Ar fi stupid să avem pretenţii de la presa securistică care s-a obişnuit să vadă „ajenturili” în orice mişcare populară îndreptată împotriva intereselor sistemului ticăloşit. Până la urmă, presa scrisă din România este în moarte clinică din punct de vedere comercial, iar şpăgile, adică banii de „public relations”, venite în sprijinul proiectului Roşia Montana şi exploatărilor Chevron oferă jurnaliştilor posibilitatea să-şi plătească ratele la credite şi mai rămân bani pentru o şaorma. Totodată, consilierul premierului Ponta, Mirel Palada ar trebui să aducă şi dovezi, dacă declară că „ecologiştii ruşi” s-au implicat în protestele de la Pungeşti. Cetăţeni de bună credinţă, deseori apolitici, sunt declaraţi agenţi ai KGB doar pentru faptul că nu sunt de acord cu jaful de la Roşia Montana sau exploatarea gazelor de şist.
Victor Ponta declară că luptă pentru independenţa energetică a României. De fapt, premierul propune românilor să susţină următorul aranjament: o companie americană va vinde românilor gazul extras din solul românesc la preţ european, adică la un preţ apropiat de cel practicat de Gazprom, iar statul va obţine cel mult o redevenţă de 7%. Ca să fie mai explicită diferenţa: Gazprom vinde României gaz rusesc la preţ european, iar Chevron va vinde României gaz românesc la preţ european. Vedeţi aici vreo urmă de independenţă energetică? Ponta susţine că oricine nu este de acord cu o vânzare mascată a gazului românesc unei companii americane cu un discont de 93% este un agent KGB. O explicaţie mai raţională ar fi că cei care se opun acestui şmen sunt de fapt oameni care ştiu aritmetică şi nu au luat şpagă de la companii americane. În acest context, mai apare o întrebare firească: parlamentarii francezi care au votat pentru interzicerea fracturării hidraulice au fost şi ei cumpăraţi de Moscova? Judecătorii Curţii Constituţionale de la Paris care au susţinut această lege sunt toţi pe ştatul de plată al KGB?
Partea comică a situaţiei constă în faptul că o „revoluţie a gazelor de şist” după modelul american este imposibilă în Europa. Acest lucru a fost confirmat atât de analiştii de la Deutsche Bank cât şi de un studiu recent al Bank of America care prognozează o creştere a dependenţei europene faţă de Gazprom. Companii americane şi canadiene de trei ani caută gaze de şist în Polonia. Numărul sondelor viabile din punct de vedere comercial este egal cu zero. Autorităţile de la Beijing au investit sute de milioane de dolari pentru achiziţia tehnologiilor necesare exploatării gazelor de şist şi au invitat companii occidentale să caute gaze de şist în China. Rezultatul a doi ani de căutări şi investiţii a fost nul şi autorităţile chineze s-au concentrat asupra încheierii unor contracte pe termen lung cu Gazprom. Situaţia din SUA este irepetabilă: America este unica ţară care poate să-şi permită transformarea unor zone destul de mari în deşerturi toxice cu relief selenar şi este unica ţară în care depozitele majore de gaze de şist sunt combinate cu depozitele de petrol, obţinându-se astfel posibilitatea extracţiei ambelor tipuri de hidrocarburi, ceea ce permite ca exploatările să fie (momentan) viabile din punct de vedere comercial.
Scopul spectacolului iluzoriu (dar cu consecinţe toxice reale) organizat de companiile petroliere americane în Europa de Est este oferirea Uniunii Europene unui argument în plus în negocierea cu Gazprom. În trecut, proiectul Nabucco a fost folosit într-un mod asemănător, dar Nabucco a murit, iar americanii şi ţuţării lor europeni au fost nevoiţi să caute alt „bau-bau” pentru negocierile cu Moscova.
Victor Ponta şi cei care îl trag de sfori (şi de urechi) sunt liberi să strice în continuare relaţiile cu Moscova. Fiind un „coabitator” convins, se pare că Ponta a preluat de la Traian Băsescu (care s-a maturizat între timp) stilul agresiv al politicii externe. Totodată, istoria (recentă şi nu numai) a demonstrat în repetate rânduri că un asemenea comportament agresiv este lipsit de înţelepciune.
Judecând după declaraţiile şefului formal al SRI George Maior şi după „scurgerile” în presa de la Bucureşti, serviciile secrete s-au decis deja în privinţa strategiei de discreditare a protestelor împotriva proiectului Roşia Montana şi exploatărilor gazelor de şist. Protestatarii vor fi declaraţi „eco-anarhişti”, „agenţi străini” şi, probabil, „terorişti”. Radu Tudor, un jurnalist bine racordat la „surse” din servicii, a lansat deja ipoteza că „odată cu atacul asupra maşinii ministrului Culturii, începe să se confirme teoria şefului SRI în legătură cu „eco-anarhiştii” care se infiltrează printre protestatarii anti Roşia Montana şi gaze de şist”. Finalul scenariului devine predictibil: orchestrarea de către servicii a unui atac terorist pentru care vor fi învinuiţi liderii sau coordonatorii protestelor împotriva proiectului Roşia Montana şi a exploatării gazelor de şist. Ar fi foarte bine ca acest scenariu ipotetic să nu se finalizeze. Totodată, se vede de la o poştă şcoala americană, doar nu degeaba actuala conducere a serviciilor din România a fost şcolită şi îndoctrinată de „partenerii euro-atlantici”. În fond nu este nimic surprinzător. Ce stil de lucru puteau învăţa „James Bonzii” din România de la profesorii lor care cu două avioane au demolat trei turnuri ale World Trade Center pe 11 septembrie 2001?
Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.
Sursa: http://romanian.ruvr.ru/