Este cu siguranță una dintre minunile naturale enigmatice ale planetei. În “Zona tăcerii” (the zone of silence) un câmp magnetic înghite toate sunetele. Busolele se rotesc sălbatic, radiourile nu reușesc să intre în nici o frecvență și bateriile își pierd brusc energia. Este aproape imposibilă recepția undelor TV sau a telefoanelor mobile, sau orice altă transmisie legată de imperiul frecvențelor.
Acest spațiu misterios a fost localizat în deșertul mexican, la 400 de mile de granița cu SUA. Este puțin cunoscut și a devenit strict secret. O zonă specială, care aparent sfidează legile fizicii. Numele zonei, aberațiile magnetice care fac imposibile comunicațiile radio în anumite puncte ale zonei, a inspirat chiar și punctul de plecare pentru realizarea, în 2004, a unui film de groază numit „La Zona del Silencio”, regizat de Rodolfo de Anda. În mod oficial zona, situată între paralele 26 și 28, este cunoscută și sub numele de ”Vértice Trino”și este considerată o locație infamă, plină de mistere și de pericole. Mulți compară”Zona tăcerii” cu ”Triunghiul Bermude” deoarece se spune că și aici de-a lungul timpului și-au pierdut urma mulți oameni, animale sau chiar avioane.
Alții asemănă spațiul cu piramidele egiptene sau cu centrul spaţial de la Cape Canaveral, toate fiind situate între paralelele 26 și 28, făcând legătura pe partea cealaltă a lumii cu orașele sfinte ale Tibetului, unde există o zonă cu aceleași caracteristici. Internauții apreciază că zona este considerată un centru magnetic foarte puternic în care energia este concentrată în sol. Unii vorbesc despre ”Trino Vertex”, ca despre un portal obscur care se află între bifurcațiile unor tornade magnetice. Sunt o multitudine de formațiuni de rocă ciudate și există multe rapoarte de floră și faună mutante. Chiar și animale se pare că se deosebesc de cele pe care le știm. Este oare această zonă un adevărat mister al naturii sau doar un alt truc local, în speranța de a atrage turismul? Zona este, cunoscută și pentru atragerea meteoriților.
Se crede că întinderea de deșert conține depozite enorme de minerale, care par să genereze câmpuri electromagnetice puternice, ce atrag meteoriți mai mult decât orice altă parte a lumii. Muzeul de Fermierii raportează că bolta cerească de noapte este adesea umplută cu lumini misterioase și aeronave care ar fi aterizat pe verticală în deșert, cauzând adesea incendierea anumitor zone. Sunt relatate povești despre întâlniri cu creaturi umanoide ciudate. O familie de fermieri pretinde că este vizitată cu regularitate de către un trio de umanoizi blonzi, cu părul lung, doi masculi și o femelă, care vorbesc curent limba spaniolă. Așa cum spune povestea, vizitatorii cer apă și apoi dispar. Iar când un fermier a fost întrebat dacă a văzut de unde au venit, respectivul a răspuns: “de sus”.
Un cercetător pierduse drumul prin deșert, a declarat că după mai multe ore de rătăciri a fost direcționat înapoi spre centrul de cercetare de către un trio similar, persoane blonde care se uitau ciudat. O altă poveste spune că un echipaj TV care a fost ajutat de către niște ființe bizare după ce explozia neobișnuită a unui nor le-a blocat drumul în deșert. Aceste ființe purtau haine lungi de ploaie de culoare galbenă și aveau capetele acoperite cu șepci. Ceva ce, desigur, nu vezi de multe ori în deșert! Cât de mult adevăr și cât de mult este un produs al imaginației umane – nimeni nu poate spune cu siguranță!? Și arheologii încearcă să descâlcească enigmele care se ascund între ruinele aflate la 30 km de “Zona Tăcerii”. Cu toate că s-au folosit de cele mai moderne aparate, specialiștii nu au reușit să determine vârsta, măcar relativă a ruinelor respective. Ei sunt de părere ca aceste construcții sunt un fel de observatoare astronomice, fiind ridicate pentru a studia numărul mare de meteoriți care se prăbușesc în zonă.
Din cauza fenomenelor paranormale care se petrec aici, localitățile aflate în vecinătatea “Zonei tăcerii” au rămas pustii. Pe lângă anomaliile menționate până în acest punct, un capitol aparte îl ocupă OZN-urile. Localnici mai în vârstă povestesc despre numeroase întâlniri cu forme de viață extraterestră. Există chiar rapoarte oficiale care menționează apariția unor lumini ciudate deasupra “Zonei tăcerii”. Un adevărat spectacol a fost raportat într-o seară în septembrie 1976 în jurul orei 20:00 când locuitorii din Ceballos au observat prezența copleșitoare a unui obiect gigant la marginea localității lor. Încă din 1910 localnicii au declarat că au observat “discuri mari” care au aterizat pe dealurile din zonă și apoi apariția acelor oameni blonzi, în timp ce alții au povestit despre apariția unor lumini misterioase și a unor mingi de foc pe cerul nopții.
