Asta este ceea ce vreau eu sa creez?

Postat Maria

Calatoria anului 2012 va fi una de neuitat, din multe puncte de vedere. Pentru toata lumea va fi vorba despre o trezire in fata unui potential personal mai mare, pe cai pe care insa nu le putem numi neaparat distractive, placute sau pozitive. Inaltarea este o promisiune si noi suntem implinirea ei. Modul in care o implinim este calea pe care trebuie sa o alegem acum. Luandu-ne ramas bun de la trei luni de curatire emotionala si spirituala, pasim in patru luni in care vom decide ce urmeaza sa facem cu ceea ce am invatat, promovand apoi aceste decizii, sub forma intentiilor pe care sa le punem in practica, in viata noastra. Sunt doua evenimente importante in septembrie: o cuadratura Uranus – Pluto pe 19 septembrie, a doua dintr-o serie care se va incheia in martie 2015 si o luna plina deosebit de puternica, pe 29 septembrie, in Berbec, care va sublinia aceasta cuadratura. Putem continua sa cautam raspunsuri sau sa le implementam pe acelea pe care le-am gasit, pentru a incepe sa facem schimbari in vietile noastre. Lumea din jur este o intrebare care asteapta raspuns; noi suntem acest raspuns. Pe masura ce incepem sa aflam daca suntem fie dispusi sa raspundem, fie sa reactiona, putem ramane cu un pas inaintea schimbarilor lumii, astfel incat acestea sa ne reflecte energia, in loc sa ne jucam de-a prinselea cu ceea ce vedem a fi un flux fara sfarsit de haos, control, ciudatenii si frica. In orice domeniu in care simtim ca ne opunem schimbarii, acela este locul in care putem cauta mai profund, pentru a gasi motivele. Rezistenta noastra este o comoara de informatii, pentru ca in ea se afla fricile noastre, locurile in care ne agatam de orice ne este frica sa pierdem sau in care ne simtim neputinciosi, din cauza potentialului de transformare. Atunci cand lucrurile nu merg, este pentru ca nu ar trebui sa facem acel lucru sau pentru ca ne sabotam inconstient evolutia si transformarea? Este o panta alunecoasa, in drumul nostru de asumare a puterii si a starii de maestru. Am observat un lucru despre ciclurile de cuadraturi Pluto - Uranus si anume ca, in timpul acestor cuadraturi, una dintre planete este intotdeauna retrograda cu exceptia ultimei, in care sunt ambele directe. Acest lucru creeaza un efect de tras–impins atunci cand Pluto ne dragheaza lumea interioara si Uranus ne deterima sa trecem la fapte. Apoi, vedem toate rezultatele actiunilor noastre, astfel incat sa putem alege ce pastram si la ce renuntam, ce ne sustine si ce ne epuizeaza, In septembrie putem incepe din nou sa facem pasi inainte, asigurandu-ne permanent ca servim binelui si nevoilor noastre superioare. Putem ramane in permanenta aliniati cu intentia noastra, daca ne punem intrebarea: „Asta este ceea ce vreau eu sa creez?” Cuvantul cheie al lunii septembrie este implinire. Asta nu inseamna neaparat sa va aflati in bucurie, pace, iubire si belsug – cu toate ca avem tendinta sa gandim ca suntem impliniti, doar atunci cand am atins varful unei experiente minunate si care ne imbogateste viata. Suntem impliniti, atunci cand suntem „plini ochi” de ceva – asadar, putem fi plini de bucurie, abundenta, frica, indoiala, confuzie, anxietate, durere sau bucurie. Cu ce sunteti „plini ochi”? Va place, de cand sunteti „plini ochi” cu asa ceva – si nu credeti ca a venit timpul sa va umpleti cu altceva? Pe masura ce treceti prin zilele acestei luni, fiti atenti in ce domeniu va simtiti plini, stiind ca acesta poate fi o situatie in care va este de ajuns sau una in care vreti mai mult. Energiile din jurul nostru se misca atat de rapid acum, incat materializarea urmeaza imediat gandului. Este intruparea mintii asupra materiei – totul este energie si, prin urmare, ceea ce este in mintea voastra, devine materie in realitatea voastra. Creeati ceea ce conteaza cu adevarat pentru voi. […] Sa aveti o luna minunata si amintiti-va sa va stabiliti intentii puternice in fiecare zi, astfel incat sa puteti folosi aceasta energie, spre a va „umple ochi” cu tot ceea ce inima voastra isi doreste intentionat, penru viata voastra Cu multe binecuvantari, Jennifer Hoffman Copyright (c) 2012 by Jennifer Hoffman.

Sursa:eulinterior.blogspot.ro

De ce se intampla ceea ce se intampla?

Plecam de la ideea ca omul face parte din natura, iar el, din cauza sistemului si a evolutiei mult prea rapide atat a societatii cat si a tehnologiei in doar 150 de ani, maxim, a uitat de unde a plecat si care-i sunt adevaratele necesitati.

Continui prin a spuse ca omul exista pentru a trai pentru sine, in primul rand, apoi pentru ceilalti. Omul nu este construit pentru a lucra zeci de ore pe saptamana pentru bunastarea Statului si a comunitatii din care face parte, ci este construit petru a-si satisface placeri proprii, minore, de ordinul cititului de carti, cunoasterii lumii inconjuratoare prin experimentare si calatorie, sentimente fata de sine, alti oameni si obiecte, etc. Omul NU este un robot ci o fiinta cu constiinta.

