Icoană din colecţia părintelui Costel Burlacu
Creştin ortodocşii prăznuiesc, an de an, la 1 octombrie, Acoperământul Maicii Domnului. În timpul domniei împăratului Leon cel Înţelept (886-911), în ultimul an de domnie, pe când acesta se afla la luptă pentru a apăra hotarele, duşmanii creştinătăţii au asediat cetatea Constantinopolului, cu gândul de a o cuceri. Localnicii, cuprinşi de spaimă, căutau felurite locuri pentru a se ascunde. În acea seară, de sâmbătă spre duminică, după cum spune Sinaxarul, mulţi credincioşi sosiseră la Biserica “Preasfânta Născătoare de Dumnezeu” din Vlaherne unde, după o veche tradiţie, se făcea priveghere întreaga noapte în cinstea icoanei făcătoare de minuni, Mijlocitoarea. Biserica era plină, iar creştinii se rugau Sfintei Fecioare să-i izbăvească de cumplita primejdie. Preoţii şi credincioşii, laolaltă, înălţau rugăciuni aprinse, iar Maica Domnului le-a auzit suspinele, venindu-le în ajutor. “În întâia zi a lunii octombrie (...) ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus, împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan, Înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: «Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte-le toate, rugăciunile şi făgăduinţele, şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile»“. (“Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”)
Din ziua aceea, an de an, Biserica Ortodoxă prăznuieşte, la 1 octombrie, Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, prin oficierea Sfintei Liturghii şi citirea acatistului, în amintirea minunii din biserica Vlaherne. “Când vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos în braţe, tu ştii ce vezi acolo?”, întreba credincioşii într-una din predici, părintele arhimandrit Ilie Cleopa, cărora le răspundea minunat: “Vezi Cerul şi pământul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului şi al pământului; şi Maica Domnului reprezintă pământul, adică toate popoarele de pe faţa pământului, că ea este din neamul nostru. Este din seminţie împărătească şi arhierească. Braţele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor şi ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine ţine Fecioara Maria în braţe? Voi ştiti pe cine ţine? Pe Cel ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele văzute şi nevăzute. Ştiţi voi cine este Maica Domnului şi câtă cinste, câtă putere şi câtă milă are? Este mama noastră, că are milă şi de săraci şi de văduve şi de creştini. Pururea se roagă Mântuitorului Hristos pentru noi toţi”.
Pe de altă parte, tot astăzi, biserica face pomenirea Sfântului Apostol Anania, episcopul Damascului, dar şi a Sfântului Cuvios Roman Melodul. Marcu din Efes spunea că Maica Domnului i s-a arătat Cuviosului Roman Melodul în somn şi, încredinţându-i un sul de hârtie, i-a descoperit cel dintâi condac alcătuit de el în cinstea Sfintei Fecioare, Sfântul Roman fiind de altfel unul dintre cei mai mari imnologi ai Bisericii creştine. Tot astăzi sunt prăznuiţi şi doi sfinţi români, Iosif şi Chiriac de la Bisericani, canonizaţi în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5-7 martie 2008. “Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani s-a născut în secolul al XV-lea în Ţinutul Neamţ. A intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa. S-a retras într-o peşteră din pustia de pe Valea Iordanului, întemeind prima mănăstire românească cunoscută în Ţara Sfântă. Fiind nevoit să părăsească Locurile Sfinte din cauza invaziei arabilor, cuviosul Iosif, împreună cu ucenicii, s-a întors în Moldova, la Mănăstirea Bistriţa, şi s-a aşezat cu obştea pe un munte înalt din apropierea acesteia, fiind primul sihastru cunoscut în acel loc şi întemeietorul Schitului Bisericani (al evlavioşilor).”
Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani a trăit în secolul al XVII-lea, fiind originar de pe Valea Bistriţei. A intrat de tânăr în obştea Mănăstirii Bisericani şi a petrecut 60 de ani din viaţă în aspre nevoinţe într-o peşteră greu accesibilă din apropierea chinoviei sale. Nevoinţele sale i-au fost cunoscute şi mitropolitului Dosoftei al Moldovei, care a consemnat în lucrarea “Viaţa şi petrecerea sfinţilor” pe “părintele Chiriac de la Bisericani, gol şi ticăloşit în munte 60 de ani”. Moaştele lui au fost aşezate în peştera în care a trăit, peşteră ce se poate vedea şi astăzi şi în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu