Refuzul creditării românilor de către sistemul bancar străin din România

Deși pare greu de crezut, pentru micii agricultori români, băncile cu capital străin din România nu pot, sau nu vor să ofere credite. Asta deși România “a împrumutat” de la FMI 25 de miliarde de euro din 2009 încoace și pentru ca aceste bănci cu capital străin să-și poată diminua rezerva minimă obligatorie de la BNR și să poată repatria o parte din fonduri. Credite pe care românii le vor plăti cu vârf și îndesat. 

Cu alte cuvinte, s-a aplicat rețeta brevetata la nivel global de salvare a băncilor străine pe spinarea populației româneşti. Acele bănci care au fost lăsate de capul lor în perioada de boom economic și care au făcut profituri astronomice în România nu mai vor acum să-i crediteze pe români. 

Condițiile pentru creditare sunt atât de stufoase, garanțiile cerute sunt atât de aberante, iar birocrația atât de înfiorătoare, încât este practic imposibil pentru o exploatație mică sau medie să acceseze credite. Și atunci când acordă credite, băncile din România fac acest lucru la dobânzi aberante. 

Pe de altă parte, puținii fermieri care au apucat să prindă vreun proiect cu fonduri europene sunt deja îndatorați până peste cap cu partea lor de finanțare, luată de regulă, de la bancă. Sau sunt plini de datorii pentru utilajele second-hand luate în rate ca să aibă cu ce să-și lucreze pământul. 

În aceste condiții nu este de mirare că 80-90% dintre fermierii români lucrează pe credit-furnizor, adică cumpără îngrășăminte, pesticide, ierbicide pe credit cu plata în rate, până la următoarea recoltă, dar la prețuri cam cu 30% mai mari decât prețurile de listă, cu banii jos. Pentru că altfel nu pot lucra nici așa. 

Pe de altă parte, străinii care vin să cumpere terenuri în România au acces la credite cu dobânzi minime sau, pur și simplu, fără dobândă și pot garanta creditele chiar cu terenurile pe care le cumpără, lucru interzis românilor de către sistemul bancar “autohton”. Plus credite cu nemiluita în condiții extrem de avantajoase pentru investiții, retehnologizare, utilaje noi, etc. Cu alte cuvinte, un caz clar de concurență neloială pe care așa-zișii guvernați români și oficialii UE se prefac că nu-l văd. Vom vedea pentru cat timp…

6. Refuzul cu obstinație a înființării unei bănci pentru fermierii romani din filialele CEC din mediul rural

Fermierii mici și medii din România susțin că în acest moment sunt puternic decapitalizați și că statul ar fi înființat mai bine o bancă agricolă, după modelul celor constituite în perioada interbelică, în loc să aloce sute de milioane de euro pentru Fondul Mutual, o instituție de o candida inutilitate, dar scumpă. Numai ca acest demers s-ar opune intereselor băncilor străine, lucru de neconceput în Romania. 

Aceștia cred că această bancă, constituită cu ajutorul sucursalelor CEC din mediul rural, i-ar putea ajuta să intre în competiție loială cu străinii pentru că ar putea cumpăra și ei terenuri și utilaje la dobânzi mici. 

În plus, ar putea să lucreze terenurile la prețuri mai mici cu plata pe loc și nu aproape exclusiv prin credit-furnizor pentru pesticide, ierbicide și îngrășăminte, soluție la care apelează acum mai toți fermierii. 

Dacă dobânzile ar fi ca în Occident, fermierii spun că ar apela imediat la serviciile acestei bănci. 

”Este o idee excelentă pentru că știe omul că se poate dezvolta și că poate rambursa creditele la un moment dat. Cu condiția ca dobânda să fie mică. Uitați că în Germania e de 2-3% sau că în Albania, de exemplu, TVA-ul este mai nimic. În acest fel agricultorii și-ar putea cumpăra utilaje, terenuri și ar putea face lucrările la momentul potrivit. În agricultură trebuie să fii rapid, să faci lucrările la timp și să ai tot ce îți trebuie la timp pentru că altfel pierzi producție”, este de părere Cristian Vlaicu, un agricultor din Mehedinți. 

”Nu avem bani să cumpărăm pământ. Singura șansă pentru țărani este banca. Numai că noi plătim o dobândă de 10%, iar un austriac una de 3%. Și, chiar și așa nu ne dă nimeni credite. Nu avem nici o soluție. Capitalul e în mâna lor. Nu ne mai vedem viitorul. Tocmai pentru că nu pot lua bani din bănci, 80% dintre fermieri apelează la credit furnizor pentru pesticide, semințe, etc. În aceste condiții, de unde să aibă bani ca să cumpere pământ?”, Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.

Nu numai că nu pot să cumpere terenuri, dar românii vor fi forțați indirect să vândă, susțin fermierii din Călărași.

“Riscul ca agricultorii români să vândă e mai mare de la an la an astfel încât, până la urmă, omul să fie forțat să-l vândă. Vin cei de afară cu susținere din partea statelor lor care le dau credite cu dobândă de 1%, fără dobândă sau chiar fonduri nerambursabile ca să cumpere terenuri în România”, susține Ion Ciulinaru, un agricultor din Călărași.

7. Statul mimează implicarea prin Fondul de Garantare

Peste tot în lume, statele își sprijină proprii cetățeni ca să devină prosperi și independenți. Statul român face, însă, notă discordantă prin politicile sale criminale de spoliere a propriilor cetățeni. La noi Fondul de Garantare a Creditului Rural(FGCR-IFN) are exclusiv doua scopuri care n-au nici o legătură cu finanțarea fermierilor români. 

Primul, și cel mai important pentru mafio-capitalişti, este acela de a oferi un serviciu bine plătit din bani publici clienților politici, amantelor și nepoților, iar cel de-al doilea, finanțarea clicilor mafio-capitaliste locale, cu alte cuvinte a unor minorități pe care se poate conta la următoarele alegeri. 

Fermierii români n-au loc pe niciunde în aceste scheme de finanțare, cu atât mai mult cu cât condițiile de finanțare impuse nu pot fi îndeplinite de niciun IMM din România de astăzi. 

Pe de altă parte, fondurile de garantare ale străinilor le dau bani cu nemiluita, cu singura condiție să fie cetățean al statului respectiv, pentru a coloniza în voie țări conduse de bolșevici alogeni precum este, din nefericire, România. Să luam doar exemplul SACE, fondul de garantare al statului italian pentru colonizarea Europei Centrale și de Est, mai precis SACE Central & Eastern Europe. 

Organismul de garantare SACE, deținut integral de statul italian asigură până la 85% din valoarea creditelor acordate fermierilor italieni din România și din alte țări bananiere pentru achiziția de terenuri, utilaje și input-uri. Fără garanții materiale și fără credite bancare! 

În plus, orice companie cu acționariat italian din România poate accesa linii de creditare pentru dezvoltarea activității proprii. Ca să nu mai vorbim despre acoperirea în proporție de 10% a scrisorilor de garanție pentru participarea la licitații. Organismul de garantare are un capital propriu de 6 miliarde de euro și o expunere pe România de 446 milioane de euro.

Așadar, unde este concurența loială?! Cu alte cuvinte, statul mafio-capitalist român și cel mafio-colonizator italian au făcut schimb de populații – muncitori în construcții, badante, prostituate și sclavi români în Italia, la schimb cu prosperi “oameni de afaceri” italieni pe banii statului italian, transplantați în România. 

Evident, fondul de garantare italian nu este un caz izolat. La fel își ajută proprii cetățeni și danezii și nemții și spaniolii. Până și grecii…

8. Mascarada subvenției UE – factori de pauperizare

Un element semnificativ de concurenţa neloiala este subvenția UE pe care fermierul roman o primește comparativ cu fermierii occidentali cu care, cel puțin teoretic, ar trebui să intre în competiție. 

Deși logic ar fi fost, pentru a se asigura o concurenţa loială în UE si, implicit, o construcție sustenabilă pe termen mediu şi lung, ca fermierii din statele sărace să primească o subvenție mai mare decât cei din statele bogate, pentru a-i ajunge din urma şi a se omogeniza astfel sistemele agricole, potrivit reglementarilor UE se întâmpla exact invers – fermierii bogați din Occident primesc subvenții de patru-cinci ori mai mar( ????!? ) decât cei din centrul şi estul Europei, crescând, astfel, şi mai mult decalajul dintre agriculturile statelor membre UE şi fiind încurajată o concurenţă neloială atroce. 

Când li se reproșează acest lucru, oficialii români ridică din umeri şi spun că așa “s-a negociat”. Destul de impersonal şi nesatisfăcător, așa ca trebuie amintit ca “negocierile” pentru subvențiile europene au avut loc în timpul guvernării Calin Popescu Tăriceanu (29 dec. 2004-22 dec. 2008), când la ministerul Agriculturii toceau scaunul de ministru domnii Gheorghe Flutur şi Dan Motreanu, iar la Integrare Europeana erau miniștri Ene Dinga şi pupila președintelui, doamna Anca Boagiu(sic!).

În treacăt fie spus, deși domnul Dan Motreanu este pe lista de așteptare pentru a fi judecat, mai devreme sau mai târziu, pentru înălța trădare, nu se poate abține să nu deplângă astăzi, din fotoliul sau de europarlamentar, soarta tragică în care se afla agricultorul roman. Cu alte cuvinte, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-I miroase. Ridicol şi, aparent, greu de crezut. 

Mai mult, masonul Dacian Ciolos, “românul” de la Agricultura de la CE, în loc să susţină cauza românilor şi să-i deranjeze puțin pe șefii lui, încearcă să-i manipuleze tot pe bieții romani. 

Teoretic, un fermier român ar trebui să primească o subvenție de 191 de euro la hectar. 

Cu toate acestea, fermierii se plâng că, în acest an, au luat doar 139 de euro pe hectar(cu tot cu contribuția din partea statului), adică, de departe, cei mai putini bani primiți de fermierii din UE. 

Pentru comparație, bulgarii primesc 320 de euro la hectar iar ungurii 420 de euro la hectar, adică dublu. Așadar, nu se pot invoca motive care țin de un anumit tip de sol sau de o anumita zona geografica. Din păcate pentru noi, ca şi în alte cazuri antologice la nivel mondial (de exemplu Bechtel, RMCG, Chevron sau OMV-Petrom, ca să le amintim pe cele mai flagrante) este vorba doar de corupție la nivel înalt, înaltă trădare, jaf programatic şi ostilitate extremă la adresa românilor. Pur si simplu, şi nimic mai mult sau mai puțin. 

Campionii subvențiilor sunt Malta – 1.526 euro la hectar, Grecia – 709 euro la hectar, Olanda – 529 euro/ hectar şi Slovenia – 526 euro/ hectar. Marile tari ale UE primesc, de asemenea, subvenții consistente – Italia – 456 euro, Germania – 428 euro, Austria – 403 euro. La aceste sume se adaugă contribuții suplimentare serioase ale statelor respective, lucru care nu se întâmpla in Romania. 

Concluzia este simpla: UE a creat in mod deliberat un cadru viciat de funcționare al agriculturii in zona Euro, în care concurenta neloiala este principalul atribut. 

În aceste condiții de subfinanțare cruntă, nu este de mirare că, deși avem printre cele mai bune terenuri din Europa, iar forța de munca lucrează aproape gratis, comparativ cu tarile UE, Romania importă cea mai mare parte a produselor agricole consumate pe piața internă, fapt care demonstrează o situație profund împotriva naturii, “agricultura” româneasca fiind în pragul unei implozii iminente. Propaganda mafio-capitalistă de după decembrie 89 a indus românul la o confuzie absolută. Se vorbea despre sărăcie în schimb după mai bine de 24 de ani de neocapitalism sărăcia a crescut exponenţial ajungând la un procent de peste 1.000%!!! 

Aproximativ 1% dintre cei peste un milion de fermieri primesc jumătate din totalul subvenției pe care Comisia Europeană o acordă agricultorilor din România, a declarat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, la o conferința organizată de Mediafax. 

”Doar 1% dintre fermieri primesc 50% din totalul sprijinului de la Uniunea Europeană. Adică, din sprijinul de 1,4 miliarde de euro pentru 2013, jumătate, circa 700 de milioane de euro se duc către marile exploatații”, a arătat ministrul Daniel Toxic Constantin. El a precizat că numărul exploatațiilor cu suprafețe cuprinse între unul și cinci hectare este de 850.000. 

În perioada 1 martie – 26 aprilie 2013, au fost depuse, în cadrul campaniei de primire a cererilor de sprijin pe suprafaţă în anul 2013, un număr de 753.168 cereri de plată, pentru o suprafaţă de aproximativ 4,3 milioane hectare, informează Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) într-un comunicat de presă.

9. Mascarada fondurilor europene

Așa-numitul ajutor pentru fermieri adus de posibilitatea accesării de fonduri europene nu este altceva decât o cruntă utopie. Cel puțin pentru micii fermieri romani care ar trebui sa fie coloana vertebrala a agriculturii româneşti. 

Fondurile europene, pur şi simplu, nu pot fi accesate de către fermierii mici sau medii, fără conexiuni politice, şi “se scurg” de ani de zile pe aceleași filiere mafio-capitaliste în toate județele tarii. Iar “conducerea mafiotă USL” n-are nici un interes să schimbe acesta stare de lucruri. Ba din contră! 

Până la data de 16 august 2012, de pildă, au fost depuse 133.056 de proiecte, cu o valoare totală de 16.744,33 milioane de euro, deci cu 67% mai mult decât fondurile alocate – 10.015 milioane de euro, potențialii beneficiari manifestând un mare interes pentru programul FEADR. Cu toate acestea, gradul de absorbție raportat la plățile efectuate este de doar 39,5%. 

Principalele cauze ale blocării/ drenării către clientela politica a fondurilor europene

Feudalizarea fondurilor europene

Fermierii acuză existența unui sistem ”de tip feudal” la nivelul județelor, care drenează fondurile doar către marii fermieri, mereu aceeași, care au relații mafio-politice. 

De altfel, chiar oficialii Băncii Naționale a României au atras recent atenția asupra pericolului ”feudalizării” fondurilor europene în România, prin crearea unor adevărate filiere prin care autoritățile județene dirijează acești bani către clientela penal-politică. De vină pentru această situaţie ar fi lipsa unui sistem eficient de absorbție a fondurilor, care favorizează mai mult consultanții, dar și selecția defectuoasă a proiectelor. 

”Fondurile europene sunt câștigate mereu cam de aceeași în fiecare județ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care își fac treaba defectuos sau cu rea-voință”, este de părere Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.

El cataloghează drept ”utopică” tentativa de accesare a fondurilor UE de către micii fermieri. Fondurile europene sunt destinate, cu precădere, marilor agricultori care dețin complexe integrate, au conexiuni politice și pot accesa mai multe linii de finanțare.

”Accesarea fondurilor europene este o utopie pentru micii fermieri români. La noi, fermierul este obligat să alerge pe la instituțiile statului pentru tot felul de documente iar apoi să scoată bani din buzunar pentru consultanți. Există deja o adevărată castă a consultanților, o adevărată industrie, dezvoltată tocmai pentru că statul a refuzat să se implice în simplificarea procedurilor”, adaugă Ciobanu.

Nici dacă rămân bani, nu există fonduri pentru micii fermieri.

”Fondurile europene sunt câştigate mereu cam de aceeaşi în fiecare judeţ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care îşi fac treaba defectuos sau cu rea-voinţă”, a mai spus Ciobanu.

Corupția crasă a funcționarilor care gestionează fondurile europene

Fermierii susțin că sistemul de accesare a fondurilor europene pentru fermierii mici și medii, fără conexiuni politice este unul ”utopic”. Ei acuză funcționarii care gestionează dosarele pentru proiecte cu fonduri UE că le caută în permanență nod în papură și că nu mișcă un deget dacă nu primesc anumite sume de bani. 

Aceste plăți se adaugă celor cu consultanții pentru întocmirea proiectelor, de multe ori, aflați într-o relație strânsă cu funcționarii care gestionează dosarele, cărora le revin aproximativ 30% din valoarea proiectelor, susțin agricultorii. 

”Sistemul de accesare a fondurilor europene este unul mafiot. Gestionarii proiectelor de la APDRP nu mișcă un deget dacă nu sunt unși în permanență cu 1.000 – 2.000 de euro pe lună. Dacă te duci cu dosarul și nu le dai bani îți pun bețe-n roate la fiecare pas. Că de ce este ștampila în stânga și nu e în dreapta, ce de ce nu e aia, de ce nu e ailaltă, etc. Funcționarii trebuie unși în permanență ca să iasă proiectul. Asta, pe lângă banii dați consultanților”, susține Florin Ciobanu, președintele Asociației Tinerilor Fermieri din județul Olt. 

Slaba instruire a funcționarilor, în multe cazuri nepoți şi amante…

Slaba instruire și fuga de răspundere a unora dintre angajații APDRP, de altfel, printre cel mai bine plătiți funcționari publici din Romania, aspecte constatate de autorităţi în urma unor verificări, reprezintă o altă problemă cu care se confruntă beneficiarii. 

Procedurile de lucru, în mare parte interpretabile, sunt aplicate astfel încât să fie aleasă cea mai dezavantajoasă soluție pentru beneficiar. 

În alte cazuri, experții însărcinați cu aplicarea acestor proceduri nici măcar nu înţeleg logica în care ar trebui să funcționeze sistemul. Normele sunt aplicate de către oameni care nu le înțeleg și care abuzează de poziția în care se află, iar beneficiarii ajung deseori în situații absurde.

De asemenea, este de notorietate faptul că multe proceduri sunt interpretate diferit în funcție de fiecare centru regional și oficiu județean în parte. Nu există coerență la nivel național în ceea ce privește aplicarea acestor proceduri și fiecare autoritate locală are propria variantă.

Agricultorii români apreciază că adevărații beneficiari ai fondurilor europene sunt, de fapt, funcționarii publici și consultanții, care au format, în timp, o adevărată castă și derulează o adevărată ”industrie” a fondurilor europene. 

Fermierii susțin că există firme de consultanță care au zeci, dacă nu chiar sute de angajați, deținute de multe ori de apropiați sau chiar de rude ale funcționarilor publici care gestionează dosarele. 

Ei spun că s-a ajuns în această situație din cauza lipsei de implicare a statului, care nu a făcut nimic pentru a simplifica această birocrație. În acest fel, susțin agricultorii, a fost denaturat însăși scopul programelor europene pentru agricultură. 

