Iubite parinte Arsenie,A fost o vreme cand te-am stiut pictor de suflete dupa modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Ce vreme inaltatoare, cand toata tara lui Avram Iancu se misca in pelerinaj, cantand cu zapada pana la piept, spre Sambata de Sus, ctitoria voievodului martir! O fi fost asa de la Dumnezeu ca toata acea bulboana spirituala uriasa sa se dezumfle la comanda ca si cum n-ar fi fost?
Ceea ce am admirat la Sfintia Ta e ca nu te-ai lasat. Din zugrav de suflete, fericite sa se modeleze dupa Domnul tuturor, iata-te zugrav de biserici, adica al celor ce poarta pe chipurile cuvioase, reflexul desavarsirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mangaiere, acum cand nu mai ai prilejul sa desavarsesti pe aspiranti, sa poti mangaia cu penelul pe cei desavarsiti pentru a-I da pilda pe zidurile sacre.
Mica biserica de la Draganescu are norocul sa simta pe zidurile ei zugravite predicile fierbinti, pe care miile de oameni le ascultau la Sambata de Sus.
E o pictura noua ca si predica de atunci. Nimic intunecat in aceasta primavara care imbraca cu plai inflorit boltile bisericii. E o lumina de tonuri deschise catre lume ca spiritul si chipul Mantuitorului coborat sa ne aduca lumina de sus, ce iradiaza din pictura Sfintiei tale. E un stil nou, e o pictura noua, dupa viziunea noua pe care o porti in suflet.
Pictura sacra e istoria in imagini a vietii Mantuitorului si a celor transfigurati de El, adica imaginea Raiului. Sfintia ta ai inteles sa faci o pictura tranfigurata in nuante clare si deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerica de dincolo. Biserica de la Draganescu iradiaza lumina Raiului. Ceea ce domina in ea pana acum e imaginea Maicii Domnului. Cea care ocroteste biserica din bolta altarului e pur si simplu magnifica in milostivirea ei ei mijlocitoare e lumii catre dumnezeescul ei Fiu. Cea care pluteste vizionar peste Sinodul de la Efes e facuta din atatea nuante si numai din nuante incat nici nu pare pictura, ci o aparitie vaporoasa si diafana care, cu cerescul Prunc in brate, apare sa inraureasca pe sidodali ca ea e, intr-adevar, Maica lui Dumnezeu – Theotokos.
Nichifor Crainic
Nota: Aceasta scrisoare a fost data de Nichifor Crainic ucenicului sau spiritual, Arsenie Boca, dupa intalnirea de cateva ceasuri pe care au avut-o in toamna anului 1971 in biserica din satul Draganescu de langa Bucuresti, pe care parintele incepuse sa o picteze. Dupa mai multe convorbiri avute in Bucuresti, Nichifor Crainic a venit sa pecetluiasca, cu iubirea si competenta cu care scrisese Nostalgia Paradisului, valoarea picturii ucenicului sau, ajuns parinte duhovnicesc de statura filocalica.
Monahia Zamfira Constantinescu
Preluat din revista Gandirea (seria noua) si reprodus din Buletinul Parohiei Sfanta Cruce a parintelui Gheorghe Calciu, numarul 8, august 2001.
www.ziaristionline.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu