Profetia mayasa si deplasarea polilor axei Pamantului

Deplasarea polilor este evidentiata stiintific in prezent, iar consecinta este chiar schimbarea polilor magnetici ai Terrei, care este un fenomen natural ce are loc periodic, dar foarte putin sau deloc se vorbeste in mediile de informare. Drunvalo Melchizedek, unul din cei mai renumiti maestri contemporani specifica aceste lucruri in cartea sa ,,Uroborosul Mayas”. Iata ce spune…

Don Alejandro – unul dintre liderii spirituali ai mayasilor din prezent – spunea ca exista o profetie mayasa care spune ca va avea loc o deplasare a polilor fizici ai axei Pamantului, candva , in intervalul deSfarsit al timpului. Acest interval ar putea fi intre 2012 – 2015.

Ideea ca axa fizica a Pamantului s-ar putea deplasa intr-un alt loc, nu este noua. In anii 1930, Edgar Cayce, vestitul profet american, a facut aceeasi profetie. El spunea ca undeva dupa 1998, axa Pamantului se va deplasa in alt loc. El a dat si un loc exact, acesta fiind in Rusia la aprox. 16 grade de locul unde se afla in prezent( Cayce a facut aprox. 12.000 de preziceri pentru perioada 1920-1970 si s-a inselat doar o data).

O deplasare a polilor fizici debuteaza intotdeauna cu o deplasare a polilor magnetici, iar stiinta a sesizat ca in urma cu aproape 2000 de ani, campul magnetic al Pamantului a inceput sa slabeasca. Acum 500 de ani a survenit o schimbare dramatica in forta campului magnetic, intrucat acesta a devenit tot mai slab. Apoi, in urma cu 40 de ani, campul geomagnetic al Pamantului a devenit atat de slab, incat liniile de forta – care fusesera stabile un timp indelungat – au inceput sa se modifice si sa devieze. Acest lucru a dus la esuarea balenelor si a stolurilor de pasari migratoare care se conduc dupa aceste linii de forta . Din cauza schimbarii rapide a campului magnetic, s-au produs numeroase anomalii pe intreg Pamantul, cu forme de viata care nu mai reactioneaza conform tiparelor lor naturale.

Iata cateva pareri ale unor oameni de stiinta pe acest subiect: Peter Olson (Universitatea John Hopkins) a spus : ,,Timp de milenii, campul magnetic al Pamantului a fost aparatorul nostru( de furtunile solare), iar acum pare sa dispara.” John Shaw (Universitatea din Liverpool) remarca : ,,Campul magnetic al Pamantului slabeste cu rapiditate.” Jeremy Bloxham (Universitatea Harvard) a spus : ,,Intrebarea nu e daca acest lucru se va-ntampla (ajungerea campului magnetic la zero), ci cand se va-ntampla.”

In prezent campul geomagnetic al Pamantului slabeste si mai rapid. Se formeaza gauri in Antarctica, unde liniile magnetice pornesc din gauri, apoi se intorc, reintrand in gaura din care au iesit. Daca acest lucru continua, intr-un final, intregul camp geomagnetic al Pamantului se va intoarce in Pamant, iar campul magnetic al Pamantului va ajunge la zero. In 2011 aceiasi oameni de stiinta avertizau pe Internet ca anomaliile campului magnetic devenisera atat de mari, incat se temeau de posibilitatea unei inversari a polilor magnetici in orice clipa. Dupa 5 zile guvernul i-a obligat sa-si inceteze activitatea.

Stiinta cunoaste faptul ca, in urma cu mai putin de 13.000 de ani, a existat o deplasare a polilor fizici. Aceasta deplasare a coincis cu capatul opus al Precesiunii Echinoctiilor. Stiinta mai considera ca, inainte ca aceasta axa sa se deplaseze, Polul Nord se afla in zona Golfului Hudson si ca, in urma cu aprox. 25.625 de ani – exact in acelasi punct in care ne aflam, in acest moment din Precesiunea Echinoctiilor – polii fizici ai Pamantului s-au deplasat a doua oara.

Daca acest lucru nu e indeajuns de socant, stiinta considera ca deplasarea axei fizice a Pamantului in alt loc, dureaza doar 20 de ore – mai putin de o zi. Te trezesti intr-o dimineata si, intr-o singura zi, lumea ta este complet transformata. Doar ca un punct de referinta, mayasii sunt de parere ca deplasarea polilor fizici dureaza aproape 30 de ore.

Atunci cand i-am intalnit in Guatemala, in 2007, mayasii au mai recunoscut ca, in ultimii 26.000 de ani, polii fizici ai Pamantului s-au deplasat de doua ori. In inimile lor si in alte moduri tainice, aceste evenimente au fost inregistrate. Mayasii isi amintesc ce s-a intamplat si cum au reactionat oamenii la schimbarile rapide.

Pe de alta parte, un alt fapt este remarcat. Rezonantele Schumann milenii de-a randul au fost la o valoare stabila de 7,86 Hz, iar in ultimul timp acestea au inceput sa creasca. Acest fapt a fost evidentiat si de Gregg Braden care investiga acelasi lucru. Acesta sustine ca din inregistrarile facute de catre doua universitati din SUA, rezonanta Shumann era de cca. 9,6 Hz si continua sa creasca. Multi oameni considera aceasta ca respiratia Pamantului sau bataile inimii planetei. Gregg scria despre aceasta rezonanta si considera faptul ca ea va respecta Sirul lui Fibonacci si va continua sa creasca pana la valoarea de 13Hz( despre Sirul lui Fibonacci voi crea un articol separat si explicit,n.a.).

Oamenii de stiinta au mai observat ca, exact inainte de deplasarea polilor fizici ai Pamantului, are loc intotdeauna o inversare a polilor magnetici, urmata de o perioada in care campul geomagnetic este redus. Campul magnetic se opreste de tot si, pentru o perioada de timp, nu mai exista Polul Nord sau Sud, pana cand campul magnetic se reactiveaza. Aceasta perioada ar dura intre doua la patru saptamani. Dar pentru noi ramane o teorie, pentru ca nu am asistat la acest fenomen. Matematic vorbind acest lucru ar fi imposibil la masa Pamantului, ar necesita o forta enorma. Dar, Gregg Braden precum si alti oameni de stiinta au pus la punct o teorie in prezent recunoscuta ca plauzibila.

 Aceasta teorie suna astfel :

  Pamantul are o scoarta, groasa de aproape 5 pana la 30 de Km. Comparativ, ea se aseamana foarte mult cu coaja unui ou. Sub scoarta se afla mantaua externa, care este un strat de coronament, gros de aproape 100 pana la 200 de Km. Aceasta manta externa, e un strat alcatuit din roci, care fixeaza scoarta de restul Pamantului.

Cu ajutorul experimentelor efectuate de cateva universitati, oamenii de stiinta au descoperit insa ca mantaua externa este un strat stancos, doar atat timp cat exista campul geomagnetic. Daca ar fi ca acest camp sa ajunga la zero, dupa aproape 2-3 saptamani, mantaua externa ar deveni lichida, la fel ca titeiul.

In momentul in care aceasta manta externa devine lichida, ea separa scoarta de mantaua externa, permitandu-i scoartei sa se miste liber pe suprafata acestei substante lichide. Cand se intampla acest lucru, energia necesara pentru a deplasa scoarta Pamantului, in alt loc, se reduce la o mica parte din energia necesara deplasarii intregii mase a Pamantului.

Potrivit lui Don Alejandro, la utima deplasare a polilor, milioane de oameni au murit, doar pentru ca nu au inteles ce se petrecea. Tot el spune ca, daca oamenii nu inteleg ce se intampla si incepe sa le fie frica, pot muri cu usurinta. Daca oamenii nu isi fac griji, stau linistiti, relaxati, totul revine la loc, vazul iti revine, totul revine la normal. Don Alejandro mai spune despre 30 de ore de intuneric, care incep din momentul in care polii se deplaseaza, unii spun de 3 zile. Totul se intuneca si nu se vad nici macar stelele. Cu alte cuvinte orbim si, intrucat creierul si vazul nostru sunt foarte mult conectate fiziologic cu campul magnetic, acest lucru este posibil.

Asa cum a spus candva Meher Baba : ,,Nu iti face griji. Fii fericit.” Este clar ca aceasta este cea mai buna abordare a vietii, in acest moment. Respira din inima. Viata nu e ceea ce pare a fi; nici macar nu se apropie de ceea ce majoritatea parintilor nostri au crezut ca e adevarat. Suntem in pragul unei odisei fantastice, de reamintire despre noi insine.

Traim intr-un vis pe care mintea l-a cristalizat, in ceea ce numim Realitate. Credem ca ea e stabila si se poate schimba, doar conform cu legile fizicii. Mayasii considera ca, in curand, vei cunoaste o parte din tine insuti care e atat de straveche, incat depaseste stelele si planetele. Si ele sunt un vis – si, la fel ca atunci cand te trezesti dintr-un vis, intelegi ca nu era decat lumina sau, mai corect spus, nimic altceva decat constiinta pura.

      sursa : cartea ,,Uroborosul mayas” de Drunvalo Melchizedek

        Drum drept spre Lumina !

Sursa: http://burebista2012.blogspot.ro/

SISTEMUL SOLAR SE DEPLASEAZA MULT MAI INCET

NASA a primit date surprinzatoare de la o sonda spatiala, trimisa pentru a cerceta limita externa a sistemului nostru solar. Datele furnizate de IBEX dau peste cap 25 de ani de cercetare in astrofizica.

Sonda IBEX, care avea misiunea de a cerceta limita dintre sistemul nostru solar si spatiul cosmic intergalactic, a furnizat savantilor informatii neasteptate.

Tot ce credeau pana acum astrofizicienii despre aceasta zona “limitrofa” misterioasa este gresit.

Astfel, sistemul nostru solar se deplaseaza prin spatiu mult mai incet decat se credea pana acum. De aceea, el nu formeaza echivalentul unui boom sonic (“bow shock”), care sa determine aparitia unei zone cu gaz sau plasma, care sa protejeze sistemul solar in deplasarea lui prin spatiu.

“Un boom sonic este produs de un avion care depaseste viteza sunetului”, explica David McComas, cercetator principal al misiunii IBEX. “Efectul se produce pentru ca aerul din jurul avionului nu se poate da deoparte suficient de repede. Rezulta o unda de soc”.

Asta credeau savantii ca se intampla si cu sistemul nostru solar, mai exact cu heliosfera (zona unde incepe spatiul intergalactic si dispar emisiile solare).

Dar, potrivit datelor furnizate de IBEX, heliosfera se deplaseaza cu numai 23.246 metri/secunda, astfel incat nu poate forma o unda de soc, ci mai curand un “val”, asa cum o barca formeaza in fata ei un mic val, cand se deplaseaza prin apa.

“Va trebui sa rescriem zeci de ani de cercetare stiintifica. Deja intelegem ca noile date au implicatii deosebite privind propagarea razelor cosmice in sistemul nostru solar si modul in care acestea pot afecta calatoria in spatiu”, declara McComas, citat de Daily Mail.

Informatiile oferite de IBEX au demonstrat savantilor si faptul ca vantul interstelar bate cu 3.129 metri/secunda mai incet decat fusese masurat initial.

Sursa: http://piatza.net

Astronomii au descoperit planete rare, ce se deplasează cu viteze uluitoare prin Univers

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic

Acum şapte ani, astronomii au observat pentru prima dată o stea din galaxia noastră ce se deplasa prin spaţiu cu o viteză extrem de mare – 2,4 milioane de kilometri pe oră. Surprinzătoarea descoperire i-a făcut pe astronomi să se întrebe dacă aceeaşi viteză ar putea fi înregistrată şi de planete. După şapte ani de cercetări, oamenii de ştiinţă au aflat răspunsul.

Specialiştii au descoperit planete ce se deplasează prin spaţiu cu viteze uluitoare, de până la 50 de milioane de kilometri pe oră.

“Aceste planete cu viteză-warp sunt printre cele mai rapide obiecte din galaxia noastră. Dacă am trăi pe una dintre ele, am fi martorii unei călătorii fantastice dinspre centrul galaxiei spre marea întindere a Universului”, a explicat Avi Loeb, astrofizician la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian.

“Cu excepţia particulelor subatomice, nu cunosc nimic altceva în galaxia noastră care să atingă o viteză la fel de mare ca cea cu care se deplasează aceste planete”, a adăugat Idan Ginsburg, coordonatorul studiului.

Aceste corpuri rapide, numite “planete hiperrapide” (hypervelocity planets în engleză), sunt create în urma unui proces similar cu cel ce duce la apariţia stelelor hiperrapide. Astfel, un sistem solar cu două stele se apropie prea mult de gaura neagră gigant aflată în mijlocul galaxiei. Forţele gravitaţionale puternice separă cele două stele, una fiind “aruncată” cu viteză mare în direcţia opusă găurii negre, pe când cealaltă este capturată de gaura neagră.

În cadrul acestui studiu, cercetătorii au simulat ce s-ar petrece dacă una dintre aceste stele ar avea una sau două planete orbitând la o distanţă mică. Oamenii de ştiinţă au descoperit că steaua “aruncată” cu viteză ar purta aceste planete cu ea de-a lungul călătoriei. Planetele celei de-a doua stele, cea capturată de gaura neagră, ar fi separate de steaua lor şi aruncate în spaţiul interstelar cu viteze uluitoare.

Cercetătorii estimează că, în mod normal, aceste planete ar atinge viteze de 11-16 milioane de kilometri pe oră, însă ar exista şi câteva excepţii, ce ar putea atinge viteze de câteva ori mai mari.

Tehnologia actuală nu ne permite să detectăm planetele hiperrapide, deoarece sunt prea puţin luminate, se află la distanţe mari de noi şi sunt extrem de rare. Singura şansă de observare a unei astfel de planete ar fi detectarea unei stele hiperrapide, urmând ca aceasta să fie urmărită pentru a detecta un moment în care se întunecă parţial, când planeta hiperrapidă trece prin faţa sa.

Oamenii de ştiinţă care au efectuat această cercetare au concluzionat cu o glumă: “Agenţiile de turism ar putea crea pachete conţinând călătorii pe planetele hiperrapide, pentru a atrage persoanele foarte aventuroase”.

Sursa: Harvard

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

11/16/2011 - Luna verificata ca este in alt loc - "anomalie lunară" - Planeta X / Tyche / Nemesis ar trebui să fie 30AU

Se explică în această lucrare de la Universitatea Cornell că acestea nu pot explica de ce luna afiseaza un "fenomen de accelerare".

Ei fac calcule bazate pe locaţie de "X" .. X fiind punctul de la distanţă în cazul în care ar trebui ca"planeta x / nemesis / Tyche" este situata.

Acest document recunoaşte două lucruri ..

1. Luna se confruntă într-adevăr,cu o accelerare în excentricitate în timpul orbitei sale in jurul Pamantului - modelele actuale din miezul Pamantului / miezul sateliţilor nu corespund sau să explice acest lucru.

2. Profesioniştii din industria - oamenii de stiinta de la Universitatea Cornell, de exemplu - sunt utilizaţi "X", ca în (planeta x, Nemesis, Tyche), în încercarea de a explica ca ceva se întâmplă cu orbita Lunii / pământ.

Ce spune acest lucru pentru mine, este faptul că rapoartele din întreag anul trecut, despre "ceva" ca fiind în neregulă cu orbita sateliţilor .. cu uptick mare în activitatea de cutremure, cu creşterea notabilă a erupţiilor vulcanice .. cu decese inexplicabile ale animalelor in masă, cu compasul care se deplasează de la nordul magnetic, cu Aurora, în sud, cu creşterea masiva a furtunilor , cu probleme ciudate ale satelitilor  de a cadea  din nou pe pământ - tot ceea ce sună pentru mine ca o problemă de gravitate pământeana, geomagnetismului - chiar dacă sumară finală spune "artefacte de prelucrare a datelor în" "non-gravitaţional", sau ... ei nu au luat alte evenimente aici pe terra în considerare.

Oamenii de stiinta iau in calcul toate unghiurile se pare .. inclusiv ireal "Planeta X".

Sursa: sincedutch.wordpress.com

Maşina zburătoare, mijlocul de transport al viitorului. Când vom putea conduce un astfel de vehicul - FOTO, VIDEO

Maşina zburătoare, un dispozitiv de deplasare care este prezent în multe producţii cinematografice, ar putea deveni realitate curând. Autorităţile din Statele Unite au aprobat un model de astfel de maşină.

Maşina zburătoare, mijlocul de transport al viitorului. Când vom putea conduce un astfel de vehicul

Terrafugia Transition este un avion cu două locuri care poate atinge viteza de 185 de kilometri pe oră şi necesită numai 20 de ore de antrenament pentru a putea fi pilotat, scrie dailymail.co.uk.
Atunci când este folosit ca maşină, vehiculul care valorează 250.000 de dolari poate atinge viteza de 104 kilometri pe oră.
Aripile avionului se pliază în 30 secunde, iar maşina zburătoare poate încăpea cu uşurinţă într-un garaj. Vehiculul poate fi alimentat cu combustibil de la benzinărie, scăzând astfel cu mult costurile.
Inventatorul Terrafugia a comparat maşina sa zburătoare cu un robot din filmele "Transformers".
Administraţia americană pentru Siguranţa Transportului pe Autostrăzi a anunţat câteva derogări deplasarea maşinii pe drumurile din ţară. Autoritatea pentru Aviaţie Civilă a confirmat că acest lucru va uşura procedura de primire a aprobărilor pentru circulaţia în Europa.

Proiectul Terrafugia Transition a început în anul 2006, iar anul trecut a fost la un pas de eşec deoarece au fost cerute schimbări de design în valoare de aproape 14 milioane de euro. Printre modificările cerute se numără un sistem de control al stabilităţii şi cauciucuri care pot fi folosite atât pe drumuri cât şi pe piste de aterizare şi decolare.
Două prototipuri ale maşinii zburătoare sunt aproape finalizate, iar anul viitor va începe producţia de serie.
Sursa: mediafax.ro