Ce sunt Deniile? Semnificatia Prohodului Domnului

Deniile din Saptamana Sfintelor Patimi sau Patimiri ale lui Iisus Hristos au in centrul lor taina suferintelor sufletesti si trupesti ale Mantuitorului ca urmare a pacatelor oamenilor, aratate in invidie si ura, lacomie si tradare, frica prea mare si lipsa de fidelitate etc. Pe de alta parte slujbele deniilor arata si puterea pocaintei.

Ce sunt aceste Denii?

Prin caracterul si continutul lor, deniile sunt unicat in cultul divin ortodox. Cuvantul ,,denie” vine de la slavonescul vdenie si inseamna priveghere sau slujba nocturna. Mai precis, denia este slujba utreniei sau ,,de dimineata” care se savarseste seara, in ajun. Denia se deosebeste de priveghere, care inseamna tot slujba de seara, prin faptul ca se refera numai la utrenia savarsita seara.

Daca privegherea se savarseste in ajunul sarbatorilor importante, deniile se savarsesc numai in doua saptamani din timpul unui an bisericesc si anume: in saptamana a cincea si a saptea (sau a Patimilor) din Postul Pastelui. Cele doua denii din saptamana a cincea sunt utreniile zilelor de joi si sambata savarsite seara, in ajun. Slujba este o utrenie de post care inglobeaza in ea cele doua piese imnografice foarte importante si frumoase: Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea si Acatistui Bunei Vestiri, atribuit patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII). Prima piesa imnografica, cunoscuta si sub numele de Canonul de pocainita, este alcatuit din 250 de imnuri sau strofe in care autorul exprima in forma intraripata zdrobirea inimii celui pacatos, constituind un imn statornic spre pocainta. Cea de a doua compozitie imnografica, Acatistul Bunei Vestiri, este un imn de lauda inchinat Maicii Domnului, alcatuit din 24 de strofe. Aceasta piesa imnografica da expresie sub forma poetica, invataturii Bisericii despre Maica Domnului.

Deniile din saptamana ultima a Postului sau Saptamana patimilor sunt slujbele la care credinciosii participa, prin traditie, in numar foarte mare. Ele se savarsesc in biserici incepand cu seara Floriilor, deci din Duminica a sasea a postului, pana vineri seara, inclusiv. Ca si cele din saptamana a cincea si aceste utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat. Dintre aceste denii, cele mai importante sunt cele de joi si vineri seara, cunoscute si sub denumirile de denia mica si denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor si scoaterea solemna a Sfintei Cruci in mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeste de celelalte denii prin Cantarea Prohodului, in trei stari, ca si prin ritualul inconjurarii bisericii cu Sfantul Epitaf (cusatura sau pictura de mare frumusete care reprezinta scena punerii in mormant).

Odinioara, mai ales la sate, lumanarea de ceara curata aprinsa de credinciosi in biserica, la deniile din Saptamana Patimilor, era la sfarsit purtata in mana pana acasa, ca arvuna a luminii invierii, ca semn ca rostul si folosul slujbei deniilor este acela de a aduna in timpul Postului lumina in suflet spre a ne bucura de lumina cea mare si deplina a Sfintelor Pasti.

Incepand cu Denia de duminica seara, dupa cei sase Psalmi ai Utreniei, se canta pana in Sfanta si Marea Joi troparul: „Iata Mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednica este iarasi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreunezi, ca sa nu te dai mortii si afara de imparatie sa te incui; ci te desteapta graind: Sfant, Sfant, Sfant esti, Dumnezeule; pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”.

O alta cantare deosebit de frumoasa care ne cheama la priveghere in primele trei zile ale Saptamanii Sfintelor Patimi, pana in Joia cea Mare, este Luminanda sau Svetilna Deniilor: „Camara Ta, Mantuitorule, o vad impodobita si imbracaminte nu am, ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule dë lumina, si ma mantuieste”.

Denia de Joi seara este cunoscuta si drept Denia celor 12 Evanghelii care vorbesc tocmai despre prinderea, procesul Mantuitorului si despre Rastignirea Mantuitorului. Indelunga rabdare a Domnului nostru Iisus Hristos este preamarita dupa fiecare dintre cele 12 Evanghelii citite la Denia din Joia Mare (Utrenia zilei de vineri). Pericopele evanghelice ale acestei slujbe alcatuiesc un tablou complet al suferintelor Mantuitorului, culminand cu rastignirea si moartea Sa pe Cruce.

Denia Prohodului Domnului din Sfanta si Marea Vineri cuprinde o serie de cantari sau imne, impartite in trei stari, inegale ca numar de strofe. Preotii si credinciosii, stand in jurul Sfantului Epitaf, canta patimirile, rastignirea, moartea si ingroparea Domnului.

In Denia Prohodului Domnului, fiecare cantare este precedata de un verset din Psalmul 118, pentru ca in acest Psalm se arata dragostea celui Credincios pentru Legea Domnului. Prin moartea Sa, Iisus Cel Rastignit Si-a dovedit dragostea Sa fata de Legea Domnului implinind voia lui Dumnezeu- Tatal, prin ascultare desavarsita fata de El si prin infranare de la rau.

VIDEO – Prohodul Domnului

 https://www.youtube.com/watch?v=ICI2ymQ2sMc

Versurile Prohodului le gasesti aici.

Sursa: Crestinortodox.ro.

sfatulparintilor.ro

SCHIMBAREA LA FAŢĂ a DOMNULUI: Când apostolii au înţeles că Iisus e fiul lui Dumnezeu

SCHIMBAREA LA FAŢĂ a DOMNULUI. Creştinii ortodocşi, catolici şi greco-catolici prăznuiesc, luni, Schimbarea la Faţă a Mântuitorului pe Muntele Tabor - una dintre cele mai mari sărbători creştine - când apostolii Săi se conving că marele lor învăţător este nu numai un prooroc al lui Dumnezeu, ci şi Dumnezeu adevărat.

Schimbarea la fata a Domnului, sarbatorita la 6 august

SCHIMBAREA LA FAŢĂ a DOMNULUI. Anterior, discipolii lui Iisus văzuseră şi se uimiseră de minunile Lui, considerate semne ale Dumnezeirii Sale, dar în sufletul lor ei îl considerau tot un om - un mare prooroc -, cel mai mare trimis al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor de până atunci.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ a DOMNULUI - cei trei apostoli aleşi

Însă, din cele petrecute pe Tabor cu prilejul Schimbării la Faţă, Sfinţii Apostoli înţeleg că Iisus este fiul lui Dumnezeu. Evenimentul s-a petrecut în ultimul an al vieţii pământeşti a Mântuitorului, cu câteva luni înainte de răstignirea Sa.

Potrivit relatărilor biblice, Iisus venea spre nordul Ţării Sfinte, se îndrepta către Ierusalim şi le vorbea pe drum despre Patimile, Moartea pe Cruce şi Învierea Sa.

Ajungând în dreptul Muntelui Tabor, a lăsat la poale cei mai mulţi dintre ucenicii Săi şi i-a luat cu El numai pe trei dintre aceştia: pe Petru, Iacob şi Ioan - discipolii cei mai de nădejde, care vor fi martori şi la rugăciunea Sa din grădina Ghetsimani. Iisus, împreună cu cei trei, a urcat pe munte ca să se roage şi, pe când se ruga El, apostolii, moleşiţi de somn, tresar deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul; faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe ca zăpada. Lucru şi mai neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stau de vorbă cu Iisus despre Patima şi Moartea Sa în Ierusalim. Erau marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ a DOMNULUI - uimirea lui Petru

Ca ieşit din fire, uimit şi mulţumit de ceea ce vedea, Petru a zis către Iisus: "Doamne, bine este să fim noi aici; Dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una" (Matei 17, 4) - nedându-şi seama de ceea ce spunea. Dar Petru încă nu isprăvise bine de vorbit, când ochii apostolilor sunt martorii unei noi surprize - un nor de lumină îi învăluie şi pe ei, iar din nor aud deodată un glas care zice: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L" (Matei 17, 5). De spaimă, ucenicii au căzut cu feţele la pământ. Dar Iisus s-a apropiat de ei şi le-a zis: "Sculaţi-vă şi nu vă temeţi".

Când au ridicat ochii, nu mai era decât Iisus singur. Şi El le-a poruncit să nu dezvăluie nimănui nimic din cele ce văzuseră, până după învierea Sa din morţi.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ a DOMNULUI - participarea trupului trecător la bunurile veşnice

Sărbătoarea Schimbării la Faţă este considerată aceea a îndumnezeirii naturii omeneşti şi a participării trupului trecător la bunurile veşnice, care sunt mai presus de fire. Înainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul arată atunci că scopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul la contemplaţia slavei Sale Dumnezeieşti. Din acest motiv, sărbătoarea Schimbării la Faţă i-a atras în mod deosebit pe călugări, care şi-au închinat întreaga viaţă căutării acestei lumini.

Se crede că Schimbarea la Faţă a Mântuitorului a avut loc în timpul festivalului evreiesc Booths şi astfel prăznuirea acesteia în Biserica Creştină devine împlinirea prin Noul Testament a sărbătorii din Vechiul Testament. În prezent, prăznuirea are loc în 6 august, cu patruzeci de zile înainte de Înălţarea Sfintei Cruci. Aşa cum Petru, Iacov şi Ioan au văzut transfigurarea înainte de răstignire astfel încât ei să afle cine este cel care va suferi pentru ei, Biserica leagă aceste două praznice pentru a-i ajuta pe credincioşi să înţeleagă misiunea Mântuitorului şi faptul că suferinţa Lui a fost voluntară şi pe deplin acceptată.

Schimbarea la faţă se sărbătoreşte pe 6 august. Ce să NU faci în această zi

Această întâmplare a constituit subiectul unei dispute teologice între Sfântul Grigorie Palama şi Varlaam de Calabria. Varlaam credea că lumina strălucirii lui Iisus era lumina creată, în timp ce Grigorie Palama susţinea că ucenicilor le-a fost dat harul de a percepe lumina necreată a lui Dumnezeu. Acest fapt susţine argumentul lui Grigorie, mai larg, cum că noi nu-l putem cunoaşte pe Dumnezeu în esenţa Sa, dar Îl putem cunoaşte în energiile Sale, pe măsură ce El Însuşi se revelează.

Numeroase mănăstiri au fost închinate acestei sărbători, mai ales după controversa isihastă din secolul al XIV-lea, despre natura luminii din Tabor şi despre contemplaţie. De notat, de asemenea, că, după o tradiţie care circula pe vremea iconoclasmului, prima icoană realizată de apostoli a fost aceea a Schimbării la Faţă.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ a DOMNULUI - istoria sărbătorii

În Apus, sărbătoarea Schimbării la Faţă, deşi prăznuită sporadic încă de prin secolul al VII-lea, s-a generalizat mult mai târziu, prin hotărârea luată de Papa Calist al III-lea de a consacra definitiv această sărbătoare, drept mulţumire pentru biruinţa oştilor creştine asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456.

În această zi se aduc în biserici prinoase din struguri, se binecuvântează şi se împart. În Biserica rusă, în această zi se face pomenirea generală a morţilor şi mai ales a eroilor morţi pentru apărarea patriei.

Sursa:  REALITATEA.NET

MESAJ DE LA DOMNUL IISUS HRISTOS: EXAMENUL FINAL SE APROPIE

Iubitii mei, cautati fiecare si faceti-va bilantul!

In curand, ve veti afla cu totii in fata TATULUI CERESC, pentru a va fi judecate faptele. Veti trece sau nu. Veti evolua sau nu. Nu va ganditi ca veti muri cu totii. Asa ceva nu se va intampla. Vor veni peste voi multe incercari: cutremure, eruptii vulcanice, inundatii, dar pentru fiecare din voi se va intampla un fel de examen care trebuie dat. Vi se va analiza curatenia sufleteasca si daca fiecare se afla pe drumul sau de a-si indeplini misunea sa divina.

Eu am venit printre voi sa va invat IUBIREA si IERTAREA, dar voi ati uitat invatamintele mele.

Exista o mana de oameni care se cred mai mari decat TATAL NOSTRU CERESC. Ei au ascuns in delungul timpului o serie de adevaruri divine, care v-au fost impartasite tocmai pentru a intelege mai bine lumea in care traiti. Vremea sa-si primeasca rasplata este aproape si pentru ei, iar pentru voi. Acele adevaruri vor fi scoase la iveala si voi va trebui sa le intelegeti. Vi se vor parea asa de evidente, incat o sa va ganditi, cum de nu v-ati dat seama pana acum. Vor fi oameni care vor considera ca aceste adevaruri sunt blasfemii. Nu va opuneti lor. Fiecare a fost inzestrat la nastere cu liberul sau arbitru si il poate folosi cum cred de cuviinta, dar sa nu creada nimeni ca nu va da socoteala in fata LUI DUMNEZEU pentru asta.

Sa nu va temeti iubitii mei de schimbarile care vor veni. Daca aveti sufletul curat si plin de iubire, atunci nu aveti de ce sa va temeti de astea. Ganditi-va ca va fi ca un fel de examen. Cine il va trece, i se va aprinde scanteia de DUMNEZEIRE din interiorul lui. Cine nu, va ramane in intunericul si in nestiinta in care va zbateti acum cu totii. Ganditi-va ca diferenta este ca intre o camera luminata si o camera intunecata.

Mai aveti timp sa va curatati sufletele. Rugati-va si Ingerii vor veni sa va calauzeasca spre drumul spre lumina.

DUMNEZEU sa va binecuvanteze pe voi pe toti cu puterea de a cunoaste si a accepta adevarul!

Mesaj preluat de Sfatuitoarea

12 iulie 1994 – 17 ani de la mutarea la Domnul a Parintelui PAISIE AGHIORITUL

Am ales de pe blogul fratelui Laurentiu Rugaciunea Cuv. Paisie Aghioritul pentru lume
Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.
Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.
Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndurerati şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemnitati, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrainati.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.
Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.
Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.
Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.
Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.
Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.
Sursa: Saccsiv’s Weblog