Se afișează postările cu eticheta DUHURILE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DUHURILE. Afișați toate postările

duminică, 30 decembrie 2012

Sunt duhuri în casa ta?


Spirite, duhuri, fantome, case bântuite... Sună sinistru și înfricoșător. Totuși, nu ar trebui să le privim cu teamă. Dacă, în filme, sunt prezentate ca surse de rău, în viața reală, ele pot fi chiar protectoare.

Fiecare dintre noi a trecut, la un moment dat, prin suferința trecerii în neființă a unei persoane dragi. Există chiar și legende potrivit cărora sufletele trecute în lumea cealaltă ar mai poposi printre noi o vreme, timp în care încearcă să-și facă simțită prezența în diferite moduri. Nu puțini sunt aceia care spun că, la scurt timp după pierderea unei ființe apropiate, au simțit că sunt în compania cuiva în aceeași încăpere, fără să mai fi fost cineva prezent. Sunt și povești referitoare la senzația de atingere. Ba chiar unii spun că au simțit mirosuri specifice sau adieri ușoare. Deși sunt privite drept legende, toate mărturiile au un punct comun, ce pare să nu aibă nicio legătură cu autosugestia, prezența spiritelor.

De ce sunt printre noi

Printre obiceiurile păstrate din străbuni, după ritualul de înmormântare, este și acela de a lăsa în camera răposatului un pahar cu apă și o felie de pâine sau un blid cu mâncarea preferată a aceluia. Se spune că, până la slujba de 
40 de zile, sufletul merge prin locurile lui dragi, să-și ia adio. Pe de altă parte, cei ce şi-au găsit sfârşitul în accidente, în mod violent sau au fost ucişi, nu-şi dau seama că au trecut în nefiinţă. De aceea, încearcă în fel şi chip să-şi facă simţită prezenţa. Aceste entităţi sunt cunoscute ca spirite legate de Pământ. Ele nu au reuşit să vadă lumina şi să o urmeze în lumea de dincolo. Prin urmare, continuă să-şi petreacă zilele printre cei dragi, refuzând cu încăpăţânare să plece, convinse fiind că sunt încă vii. De aceea, când dau semne, nu trebuie privite cu spaimă, ci trebuie ghidate către lumina veşnică, către calea spre lumea de dincolo.

Aşa îţi arată că sunt în preajmă

O uşă scârţâie sau se trânteşte dintr-o dată, simţi o boare în preajmă... 
Îţi zici că s-a făcut curent, deşi îţi dai seama că nu avea de unde. În plus, nu e nimeni în casă. Nu te speria! Semnul crucii şi o rugăciune spusă în gând pot face minuni pentru starea ta de spirit. Mai mult, e bine ca în orice casă să existe mereu la îndemână un pic de tămâie şi apă sfinţită. Căci nu se ştie niciodată când...
...animalul de companie se agită. Urmăreşte un punct fix, aparent imaginar, se agită, scoate sunete ciudate şi nu se linişteşte nicicum. Poate deveni chiar agresiv cu propriii stăpâni şi încearcă din răsputeri să le transmită ceva. Spiritele găsesc o cale de comunicare cu animalele de companie şi le folosesc drept mesageri.

...auzi şoapte, melodii. Nu trebuie să te gândeşti că ai luat-o razna. E posibil ca spiritul legat de Pământ să fie însoţit de altele. Nu te mira dacă, în timp ce asculţi un cântec, gândul fuge brusc la cineva decedat. Poate că vor să te prevină în legătură cu un eveniment ce va să vină. Aşa că e mai bine să le mulţumeşti şi să fii atentă la mesaje.

...pocneşte mobilierul, trosnesc electrocasnicele. E firesc ca lemnul să se contracte la deviaţii de temperatură. La fel se întâmplă şi cu aparatele din casă. Dar, când becurile pâlpâie fără motiv, imaginile de pe televizor sunt bruiate brusc, fără ca vecinii să umble la cablu, radioul porneşte singur, la ore fixe, fără să fi fost astfel setat, atunci înseamnă că un duh sălăşluieşte printre noi.

...se stinge candela. În popor, se spune că e semn rău. Se mai întâmplă ca flacăra să fie deranjată de câte o adiere, chiar dacă nicio sursă de vânt nu a fost în preajmă. Când se stinge de tot, e bine să împrăştii apă sfinţită în casă şi să tămâiezi locuinţa. Ai grijă mereu să fie camerele cât mai luminate, cu lumină naturală.

..sună telefonul. 
Există şi relatări referitoare la primirea unor apeluri telefonice şi chiar a unor mesaje din partea unor persoane decedate. Sunt fenomene inexplicabile, dar se întâmplă.

...stă ceasul. 
Mulţi au experimentat starea de uimire, când au observat că ceasul de perete s-a oprit exact la ora la care şi-a dat sufletul cineva drag. Apoi, la fel de straniu, după o vreme, a pornit din nou. 

...îţi merge rău. Simţi mereu nevoia de a fi într-un loc anume. Depresia care a pus stăpânire pe tine nu dispare nicicum. Totul merge din rău în mai rău şi pe orice pui mâna strici. Te simţi bolnav şi nimeni nu găseşte o explicaţie. E indicat să faci o sfeştanie în casă şi să mergi să stai de vorbă cu un preot duhovnic.

Material preluat din revista Libertatea pentru Femei


miercuri, 18 mai 2011

POVESTIRE: DUHURILE NECURATE pun STĂPÂNIRE pe SUFLETUL și TRUPUL MULTORA

Duhul cel necurat si-a facut aparitia iarasi in lume punand stapanire pe sufletul si trupul multora. Aceste blestematii au intrat ca alcoolul si nicotina in sange la multi si cred ca nu ar putea trai fara otrava aceasta a placerilor lumesti. Spitalele, puscariile sunt pline din cauza acestor placeri vinovate.
Acum cativa ani in urma am vazut o intamplare foarte trista. O doamna imbracata in doliu, slabita si suferinda, povestea unui prieten al meu durerea ei de mama. Avusese o singura fata care-i murise in urma unei raceli de la un bal. Dupa ce a ingropat-o, timp de doua saptamani mama moartei era ingrozita de un vis inspaimantator, caci se scula totdeauna tremurand din somn si nu mai putea dormi cu nici un chip. Dupa ce se duse la doctor, acesta ii dadu niste pastile de dormit, insa fara nici un folos, caci visul acela ingrozitor pe care il avea in fiecare noapte o chinuia mai rau, fiindca nu putea nici sa se mai trezeasca din somn din cauza pastilelor.
Ea venise la prietenul meu, care era preot, sa-i citeasca rugaciuni, sa nu mai viseze asa, ca nu mai putea de frica. Ea ii povesti preotului visul care o chinuia zicand: “O visez, parinte, asa cum era in viata, dar mai ales jucand, muzica canta si lume multa danseaza. Nu dupa mult timp vin niste tineri negri inalti drept la fiica mea, o iau si incepe fiecare sa danseze cu ea. Dupa un timp o pun sa joace singura, un joc tiganesc, un fel de cazaceasca ruseasca si nu o lasa deloc sa se odihneasca. Cand oboseste o lovesc cu bicele pana cand ii rup hainele de pe ea; cade jos, o ridica in bataie si din nou o pun sa danseze toate dansurile moderne in strigatele lor de bucurie. Asa o chinuiesc mereu, iar eu cand o vad astfel batuta si chinuita, mi se rupe inima, parinte. Tip si strig, sar, tremur din somn si nu mai pot dormi nicidecum, nu mai sunt buna de nimic.
Preotul o intreba atunci: “A dansat fiica dumitale in viata? Femeia ii raspunde:”Da, ii placea mult sa se duca la baluri, serate si la toate jocurile. De multe ori mergeam si eu cu ea, numai de dragul ei, era frumoasa, invatase carte multa si dansa asa de elegant, ca toti o curtau. Ii facea mare placere sa joace, ii placea viata, parinte.
“Din ce cauza a murit? intreaba preotul. “A racit la un bal – zise femeia  eu n-am fost atunci, a dansat mult, a transpirat si a racit, era prea pasionata, era tanara, parinte, cand a murit implinea 21 de ani. Preotul o intreba: “La inmormantare au venit si prietenii ei de dans?
“N-a venit nici unul, desi am luat muzica si a cantat pana la mormant, si a cantat tot ce-i placea ei.
“Dar de ce n-ati luat un cor de la biserica, sa cante rugaciuni si cantece sfinte de iertare a pacatelor?
“A fost si ideea aceasta parinte, dar n-au vrut rudele, motivand ca nu este si toba la cor ca s-o auda lumea. Omul la intristare nu stie ce face. Nu stiu de-o va ierta Dumnezeu, ca mai mult eu sunt de vina, parinte.
Sursa: Ortodoxia