Industria consultanţei 

Firmele private de consultanţă,sunt deţinute în mare parte de funcționarii corupţi ai statului mafio-capitalist sau în relații de afaceri cu aceștia. Miza: procentul de 30%

În Romania, s-a dezvoltat, în timp, o adevărată industrie a consultanţei pentru accesarea de fonduri europene, care a denaturat chiar scopul programelor europene pentru agricultură.

”La noi, fermierul este obligat să alerge pe la instituţiile statului pentru tot felul de documente iar apoi să scoată bani din buzunar pentru consultanţi. Există deja o adevărată castă a consultanţilor, o adevărată industrie, dezvoltată tocmai pentru că statul a refuzat să se implice în simplificarea procedurilor. Am ridicat această problemă la o conferinţă şi imediat mi-a sărit în cap un consultant pe proiecte europene. Mi-a zis apoi că are 60-70 de angajaţi şi că face proiecte pe bandă rulantă. Consultanţii, nu fermierii sunt adevăraţii beneficiari ai fondurilor europene pentru că percep comisioane de până la 30% din valoarea proiectului”, adaugă Ciobanu.

Durata mare de aprobare şi condiții multe, imposibil de îndeplinit drenează fondurile europene spre buzunarele neo-mafioţilor capitalişti… dacă ne-am reîntors la capitalism ne-am întors şi la o economie a furtului legalizat, instituţionalizat. În prezent avem cel mai mare număr de funcţionari,miniştri şi parlamentari penali pe metru pătrat din lume… măcar într-un domeniu ar trebui să excelăm şi noi!!! Consecinţele sunt dezastruoase pentru cetăţeanul simplu, care în necunoştinţă de cauză mai crede că averea se câştigă în mod cinstit şi proprietatea nu este furt…

Între depunerea proiectelor și semnarea contractelor de finanțare trece de multe ori o perioadă extrem de lungă, timp în care condițiile de realizare a investiției se modifică, prețurile utilajelor, valoarea investițiilor imobile fluctuând într-un sens sau altul. Adaptarea proiectului la noile condiții ale pieței necesită de obicei realocări între capitolele bugetare, acțiune greoaie, mare consumatoare de timp.

Corupția este generalizată și nu ține cont de particularitățile proiectului, susțin fermierii. De acest lucru s-a convins, în al 13-lea ceas și un agricultor din Călărași care a așteptat aproape cinci ani cu speranța că-și poate cumpăra două tractoare noi cu fonduri UE.

”Nu mai fac proiecte europene în viața mea. Am aplicat încă din 2008 cu două proiecte, de 150.000 și 300.000 de euro pentru achiziția de utilaje agricole și abia acum am aflat că nu primesc niciun ban, că proiectele sunt, cum au zis ei, eligibile, dar fără finanțare. Nu știu cum vine treaba asta. Până la urmă mi-am retras banii pe care-i țineam blocați de ani de zile și mi-am luat două tractoare second-hand”, a declarat Costel Loloț, un agricultor care lucrează 700 de hectare de teren la Jegălia, județul Călărași. 

Nici pentru realizarea micilor ferme situația nu este diferită.

”Am un prieten care a vrut să-și facă o fermă de găini cu bani de la UE. A luat 50% bani din bancă și urma să primească cealaltă parte de 50% din fonduri UE. Numai că și-a dat seama că ar fi rămas cu banii blocați 2-3 ani de zile și că s-ar fi chinuit cu tot felul de acte, garanții, avize, etc. Așa că s-a descurcat cum a putut și toamna ferma era gata, iar din iarnă a și început producția și astfel a putut să plătească datoria la bancă. Așa că nu este foarte rentabil un proiect cu fonduri UE. Unde mai pui că peste 20% din banii pentru proiectele cu fonduri UE se pierd printre degete”, a declarat Radu Taus, un agricultor care cultivă 80 de hectare de sfeclă în județul Brașov. 

Un alt fermier trezit brusc la crunta realitate a fondurilor europene a fost Cristian Vlaicu, care lucrează 400 de hectare de teren la Dârvari, în județul Mehedinți. Acesta a vrut să acceseze fonduri UE pentru construcția unei făbricuțe cu care să-și valorifice paiele rămase după recoltare.

”Nici nu se pune problema să poți lua bani de la bancă, iar de fonduri europene nici nu poate fi vorba. Este atâta birocrație, atâtea condiții, atâtea norme încât vezi banii, dar nu poți ajunge la ei. Trebuie să fii în zonă defavorizată, să fie start-ap, să ai sub 40 de ani, etc. ”, spune Vlaicu.

Cofinanțarea privata, un alt obstacol in calea beneficiarilor privați ai proiectelor FEADR

”Fondurile europene nu pot fi accesate de fermierii mici sau medii. Este o iluzie. Începi să demarezi proiectul 1-2 ani iar apoi constaţi că nici o bancă nu-ţi finanţează partea ta de 20-30%. Apoi, consultantul trebuie plătit chiar dacă tu nu ai certitudinea că proiectul este eligibil. Clauzele de eligibilitate se schimbă mereu. De exemplu, îţi cer instalaţii de udare, chiar dacă nu există sistem de irigaţii în zonă. Sau, îţi cer moară chiar dacă proiectul tău n-are legătură cu producţia finală. Eu nu cunosc cazuri de fermieri mici care să fi avut succes cu fondurile europene”, a declarat pentru Agrointel, Ion Mănăilă, preşedintele Asociaţiei de Marketing şi Consultanţă Agricolă ”ASOMAR” Teleorman.

Cel mai utilizat document pentru dovedirea capacității şi surselor de cofinanţare este scrisoarea de confort angajantă, emisă conform protocolului semnat de către băncile emitente cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, având de obicei un termen de valabilitate de 120 zile.

Multe bănci au însă proceduri greoaie în ceea ce privește analiza și emiterea scrisorii de confort, ceea ce a pus de multe ori în pericol însăși depunerea cererii de finanțare, solicitantul neputându-se încadra în sesiunea de depunere. Pe de altă parte, sesizând oportunitatea unor câștiguri, emit scrisori de confort în schimbul unui comision, fără o analiză reală a proiectului. De obicei, după selectarea proiectului pentru finanțare de către APDRP, banca nu este interesată de finanțarea acestuia, multe proiecte rămânând neimplementate, ceea ce conduce la un grad scăzut de absorbție reală a fondurilor.

Caracterul așa-zis angajant al scrisorii de confort este mai mult un aspect pur teoretic, fără implicații reale, băncile rezervându-și dreptul de a nu acorda creditul solicitat, fără a fi nevoite să prezinte un motiv concret al refuzului.

În alte cazuri, chiar criteriile de punctaj reprezintă cauze indirecte ale ratei scăzute de absorbție. Mulţi dintre solicitanți, promovați prin criteriile de selecție, sunt cei care au cele mai puține șanse în obținerea creditelor pentru acoperirea cofinanțării private, dată fiind reticența sectorului financiar-bancar de a acorda start-up-urilor de exemplu, credite de investiții. Toate acestea au loc în detrimentul solicitanților cu potențial și vechime în activitate, care ar fi avut acces mult mai ușor la sursele financiare necesare implementării proiectelor. Drd. Alexandru SIN, USAMV, București

Proiectele standard pentru fermieri,sunt refuzate cu obstinație de către Ministerul Agriculturii, condus actualmente de Daniel toxic Constantin, considerat a fi „il mano-forte” al mafiotului Dan Felix Voiculescu.

Fermierii au dat exemplul ţărilor din vestul Europei unde statul finanțează rețele de birouri de consultanță care se ocupă gratis de întocmirea unor proiecte standard pentru fermieri în funcție de mărimea suprafețelor deținute, de culturile semănate sau de numărul de animale crescute în ferma respectivă, la noi, nici vorbă. 

Accesarea fondurilor europene este o utopie pentru fermierii români. La cum arată sistemul acum, ai nevoie de foarte mulţi bani pentru a te gândi să accesezi fonduri UE. De…banul la ban trage… şi cine a făcut avere furând va primi drept răsplată şi fonduri moca din partea UE.

În Spania, de exemplu, lucrurile stau cu totul altfel. Ei au nişte proiecte standard pentru micii fermieri. Venea omul şi zicea: am cinci hectare de teren şi o vacă. La ce proiect m-aş putea încadra? Și autoritatea de acolo îi făcea toate actele pe loc, nu trebuia să mai alerge pe la zeci de instituţii pentru tot felul de documente”, a declarat pentru Agrointel Daniel Ciobanu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Bacău.

Fondurile europene pentru fermieri, o dulce himera…

Cine blochează absorbția fondurilor europene?

10. Refuzul de a promova o legislație restrictivă și absența unui organism românesc cu drept de preempțiune la achiziția terenurilor

“Poziția ministrului Agriculturii” 

Păcăliciul plantat de Dan Felix Voiculescu la Ministerul Agriculturii s-a remarcat în ultimul an prin doua atitudini cu privire la vânzarea terenurilor – pe de-o parte a încercat să minimalizeze fenomenul catalogându-l drept “subiect de presă”, sau să treacă sub tăcere problema, iar, când acest lucru nu a mai fost posibil, a invocate “greaua moștenire”, lipsa măsurilor care trebuiau adoptate de predecesorii săi şi faptul că “este prea târziu, că nu se mai poate face nimic”. Numai că pentru alte ţări precum Ungaria, Bulgaria, Polonia, nu este “prea târziu”. Pentru aceste ţări nu este “prea târziu” nici să impună restricții la nivel local pentru orice străin ar încercă să cumpere teren. 

România este singura țară din Uniunea Europeană care nu și-a luat în mod voit nici o măsură de protecție. Este mai mult decât evident că lipsa reglementărilor care să descurajeze cumpărarea terenurilor de către străini este un caz clar de trădare a intereselor naționale și de înstrăinare a resurselor țării de către clica mafio-capitalistă intens angrenată de masonii aflaţi în umbra puterii. 

Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia și Slovacia sunt țările Uniunii Europene care au obținut de la Comisia Europeană o prelungire a perioadei de tranziție și, implicit, a amânării momentului liberalizării pieței terenurilor agricole și forestiere. Cu toate acestea, ministrul Agriculturii, Daniel Toxic Constantin a început s-o dea în vrăjeală ieftină alla Antena 3 afirmând în nenumărate rânduri că România nu poate face nimic în acest sens ”pentru că așa s-a negociat”.

Jaful terenurilor arabile ale României. 

Daniel Toxic Constantin, cel mai iscusit manipulator al Varanului( Dan Felix Voiculescu), sau cum se aburesc românii în vreme ce străinii le cumpăra terenurile de sub ei…

Exterminarea micului fermier în varianta USL(Masonii, Ponta & clica de asasini economici). De ce trebuie să-i tratăm pe masonii neocapitalişti ca pe teroriști???

Recent, așa-numitul ministru al Agriculturii declara senin, ca şi cum asta l-ar absolvi de orice vină, următoarele:

“Din anul 2007, odată ce am devenit stat membru al UE, societăţile care s-au înfiinţat în România de către străini au putut cumpăra terenuri agricole. Aceasta chestiune se ştia încă din 2005, când s-a semnat tratatul de aderare, că se va liberaliza piaţa funciară, şi vă reamintesc că până acum nu s-a luat nici o măsură de toate guvernele precedente”, a spus Daniel Toxic Constantin care, bineînțeles, nu a luat nici o măsură pentru curățarea mizeriilor prietenilor lui masoni mafio-capitalişti, pentru că lui îi place să fie ministru doar pentru că are scaun moale de piele neagră şi a devenit un super-star la emisiunile Antenei 3. 

Ce zic fermierii despre criminalii plătiți sa deschidă ușa de la stâna de la Ministerului Agriculturii???

Fermierii români susţin că, deşi a mai rămas mai puţin de un an până la deschiderea pieţei terenurilor către străini, Ministerul Agriculturii nu a luat nici o măsură de protecţie, deşi toate statele europene fac acest lucru.

”În Germania sau Franţa, de exemplu, reglementările cu privire la cumpărarea terenurilor sunt atât de severe încât, de fapt, nu poţi cumpăra niciun metru pătrat de teren. Fiecare ţară are o agenţie care reglementează vânzarea terenurilor care impune o serie de preemţiuni. Restricţiile merg până acolo încât, reglementările naţionale foarte stricte sunt dublate de condiţiile draconice impuse de autorităţile locale. În Polonia, de exemplu, reglementările naţionale şi cele locale se împletesc între ele, astfel încât nu ai nici o şansă să cumperi teren acolo. Avem un exemplu recent. Între Germania şi Elveţia există un acord de liber schimb. Recent, o exploataţie elveţiană s-a extins peste graniţă, arendând 2,5 hectare de teren în zona germană. Nu mai puţin de trei instanţe germane au anulat actul de închiriere motivând că firma elveţiană nu plăteşte taxe în Germania. Asta înseamnă protecţia pământului. Se pot impune şi la noi condiţii restrictive străinilor, dar nu se doreşte. Autorităţile susţin că înstrăinarea terenurilor este doar un subiect de presă, a continuat Ciobanu.