Primul eveniment care s-a derulat în ”Zona tăcerii” a fost înregistrat în anii 1930. Un aviator mexican, pe nume Francisco Sarabia, a raportat prin radio că are probleme tehnice în timp ce zbura peste zona respectivă. Au fost ultimele lui cuvinte: aparatul a dispărut pe când se întorcea din Coahuila și se îndrepta spre Texas. Înainte de a se pierde legătura, pilotul a apucat să transmită turnului de control că toate comenzile avionului se blocaseră și motorul s-a oprit pe neașteptate. Apoi, începând din 1968, ”Zona tăcerii” a intrat sub aripa guvernului federal. Acum se spune că este un ”spațiu interzis”. Cu toate că anual se colectează tone de gunoi rămas de la turiști. Fauna și flora au fost distruse aproape în totalitate. În acel an o rachetă experimentală americană, pe nume “Athena”, a dispărut brusc de pe radare. Ieșirea de pe raza ei de acţiune a înspăimântat multă lume. Dar, fără să explodeze, “Athena” a nimerit în mijlocul “Zonei tăcerii”.
Căutările efectuate de către NASA pentru a o găsi, au durat multe săptămâni, dar nu au dat roade. În final o echipă de tehnicieni s-a deplasat personal să o caute, trecând prin sită terenul, începând cu zona ultimei relevări radar. Presa vremii a relatat că atunci când tehnicienii NASA au ajuns în “Zona tăcerii”, pentru a recupera racheta buclucașă, au sfârşit prin a fi foarte interesaţi de compoziţia solului şi înainte de a pleca au luat cu ei, pentru analize, tone de pietriș și nisip. Nu se știe la ce concluzie au ajuns. Inginerul Harry de la Pena a fost primul om de știință care a explorat zonă deșertică a Mexicului, încercând să explice ce fenomene se produc acolo. După el au venit numeroase alte echipe de cercetare, care au luat mostre de nisip pentru teste, au făcut maturatori și au încercat să determine gradul de radiații în regiune. Tocmai radioactivitatea prezentă într-o măsură mult superioară normalului, este cauza prezenţei unor şerpi gigantici sau a unor roci cu un colorit foarte puternic, de exemplu, albastru.
Se pare ca în urmă cu milioane de ani locul era, de fapt, acoperit de ape. Din această cauză ”Zona tăcerii” este cunoscută și sub numele de ”Marea lui Tethis”. H. De la Pena a afirmat că a reuşit să traverseze ”zona”, ajutându-se de echipamente de măsură Geiger. Așa a aflat că toate instrumentele cu frecvenţă înaltă sau joasă funcţionează slab sau deloc, din cauza posibilei prezenţe a unui vârtej electronic, datorat existenţei, probabil, în subsol a unei impunătoare mase de fier magnetic. În timpul expediției, Harry de la Pena și colegii săi au observat că nu pot comunica prin stațiile radio pe nici o frecvență. Fermierii din Ceballos, precum și din satele din jur nu se pot uita la televizor deoarece nu au semnal. Fenomenul se explică prin faptul ca în ”Zona tăcerii” există un câmp magnetic extrem de puternic care împiedică propagarea undelor radio în regiune. În 1995, guvernul mexican a aprobat crearea unui centru de cercetare în Bolsón de Mapimi, situat la 20 km de Caballos, care a devenit cunoscut sub numele de“Biosfera”.
De atunci zeci de echipe de cercetători au sosit în mica localitate mexicană pentru a studia geologia, flora și fauna din zonă, însa nimeni nu a reușit decât să constate fenomenele paranormale. În luna octombrie a anului 1975, profesorii Ernesto și Josefina Diaz au mers în ”Zona tăcerii” pentru a aduna roci și fosile pentru colecția laboratorului școlii la care ambii erau profesori. Activitatea le-a fost întreruptă brusc de o furtună de nisip. Grăbiți, au strâns bagajele și au demarat în trombă, însă nu suficient de repede pentru a evita furtuna. Vârtejul i-a prins și i-a răsturnat într-o mlaștină. În timp ce se chinuiau să iasă din mașină, doua ființe foarte înalte, ce purtau pelerine galbene, s-au apropiat de ei. Silueta lor era asemeni unei sticle; aveau mijlocul subțire, gâtul lung și picioarele late.
Cele doua ființe s-au oferit să-i ajute pe soții Diaz. Una dintre ele și-a încleștat degetele subțiri pe portbagajul mașinii și într-o clipită pământenii au fost trași din mlaștină. Când Ernesto a coborât din mașină pentru a le mulțumi nu a mai văzut pe nimeni. Ceea ce li s-a părut bizar era faptul că pe nisip nu se vedea nici o urmă de pași care să trădeze prezența celor două ființe misterioase. ”Într-o zi am ajutat niște oameni de știință francezi să fixeze niște manometre în deșert”, a povestit un localnic. ”În timp ce ei verificau aparatele eu am observat un obiect rotund, ca o cutie de metal lucitoare, mare, fără roți, fără ferestre sau lumini. L-am văzut, apoi l-am atins. Alții spun că a fost un OZN, dar eu nu cred în OZN-uri. A fost altceva. Este lumina Genezei, este ca un vortex magnetic.
Planeta noastră are șapte vârtejuri magnetice. Terra este o ființă vie și, la fel ca ființele umane, are șapte centre magnetice sau chakre pentru captarea energiei. Pin aceste chakre planeta captează energie și apoi o împrăștie pe toată suprafața ei. Eu cred că respectivele centre magnetice și energetice, care atrag și dispersează energia, sunt utilizate de către extratereștrii. «Zona tăcerii» este una dintre aceste chakre. Deoarece pot să controleze această energie extratereștrii vin pe planeta noastră pentru a valorifica. Există legi cosmice prin care ei nu pot interveni direct în viața noastră, dar asta nu înseamnă că nu pot veni aici și, indirect, să ne ajute. Oamenii care cred în energia pozitivă și care sunt în căutarea acestor locuri, vin aici pentru a face meditație, să se roage.” (trinoϕvertex)
Sursa: Autopunct cardinal (div)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu