Mister paranormal dezlegat: De ce vindecatorii vad aura?

Stiinta moderna dezvaluie rand pe rand, secretele lumii mistice, confirmand fpatul ca omul este in fapt, o fiinta extraordinara.

Sinestezia...

O echipa de cercetatori de la universitatea Granada din Spania a descoperit ca majoritatea indivizilor care sustin ca pot vedea aura oameilor - si pe care in mod traditional ii numim “vindecatori” – traiesc de fapt un fenomen neuropsihic ce este cunoscut sub numele de “sinestezie”.

Noul studiu, publicat in Jurnalul Consciousness and Cognition, explica pentru prima data fenomenul ezoteric al aurei, adica un presupus camp de energie luminoasa care radiaza si care inconjoara o persoana, precum o aura si este imperceptibila pentru majoritatea fiintelor umane.

Neurologia arata ca sinestezia se manifesta ca legaturi sinaptice incrucisate ce se petrec in creierul oamenilor ce prezinta astfel de capacitati.

“Aceste conexiuni extraordinare ii ajuta pe sinestezi sa stabileasca anumite conexiuni intre zone ale creierului care in mod normal nu sunt interconectate”, spune profesorul Gómez Milán, conducatorul acestui studiu. „Foarte multi <> care pretind ca pot vedea aura oamenilor prezinta astfel de activitati cerebrale”.

In alte cuvinte acesti oameni prezinta legaturi sinaptice diferite, de cele ale oamenilor “normali”. Astfel, in cadrul procesului sinestezic, regiunile creierului care sunt responsabile pentru procesarea fiecarui stimul senzorial sunt foarte intens interconectate.

Sinestezia este un fenomen neuropsihologic care presupune un amestec intre simturi. In cadrul procesului de sinestezie, regiunile creierului care sunt responsabile pentru procesarea fiecarui stimul senzorial sunt foarte intens interconectate. In acest mod, oamenii cu aceasta capacitate pot vedea, auzi sunte sau simti gusturi sau pot sa asocieze o anumita persoana cu o anumita culoare, iar conexiunile neuronale responsabile pentru identificarea acestor trairi se produc simultan.

Ce este de fapt puterea vindecarii?

„Dar nu in mod neaparat toti vindecatorii au capacitati sinestezice, desi fenomenul este des intalnit printre ei”, explica cercetatorii. „Cam aceleasi trairi le experimenteaza si artistii sau pictorii, de exemplu”.
In cadrul acestui studiu, cercetatorii au intervievat cuonoscuti vindecatori ca Esteban Sánchez Casas, care mai este cunoscut si ca El Santón de Baza.

„Foarte multe persoane ii atribuie lui El Santón o multime de abilitati paranormale, cum ar fi capacitatea sa de a vedea aura, dar de fapt este un caz clar de sinestezie”, spune cercetatorul Gómez Milán.

Echipa sa de oameni de stiinta a aflat ca El Santón prezinta sinestezie chip-culoare, adica zona creierului care este responsabila cu recunoasterea chipurilor este interconectata cu cea responsabila pentru procesarea culorilor; atunci cand o persoana este capabila sa vada si sa simta cum o alta persoana sufera sau este supusa unei dureri, se produce o sinestezie de tip atingere-oglinda"; de asemenea empatia crescuta, adica abilitatea de a simti ceea ce simte cealalta persoana este tot o forma de sinestezie.

Acest fenomen este o capacitate care ii ajuta pe sinestezi sa conecteze mai bine cu oamenii, cu sentimentele lor si cu tot ceea ce traiesc. Ei pot decodifica emotii si pot sa „citeasca” durerea.

Unii vindecatori au abilitatea si atitudinea de a-i face pe ceilalti sa creada in puterea lor de a vindeca alti oameni, dar de multe ori, „puterea” lor inseamna deceptie fiindca sinestezia nu este o putere extrasenzoriala ci o perceptie subiectiva si in acelasi timp diferita de comun si imbogatita de simbolistica mistica, a realitatii.

Vindecatorii au practic capacitatea de a-i ajuta pe oameni sa isi acceseze forta proprie de vindecare, iar actiunea lor este mai degraba un „efect Placebo”.

Cu toate acestea, astfel de studii demonstreaza ca fiinta umana este fascinanta si ca mintea umana este capabila de mult mai mult, decat am putea crede. Alte studii efectuate de neuropsihologi au atestat faptul ca un om normal nu isi foloseste decat 16% din capacitatea sa neuronala.

Sursa: www.garbo.ro

Puteri Paranormale.

Asul din mâneca serviciilor secrete

Cititul gândurilor, mutatul obiectelor de la distanţă, prezicerea evenimentelor din viitor. Multă vreme au fost privite cu superioritate de cei care se cred cât de cât intelectuali. Motivul? Insuficienţa dovezilor ştiinţifice. Adevărul? Dacă te uiţi în trecut, vezi că asemenea capacităţi paranormale au fost constant folosite în scopuri militare şi politice, iar guvernele au alocat fonduri uriaşe pentru cercetări secrete. Dar ce modalitate mai bună de a ţine publicul la distanţă decât discreditarea adevărului? 

Cel mai dotat paranormal din secolul XX
Noiembrie 1939. Polonezul evreu Wolf Messing se refugiază în URSS, sătul de teroarea nazistă. Condiţiile au devenit dificile chiar şi pentru el, deşi e înzestrat cu puteri extrasenzoriale. Cu ajutorul lor devine celebru în Uniunea Sovietică. „Înarmat“ cu ele, se duce direct la Stalin. Pentru a-l convinge, fură întâi 100.000 de ruble de la Gosbank, din Moscova.
Ajuns în faţa ghişeului de la bancă, Messing scoate dintr-un carnet o foaie albă de hârtie pe care o întinde casierului. Casierul priveşte hârtia, deschide fişetul şi îi aşază frumos în geantă cele 100.000 de ruble. Wolf Messing îi mulţumeşte şi se prezintă cu geanta burduşită chiar la cabinetul omului desemnat de Stalin să supravegheze experimentul. Cum a reuşit totul? Îi transmisese mental casierului să-i aducă uriaşa sumă.
Messing pune la cale un alt experiment celebru. Promite că va pătrunde în biroul lui Stalin, trecând de gărzile de la intrare, care primesc ordin să nu-i permită accesul. Stăpân pe el, se apropie de birou, trece pe lângă păzitorii care se retrag respectuoşi, iar persoana care era de serviciu îi deschide larg uşa.
Stalin, stupefiat, se trezeşte cu Messing în încăpere. „Am sugerat mental gărzilor că sunt Beria, şeful Poliţiei secrete sovietice“ - persoană care intra de obicei nestingherită la Stalin. Aceasta este explicaţia temerarului.
În 1940, înaltul oficial sovietic Nikolai Bulganin îl solicită pe Messing să-i găsească o servietă pierdută în care avea documente ultrasecrete. Aflat în biroul lui Bulganin, Messing vizualizează un pod peste micul râu din apropierea unei biserici. Şi vede clar – servieta se află sub pod.
Messing a prezis că în cazul în care atacă Uniunea Sovietică, Hitler va fi înfrânt în ziua de 4-5 mai. Nu-i de mirare că liderul nazist pusese un premiu de 200.000 de mărci pe capul său. Tot Messing i-a prezis în 1940 lui Stalin că, în pofida tratatului de neagresiune semnat cu Hitler, Germania va ataca URSS. Celebrul clarvăzător polonez a dorit să se supună experimentelor ştiinţifice, dar cercetătorii ruşi erau îngroziţi de ameninţările partidului comunist aflat la putere şi nu au ajuns la nicio concluzie.

Criminali la distanţă 
Michael Echanis, soldatul american antrenat în proiectul de experimente paranormale Jedis, era cel mai bun dintre toţi colegii lui. Putea să omoare o capră în mai puţin de un minut. O privea câteva secunde în ochi şi animalului începea să-i curgă sânge din nări, îi ieşeau spume la gură până când, cutremurat de spasme, se prăbuşea la pământ. Dar gloria lui Echanis, binecunoscut pentru experienţa în lupta corp la corp şi calităţile sale psihice, a durat până când acesta s-a îmbolnăvit de inimă şi s-a retras din proiect. Proiectul Jedis a fost întrerupt în anii ’70, din cauza neliniştilor pe care le-a provocat.
Unii au renunţat din considerente religioase, alţii au spus că este total iraţional şi n-are nimic de-a face cu războiul – scop pe care acesta îl invocase iniţial – ci mai curând cu Evul Mediu. Totul a pornit în anii ’60, când savanţii americani au descoperit că focalizarea gândurilor negative sau răzbunătoare asupra drojdiei de bere îi inhibă dezvoltarea. Din 194 de mostre testate, 151 s-au oprit din creştere, chiar dacă cei care gândeau negativ asupra lor se aflau la kilometri distanţă! Cum să lase să le scape o asemenea armă – s-au gândit reprezentanţii spiona-jului american? Un asasin care să nici nu se afle la locul crimei era varianta perfectă pe care şi-o puteau imagina.
L-au contactat chiar şi pe binecunoscutul ocultist Uri Geller, pe atunci foarte tânăr, căruia i-au cerut, ca expe-riment, să omoare un porc. Acesta i-a refuzat indignat: „Mi-au cerut să omor un porc, folosind doar puterea gân-dului. Am fost şocat. Iubesc animalele şi, în altă ordine de idei, nu-mi voi folosi niciodată calităţile psi pentru a face rău. M-am ridicat imediat de la discuţii şi am părăsit biroul, n-am mai vrut să ştiu nimic de ei. Dar, repet, solicitarea a existat“ – a declarat el.

„Remote viewing“ vede clar 
Uri Geller n-a vrut să omoare un porc, în schimb a participat la alte experimente paranormale realizate de americani. În anii ’70 - ’80, se derulează un proiect secret condus de mai multe agenţii americane civile şi militare, care urmăresc testarea capacităţilor paranormale ale diverşilor mediumi mai mult sau mai puţin celebri la acea vreme. Se numeşte Star Gate şi are drept scop folosirea „armelor paranormale“. Sediul proiectului este Institutul de Cercetare Stanford, din Menlo Park, California.
Uri Geller, Ingo Swann, Pat Price, Joseph McMoneagle şi alţi mediumi au fost implicaţi în experimentele din 1974, când tehnica numită remote viewing i-a ajutat să deseneze schiţa unei baze militare sovietice aflate la mii de kilometri distanţă.
Fostul poliţist Pat Price a descris detaliat o locaţie militară situată în nordul munţilor Urali. Pus să spioneze cu ochii minţii baza din Semipalatinsk, Price a descris sferele de 20 de metri diametru şi macaralele uriaşe construite cu ajutorul unor tehnici speciale pentru a sigila containerele cu bombe nucleare. Fotografiile din satelit au arătat ulterior că informaţiile furnizate de Price erau cât se poate de corecte.
Price a murit în 1975, în circumstanţe misterioase. Colegii lui sunt convinşi că servicile secrete ruse au fost implicate în acest deces. Cu atât mai mult cu cât ruşii, împreună cu aliaţii lor din Est, în special cehii, au fost primii care au început să studieze „vederea la distanţă“ în scopuri militare.

Spionii ruşi fură documente fără să le atingă
Într-o scrisoare din 1973 către psihologul Gene Kearney de la Harvard, cercetătorul Igor Vladsky divulgă existenţa unei baze de cercetare psihică strict secretă din nord-estul Leningradului, cu numele de cod Cutia Neagră. La vremea respectivă, sovieticii deja erau capabili să fure documente aflate la mare distanţă sau să defecteze anumite echipamente.
Raportul din 1975 care prezintă ultimele descoperiri ale cercetării parapsihologice cehe şi sovietice discută pe larg despre PK (psihokinezie). Textul menţionează numele celor mai cunoscuţi parapsihologi: Kulaghina, Vinogradova şi Ermolaev. Despre Kulaghina afirmă că are capacitatea de a afecta ţesuturile vii şi e posibil să şi-o exercite şi asu-pra ţintelor umane.
Puterea Vinogradovei de a muta obiecte şi capacităţile levitaţionale ale lui Ermolaev puteau fi folosite pentru a activa sau dezactiva sursele de curent, pentru a fura documente militare ori software. Din punct de vedere psi-hokinetic, nu-ţi trebuie prea multă forţă pentru a distruge un circuit din sistemul de ghidare al rachetelor sau pen-tru a distruge un capilar în creier. Comandanţii unităţilor de rachete americane au fost înspăimântaţi, deoarece posibilitatea ca ruşii să facă nefuncţionale rachetele balistice SUA fie în silozurile lor, fie în zborul spre ţintă, ar distruge capacitatea de intimidare nucleară americană. Din acest motiv, au fost investite fonduri uriaşe în crearea de baze secrete de antrenament parapsihologic.

Americanii revin în forţă
În 1978 e înfiinţat Grill Flame, Programul Ministerului Apărării american pentru CRV (Controll Remote Vie-wing), condus de DIA (Defense Intelligence Agency), la care participă şi alte agenţii de informaţii ale statului. Iniţial, ştiu de el doar 12 persoane din Pentagon şi oficialităţile Serviciilor Secrete. Aceştia sunt însărcinaţi să spi-oneze un consul american din zona Mării Mediterane, de unde se ştie că ruşii extrăgeau informaţii. Au descoperit un post de ascultare rus vizavi de consulat, precum şi o echipă americană care îi supraveghea deja pe ruşi prin mijloace electronice.
În 1979, Joe McMoneagle, un renumit spion psihic care făcea parte din acest program, a văzut pe malul Mării Mediterane o lumină verde, pe care el o asocia cu radiaţiile nucleare. S-a auzit apoi că în acea regiune un bom-bardier american pierduse o bombă atomică. Grupul a mai primit misiunea de a prevedea locul de impact al că-derii staţiei spaţiale Skylab, şi a reuşit să îl localizeze corect, în vestul Australiei. Tot aceştia au mai descoperit prin clarviziune şi locul în care s-a prăbuşit un elicopter american, într-o regiune îndepărtată din Peru, şi trupurile arse ale pilotului şi copilotului.

Manipulare politică la ordinea zilei
Chiar dacă, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, informaţiile legate de acest subiect nu mai sunt la fel de numeroase, unele mai ajung până la noi. Nu mai departe de luna februarie din acest an, revista Rolling Stone a publicat un articol care dezvăluie faptul că armata americană a ordonat soldaţilor antrenaţi pentru „operaţiuni psihologice“ să manipuleze politicienii care vizitau ţara, pentru a obţine mai multe trupe şi bani pentru război.
„Rolul meu în manipularea psihologică – îi spune locotenentul-colonel Michael Holmes, şeful echipei, repor-terului Rolling Stone, este să mă joc cu minţile oamenilor, să fac duşmanii să se comporte cum vrem noi“. Atunci când a primit ordin să facă asta şi faţă de oameni politici americani, Holmes a refuzat, pe motiv că este ilegal – şi a trebuit să suporte consecinţele. A fost sancţionat! Acesta este doar un exemplu care arată că tehnicile paranor-male sunt încă foarte activ folosite în scopuri militare şi politice, chiar dacă opinia publică e în continuare educată să le ia în derâdere.

Cum te afectează pe tine
În pofida superiorităţii suficiente în legătură cu tot ce ţine de paranormal, pe care o afişează şefii marilor trusturi media, ei sunt perfect conştienţi de ea şi chiar o folosesc din plin. Doar nu eşti atât de naiv să mai crezi că jurnalismul are drept scop doar informarea! Cu ceva timp în urmă, când situaţia de la reactoarele nucleare japoneze de la Fukushima era critică, Masaru Emoto, renumitul om de ştiinţă care a studiat proprietăţile apei, a propus un experiment inedit: rugăciune la unison asupra apei de la reactor. Cu toţi oamenii de pe planetă la unison. O ştire de excepţie, care dacă ar fi fost preluată de media internaţională, ar fi putut avea efecte miraculoase. Dar omenirea, cu toate că dispunea de acest instrument, nu l-a putut folosi. Pe pagina principală a site-ului CNN, de exemplu,  continuau să rămână, în legătură cu Japonia, speculaţii sterile. De ce? Pentru că media are alt scop. Acela de a transmite oamenilor stări de neputinţă, deprimare, violenţă, răutate, egoism. Ştirile sunt toate despre nenorociri. Emisiunile scot la iveală toată mizeria umană. Filmele evocă, în mare măsură, teroarea şi violenţa. Telenovelele educă oamenii către relaţii sociale lipsite de orice orizont spiritual. Nici nu mai ai timp să te temi de eventualii terorişti paranormali, deoarece manipularea subconştientului tău se petrece în fiecare secundă. Cineva naiv spunea că nu vrea să lucreze cu sugestii, pentru că nu ştie cât de puternice pot fi. Dar el nu-şi dădea seama că este bombardat cu sugestii la fiecare pas făcut pe stradă, printre panourile publicitare. De altfel, nici nu trebuie să te ridici din fotoliu, când butonezi telecomanda la televizor, ca să „lucrezi“ cu sugestii. Negative, din păcate. Aşa că, dacă vrei să te ţii la adăpost de manipulare, nu ai altă soluţie decât să creezi un câmp puternic opus, în fiinţa ta. Renunţă la vizionarea emisiunilor inutile. Cultivă gânduri cât mai luminoase. Transformă-ţi rezonanţa întregii tale fiinţe atât de mult în bine, încât orice sugestie negativă care trece pe lângă tine să nu te poată atinge. Aminteşte-ţi că în univers totul este rezonanţă. Acolo unde nu găsesc „teren fertil“, sugestiile negative nu pot fi plantate.

de Alexandra David
Yoga Magazin 75/2011

SURSA: http://www.yogamagazin.ro/articol/680/puteri-paranormale.-asul-din-mneca-serviciilor-secrete.html

http://ascensiuneaspiritului.blogspot.ro/

Premonitie INCREDIBILA: Si-a pictat VIITORUL SOT inainte de a-l cunoaste

S-a casatorit cu barbatul din vis

In 2009, Chloe Mayo a pictat un tablou al unui barbat pe care l-a visat alaturi de ea, tinandu-se de mana. Doua luni mai tarziu, tanara l-a cunoscut pe Michael Goeman.

Nu mica i-a fost mirarea cand a constatat ca acesta semana izbitor cu barbatul pe care l-a visat si mai apoi i-a pictat fata foarte clar intr-un tablou. Cei doi indragostiti s-au casatorit la trei ani de la prima intalnire.

Initial, Chloe a pictat tablou din dorinta de a-si infrumuseta peretii locuintei. A desenat intai copacul si sarutarile care cadeau apoi siluetele celor doua personaje. Ultimele adaugate au fost fetele lor.

In cautarea iubirii, Chloe si-a facut un cont de un site de matrimoniale si a inceput sa faca schimb de mesaje cu Michael.

Dupa ce s-au cunoscut, tanara a ascuns tabloul sub pat de teama ca Michael sa nu creada ca aceasta l-a urmarit pe siteul de socializare.

O saptamana mai tarziu, ea si-a luat inima in dinti si i-a aratat tablou. Desi iubitul ei a fost putin confuz la inceput, a vazut si partea amuzanta a lucrurilor. Acum pictura se afla pe peretii casei in care traiesc cei doi iar toti prietenii lui Chloe il numesc pe sotul ei "barbatul din tablou"

Potrivit Daily Mail, tanara a declarat ca nu si-ar fi imaginat in veci sa aiba o premonitie cu sotul ei si de regula nu crede in aceste lucruri dar acum soarta si-a spus cuvantul.

Vezi aici mai multe fotografii cu cei doi.

sursa foto interior si prima pagina: Facebook

Sursa: http://www.kudika.ro

Puteri Paranormale. Asul din mâneca serviciilor secrete

de Alexandra David

 

Cititul gândurilor, mutatul obiectelor de la distanţă, prezicerea evenimentelor din viitor. Multă vreme au fost privite cu superioritate de cei care se cred cât de cât intelectuali. Motivul? Insuficienţa dovezilor ştiinţifice. Adevărul? Dacă te uiţi în trecut, vezi că asemenea capacităţi paranormale au fost constant folosite în scopuri militare şi politice, iar guvernele au alocat fonduri uriaşe pentru cercetări secrete. Dar ce modalitate mai bună de a ţine publicul la distanţă decât discreditarea adevărului?

Cel mai dotat paranormal din secolul XX

 

Noiembrie 1939. Polonezul evreu Wolf Messing se refugiază în URSS, sătul de teroarea nazistă. Condiţiile au devenit dificile chiar şi pentru el, deşi e înzestrat cu puteri extrasenzoriale. Cu ajutorul lor devine celebru în Uniunea Sovietică. „Înarmat” cu ele, se duce direct la Stalin. Pentru a-l convinge, fură întâi 100.000 de ruble de la Gosbank, din Moscova. 
Ajuns în faţa ghişeului de la bancă, Messing scoate dintr-un carnet o foaie albă de hârtie pe care o întinde casierului. Casierul priveşte hârtia, deschide fişetul şi îi aşază frumos în geantă cele 100.000 de ruble. Wolf Messing îi mulţumeşte şi se prezintă cu geanta burduşită chiar la cabinetul omului desemnat de Stalin să supravegheze experimentul. Cum a reuşit totul? Îi transmisese mental casierului să-i aducă uriaşa sumă. 
Messing pune la cale un alt experiment celebru. Promite că va pătrunde în biroul lui Stalin, trecând de gărzile de la intrare, care primesc ordin să nu-i permită accesul. Stăpân pe el, se apropie de birou, trece pe lângă păzitorii care se retrag respectuoşi, iar persoana care era de serviciu îi deschide larg uşa. 
Stalin, stupefiat, se trezeşte cu Messing în încăpere. „Am sugerat mental gărzilor că sunt Beria, şeful Poliţiei secrete sovietice” - persoană care intra de obicei nestingherită la Stalin. Aceasta este explicaţia temerarului.
În 1940, înaltul oficial sovietic Nikolai Bulganin îl solicită pe Messing să-i găsească o servietă pierdută în care avea documente ultrasecrete. Aflat în biroul lui Bulganin, Messing vizualizează un pod peste micul râu din apropierea unei biserici. Şi vede clar – servieta se află sub pod.
Messing a prezis că în cazul în care atacă Uniunea Sovietică, Hitler va fi înfrânt în ziua de 4-5 mai. Nu-i de mirare că liderul nazist pusese un premiu de 200.000 de mărci pe capul său. Tot Messing i-a prezis în 1940 lui Stalin că, în pofida tratatului de neagresiune semnat cu Hitler, Germania va ataca URSS. Celebrul clarvăzător polonez a dorit să se supună experimentelor ştiinţifice, dar cercetătorii ruşi erau îngroziţi de ameninţările partidului comunist aflat la putere şi nu au ajuns la nicio concluzie.

Criminali la distanţă

Michael Echanis, soldatul american antrenat în proiectul de experimente paranormale Jedis, era cel mai bun dintre toţi colegii lui. Putea să omoare o capră în mai puţin de un minut. O privea câteva secunde în ochi şi animalului începea să-i curgă sânge din nări, îi ieşeau spume la gură până când, cutremurat de spasme, se prăbuşea la pământ. Dar gloria lui Echanis, binecunoscut pentru experienţa în lupta corp la corp şi calităţile sale psihice, a durat până când acesta s-a îmbolnăvit de inimă şi s-a retras din proiect. Proiectul Jedis a fost întrerupt în anii ’70, din cauza neliniştilor pe care le-a provocat. 
Unii au renunţat din considerente religioase, alţii au spus că este total iraţional şi n-are nimic de-a face cu războiul – scop pe care acesta îl invocase iniţial – ci mai curând cu Evul Mediu. Totul a pornit în anii ’60, când savanţii americani au descoperit că focalizarea gândurilor negative sau răzbunătoare asupra drojdiei de bere îi inhibă dezvoltarea. Din 194 de mostre testate, 151 s-au oprit din creştere, chiar dacă cei care gândeau negativ asupra lor se aflau la kilometri distanţă! Cum să lase să le scape o asemenea armă – s-au gândit reprezentanţii spiona-jului american? Un asasin care să nici nu se afle la locul crimei era varianta perfectă pe care şi-o puteau imagina. 
L-au contactat chiar şi pe binecunoscutul ocultist Uri Geller, pe atunci foarte tânăr, căruia i-au cerut, ca experiment, să omoare un porc. Acesta i-a refuzat indignat: „Mi-au cerut să omor un porc, folosind doar puterea gândului. Am fost şocat. Iubesc animalele şi, în altă ordine de idei, nu-mi voi folosi niciodată calităţile psi pentru a face rău. M-am ridicat imediat de la discuţii şi am părăsit biroul, n-am mai vrut să ştiu nimic de ei. Dar, repet, solicitarea a existat” – a declarat el.

„Remote viewing” vede clar

Uri Geller n-a vrut să omoare un porc, în schimb a participat la alte experimente paranormale realizate de americani. În anii ’70 - ’80, se derulează un proiect secret condus de mai multe agenţii americane civile şi militare, care urmăresc testarea capacităţilor paranormale ale diverşilor mediumi mai mult sau mai puţin celebri la acea vreme. Se numeşte Star Gate şi are drept scop folosirea „armelor paranormale“. Sediul proiectului este Institutul de Cercetare Stanford, din Menlo Park, California. 
Uri Geller, Ingo Swann, Pat Price, Joseph McMoneagle şi alţi mediumi au fost implicaţi în experimentele din 1974, când tehnica numită „remote viewing” i-a ajutat să deseneze schiţa unei baze militare sovietice aflate la mii de kilometri distanţă. 
Fostul poliţist Pat Price a descris detaliat o locaţie militară situată în nordul munţilor Urali. Pus să spioneze cu ochii minţii baza din Semipalatinsk, Price a descris sferele de 20 de metri diametru şi macaralele uriaşe construite cu ajutorul unor tehnici speciale pentru a sigila containerele cu bombe nucleare. Fotografiile din satelit au arătat ulterior că informaţiile furnizate de Price erau cât se poate de corecte. 
Price a murit în 1975, în circumstanţe misterioase. Colegii lui sunt convinşi că servicile secrete ruse au fost implicate în acest deces. Cu atât mai mult cu cât ruşii, împreună cu aliaţii lor din Est, în special cehii, au fost primii care au început să studieze „vederea la distanţă” în scopuri militare.

Spionii ruşi fură documente fără să le atingă

Într-o scrisoare din 1973 către psihologul Gene Kearney de la Harvard, cercetătorul Igor Vladsky divulgă existenţa unei baze de cercetare psihică strict secretă din nord-estul Leningradului, cu numele de cod Cutia Neagră. La vremea respectivă, sovieticii deja erau capabili să fure documente aflate la mare distanţă sau să defecteze anumite echipamente. 
Raportul din 1975 care prezintă ultimele descoperiri ale cercetării parapsihologice cehe şi sovietice discută pe larg despre PK (psihokinezie). Textul menţionează numele celor mai cunoscuţi parapsihologi: Kulaghina, Vinogradova şi Ermolaev. Despre Kulaghina afirmă că are capacitatea de a afecta ţesuturile vii şi e posibil să şi-o exercite şi asupra ţintelor umane. 
Puterea Vinogradovei de a muta obiecte şi capacităţile levitaţionale ale lui Ermolaev puteau fi folosite pentru a activa sau dezactiva sursele de curent, pentru a fura documente militare ori software. Din punct de vedere psi-hokinetic, nu-ţi trebuie prea multă forţă pentru a distruge un circuit din sistemul de ghidare al rachetelor sau pentru a distruge un capilar în creier. Comandanţii unităţilor de rachete americane au fost înspăimântaţi, deoarece posibilitatea ca ruşii să facă nefuncţionale rachetele balistice SUA fie în silozurile lor, fie în zborul spre ţintă, ar distruge capacitatea de intimidare nucleară americană. Din acest motiv, au fost investite fonduri uriaşe în crearea de baze secrete de antrenament parapsihologic.

Americanii revin în forţă

În 1978 e înfiinţat Grill Flame, Programul Ministerului Apărării american pentru CRV (Controll Remote Vie-wing), condus de DIA (Defense Intelligence Agency), la care participă şi alte agenţii de informaţii ale statului. Iniţial, ştiu de el doar 12 persoane din Pentagon şi oficialităţile Serviciilor Secrete. Aceştia sunt însărcinaţi să spioneze un consul american din zona Mării Mediterane, de unde se ştie că ruşii extrăgeau informaţii. Au descoperit un post de ascultare rus vizavi de consulat, precum şi o echipă americană care îi supraveghea deja pe ruşi prin mijloace electronice. 
În 1979, Joe McMoneagle, un renumit spion psihic care făcea parte din acest program, a văzut pe malul Mării Mediterane o lumină verde, pe care el o asocia cu radiaţiile nucleare. S-a auzit apoi că în acea regiune un bom-bardier american pierduse o bombă atomică. Grupul a mai primit misiunea de a prevedea locul de impact al căderii staţiei spaţiale Skylab, şi a reuşit să îl localizeze corect, în vestul Australiei. Tot aceştia au mai descoperit prin clarviziune şi locul în care s-a prăbuşit un elicopter american, într-o regiune îndepărtată din Peru, şi trupurile arse ale pilotului şi copilotului.

Manipulare politică la ordinea zilei

Chiar dacă, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, informaţiile legate de acest subiect nu mai sunt la fel de numeroase, unele mai ajung până la noi. Nu mai departe de luna februarie din acest an, revista Rolling Stone a publicat un articol care dezvăluie faptul că armata americană a ordonat soldaţilor antrenaţi pentru „operaţiuni psihologice” să manipuleze politicienii care vizitau ţara, pentru a obţine mai multe trupe şi bani pentru război. 
„Rolul meu în manipularea psihologică” – îi spune locotenentul-colonel Michael Holmes, şeful echipei, repor-terului Rolling Stone, „este să mă joc cu minţile oamenilor, să fac duşmanii să se comporte cum vrem noi”. Atunci când a primit ordin să facă asta şi faţă de oameni politici americani, Holmes a refuzat, pe motiv că este ilegal – şi a trebuit să suporte consecinţele. A fost sancţionat! Acesta este doar un exemplu care arată că tehnicile paranormale sunt încă foarte activ folosite în scopuri militare şi politice, chiar dacă opinia publică e în continuare educată să le ia în derâdere.

Cum te afectează pe tine

În pofida superiorităţii suficiente în legătură cu tot ce ţine de paranormal, pe care o afişează şefii marilor trusturi media, ei sunt perfect conştienţi de ea şi chiar o folosesc din plin. Doar nu eşti atât de naiv să mai crezi că jurnalismul are drept scop doar informarea! Cu ceva timp în urmă, când situaţia de la reactoarele nucleare japoneze de la Fukushima era critică, Masaru Emoto, renumitul om de ştiinţă care a studiat proprietăţile apei, a propus un experiment inedit: rugăciune la unison asupra apei de la reactor. Cu toţi oamenii de pe planetă la unison. O ştire de excepţie, care dacă ar fi fost preluată de media internaţională, ar fi putut avea efecte miraculoase. Dar omenirea, cu toate că dispunea de acest instrument, nu l-a putut folosi. Pe pagina principală a site-ului CNN, de exemplu,  continuau să rămână, în legătură cu Japonia, speculaţii sterile. De ce? Pentru că media are alt scop. Acela de a transmite oamenilor stări de neputinţă, deprimare, violenţă, răutate, egoism. Ştirile sunt toate despre nenorociri. Emisiunile scot la iveală toată mizeria umană. Filmele evocă, în mare măsură, teroarea şi violenţa. Telenovelele educă oamenii către relaţii sociale lipsite de orice orizont spiritual. Nici nu mai ai timp să te temi de eventualii terorişti paranormali, deoarece manipularea subconştientului tău se petrece în fiecare secundă. Cineva naiv spunea că nu vrea să lucreze cu sugestii, pentru că nu ştie cât de puternice pot fi. Dar el nu-şi dădea seama că este bombardat cu sugestii la fiecare pas făcut pe stradă, printre panourile publicitare. De altfel, nici nu trebuie să te ridici din fotoliu, când butonezi telecomanda la televizor, ca să „lucrezi” cu sugestii. Negative, din păcate. Aşa că, dacă vrei să te ţii la adăpost de manipulare, nu ai altă soluţie decât să creezi un câmp puternic opus, în fiinţa ta. Renunţă la vizionarea emisiunilor inutile. Cultivă gânduri cât mai luminoase. Transformă-ţi rezonanţa întregii tale fiinţe atât de mult în bine, încât orice sugestie negativă care trece pe lângă tine să nu te poată atinge. Aminteşte-ţi că în univers totul este rezonanţă. Acolo unde nu găsesc „teren fertil”, sugestiile negative nu pot fi plantate.

Articol preluat de pe www.yogamagazin.ro

Sursa: http://www.yogaesoteric.net

Paranormal! Fringe de România: Porţi spre altă lume în munţi

Articol de Diana Zagrean, 

Multe locuri din România sunt misterioase şi considerate de localnici paranormale sau chiar bântuite de fantome. Iată câteva porţi spre alte lumi aflate chiar în munţii noştri şi despre care se vorbeşte de secole că ar fi locuri magice.

• 
  Sursa Foto: Shutterstock

Peştera Polovragi - Tărâmul lui Zamolxe

De la comori ascunse de daci, la legende despre Zeul-Om Zamolxe, care traversa munţii Carpaţi pentru a ajunge la Sarmizegetusa, Peştera Polovragi, din Oltenia este unul dintre cele mai misterioase locuri din România.

Aici se spune că s-a retras şi Tudor Vladimirescu şi că el nu a murit niciodată, ci trăieşte pustnic într-o mănăstire, neştiut de nimeni.

Tot pe aici se pare că era şi poiana de unde se culegea polovraga, o plantă miraculoasă cu care dacii se vindecau de multe boli şi răni din război.

Peştera ar putea fi un loc magic şi o poartă spre altă lume şi datorită fenomenelor paranormale care s-ar fi întâmplat în zonă. Localnicii povestesc despre cirezi de vaci care au dispărut de sub ochii văcarilor, mâncare care dispărea de pe mesele oştenilor opriţi aici în popas de la război şi multe altele.

Şinca Veche - Biserica veche de 7.000 de ani

Localitatea de lângă Braşov se spune că a fost construită pe urmele unui lăcaş de cult vechi de peste 7.000 de ani.

Biserica din stâncă de aici este una dintre cele mai vechi din ţară şi are încă urme ale dacilor pe pereţii din spate.

Localnicii povestesc că noaptea, din biserica veche se aud coruri şi cântece superbe. Limba în care sunt cântate melodiile sună ca româna, dar oamenii spun că nu înţeleg versurile. Legenda spune că sunt cântate în limba dacilor.

Un cameraman TVR venit cu echipa să filmeze un reportaj în 1996 a avut "probleme tehnice" cu echipamentul. Ajunşi înapoi în studio, realizatorul emisiunii şi cameramanul au văzut că pe camera oprită fuseseră imprimate imagini din peşteră, cu sfere de lumină pe fundal.

Vezi pe pagina următoare mai multe locuri misterioase din România, care ar putea fi porţi spre alte lumi: Dochia şi izvorul miraculos şi Sfinxul din Bucegi!

Sfinxul din Bucegi - Dovada unei civilizaţii străvechi

Legendele şi miturile legate de sfincşi sunt multe şi variază de la statui rămase de pe urma unei civilizaţii străvechi, la oameni din trecut, blestemaţi să se transforme în stane de piatră şi chiar oracole prezicătoare de viitor.

Sfinxul din Bucegi nu face excepţie şi teoriile oamenilor de ştiinţă se combină armonios cu cele ale entuziaştilor şi iubitorilor de paranormal şi parapsihologie.

O astfel de teorie spune că fluctuaţiile energetice de lângă Sfinx sunt datorate apropierii peretelui unei alte dimensiuni. Cu alte cuvinte, Sfixul din Bucegi ar fi o zonă unde două lumi sunt foarte apropiate una de alta şi uneori pot chiar comunica.

Dochia împietrită din Ceahlău: Izvor tămăduitor al fiicei lui Decebal

Legendele locale spun că ochia a fost fiica lui Decebal, împietrită la porunca zeilor, după ce îi rugase să o ferească de capturarea de cître romani.

Se spune chiar că însuşi Traian o urmărea pe tânără când aceasta i-a rugat pe zei să o scape de o soartă crudă în mâinile romanilor.

La picioarele stâncii care susţine legenda (o stâncă de cremene înaltă de 20 metri, înconjurată de pietre antropomorfe) există un izvor despre care se spune că este miraculos şi vindecător.

Pasionaţii de teorii paranormale spun că în jurul stâncii se văd adesea umbre, lumini şi OZN-uri din 1980 până în prezent.

Sursa: www.unica.ro

Ceva necunoscut face ceva ce nu intelegem...

 

Ceva necunoscut face ceva... from activist on Vimeo.

"Un documentar interesant despre fenomenele psihice paranormale (vindecarea spirituală, telepatia, psihokinezia, clarviziune, premoniţia) şi autentificarea lor ştiinţifică. 

Renée Scheltema, realizatoarea documentarului, a călătorit în SUA pentru a se întâlni cu oameni de ştiinţă de top, parapsihologi, psihologi, fizicieni, medici din domeniul cercetării cum ar fi prof. Charles Tart, prof. Gary Schwartz, dr. Larry Dossey şi dr. Dean Radin. Pe drum, ea colectează povestiri anecdotice de la celebrităţi din domeniu, cum ar fi Nancy Myer (detectiv psihic), Arielle Ford (autor), Dr Edgar Mitchell (astronaut) şi intuitiva Catherine Yunt.

Oamenii de ştiinţă din documentar prezintă o serie de cercetări şi experimente ştiinţifice, de laborator, care atestă că aceste puteri “paranormale” sunt de fapt ”normale” şi fac parte din înzestrarea noastră nativă.

Documentarul ne arată într-un mod pragmatic, cum ştiinţa şi spiritualitatea se întâlnesc într-o colaborare fructuoasă, pentru viitorul omenirii. Deasemenea este prezentată într-un mod riguros legatură dintre dintre mintea umană individuală şi conştiinţa colectivă, demonstrându-ne astfel, că axioma spirituală “Toţi suntem Unul” nu este doar o speculaţie mentală.

Iar ca idee-forţă, în încheierea scurtului sinopsis, merită să menţionăm replica din documentar a prof. Gary Schwartz…“Puţină ştiinţă te îndepărtează de spiritualitate dar multă ştiinţă te apropie de spiritualitate”.

SURSA: Echipa SpiritualPsy

http://autovindecarea.blogspot.ro

În România, un bărbat dispare de sub ochii propriei familii şi se întoarce în timp cu 200 de ani

Domnul D.C. s-a născut la Sibiu în anul 1937. Inginer de profesie, are, după cum a afirmat „un adevărat cult pentru tot ceea ce este exact şi concret”. Numai că ceea ce i s-a întâmplat în 1992 depăşeşte, după părerea sa, orice logică a realităţii. „Am ezitat destul de mult până să vin să vă povestesc totul, mai ales că, de multe ori, mă întreb dacă nu cumva a fost un vis, o închipuire… Dacă nevastă-mea şi copiii nu ar fi «participat» într-un fel la toată povestea asta, cred că aş fi tăcut din gură, de teamă să nu mă ia lumea drept nebun”, a spus D.C.
„Era în august 1992”, îşi începe D.C. relatarea, „şi mă aflam cu familia la Mediaş. Mai aveam două zile de concediu şi, după ce vizitasem mănăstirile din Nordul Moldovei, hotărâsem să ne întoarcem acasă la Sibiu, făcând un ocol. Am parcat maşina lângă parcul oraşului, iar nevastă-mea şi puştii, că puşti le zic eu, dar unul are 22 şi celălalt 24 de ani, au intrat pe o alee şi s-au aşezat pe o bancă. Eu rămăsesem să încui maşina, aveam de gând să mă duc să cumpăr nişte vederi, ca să le scriem rudelor. De unde eram, îi vedeam foarte clar stând acolo, pe bancă. Am încuiat, am verificat toate uşile şi portbagajul şi i-am făcut semn cu mâna nevesti-mii că mă duc. Am făcut doi paşi, căutându-mă prin buzunare, dar n-aveam niciun fel de mărunt; m-am gândit să mă întorc şi să-i cer Doinei, soţia mea, ba chiar m-am răsucit în loc, dar n-aş putea să vă spun de ce am renunţat la idee. Am pornit-o pe strada pe care venisem, văzusem eu acolo din maşină o librărie, numai că nu mai recunoşteam nimic… Era o străduţă îngustă, atât de îngustă încât eram sigur că nu putusem să trec cu maşina pe acolo… M-am întors şi m-am uitat, dar în spatele meu, cam la zece de metri mi-am văzut maşina… Era clar că pe acolo ajunsesem la parc… N-am dat atenţie, mi-am zis că e o simplă iluzie optică, şi am început să mă uit în jur… Îmi plăcea străduţa aia, avea un aer vechi, medieval, cu case cu pereţi de lemn… Vedeam chiar, trecând pe lângă mine, femei cu rochii şi şorţuri lungi, cu bonete pe cap, ca într-un film… Bărbaţii aveau pantaloni până sub genunchi şi haine lungi cu fireturi… Nu ştiu de ce am avut în cap că probabil se toarnă vreun film şi că eu trebuie să fiu cel puţin ciudat cu hainele mele moderne, mai ales că, pe căldurile alea, eram şi în pantaloni scurţi şi în maiou… Îmi plăcea atmosfera aia veche, chiar zâmbeam în sinea mea, întrebându-mă ce film ar reuşi să redea exact acea idee a vieţii de acum două sute de ani. Pe la jumătatea străduţei am văzut ceva ce semăna cu o prăvălie unde se vând de toate, şi cârnaţi, şi căni masive de argint şi peşte şi cerneală, cam cum îmi imaginasem deja că va fi, văzând totul în jurul meu. Înăuntru era doar un băieţaş de vreo 11 ani, cu o şapcă mare pe cap, un şorţ soios, cu mâinile înroşite şi pline de bătături… L-am întrebat de vederi, deşi îmi dădeam seama, oarecum râzând în mine că nu aveau ce căuta acolo, în decorul acela de film… Puştiul s-a uitat la mine de parcă i-aş fi vorbit de navele spaţiale şi, când i-am mimat gestul de a scrie, a scos dintr-un raft nişte fâşii de hârtie foarte subţiri, un fel de pergament şi mi le-a întins… I-am dat o sută de lei, am observat că se uită foarte atent la ea, de parcă nu mai văzuse niciodată aşa ceva, apoi a băgat-o în sertar… M-am întors pe aceeaşi străduţă, de această dată pustie, şi de-abia aşteptam să-i povestesc nevesti-mii… I-am găsit pe toţi extrem de îngrijoraţi, plângând…”

Ne-a făcut cu mâna, a mers cred că vreo câţiva metri, apoi a dispărut de parcă n-ar fi fost niciodată în locul acela
Soţia domnului D.C. se înfioară şi acum amintindu-şi strania întâmplare: „Îl urmăream cu privirea pe soţul meu, de acolo de pe banca unde mă aşezasem cu copiii. L-am văzut încuind maşina, a mers cred, vreo câţiva metri, apoi a dispărut de parcă n-ar fi fost niciodată în locul acela… Am simţit că înnebunim de spaimă, am alergat şi eu şi băieţii să vedem ce s-a întâmplat, dar acolo unde îl văzusem noi ultima oară, pe asfalt nu era decât un cerc gălbui cu diametrul cam de trei metri, de parcă un abur de culoarea aia ciudată se ridicase din asfalt!... Nu mai ştiam ce să facem, eu începusem să plâng şi să-l strig pe soţul meu şi îmi dădeam seama că deşi erau şi ei îngrijoraţi, băieţii se străduiau să-şi menţină calmul ca să mă liniştească pe mine… Am vrut să anunţ poliţia, dar cel mai mare mi-a spus că mai bine să aşteptăm puţin, să vedem ce se întâmplă, că ce-or să zică poliţiştii când o să le spunem că un om în toată firea a dispărut brusc de sub ochii noştri, de parcă l-au răpit extratereştrii! Să nu mă întrebaţi ce-a fost în sufletul meu în acea jumătate de oră până s-a întors bărbată-meu, ce griji şi gânduri mi-am făcut, iar el, când a apărut părea aşa de vesel că nu mai ştiam ce să cred…”

„Asemenea hârtie se făcea acum 200 de ani… De unde o aveţi, e o moştenire de familie?”

Oftând domnul D.C. îşi continuă relatarea: „Mi-au povestit şi mie ce se întâmplase, adică ce văzuseră ei, cum dispărusem eu chiar de sub ochii lor şi de-abia atunci mi-a venit în cap că poate am înnebunit… Când le-am spus ce păţisem, pe unde fusesem, s-au uitat foarte ciudat la mine, de parcă ei, propria mea familie, credeau că nu mai sunt în toate minţile… De-abia când le-am arătat şi lor hârtia pe care o cumpărasem m-am uitat şi eu mai atent la ea… Era atât de subţire de parcă stătea să-mi pocnească între degete… Ca să-i conving le-am zis să vină cu mine să le arăt şi lor… Numai că, culmea culmilor, aceeaşi stradă arăta cu totul altfel acum! Era o stradă obişnuită din zilele noastre, cu blocuri, cu alimentare, ba chiar şi librăria unde vrusesem iniţial să ajung… Am intrat, ai mei se uitau la mine parcă înfricoşaţi, am încercat să nu-i iau în seamă şi m-am apropiat de vânzătoare, o tinerică… Când i-am arătat hârtia şi am întrebat-o dacă au aşa ceva de vânzare, s-a strâmbat la mine şi m-a luat peste picior: «Asemenea hârtie cred că se făcea acum 200 de ani… De unde o aveţi, e moştenire de familie?» Nu mai ştiu ce a fost, am leşinat acolo… M-au dus ai mei la maşină, mi-au dat un Rudotel şi, până la Sibiu am dormit neîntors… Când m-am trezit, m-am gândit că visasem, dar dacă n-aş fi avut hârtia aia…”

Din arhivele oraşului Mediaş a aflat că strada pe care păşise în 1992 existase în 1780

Nu vă mai spun că am fost ca nebun… De atunci m-am dus cred că de cinci ori la Mediaş, l-am bătut în lung şi în lat, am ajuns să cunosc oraşul acela mai bine decât Sibiul unde m-am născut şi locuiesc, dar n-am dat de strada cu pricina… De curând am răscolit toate hârţoagele din biblioteca oraşului şi am dat de o schiţă a unei străzi care arăta exact ca cea pe care trecusem eu… Numai că strada respectivă existase până în anul 1780, când fusese mistuită de un incendiu!... Tot în documentele acelea scria că nu scăpaseră cu viaţă decât trei dintre locuitorii străzii respective!... Spuneţi-mi sunt eu nebun? Cum aş fi putut eu să trec, în 1992, pe o stradă care nu mai exista din 1780? Cum se poate explica asta?...”

Dl. Radu F., medic, membru al Societăţii Române de Parapsihologie, a avut amabilitatea să încerce o explicaţie a ciudatului fenomen.

„Asemenea lucruri s-au mai întâmplat, se cunosc chiar câteva cazuri celebre de oameni care s-au întors în timp… În terminologia noastră, astfel de treceri se numesc «capcanele timpului». De altfel, explicaţii logice nu există pentru asta, singurul lucru pe care mi-aş permite să-l afirm ar fi că subiecţii unor astfel de întâmplări, au o predispoziţie naturală pentru asemenea întoarceri în timp, predispoziţii existente şi palpabile numai la nivelul subconştientului… Chiar dacă pare o întâmplare, hai să-i zic de domeniul science-fiction-ului, şi aceasta pentru că cei mai mulţi dintre noi refuzăm să credem că Natura ne-ar permite să păşim în alt timp, în alte epoci, eu continui să cred că acest lucru este cu putinţă… Într-o zi, cred că ştiinţa va fi capabilă să ofere o explicaţie pentru asemenea fenomene sau cel puţin va încerca, oferindu-le un nume adecvat, o categorie… De îndată ce botezi ceva într-un anumit fel, acest «botez» devine un substitut pentru fenomenul în sine… Se va ajunge, cu certitudine, într-o zi la cunoaşterea reală a tuturor secretelor timpului şi la înţelegerea lor.”

Fragment din lucrarea „Spaţiu, timp şi dincolo de ele prin yoga”

[Text preluat de la http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5899]

Sursa: http://roaim.de.vu

PARANORMAL sau coincidenţă? Oameni care au ştiut cum vor PĂRĂSI această LUME. Cum şi-au PREZIS moartea /VIDEO

Autor:  Roxana Roseti

Numerologi, clarvăzători şi nu numai au încercat să prezică, de-a lungul timpului, momentul exact, ori modul în care un om trece în lumea de dincolo.

Există însă oameni care se pare că au “ştiut” cum vor dispărea de pe această lume, alimentând teoriile despre capacităţile extrasenzoriale. Spre exemplu, după cum subliniază o parte a presei americane, nimeni nu a observat talentul de…clarvăzător al lui John Lennon, decât la 4 ani de la moartea sa, când a fost lansată postum piesa „Borrowed Time”.

13 gloanţe

Se pare că la acel moment, John Lennon s-a inspirat în scrierea acestei piese dintr-o experienţă personală. Respectiv, artistul a plecat cu iahtul personal într-o croazieră, cu soţia lui Yoko, şi din cauza unei furtuni groaznice cei doi au fost la un pas să fie înghiţiţi de ape. Lennon nu a  murit atunci, ci la 6 luni după înregistrarea melodiei, considerată în unele cercuri drept premonitorie.

“Am fost împuşcat şi am murit, pot să-ţi spun clar cum s-a intamplat / Dar cei mai mulţi cred că negrii primesc ce merită”…Aceste versuri dintr-o melodie (un featuring) cântată de Tupac i-a incitat pe adepţii teoriei conspiraţiei. Care spun că Tupac “a compus aceste rânduri pentru prietenul său, dar de fapt şi-a aşternut pe hârtie propria moarte”. Nu cu mult timp după lansarea melodiei, artistul a fost omorât exact aşa cum a exprimat el prin muzică. Tupac a fost împuşcat cu 13 gloanţe, în plina stradă, de către o bandă.

Pe Titanic

“Pistol" Pete Maravich a fost unul dintre cei mai mari 50 de jucători de baschet din NBA. În 1974, Maravich avea 26 de ani, juca în NBA de 4 ani şi se afla la apogeul carierei. Conform “Cracked”, într-un interviu acordat ziarului Beaver County Times, Maravich declara că nu vrea să joace 10 ani în NBA, după care să moară la vârsta de 40 de ani de atac de cord. Lucrurile s-au întâmplat aidoma previziunii:  pe 5 ianuarie 1988, Maravich juca baschet cu prietenii, când deodată s-a prăbuşit pe teren, murind de atac de cord la exact 40 de ani. 

William Thomas Stead este considerat părintele tabloidului modern. În 1886, el a scris o piesă pentru Pall Mall Gazette, numită "Scufundarea unui vapor de linie". Subiectul era despre un vapor care plecase din Anglia către New York, pe drum fiind implicat într-o coliziune. În piesa lui Stead, pasagerii mureau pentru că pe vapor nu erau suficiente bărci de salvare. În 1892, el scria o altă piesă, despre un vapor de linie care se loveşte de un aisberg. În 1912, Stead se îmbarcă pe Titanic! După cum se ştie, vaporul s-a lovit de un aisberg, Pe lista decedaţilor a fost şi Stead.