El a mai arătat că ungurii au invocat principiul egalităţii de şanse în relaţia cu străinii pentru a prelungi cu trei ani data la care se va face liberalizarea terenurilor. În plus, au înăsprit legislaţia, astfel că, în ţara vecină se poate face chiar închisoare pentru vânzarea terenurilor către străini. Premierul Ungariei, Viktor Orban a declarat recent, invocând legislaţia protecţionistă din Austria şi Germania, că va proteja terenurile cultivabile de speculatori şi bancheri şi va favoriza deţinerea de terenuri de către exploataţiile agricole mici şi mijlocii, în detrimentul celor mari”. De asemenea, legea va permite şi “recuperarea terenurilor furate prin contracte de achiziţie dubioase”. 

La rândul său, Ilie Popescu, un agricultor din Olt, susţine că invocarea principiului neimplicării statului în această problemă esenţială este o dovadă de rea-voinţă din partea Ministerului Agriculturii. El consideră că nu este vorba de o simplă problemă de piaţă liberă şi că statul trebuie să intervină legislativ. 

Pe de altă parte, ministrul Agriculturii, Daniel Toxic Constantin, când declara la sfârşitul anului trecut, că nu le vom putea interzice străinilor să cumpere terenuri agricole în România, îşi freca mâinile de bucurie gândindu-se la şapaga pe care o va încasa. 

“Din 2014, piaţa terenurilor agricole se va liberaliza, conform tratatului de aderare la Uniunea Europeană pe care îl avem semnat şi pe care nu putem face modificări, pentru ca asta ar însemna ratificarea eventualelor amendamente de toate cele 26 de state membre şi nu avem garanţia că se poate face acest lucru”, declara Constantin.

Spre deosebire de alte ţări europene, României şi Bulgariei le lipseşte articolul şapte din tratat cu privire la circulaţia terenurilor. Dacă nouă ni se impune să deschidem piaţa terenurilor agricole pentru străini de la 1 ianuarie 2014, nu aşa au stat lucrurile şi la alţii. Croaţilor (n. red.- Croaţia este în curs de aderare la UE) li s-a permis să prelungească tranziţia către liberalizarea pieţei terenurilor cu încă trei ani printr-o simplă notificare a Comisiei Europene. 

La fel şi în cazul Ungariei, care a notificat CE şi a fost prelungit termenul (n.red. -,ungurii au anunţat chiar că vor să interzică achiziţia de terenuri de către străini). Polonezii aveau negociat deja pe 12 ani de la aderare, până în 2016, deci n-au avut nevoie să notifice.

Evident, în condițiile în care marilor rechini imobiliari din lume li se vor închide ușile în nas peste tot prin Europa, se vor revărsa cu toții la furat în Romania, iar şpaga va curge mai ceva ca apele învolburate ala Dunării. 

11. Niciunde în Europa, străinii nu pot cumpăra, în realitate, pământ arabil, doar în Africa…

Vă reamintim faptul că niciunde în Europa străinii nu pot cumpăra teren arabil. În unele state reglementările centrale se împletesc cu condițiile impuse la nivel local, astfel că este practic imposibil pentru un străin să dețină teren arabil în țări precum Germania, Italia, Franța, Polonia, etc. În Ungaria, legea este chiar mai strictă și prevede pedepse cu închisoarea pentru cei care vând teren străinilor. 

Ungurii au invocat recent principiul egalităţii de şanse în relaţia cu străinii pentru a prelungi cu trei ani data la care se va face liberalizarea terenurilor. În plus, au înăsprit legislaţia, astfel că, în ţara vecină se poate face chiar închisoare pentru vânzarea terenurilor către străini. Premierul Ungariei, Viktor Orban a declarat recent, invocând legislaţia protecţionistă din Austria şi Germania, că va proteja terenurile cultivabile de speculatori şi bancheri şi va favoriza deţinerea de terenuri de către exploataţiile agricole mici şi mijlocii, în detrimentul celor mari”. De asemenea, legea va permite şi “recuperarea terenurilor furate prin contracte de achiziţie dubioase”. 

În Germania sau Franţa, de exemplu, reglementările cu privire la cumpărarea terenurilor sunt atât de severe încât, de fapt, nu poţi cumpăra niciun metru pătrat de teren. Fiecare ţară are o agenţie care reglementează vânzarea terenurilor care impune o serie de preemţiuni. Restricţiile merg până acolo încât, reglementările naţionale foarte stricte sunt dublate de condiţiile draconice impuse de autorităţile locale. În Polonia, de exemplu, reglementările naţionale şi cele locale se împletesc între ele, astfel încât nu ai nici o şansă să cumperi teren acolo. 

Avem un exemplu recent. Între Germania şi Elveţia există un acord de liber schimb. Recent, o exploataţie elveţiană s-a extins peste graniţă, arendând 2,5 hectare de teren în zona germană. Nu mai puţin de trei instanţe germane au anulat actul de închiriere motivând că firma elveţiană nu plăteşte taxe în Germania. Asta înseamnă protecţia pământului chiar în interiorul Uniunii Europene. 

12. Înalta trădare străvezie, ușor de probat, aproape imposibil de combătut. Agențiile mafio-masonice de influență de la conducerea României

Toți miniștri care au frecat cu șezutul fotoliile de piele de la Agricultură se fac vinovați de înaltă trădare pentru facilitarea înstrăinării pământului României și promovarea unor măsuri ostile agricultorului român, și în final, sărăcirea acestuia și crearea unor situații evidente de concurență neloială în raport cu străinii. Vorbim aici de numiții Ilie Sârbu(alias tata socru), Dan Motreanu, Valeriu Tabără, Stelian Fuia și, mai nou, Daniel Toxic Constantin. 

Aceștia se fac vinovați de încălcarea Art. 135, alin. 2 din Constituția României care stipulează clar că ”STATUL TREBUIE SĂ ASIGURE PROTECȚIA CONCURENȚEI LOIALE și CREAREA CADRULUI FAVORABIL PENTRU VALORIFICAREA TUTUROR FACTORILOR DE PRODUCȚIE, respectiv PROTEJAREA INTERESELOR NAȚIONALE ÎN ACTIVITATEA ECONOMICĂ și EXPLOATAREA RESURSELOR NATURALE ÎN CONCORDANȚĂ CU INTERESUL NAȚIONAL. 

Articolul 135 Economia 

(1) Economia României este economie de piața, bazata pe libera inițiativa si concurenţa.

(2) Statul trebuie să asigure:

a ) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b ) protejarea intereselor naționale în activitatea economica, financiară şi valutară;

c ) stimularea cercetării științifice si tehnologice naționale, a artei si protecția dreptului de autor;

d ) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național;

e ) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menținerea echilibrului ecologic;

f ) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calităţii vieții;

g ) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene. 

Mai mult ca sigur că acest articol este unul care-i deranjează foarte mult în acest moment și, foarte probabil, va suferi ceva schimbări la preconizata modificare a Constituției. 

Trebuie precizat că acești trădători de ţară şi de neam, enumerați mai sus, s-au remarcat prin faptul că au minimalizat sau chiar au încercat să acopere problema jafului terenurilor arabile ale românilor și că au catalogat acest subiect drept ”unul de presă”. Mai mult, aceștia și-au manifestat în nenumărate rânduri satisfacția(după şpagă şi răsplată) că străinii cumpără pe rupte terenuri în România, venind cu argumentul că aceștia vor veni cu tehnologie nouă(sic!), lucru care, evident, nu este la îndemâna românilor sărăciți în ultimul hal de către politicile economice antiromâneşti cum ar fi: acordul cu FMI, retrocedarea terenurilor şi inflaţia galopantă, aplicate de Mugur Isărescu, Ion Iliescu şi gaşca mafio-masonică în perioada 1990-1996. 

Gașca masonică a lui Soros nu vrea pedeapsa cu moartea şi arme pentru români

În aceste condiții, nu este de mirare, ca n-au prea avut efect doua propuneri care exprima gradul de disperare al românilor – reintroducerea pedepsei cu moartea şi liberalizarea armelor de foc. Cristian Pîrvulescu şi restul găștii lui Soros, acești lupi masonici, paznici la oi, puși să modifice Constituția României ne spune senin ca aceste propuneri nu pot fi luate în seamă pentru că, potrivit Constituției, “restrâng drepturile cetățenilor” (sic!). 

13. Societatea Inginerilor Agronomi: adoptați urgent legi pentru stoparea vânzării pământului către străini 

Scrisoare deschisă adresată de Societatea Inginerilor Agronomi din România(SIAR), Comisiilor pentru Agricultură din Parlamentul României, Guvernului României, Ministerului Agriculturii. Societatea Inginerilor Agronomi din România, filiala Mureş, în cadrul adunării din 22.02.2013, luând în discuţie cele mai neplăcute, mai grave aspecte: economice, sociale, organizatorice şi chiar politice ale agriculturii din zonă, a hotărât să vă relateze unele dintre ele, cu câteva sugestii de rezolvare. Considerăm că una dintre cele mai grave situaţii este modul de mişcare, gospodărire, organizare, întreţinere şi exploatare a fondului funciar, îndeosebi a terenurilor arabile. Acestea şi multe altele ne arată necesitatea stringentă ca pământul să rămână în proprietatea românilor indiferent de etnie, fiind cel mai de preţ bun naţional.

Mulţi tineri, unii orăşeni, nesimţindu-se legaţi de pământ, îl vând la preţuri mult sub valoarea lui. Puterea de cumpărare a românilor, care ar dori să cumpere pământ, fiind scăzută intenţiona la 0, dă posibilitatea speculanţilor străini, care direct sau indirect, prin intermediari locali – „cozi de topor“ – cumpără pământ la preţuri de 40-50 ori mai mici decât în ţara lor şi de 5-6 ori sub valoarea reală (de exemplu, un hectar din lunca Târnavelor s-a cumpărat, de aceiaşi samsari, cu 2.000 lei, faţă de 20.000 lei cât este valoarea reală).

Acum, în ceasul al 13-lea, vă cerem, cu multă insistenţă, să puneţi stavilă acestui jaf naţional de înstrăinare a patrimoniului funciar românesc. Dacă nu ştiţi cum, consultaţi vecinii, pe polonezi, slovaci, unguri, care nu-şi vând pământul străinilor. Cei care înstrăinează pământul, ilegal, sunt pedepsiţi penal în unele ţări, membre ale Uniunii Europene.

Reluarea în cultură a întregului fond funciar (arabil, fâneţe, păşuni, mlaştini etc.) se poate realiza prin măsuri concrete, acceptate, atractive pentru cultivatori şi nu represive, cuprinse în programe patriotice de scurtă durată (2-3 ani), medie (5-10 ani) şi lungă durată (15-30 ani), întocmite conform specificului şi cerinţelor naţionale, fără influenţe externe, fără conotaţii politice, să fie dorite şi acceptate de toate formaţiunile politice, sociale, de toţi românii. Măsuri care să nu se modifice odată cu schimbarea guvernelor sau a miniştrilor.

Dintre multiplele măsuri de punere în totalitate, în plină producţie, a întregului fond funciar amintim doar câteva:

• Să nu se poată înstrăina, vinde străinilor, fapt ce trebuie reglementat prin legi clare, precise, concrete şi ferme, urgent adoptate.

• Să se pună restricţii certe în posibilitatea de a fi scos din circuitul agricol sau silvic, cu reglementări şi atribuţii concrete în acest sens.

Exemple de scoatere din circuit, nejustificat, ineficient sunt destule. Amintim numai suprafeţele aprobate pentru amenajarea supermarketurilor, cărora li s-au acordat suprafeţe de 4-5 ori mai mari decât necesar, s-au amenajat în jurul lor, pe cele mai fertile terenuri, parcuri, spaţii verzi, parcări auto, care nu se vor popula în întregime niciodată, în loc să construiască parcări subterane sau etajate.

• Crearea de posibilităţi cultivatorilor de a lucra pământul cu mijloace moderne, având consum redus de energie şi eficienţă economică ridicată.

Aceasta se poate realiza prin:

- crearea de exploataţii agrozootehnice mari, prin asocierea proprietarilor, sub îndrumarea şi stimularea de către stat;

- cumpărarea de teren agricol de către tineri români, indiferent de etnie, la preţuri reale. Preţul pământului se poate stabili în funcţie de indicii de fertilitate şi presetabilitate, pe zone, în urma bonitării solelor de specialişti. Tinerii să primească credite cu dobândă subvenţionată, de 3-5%, pe termen mediu de 10-15 ani. Cu ce să garanteze creditele? Cu pământul şi utilajele cumpărate;

- pământul rămas nelucrat, neinclus în asociaţii, necumpărat de români, să fie cumpărat de stat, la preţuri stabilite prin bonitare. Să se comaseze în ferme de stat. După ce sunt puse la punct să se vândă tinerilor sau să rămână la stat.

Pământul ce rămâne nelucrat şi după această acţiune se poate concesiona străinilor pe o perioadă de 10-30 ani.

Ne oprim aici în înşirarea măsurilor majore de păstrare, protejare şi îmbunătăţire a pământului (în conceptul nostru sunt peste 30 de măsuri uşor de aplicat), spunând că proprietarii de pământ au obligaţia sfântă de a-l lucra, cultiva raţional, agronomic.

Nu uitaţi că încă mai avem specialişti care să conceapă, să aplice programele de redresare agriculturii. Trebuie doar să fie ascultaţi şi folosiţi.

14. Impozitarea agricultorilor, un nou vector de decapitalizare și fărâmițare a micii proprietăți

Impozitarea veniturilor în agricultură va conduce la accelerarea vânzării terenurilor micilor producători către marile exploatații controlate de străini și la prețuri tot mai mici, susțin fermierii locali. 

Aceștia se tem că nu-și vor putea acoperi costurile. Stabilirea pragului de impozitare de la două hectare în sus, adică impozitarea agriculturii de subzistență, este o măsură nerealistă pentru că în România nu se poate obține un venit constant de pe suprafețe mai mici de 10-20 de hectare, spun fermierii locali. 

Ei susțin că modalitatea de calcul a normei de venit anual nu ține cont de realitățile economice și că agricultorii români, care deja primesc subvenții de patru ori mai mici decât cei occidentali, vor fi puși pe butuci de impozit. 

“Cu certitudine agricultorii vor fi puternic afectați de acest impozit, în special micii producători. Nu știu cum s-a decis să fie impozitați de la două hectare în sus. Era mai logic de la cinci hectare în sus pentru că oricum cei cu loturi mici fac doar o agricultură de subzistență; nu își vând produsele. Micii producători vor fi puși pe butuci. Vor fi nevoiți să vândă, pur și simplu, terenurile, mai puțin să le arendeze, pentru că deja vor cheltui mai mult decât vor produce” , este de părere Ilie Popescu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli Olt.

El adaugă că guvernanții nu par deloc interesați de faptul că terenurile ajung pe mâna străinilor.

”Încercați să cumpărați ca cetățean UE terenuri în Germania sau Austria și o să vedeți că nu o să întruniți condițiile impuse de ei. Guvernanții noștri zic că statul nu poate să intervină, că e vorba de piață. Nu! Statul trebuie să intervină legislativ”, susține Popescu.

Părerea este susținută și de agricultorii din Călărași, un județ care trăiește mai ales din agricultură. Aceștia se plâng că guvernul român pune bețe în roate românilor, în vreme ce, străinii sunt puternic sprijiniți de guvernele proprii să cumpere terenuri agricole în România.

“Riscul ca agricultorii să vândă e mai mare de la an la an astfel încât, până la urmă, omul să fie forțat să-l vândă. Vin cei de afară cu susținere din partea statelor lor care le dau credite cu dobândă de 1%, fără dobândă sau chiar fonduri nerambursabile ca să cumpere terenuri în România. Orice bănuț luat din pungă te afectează indiferent de suprafață. Fermierii mici, cei neorganizați, vor fi nevoiți să vândă pentru că nu au cu ce să facă agricultură. În mod sigur, după impozitarea agricultorilor se vor vinde și mai multe terenuri, la prețuri mult mai mici decât până acum” , susține Ion Ciulinaru, președintele Asociației Cultivatorilor de Cereale si Plante Tehnice Călărași.

Perspective sumbre. Crește decalajul între fermierii români și cei occidentali

Agricultorii români nu aveau nici până acum nici o șansă să devină competitivi, în condițiile în care primesc subvenții de trei-patru ori mai mici decât fermierii din Occident cu care ar trebui să intre în competiție. Odată cu introducerea impozitului pe venitul agricol, acest decalaj va crește simțitor. Fermierii susțin că guvernații români adoptă măsuri în dauna țăranului român, deși susțin că agricultura este un domeniu de interes strategic.

”Micii agricultori n-au nici o șansă în România. Nu poți să obții un venit constant dacă ai doar 10-20 de hectare. Toate statele din Europa își susțin agricultorii, îi subvenționează, au reglementări clare care nu se schimbă timp de 7-10 ani.

Noi nu avem așa ceva. Îți spun că agricultura este un domeniu strategic. Prim-ministrul ne-a promis că va crește subvențiile.

Numai că, dacă anul trecut am primit 171 de euro, acum primim doar 139 de euro. Cum poți să fii competitiv și să te bați cu agricultorii occidentali când un francez, de exemplu, primește 400 de euro. Subvenția ar trebui să fie la fel ca în alte țări UE și trebuie acordată atât pe suprafață, cât și în funcție de performanță, de productivitatea agricultorilor” , continuă președintele Asociației Producătorilor Agricoli Olt.

Fermierii sunt de părere că impozitarea fermierilor va conduce la o fărâmițare și mai mare a exploatațiilor pentru că agricultorii vor fi tentați să înstrăineze o parte dintre terenuri, în special către membrii aceleiași familii, pentru a nu depăși pragul de impozitare de două hectare. Acest lucru se datorează exclusiv masurilor luate de statul roman, recte de către Ministerul Agriculturii care, în declarații cel puțin, are o poziție opusă, în sensul că trebuie combătută fărâmițarea terenurilor şi încurajată comasarea.

 

Sursă: http://politicienisidemocratia.blogspot.ro/201...

http://prinfiltrulratiunii.blogspot.ro/