Creierul omului nu a fost construit pentru aceasta evolutie rapida, asa inca, multi inca au ramas la capacitatea omului de a rationa si gandi logic precum erau cei de la inceputul anilor 1900. Iar o data ce omul ramane cu aceasi capacitate de ratiune si observa ca “uite cate ne ofera statul si afiliatii ei”, se incapataneaza si doreste mai mult. Are impresia ca evolutia societatii si a tot ce este se datoreaza muncii sale. Bine, asta, dupa ce am citit cele 10 strategii de manipulare ale lui Chomsky, este doar o creatie a clasei conducatoare.

Din cauza aceasta, civilizatia occidentala este una pur consumerista. Din cauza aceasta nu cred ca va mai rezista multa vreme. Si asta au spus si istoricii de seama, precum Neagu Djuvara (cat imi place de omul asta). Civilizatia occidentala este intr-un punct de agonie.

Tot din cauza aceasta capitalismul o duce atat de bine.

Singura dorinta a Statului capitalist este de a se extinde.

Iar omul dorind mai multe placeri, de multe ori nu baga in seama ceea ce se intampla in jurul sau. Miunciunile mass-mediei ajuta la aceasta parere personala. Indobitocirea si lipsa de educatie adecvata oferita de Stat ajuta de asemenea (tot Chomsky).

Si totusi, omul nu este constient de faptul ca avand atat de putin timp la dispozitie, nu poate sa incerce sau sa experimenteze placerile oferite de Stat si de coorporatii. Dar el vrea mai multe placeri…si, uimitor, Statul si coorporatiile i le ofera, stiind ca in modul acesta omul va ramane docil si va continua sa lucreze ca un robot, zi de zi, pana la varsta de 65 de ani, cand se va pensiona si va mai trai inca maxim 5-6 ani, si va muri. O viata pierduta in folosul Statului si a placerilor INUTILE.

Si acum o parere mai absurda: cum ar fi fost daca tehnologia ar fi evoluat treptat precum creierul uman? Ar fi fost mai calm, nu ar fi existat atatea razboaie (imi spune mama ca insusi ideea de a te razboi cu cineva este o caracteristica a gandirii de tip 1900, la fel si dorinta de acaparare a unor noi teritorii, doar de dragul resurselor pe care le ofera), posibil ar fi fost o democratie mai buna. Omul nu este constient ca nicio forma de guvernamant deja existenta si pusa in rpactica nu este sanatoasa, mai ales cand vorbim despre 6-7 miliarde de oameni pe toata planeta. Un stat nu poate controla nici 20 de milioane (haha, da, vorbesc de Romania), asa cum trebe, asa ca toata datoria clasei conducatoare trece de la “pentru popor” la “pentru mine”.

Iar il amintesc pe Chomsky. Spune el ca una din cele 10 strategii este acela de a-i impune omului in cap ca tot ceea ce i se intampla lui rau este din propria lui vina si nu a conducatorilor. Da, mama il sustinea pe Chomsky (uimitor, stie si despre el cate ceva). Acuma o citez pe mama “asa patim si noi [medicii de familie]. Ei ne spun ca noi suntem de vina, ca noi suntem cei din cauza carora economia nu functioneaza cum trebuie. Si o fac doar ca sa le vina lor banii!”

De ce se intampla ceea ce se intampla acuma: pentru ca omul si-a dat seama ca cei ce ne conduc sunt corupti. Deoarece capitalismul si globalizarea nu este solutia. Nu exista locuri de munca. Existenta noastra este legata de ce ne ofera coorporatiile si Statul, iar fara bani nu ne putem castiga acele “drepturi”, precum hrana. Omul vrea ceva nou. Dar ce este acel nou? Mai multe drepturi, mai multi bani, o viata mai buna creata pe scheme complicate. Complicat…

Ca si o concluzie, eu cred ca omul nu trebuie sa ceara mai multe, ci mai putine. Suntem o creatie a Mamei Naturi, a evolutiei si noi trebuie sa ne intoarcem la stadiul in care putem trai corect, omeneste. Secolul XXI este mult prea mult pentru noi. Totul a evoluat, in afara de capacitatea noastra de a putea intelege ceea ce se intampla. Suntem intr-un punct de auto-distrugere. Si e cam serioasa treaba. Eu personal, si la fel si mama nu-i dam civilizatiei occidentale mai mult de 10 ani. Ori va fi acaparata de catre o alta civilizatie, precum cea araba, ori se va transforma in ceva nou, precum s-a intamplat cu civilizatia elena care, in combinatie cu civilizatia orientala/persana s-a transformat in civilizatia bizantina. Vorbim despre sfarsitul unei civilizatii care a existat timp de 1600 de ani. Si, conform lui Neagu Djuvara, cam aceasta este varsta maxima a unei civilizatii. Pana-n 2000, dar de obicei nu mai este pura, fiind trecuta prin schimbari radicale,d atorate rebeliunilor si revoltelor si acceptarii unui pachet imens de informatii de la alte civilizatii.

Orice este posibil, dar oameni buni, sa nu cerem mai multe. Mai mult inseamna mai greu de controlat (dintr-un punct de vedere personal), mai usor de mintit si de prostit. Mai putin, inseamna stabilitate si liniste, mai usor de controlat din punctul meu ca si individ, mai usor de inteles si mai usor de adoptat si evoluat.

Citeste articolul complet pe CentrulDeCultura.wordpress.com