Sufletele pereche nu sunt neaparat acele jumatati perfecte la care visam cu totii, ci de cele mai multe ori sunt sufletele care ne provoaca la cea mai profunda evolutie spirituala; sufletele care ne asigura cel mai mare confort familial sunt partenerii de viata si de cele mai multe ori nu sunt …aceleasi persoane…
Plecand de la premiza ca evolutia se face prin suferinta este greu de imaginat o casatorie fericita cu un suflet al carui menire este sa “te faca sa suferi” ca sa evoluezi. O casatorie fericita este posibila cand cele doua suflete pereche sunt deja suficient de evoluate incat evolutia lor ulterioara sa nu presupuna suferinta ci, iubire, la un nivel mai inalt ,sa evolueze impreuna prin misiuni umanitare, etc.. Cei mai multi oameni isi intalnesc sufletul pereche , in acele iubiri mari si imposibile, dar nu asociaza aceste iubiri cu intalnirea sufletului pereche ,fiindca in perceptia lor, daca nu raman toata viata impreuna, nu e vorba de sufletul pereche . Ei se inchid in suferinta pierderii marii iubiri si cauta in viitorul partener de viata aceeasi mare iubire…in acel moment e necesara intelegerea rolului sufletului pereche si intelegerea ca parteneriatul in casatorie are un cu totul alt rol ( daca vrem neaparat o casatorie): aceleasi preocupari, aceleasi principii de organizare a vietii, cresterea copiilor, chiar si acelasi bioritm. Daca in urma trairii unei mari iubiri neimplinite nu intelegem ca tocmai ne-am intalnit sufletul pereche dar el nu e compatibil cu convietuirea, iar ca in partenerul de viata trebuie sa cautam compatibilitati concrete de convietuire , si ne raportam la acea iubire care ne-a marcat profund dar care nu avea nimic in comun cu convietuirea, ne invartim in cerc, cautand unde nu e, ceea ce am vrea noi sa fie. O mare iubire inseamna intalnirea sufletului pereche, dar daca ea nu e cu happy end, in cele mai multe cazuri, este pentru ca nu putem “duce” o astfel de relatie provocatoare de evolutie , a la long, o viata intreaga, nu suntem pregatiti pentru asta, iar despartirea este de natura sa ne “usureze” viata in perspectiva. Sufletele pereche se intalnesc mai des decat se crede, toti traiesc mari iubiri, sufera si-n felul asta evolueaza, dar nu toti au casnicii fericite, pentru ca partenerul de viata nu stiu sa si-l aleaga. Visand casatoria cu sufletul pereche apare refuzul pentru partenerii de viata potriviti ( celebrele cazuri in care cel pe care-l vrei -alias sufletul pereche- nu te vrea, iar cel care te vrea-alias partenerul de viata potrivit- nu-l vrei tu ) , si imposibilitatea gasirii linistii interioare din aceasta cauza. Pentru a putea avea o casnicie fericita cu “sufletul pereche” este nevoie de un nivel inalt de evolutie personala al amandurora, de aceea se si intampla atat de rar. Cei doi nu mai sunt preocupati de construirea relatiei, ea “curge”. Preocuparile lor sunt dedicate celorlalti oameni, indrumarii lor. Ei isi unesc fortele spre un tel mai inalt. Evolutia lor are loc prin iubire. Pana atunci,insa, relatiile au rol de autocunoastere si dezvoltare personala, iar evolutia se face prin suferinta. Daca intelegem acest mecanism, simplu, ne putem accepta relatiile cu mai multa intelegere si detasare, ne putem cauta constient si responsabil, partenerul de viata, stiind exact ce vrem de la o relatie. Preocupati-va de gasirea partenerului de viata, asta e o chestiune de alegere, nu de sufletul pereche , acesta din urma va gaseste cu siguranta, chiar daca nu stiti … asta e o chestiune de destin….
Plecand de la premiza ca evolutia se face prin suferinta este greu de imaginat o casatorie fericita cu un suflet al carui menire este sa “te faca sa suferi” ca sa evoluezi. O casatorie fericita este posibila cand cele doua suflete pereche sunt deja suficient de evoluate incat evolutia lor ulterioara sa nu presupuna suferinta ci, iubire, la un nivel mai inalt ,sa evolueze impreuna prin misiuni umanitare, etc.. Cei mai multi oameni isi intalnesc sufletul pereche , in acele iubiri mari si imposibile, dar nu asociaza aceste iubiri cu intalnirea sufletului pereche ,fiindca in perceptia lor, daca nu raman toata viata impreuna, nu e vorba de sufletul pereche . Ei se inchid in suferinta pierderii marii iubiri si cauta in viitorul partener de viata aceeasi mare iubire…in acel moment e necesara intelegerea rolului sufletului pereche si intelegerea ca parteneriatul in casatorie are un cu totul alt rol ( daca vrem neaparat o casatorie): aceleasi preocupari, aceleasi principii de organizare a vietii, cresterea copiilor, chiar si acelasi bioritm. Daca in urma trairii unei mari iubiri neimplinite nu intelegem ca tocmai ne-am intalnit sufletul pereche dar el nu e compatibil cu convietuirea, iar ca in partenerul de viata trebuie sa cautam compatibilitati concrete de convietuire , si ne raportam la acea iubire care ne-a marcat profund dar care nu avea nimic in comun cu convietuirea, ne invartim in cerc, cautand unde nu e, ceea ce am vrea noi sa fie. O mare iubire inseamna intalnirea sufletului pereche, dar daca ea nu e cu happy end, in cele mai multe cazuri, este pentru ca nu putem “duce” o astfel de relatie provocatoare de evolutie , a la long, o viata intreaga, nu suntem pregatiti pentru asta, iar despartirea este de natura sa ne “usureze” viata in perspectiva. Sufletele pereche se intalnesc mai des decat se crede, toti traiesc mari iubiri, sufera si-n felul asta evolueaza, dar nu toti au casnicii fericite, pentru ca partenerul de viata nu stiu sa si-l aleaga. Visand casatoria cu sufletul pereche apare refuzul pentru partenerii de viata potriviti ( celebrele cazuri in care cel pe care-l vrei -alias sufletul pereche- nu te vrea, iar cel care te vrea-alias partenerul de viata potrivit- nu-l vrei tu ) , si imposibilitatea gasirii linistii interioare din aceasta cauza. Pentru a putea avea o casnicie fericita cu “sufletul pereche” este nevoie de un nivel inalt de evolutie personala al amandurora, de aceea se si intampla atat de rar. Cei doi nu mai sunt preocupati de construirea relatiei, ea “curge”. Preocuparile lor sunt dedicate celorlalti oameni, indrumarii lor. Ei isi unesc fortele spre un tel mai inalt. Evolutia lor are loc prin iubire. Pana atunci,insa, relatiile au rol de autocunoastere si dezvoltare personala, iar evolutia se face prin suferinta. Daca intelegem acest mecanism, simplu, ne putem accepta relatiile cu mai multa intelegere si detasare, ne putem cauta constient si responsabil, partenerul de viata, stiind exact ce vrem de la o relatie. Preocupati-va de gasirea partenerului de viata, asta e o chestiune de alegere, nu de sufletul pereche , acesta din urma va gaseste cu siguranta, chiar daca nu stiti … asta e o chestiune de destin….
Foarte adevarat!Multumiri infinite pentru toate informatiile!Binecuvantari nenumarate!
RăspundețiȘtergereCu toata dragostea, din toata inima!
Ștergere