Numărul fatidic

Arnold Schoenberg este compozitorul care a introdus muzica atonală, stil care în anii '20 scandaliza criticii şi ascultătorii. Schoenberg avea o inexplicabilă teamă de  numărul 13. El credea că va muri într-o zi de 13, a unei luni necunoscute. Prin urare, în fiecare zi de 13, compozitorul stătea în casă! Atunci când a împlinit 76 de ani, un coleg l-a avertizat cu privire la suma cifrelor vârstei sale (7+6=13). Avertizarea l-a speriat şi mai mult. Într-o zi de vineri, 13, a anului 1951, Schoenberg a fost la fel de precaut, nepărăsind locuinţa. Cu puţin înainte de miezul nopţii însă, soţia l-a găsit mort.

La 3 ore după declaraţie

Frank Pastore avea propria emisiune la un post de radio creştin din SUA. În cadrul unei emisiuni, Pastore a spus că, în ciuda atenţiei cu care conduce, oricând ar putea fi spulberat pe autostrada 210 de către o maşină care îi taie faţa. La 3 ore după declaraţie, Pastore a fost implicat într-un accident aidoma celui la care se referise in emisiune, chiar pe autostrada 210, ajungând la spital cu leziuni majore la nivelul capului. A murit o lună mai târziu…După cum notează presa americană, lista oamenilor care se pare că şi-au prezis propria moarte este mai lungă, şi implică atât persoane obişnuite, cât şi celebrităţi. 

Sursa: www.evz.ro

Soţii Ceauşescu şi divizia paranormală. De ce mergea cuplul prezidenţial la ghicitoare

Ceauşescu era adeptul materialismului dialectic, ceea ce, teoretic, excludea din aria preocupărilor sale tot ce ţine de misticism sau paranormal. Numai că, vrând-nevrând, dictatorul a intrat, încă din anii '60, pe un front straniu, cel al războiului psihotronic. Atunci, ateul Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena, au creat divizia paranormală. Necunoscuta unitate zero, totuşi, nu era formată din duhuri, entităţi sau fantome, ci din pionieri, după cum au aflat reporterii de la România de Poveste.

Soţii Ceauşescu au apelat la vrăjitorii şi ghicitoare pentru a conduce ţara

Foto: ziuaveche.ro

Din cele mai vechi timpuri, conducătorii au ținut întotdeuna pe lângă ei, șamani, vraci, ghicitori în mațe de găină sau, de nu, paranormali cu cravată violet. Ispita de a acționa de la distanță, fără implicare directă, malefic sau benefic, numai prin ritualuri sau manevrarea unor obiecte de cult, este o constantă a istoriei războaielor, după cum explică Vasile Rudan, specialist în psihotronică.

Războiul rece a fost, înainte de toate, un război. Și ca în orice război, indiferent de ideologiile celor care-l duc, singura regulă respectată este cea că nu există vreo regulă. Ca urmare, și frontul paranormal a intrat în logica cursei înarmărilor. URSS-ul a început cu un avantaj enorm pentru că preocupările în domeniu începuseră mai demult. Consultarea misticilor de către curtea imperială de la Moscova a fost continuată, cu mari investiții și de către materialistul Stalin. Anii '50 au creat premisele alăturării electronicii cu puterile minții, născându-se un nou concept, războiul psihotronic.

Cuplul Ceaușescu a avut o apetenţă foarte mare pentru pentru vrăjitorie și paranormal, care își are originea, fără îndoială, în faptul că, esențialmente, ei rămăseseră captivi în spațiul mistic al satului românesc. Dincolo de bățoșenia lor materialistă, Elena și Nicolae erau bântuiți de duhuri și moroi, sperând în rezolvări miraculoase cu ajutorul farmecelor.

Eugen Celan, fondatorul Asociației Române de Cercetări Psihotronice, își amintea că, auzind despre Vanga, vestita clarvăzătoare bulgăroaică, Nicolae Ceaușescu, însoțit de Ion Dincă, a vizitat-o în secret. "Dacă ar fi ascultat ce i-a prezis ea, astăzi probabil că mai trăia", spunea Eugen Celan.

Ca de obicei, academiciana și savantul de renume mondial, își alege propria cale către paranormal, apelând la celebritățile locale, vrăjitoarele din Străulești, mai apropiate ca mentalitate de spațiul oltenesc, în care femeia trebuie să facă orice pentru a-și opri bărbatul să calce strâmb. Cea la care ar fi apelat este chiar vestita vrăjitoare Maria Câmpina, iar principala grijă a Elenei Ceauşescu era să nu-şi piardă soţul. "Elena Ceaușescu nu era prea frumoasă. Şi ea venea ca să-l potolesc, să nu cumva să se ia cu altcineva şi să o lase pe ea. Venea să-i fac să fie îndrăgostit de ea şi să fie iubiţi de popor. Mi-a spus că avea o duşmancă şi că a vrut să-l cucerească pe soţul ei",  povesteşte Maria Câmpina.

Întâlnirile Elenei cu vrăjitoarele autohtone au lăsat urme în memoria vrăjitorească, iar astăzi cele care pretind că au descălecat de pe măturoi pentru a călca pragul familiei Ceaușescu, folosesc povestea pentru publicitate, amestecând planul mistic cu cel al istoriei recente. Maria Câmpina spune că a avertizat-o pe Elena Ceauşescu că nu vor sfârşi bine, dar că aceasta nu a ascultat-o: "Venea cu şofer la ora 10 noaptea şi mă lua la Snagov. Acolo era o cameră separată, unde făceam descântecele. Şi ea a tras cartea cu negru. Şi eu atunci i-am spus că o să aibă vărsare de sânge. Ea s-a supărat pe mine şi a zis că nu crede, că lumea îi iubeşte".

Chiar dacă putem privi sceptic spusele vrăjitoarei, există opinii conform cărora evenimentele din decembrie 1989 au avut și o importantă componentă paranormală. Unii specialiști afirmă că mulțimea adunată la mitingul din 22 decembrie ar fi fost manipulată ocult prin mijloace post-hipnotice.

"Sunt experți care antrenează persoane să reacționeze după o anumită perioade de timp în urma unui cuvânt, care se poate transmite direct, prin telefon sau al unui sunet. Acea persoană cade întro stare de hipnoză, face ce face, poate chiar să omoare altă persoană, după care, când se aude alt sunet sau îşi termină obiectivul de îndeplinit se duce acasă, spală o farfurioară şi a uitat tot", explică hipnoterapeutul Horia Niță.

Mulți dintre participanții la miting își amintesc despre un zgomot puternic, un huruit, care a isterizat o parte dintre manifestanți. Nici până astăzi nu s-a identificat originea acelui sunet.

Puterile hipnozei colective sunt, însă, numai o componentă a armelor mentale ce s-au dezvoltat pe frontul invizibil. Pe care front, deși a fost înfrânt, Ceaușescu nu l-a neglijat. Prin anii '60, când Securitatea Română se emancipase de sub tutela marelui URSS Ceaușescu își crează propriul servici de acțiune extrasenzorială. Vasile Rudan susține că a participat la unele experimente făcute de serviciile românești: "Începând cu 1962, în ţara noastră au avut loc unele cercetări experimentale în domeniul extrasenzorial, care au urmărit să monitorizeze nivelul de sănătate al unor lideri din aşa zisul lagăr capitalist. Cercetările şi monitorizările au fost extinse și asupra liderilor din ţările socialiste".

Cercetările arată că, potențele paranormale ale copiilor sunt mult mai mari ca ale adulților. Plecând de la această premisă, serviciile secrete ale anilor '60 din România nu au ezitat să implice copii în experimente paranormale. S-au folosit copii pentru telepatie, dar şi pentru detecţie şi teledetecţie senzorială, ale căror rezultate erau de o acurateţe maximă.

Sursa: www.rtv.net