STIINTA CONFIRMA GENEZA

Descifrarea textelor mesopotamiene a evidentiat nu doar faptul ca erau identice cu textele biblice, dar chiar le precedau pe unele dintre ele.

Sa vedem, pe scurt, cum descrie textul mesopotamian “Enuma Elis“ (“Cand in inaltimi“) creatia cerului si a Pamantului, detalii putand fi gasite in lucrarea lui Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planeta.

Etapele Creatiei:

1) Existenta a trei corpuri ceresti: Apsu (Soarele), Mummu (Mercur), Tiamat, “monstrul care a fost taiat in doua“ de catre un satelit al Planetei X/Nibiru/Eris.

2) Apar Lahmu ( Marte ) si Lahamu (Venus).

3) Apar Anshar (Saturn) si Kishar (Jupiter).

4) Apar Gaga (Pluto), Nudimud (Neptun) si Anu (Uranus).

Deci era un sistem solar format din Soare si alte noua planete. Planeta Tiamat, foarte bogata in apa, avea un comportament instabil, punand in pericol corpurile ceresti primordiale, prin dezorganizarea orbitelor lor, motiv pentru care planeta Nibiru si cei 7 sateliti ai sai s-au indreptat spre ea. Rezultatul:

- Kingu, principalul satelit al lui Tiamat, va fi protejat de coliziune, devenind Luna .

- Un satelit al planetei Nibiru a despicat-o pe Tiamat, jumatate formand “Cerul“, centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter, din cealalta jumatate formandu-se Pamantul cu o orbita independenta.

Aceasta ultima etapa, aspect foarte bine sesizat de Z. Sitchin, este descrisa in Biblie:

“La inceput Dumnezeu (Elohim, Dumnezeirea, plural referitor la Consiliul Suprem al anunnakilor – n.a) a creat cerurile si Pamantul“ (Geneza 1:1).

Cateva date recente despre sistemul nostru solar:

Dincolo de Pluto exista 8 corpuri ceresti: Planeta X/ Eris/Nibiru si cei 7 sateliti ai sai, majoritatea fiind descoperiti de catre M.Brown, C. Trujillo si D. Rabinowitz.

- 2003 EL 61 (Santa)

- 2005 Fy 9

- Sedna

- Orcus

- Quaoar

- Ixion

- Varuna

Pe 28 martie 2007, sub titlul 2003 EL 61 obiectul cel mai fascinant al centurii Kuiper (www.futura-science.net), puteau fi citite, printre altele, urmatoarele:

- planeta pitica 2003 EL 61 face sa se vorbeasca din nou despre ea (informatiile anterioare au aparut pe 19.01.2007 la www.techno-science.net). A treia dupa Pluto si Eris, pare a fi la originea unei familii intregi de asteroizi apropiati de orbita sa.

- EA ESTE VESTIGIUL UNEI PLANETE CARE A SUFERIT O COLIZIUNE CU UN ALT CORP CERESC, LA INCEPUTUL FORMARII SISTEMULUI SOLAR, acum 4,5 miliarde de ani.

- in revista Nature, unde si-a comunicat rezultatele cercetarilor sale, profesorul M. Brown afirma ca in urma impactului s-a produs o imensa bila de foc, fiind ejectate bucati intregi din scoarta corpului initial de care s-a lovit.

Biblia consemneaza impactul cu planeta Tiamat, extrem de bogata in apa: “Duhul lui Dumnezeu (observatoarele, aparatura elohimilor -n.a) se plimba peste intinderea apelor (Tiamat – n.a). Si Dumnezeu a zis: ‘Sa fie lumina’ (impactul si bila de foc – n.a) (Geneza 1:2- 3) .

De la primele versete ale primei Carti din Biblie (Geneza) pana la ultimele capitole ale ultimei Carti (Apocalipsa/Revelatia), unde este data dimensiunea Planetei X/Eris/Nibiru, referirile la Planeta Imparatiei sant de ordinul miilor.

Detalii in lucrarea Planeta Eris si incalzirea globala, Cristian Negureanu (Editura Antet, Bucuresti) sau la cristiannegureanu.blogspot.com

- rotatia planetei 2003 EL 61, capatata in urma impactului, este atat de rapida incat a sfarsit prin a lua o forma elipsoidala triaxiala. Drept comparatie, Pluto face 0,266 revolutii/zi, iar 2003 EL 61 are 6,1 revolutii/zi .

- actualmente, zona unde este 2003 EL 61 este variabila din punct de vedere al orbitelor posibile, putand, datorita instabilitatii gravitationale a mecanicii celeste, sa devina cometa , in urma atractiei ei de catre Neptun si sa intre in coliziune cu Terra. Va fi atunci cometa cea mai luminoasa observata vreodata, de cel putin 6.000 de ori mai stralucitoare decat cometa Hale Bopp, sustine M. Brown.

Prezint si doua relatari despre geneza “cerului “ si a Pamantului din Cartea lui Enoh (contemporana cu scrierile sumeriene) si Biblie:

- ”Cerul (centura de asteroizi – n.a) a fost despartit de ape (Tiamat – n.a )… Pamantul s-a ridicat deasupra apelor “ (Cartea lui Enoh, cap. LXVIII:24-27).

- “Cine a inchis marea cu porti, cand s-a aruncat din pantecele mamei ei (Tiamat – n. a), cand i-am facut haina din nori?“ (Iov 38:8-9).

Si alte cercetari recente confirma scrierile stravechi. Voi prezenta doua articole :

1)Pamantul si Luna s-au format mult mai tarziu decat se credea (10 iunie 2010 – Agentia.org).

Pamantul si Luna au fost create ca rezultat al unei COLIZIUNI GIGANTICE INTRE DOUA PLANETE de marimea lui Marte si Venus. Rezultatele cercetarilor au fost publicate in jurnalul stiintific “Earth and Planetary Science Letters.”

Intelegerea istoriei Pamantului si Lunii este foarte importanta pentru astrobiologi in incercarea de a determina potentiale lumi care pot fi locuite in Univers. “Folosind izotopi de Wolfram am putut determina ca atat miezul cat si invelisul exterior al Pamantului si al Lunii s-au contopit in timpul coliziunii”, a explicat cercetatorul Tais W. Dahl de la Institutul Niels Bohr, care a elaborat o teza in colaborare cu profesorul David J. Stevenson, de la California Institute of Technology (Caltech).

Planetele din sistemul solar s-au format in urma unor coliziuni dintre planetele pitice care orbitau in jurul noului Soare. In urma ciocnirilor, planetele mici s-au topit si au format planete din ce in ce mai mari. Pamantul si Luna sunt rezultatul coliziunii dintre doua planete de marimea lui Marte si Venus: cele doua planete aveau la acea vreme miezuri de metal (fier) inconjurate de mantale de silicati (roci). Coliziunea a durat mai putin de 24 de ore iar temperatura inalta (7000 de grade Celsius) a facut ca roca si metalul sa se topeasca si sa se amestece.

Varsta Pamantului si a Lunii poate fi stabilita examinand prezenta anumitor elemente din mantaua Pamantului, cum ar fi Hafniu-182, o substanta radioactiva care se transforma in izotopul Wolfram 182. Cele doua elemente au proprietati chimice diferite: in timp ce izotopul de Wolfram tinde sa formeze legaturi cu metalele, Hafniul tinde sa formeze legaturi cu silicatii. Noile studii au determinat ca formarea Lunii s-a petrecut dupa ce tot Hafniul s-a transformat in Wolfram.

2) Secretele Antarcticii – fragmente ale unei planete disparute (20 martie 2009 – Descopera.ro).

Allan Treiman, cercetator in cadrul Lunar and Planetary Institute, sustine ca a reusit sa scoata la lumina in Antarctica doua roci misterioase despre care pretinde ca provin dintr-o STRAVECHE PLANETA, AZI DISPARUTA (Tiamat – n.a), din sistemul nostru solar.

Este cert astazi ca numarul planetele din sistemul nostru solar a fost mai mare in momentul formarii acestuia. In fapt, ceea ce vedem astazi reprezina doar supravietuitorii giganticelor ciocniri de la aparitia planetelor stravechi, iar cea mai buna dovada a impacturilor o reprezinta centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter.

„Cele doua roci contin o mare concentratie de feldspat, suficient de mare incat sa fie nevoie de o planeta pentru a o crea”, afirma Allan Treiman. „Poate ca nu ne gandim la roci ca la niste obiecte fierbinti care alearga prin spatiu, dar este suficient sa ne imaginam compusii chimici care, sub forta gravitatiei si a temperaturilor extreme, ajung sa se contopeasca, ca sa ne dam seama ca asa ar fi trebuit sa arate rocile care au dat nastere planetelor. Daca aceste formatiuni se misca suficient prin spatiu, ele se vor uni si se vor solidifica, asa cum este cazul Lunii. Iar daca o planeta pierde lupta cu un alt corp solid, ea va fi redusa la miliarde de mici bucati de roca – fiecare dintre ele va purta insa semnele structurii din care a facut parte”, explica acelasi cercetator.

In opinia sa, rocile descoperite la Polul Sud au o conformatie unica iar provenienta lor nu poate fi decat de pe o planeta disparuta in urma cu foarte mult timp, cel mai probabil ca urmare a unei ciocniri catastrofale.

Cristian Negureanu

Sursa: http://piatza.net

ORIGINEA RASEI UMANE: CEI ZECE ADAMI SI CELE OPTSPREZECE EVE

Acest articol apartine blogului Romania-Dacia 

Daca din Cartea Genezei aflam ca Adam si Eva au avut trei copii, pe Cain, Abel si Seth, de la geneticieni aflam de existenta a 10 fii ai lui Adam si 18 fiice ale Evei. Studiul genomului uman devine un important instrument stiintific in cercetarea istoriei si preistoriei rasei umane, de la inceputurile existentei acesteia si pana in zilele noastre. Astfel, de la Nicholas Wade, “Science Time”, New York Time, din 2 mai 2000, aflam ca oamenii de stiinta, studiind ADN-ul matern, mostenit din generatie in generatie, au putut urmari traseul cromozomial al speciei umane, mergand pana la originea ei, ajungand, pur si simplu, la acea pereche primordiala, la Adam si Eva. Americanii isi redescopera istoria, studiile recente cromozomiale aratand migratia omului preistoric spre America, nu din Africa, ci din Asia. Aceasta migrare s-a produs din Asia acum 35.000 de ani, cu o singura exceptie, a unei Eve venita din Europa, de undeva din nordul spatiului Carpato-Dunarean. Dar cum Eva aceasta a migrat, traseul ei nu s-a gasit, astfel incat se considera ca s-a facut pe calea apei: fie spre vest, traversand Oceanul Atlantic, fie spre est, prin Marea Nordului. Peste noapte, englezii si irlandezii devin frati, descoperindu-si radacini comune, ciudate, din timpuri imemoriale. Norman Davies publica “The Isles” – Oxford University Press -, un studiu despre ADN-ul mitocondrial extras din scheletul omului din Cheddar, de acum 8.980 ani, care s-a potrivit cu acela al unui invatator din satul ceddar, Adrian Targett, dovedind astfel continuitatea genetica a populatiei locale, in ciuda numeroaselor invazii care s-au suprapus in timpul celor aproape 9.000 de ani.

Spre deosebire de analiza ADN folosita in medicina forensica, in studiile de mai sus se analizeaza legaturile dintre indivizi, si nu indivizii in sine. Biologii pot determina, astfel, chiar marimea unei populatii antice si, de asemenea, ramurile ei in cazul raspandirii acesteia in diferite grupuri. Astfel, arheologii descopera o alta dimensiune in studiile lor care le revolutioneaza gandirea. Cel mai precis arbore al umanitatii, cel mai detaliat, a fost construit, dupa o munca de ani, de catre dr. Douglas C. Wallace si colaboratorii acestuia de la Emory University School of Medicine din Atlanta, Georgia, SUA. Arborele uman al dr. Wallace este bazat pe ADN-ul mitocondrial, care este reprezentat de cateva mici inele genetice apartinand originii primordiale materne. Un arbore uman, de data aceasta avand la origine analiza cromozomului “Y” ( cel care stabileste sexul masculin), a fost elaborat de dr. Peter A.Underhill si dr. Peter J. Oefner de la Stanford University, CT, SUA. Geneticienii considera, astfel, ca populatia de baza, “The ancestral human population”, a fost foarte mica, de circa 2.000 de indivizi. Problemele au aparut in cadrul studiului cromozomului “Y” si al arborelui acestuia, ca o consecinta a faptului ca unii barbati, din aceeasi generatie, pot sa nu aiba copii ori sa aiba numai fete. Astfel, numarul cromozomilor “Y” stabili se poate diminua, chiar daca populatia, ca numar, nu se modifica. Prima populatie umana a aparut undeva in Africa, dupa parerea geneticienilor, in urma cu 144.000 de ani. |n urmatorii 10.000 de ani, prin interferenta mitocondriala si a cromozomului “Y”, vor aparea primele ramuri. Mitocondria, care este localizata in interiorul celulei, dar in afara nucleului acesteia, nu este afectata de schimbarile genetice ulterioare, fiind trecuta neschimbata de la mama la copii. |n principiu, toti oamenii ar trebui sa aiba acelasi cod ADN mitocondrial. |n practica, ADN-ul mitocondrial va suferi modificari in decursul secolelor, fie datorita copierii gresite, fie radiatiilor. Cunoscand astfel raspandirea pe glob a celor 18 Eve care au suferit schimbari in codul ADN mitocondrial, putem determina azi originea materna a unei persoane, indiferent daca a schimbat sau nu regiunea ori continentul de origine. Dr. Wallace descopera ca aproape toti indienii americani au o mitocondrie care apartine ramurilor, pe care el le numeste: A, B, C si D.

Europenii apartin unui set diferit de ramuri, de la H pana la K, plus T pana la X, sugerand ca primii europeni moderni au sosit in Europa in urma cu 39.000-51.000 de ani, corespunzand, cu datele arheologice, anului 35.000 i.d.H. |n Asia, cea mai veche linie genetica cunoscuta, M, va avea ca descendenti feminini liniile A pana la D si F plus G. Ramurile A, B, C, D se vor deplasa in America de Nord si, de acolo, in America de Sud. Dar cum lucruri misterioase se intampla totdeauna si peste tot in lume, tot in America de Nord vom gasi ramura feminina X, plecata din Europa, din nordul spatiului Carpato-Dunarean, pe o ruta nestiuta. La ce a dat ea nastere, vom vedea mai tarziu. Vedem astfel cum de la originea primei Eve, din sud-estul Africii, de fapt a radacinilor primordiale feminine – L1, L2 si L3 – din care se va pastra numai una (L3), se vor naste cele 18 ramuri cunoscute ca “haplo groups”, dar cunoscute popular ca cele 18 fiice ale Evei. Originea paterna, arborele cromozomial “Y”, am gasit-o in cartea “Genes, people and language”, aparuta in luna martie a.c. si scrisa de dr. Luca Cavalli-Sforza, fara insa sa avem o comunicare oficiala a cercetatorilor de la Stanford. Acest arbore are 10 ramuri principale.

Primele trei ramuri I, II si III au fost gasite exclusiv in Africa. Ramura III migreaza insa inAsia, din ea desprinzandu-se ramurile de la IV pana la X, care vor popula lumea. |n Marea Japoniei gasim fiul IV, in nordul Indiei – fiul V, iar in sudul Marii Caspice – fiii VI si IX. Dr. Cavalli-Sforza considera ca aceste ramuri ale cromozomului “Y” ar putea fi asociate cu grupurile principale de limbi vorbite in lume. Cand Dr. Wallace a fost intrebat daca ramurile mitocondriale ADN sunt si ele in corelatie cu limbile principale vorbite in lume, el a fost mai circumspect. |ntr-un articol publicat, in martie a.c., in “The American Journal of Human Genetics”, Dr. Wallace identifica o populatie in sudul continentului african, nord-vestul desertului Kalahari, Vasike Kung, a carei vechime crozomiala este cea mai apropiata de radacina cromozomiala originala. O alta populatie africana, care este aproape la fel de veche ca cea sus-amintita, este cea a pigmeilor Biaka din centrul Africii. Amandoua grupurile de populatie traiesc in regiuni izolate si aceasta pare a fi cauza pentru care ADN-ul lor mitocondrial nu arata prea multe schimbari fata de cel ancestral. America, fiind tara care investeste cei mai multi bani in aceste studii, are si cei mai multi cercetatori in acest domeniu de pionierat. Astfel, dr.Joseph Greenberg, lingvist la Stanford University, a propus trei migratii, corespunzatoare cu cele trei grupuri lingvistice ale americanilor, cunoscute ca: amer-ind, Na-Dene si Eskimo-Aleut.

Studiul mitocondrial al dr.Wallace arata ca sosirea primelor grupuri in America a fost mult mai complexa decat o simpla migrare de populatie. Din ramurile A, B, C si D gasite la populatia bastinasa nord-americana, A, C, si D se gasesc si in Siberia, sugerand ca principala sursa migratia acestora in America de Nord. Absenta ramurii B in Siberia ne sugereaza sosirea acesteia de undeva de peste ocean. Surpriza mare s-a produs in anul 1998, cand dr. Wallace gaseste ramura X, o ramura europeana foarte rara printre nativii Americii de Nord, ca Ojibwa si Sioux. La inceput, el a considerat ca aceasta a aparut in urma casatoriei localnicilor cu europenii moderni. Dar, X-lineage-ul american s-a dovedit a fi…pre-columbian (!), avand o varsta intre 15.000 si 30.000 de ani. X-lineage-ul european a avut doua cai de a ajunge in America: una trans-Siberiana, dar nu s-au gasit urmele ei in populatia siberiana; alta trans-Atlantica…acum mai mult de 20.000 de ani!!! Cand primii oameni “moderni” au inceput sa paraseasca Africa, acum 50.000 de ani, au facut-o probabil in grupuri mici, de cateva sute, aventurandu-se ca vanatori, in cautarea hranei. Ei au venit in contact cu populatia de Neanderthal, care i-a precedat. Biologul Edward O. Wilson, intr-un interviu acordat in The Wall Street Journal, vorbind despre istoria originii rasei umane, spunea: “noi trebuie sa rescriem epopeea originii rasei umane”. Si tot el adauga : “Homo Sapiens a avut si are o istorie data naibii! Si cand spun asta, ma refer la acea istorie indepartata, la istoria evolutiei, la istoria lui genetica, la care trebuie sa adaugam si istoria culturala si religioasa a ultimilor 10.000 de ani” .

Multi biologi ai lumii, care reconstruiesc istoria rasei umane, spun:”Noi toti suntem frati africani la origine”! Cand oare si istoricii nostri se vor trezi si vor accepta originea poporului nostru Carpato-Dunarean ca fiind cel ce a dat nastere poporului european modern, cand se va termina cu basmul romanizarii populatiei dacice si se va accepta si de catre ei adevarul: ca spatiul Carpato-Dunarean este vatra Vechii Europe, iar poporul nostru este cel mai vechi popor european ?

Napoleon SAVESCU

Dacia Revival International, New York, SUA

Sursa: ROMANIA-DACIA

2012 , APOCALIPSA SAU GENEZA ?

Se zvonesc multe despre anul 2012 si despre schimbarile prin care trecem,printre care unele plauzibile iar altele mai putin plauzibile.Cele mai mediatizate sunt cele legate de cultura mayasa , religie , apocalipsa.Am sa va prezint dovezile stiintifice dar si multe altele.

Planeta terra se manifesta ca un imens circuit electic. Intre suprafata si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distanta de suprafata, exista un fel de cavitate electromagnetica. Proprietatile rezonante ale acestei cavitati magnetice au fost descoperite de fizicianul german W.O.Schumann, intre 1952-1957 si permit masurarea frecventei vibratorii medii a planetei Terra.

Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar.

Insa, din 1980, rezonanta a inceput sa creasca incet, acum fiind de 12 cicli pe secunda.

Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cit era odinioara.

De altfel, fiecare dintre noi si-a dat seama de accelerarea timpului, multi se pling ca nu le ajunge ziua pentru tot ceea ce au de facut.

In acest ritm in 2012, timpul va ajunge la 0.

De asemenea in anul 2012, planul Sistemului nostru solar, se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee.

Deci ciclul de 26.000 ani va fi complet.

O data cu Rezonanta Schumann , creste nivelul vibrational al oricarei fiinte de pe Terra.

Mayasii, civilizatie din America Centrala, au avut cele mai inalte cunostinte despre Timp si Spatiu. Calendarul Mayas este cel mai précis de pe Terra. In acest calendar, cea de-a 5-a Lume se sfirseste in 1987. A Sasea Lume incepe in 2012. Deci, acum suntem intre doua Lumi. Acest timp este numit ” Apocalipsa” sau Revelatia. Acest lucru inseamna ca Adevarul ne va fi revelat, si NU ” Sfirsitul Lumii” , asa cum multi considera in mod eronat.

Mai inseamna si faptul ca exclusiv de NOI depinde cum vom construi aceasta Noua Lume si Civilizatie care va veni.

Mayasii mai spun despre 2012 urmatoarele:
–vom depasi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi.
–vom depasi constiintele actuale despre Timp si Spatiu.
–vom depasi necesitatea Banului.
–dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, vom intra in Dimensiunea a 5-a.
–planeta Terra si intreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si intregul Univers.
–ADN-ul uman va fi reprogramat si imbunatatit, si va avea 12 spirale in loc de 2.

In acest Timp dintre Lumi, oamenii se schimba. Isi schimba relatiile, felul de a gindi, locul de munca, atitudinea, deciziile.

Mai ales tinerii, nu mai accepta vechile sisteme si institutii, care vor disparea cu timpul.

Deciziile noastre nu se pot baza decit ori pe Iubire, ori pe Frica.

Trebuie sa alegem in orice moment Iubirea, sa urmam Intuitia, Inima. Trebuie sa creem forme-gind positive, si sa ne inconjuram de oameni care gindesc pozitiv.

Totul face parte dintr-un Plan Divin, nimic nu este intimplator in Univers.

Marea Schimbare ne afecteaza ciclul veghe-somn, relatiile cu ceilalti, reglarea imunitara a organismului si perceptia asupra Timpului si Spatiului.

Posibile efecte ale Schimbarii ar mai fi:
–migrene, dureri de cap, oboseala.
–senzatia trecerii unui curent electric prin creier si coloana vertebrala.
–crampe musculare.
–simtome de gripa.
–vise intense.
–creste sensibilitatea corpului uman ca rezultat al vibratiilor noi, mult mai inalte.
–actualmente 16 ore echivaleaza cu 24 de ore, Timpul se contracta.
–corpul fizic a inceput sa se schimbe, se creaza un nou corp de Lumina.
– cresc abilitatile intuitive si de vindecare, dovada multimea de bioterapeuti aparuta in ultimul timp.
–structura interna a ochiului uman se transforma in functie de noua atmosfera planetara si cresterea luminozitatii.
–activarea capacitatilor latente a fiintelor, noii nascuti avind capacitate telepatica mult marita.
–toate bolile incurabile ale sec . XX vor dispare, inclusive SIDA si cancerul.

Noi informatii despre anul 2012 ne sunt aduse la cunostiinta de Proiectul Montauk.

In cadrul acestui proiect, s-a construit pe baza unor informatii din surse extraterestre, un dispozitiv cu ajutorul caruia diferite persoane puteau fi trimise in Timp si puteau descrie ceea ce vedeau.

Cei care au fost, relateaza ca anul 2012 este ca un zid abrupt peste care nu au putut trece pentru a vedea ce se va intimpla pina in anul 10.000 D.C.

Ceea ce se afla dincolo de 2012 este ascuns perceptiei noastre la ora actuala, desi nivelul constiintei umane se eleveaza pe masura ce ne apropiem de acel prag de trecere in a 4-a Dimensiune, adica o vibratie mult superioara.

Acest lucru va revela tuturor fiintelor faptul ca nu suntem cu nimic separati de Creator.

Crestinii numesc acesta “Revenirea in Glorie” , si este vorba mai mult de o stare interioara a constiintei, nu de o fiinta care vine in carne si oase.

A 4-a Dimensiune e plina de Viata, si acolo predomina Compasiunea, Intelegerea si Iubirea.

La nivel de planeta asistam in primul rind la inceputul inversiunii Polilor magnetici, ceea ce se intimpla o data la 13 .000 de ani, deci de doua ori intr-un Mare Ciclu Cosmic de 26.000 de ani.

In ultimii mii de ani, liniile de cimp magnetic ieseau din Polul Sud si intrau pe la Polul Nord.

Acum, oamenii de stiinta observa ca acest cimp magnetic stabil, incepe sa se schimbe, sa slabeasca. In ultimul secol, slabirea a fost de 10-15%, dar in ultimii ani s-a accelerat mult.

Geofizicianul francez Gauthier Hulot afirma ca acest cimp, in Atlanticul de Sud si in America de Sud, este cu 30% mai slab.

Dr. Garry Glatzmaier, profesorul de Fizica Pamintului la Universitatea California din Santa Cruz, afirma ca miezul metalic lichid al planetei se misca continuu, pentru a se putea raci. Aceste miscari genereaza cimpul magnetic terestru. Dar miezul se misca si in directii opuse cimpului majoritar, si care pot creste in intensitate, ducind in cele din urma la o inversare a Polilor magnetici ai planetei. Acesta inversare e precedata intotdeauna de o slabire a cimpului magnetic.

Pentru satelitii care se afla deasupra atmosferei , cimpul magnetic planetar este singurul scut protector impotriva particulelor din vintul solar. Ei se defecteaza cind trec printr-un cimp magnetic slab.

Iminenta inversare a Polilor ar putea fi aratata si de extinderea Aurorei Polare, care se observa numai la Polul Sud, urmind ca acum sa se extinda si asupra Atlanticului de Sud.

Slabirea cimpului magnetic duce de asemenea la sporirea cazurilor de cancer.

Dupa cum se stie, si pasarile folosesc pentru orientare cimpul magnetic terestru. In Suedia au disparut mii de porumbei, , in S.U.A. a disparut o intreaga specie de pelicani, iar in Carolina de Sud egretele zboara de la est la vest in loc de nord-sud.

Columbofilii aradeni au trimis la Atena, pentru deschiderea Jocurilor Olimpice, 850 de porumbei, dintre care nu s-au mai intors decit 50. Ungaria a trimis 1500 de porumbei si s-au reintors 40.

Alte efecte ale marilor transformari cosmice la care asistam, sunt atmosferele planetelor Sistemului Solar.

Atmosfera lui Marte creste rapid, acum e dubla si a dus la defectarea lui Mars Observer in anul 1997.

Luna, isi ” fabrica” atmosfera proprie care acum se intinde pe o suprafata de 6.000 de km, fiind compusa din compusi ai sodiului, dupa cum declara Alexei Dimitriev, cercetator rus.

Atmosfera Terrei se schimba si ea, in straturile superioare formindu-se un nou gaz, care pina acum nu exista.

Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa.

Jupiter sufera o modificare atit de puternica , incit s-a format un tub de radiatie ionizata, intre el si un satelit al sau , Io. De asemenea cimpul lui magnetic a crescut in intensitate de 2 ori.

Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum isi intensifica cimpul magnetic si devin tot mai stralucitoare.

Activitatea vulcanica pe Terra a crescut cu 500% din 1875 incoace, iar cimpul magnetic al Soarelui a crescut cu 230% din 1901.

Conform Academiei Nationale de Stiinte din Siberia, aceste multiple schimbari se datoresc intrarii Sistemului Solar intr-o zona cosmica cu o energie mult mai intensa.

Plasma stralucitoare de la marginea Sistemului Solar, a crescut recent de 10 ori in intensitate.

Soarele are un cimp magnetic numit heliosfera, care inglobeaza intregul Sistem Solar.

Cercetatorii rusi au studiat partea frontala a heliosferei, si au observat acolo plasma stralucitoare, ca si cum integul Sistem Solar a intrat intr-o zona cu o energie mult mai inalta, numita Centura Fotonica.

Acesta energie aprinde plasma heliosferei in partea frontala, care devine mai luminoasa, mai stralucitoare. Acesta energie patrunde apoi in Soare, care o va raspindi apoi in intregul Sistem Solar, saturind spatiul interplanetar, astfel ca toate planetele vor primi un supliment mare de energie.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Stiinta confirma Geneza

 

Descifrarea textelor mesopotamiene a evidentiat nu doar faptul ca erau identice cu textele biblice, dar chiar le precedau pe unele dintre ele.
Sa vedem, pe scurt, cum descrie textul mesopotamian “Enuma Elis“ (“Cand in inaltimi“) creatia cerului si a Pamantului, detalii putand fi gasite in lucrarea lui Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planeta.

Etapele Creatiei:
1) Existenta a trei corpuri ceresti: Apsu (Soarele), Mummu (Mercur), Tiamat, “monstrul care a fost taiat in doua“ de catre un satelit al Planetei X/Nibiru/Eris.
2) Apar Lahmu ( Marte ) si Lahamu (Venus).
3) Apar Anshar (Saturn) si Kishar (Jupiter).
4) Apar Gaga (Pluto), Nudimud (Neptun) si Anu (Uranus).
Deci era un sistem solar format din Soare si alte noua planete. Planeta Tiamat, foarte bogata in apa, avea un comportament instabil, punand in pericol corpurile ceresti primordiale, prin dezorganizarea orbitelor lor, motiv pentru care planeta Nibiru si cei 7 sateliti ai sai s-au indreptat spre ea. Rezultatul:
- Kingu, principalul satelit al lui Tiamat, va fi protejat de coliziune, devenind Luna .
- Un satelit al planetei Nibiru a despicat-o pe Tiamat, jumatate formand “Cerul“, centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter, din cealalta jumatate formandu-se Pamantul cu o orbita independenta.
Aceasta ultima etapa, aspect foarte bine sesizat de Z. Sitchin, este descrisa in Biblie:
“La inceput Dumnezeu (Elohim, Dumnezeirea, plural referitor la Consiliul Suprem al anunnakilor – n.a) a creat cerurile si Pamantul“ (Geneza 1:1).
Cateva date recente despre sistemul nostru solar:
Dincolo de Pluto exista 8 corpuri ceresti: Planeta X/ Eris/Nibiru si cei 7 sateliti ai sai, majoritatea fiind descoperiti de catre M.Brown, C. Trujillo si D. Rabinowitz.
- 2003 EL 61 (Santa)
- 2005 Fy 9
- Sedna
- Orcus
- Quaoar
- Ixion
- Varuna
Pe 28 martie 2007, sub titlul 2003 EL 61 obiectul cel mai fascinant al centurii Kuiper (www.futura-science.net), puteau fi citite, printre altele, urmatoarele:
- planeta pitica 2003 EL 61 face sa se vorbeasca din nou despre ea (informatiile anterioare au aparut pe 19.01.2007 la www.techno-science.net). A treia dupa Pluto si Eris, pare a fi la originea unei familii intregi de asteroizi apropiati de orbita sa.
- EA ESTE VESTIGIUL UNEI PLANETE CARE A SUFERIT O COLIZIUNE CU UN ALT CORP CERESC, LA INCEPUTUL FORMARII SISTEMULUI SOLAR, acum 4,5 miliarde de ani.
- in revista Nature, unde si-a comunicat rezultatele cercetarilor sale, profesorul M. Brown afirma ca in urma impactului s-a produs o imensa bila de foc, fiind ejectate bucati intregi din scoarta corpului initial de care s-a lovit.
Biblia consemneaza impactul cu planeta Tiamat, extrem de bogata in apa: “Duhul lui Dumnezeu (observatoarele, aparatura elohimilor -n.a) se plimba peste intinderea apelor (Tiamat – n.a). Si Dumnezeu a zis: ‘Sa fie lumina’ (impactul si bila de foc – n.a) (Geneza 1:2- 3) .
De la primele versete ale primei Carti din Biblie (Geneza) pana la ultimele capitole ale ultimei Carti (Apocalipsa/Revelatia), unde este data dimensiunea Planetei X/Eris/Nibiru, referirile la Planeta Imparatiei sant de ordinul miilor.
Detalii in lucrarea Planeta Eris si incalzirea globala, Cristian Negureanu (Editura Antet, Bucuresti) sau la cristiannegureanu.blogspot.com
- rotatia planetei 2003 EL 61, capatata in urma impactului, este atat de rapida incat a sfarsit prin a lua o forma elipsoidala triaxiala. Drept comparatie, Pluto face 0,266 revolutii/zi, iar 2003 EL 61 are 6,1 revolutii/zi .
- actualmente, zona unde este 2003 EL 61 este variabila din punct de vedere al orbitelor posibile, putand, datorita instabilitatii gravitationale a mecanicii celeste, sa devina cometa , in urma atractiei ei de catre Neptun si sa intre in coliziune cu Terra. Va fi atunci cometa cea mai luminoasa observata vreodata, de cel putin 6.000 de ori mai stralucitoare decat cometa Hale Bopp, sustine M. Brown.
Prezint si doua relatari despre geneza “cerului “ si a Pamantului din Cartea lui Enoh (contemporana cu scrierile sumeriene) si Biblie:
- ”Cerul (centura de asteroizi – n.a) a fost despartit de ape (Tiamat – n.a )… Pamantul s-a ridicat deasupra apelor “ (Cartea lui Enoh, cap. LXVIII:24-27).
- “Cine a inchis marea cu porti, cand s-a aruncat din pantecele mamei ei (Tiamat – n. a), cand i-am facut haina din nori?“ (Iov 38:8-9).
Si alte cercetari recente confirma scrierile stravechi. Voi prezenta doua articole :
1)Pamantul si Luna s-au format mult mai tarziu decat se credea (10 iunie 2010 – Agentia.org).
Pamantul si Luna au fost create ca rezultat al unei COLIZIUNI GIGANTICE INTRE DOUA PLANETE de marimea lui Marte si Venus. Rezultatele cercetarilor au fost publicate in jurnalul stiintific “Earth and Planetary Science Letters.”
Intelegerea istoriei Pamantului si Lunii este foarte importanta pentru astrobiologi in incercarea de a determina potentiale lumi care pot fi locuite in Univers. “Folosind izotopi de Wolfram am putut determina ca atat miezul cat si invelisul exterior al Pamantului si al Lunii s-au contopit in timpul coliziunii”, a explicat cercetatorul Tais W. Dahl de la Institutul Niels Bohr, care a elaborat o teza in colaborare cu profesorul David J. Stevenson, de la California Institute of Technology (Caltech).
Planetele din sistemul solar s-au format in urma unor coliziuni dintre planetele pitice care orbitau in jurul noului Soare. In urma ciocnirilor, planetele mici s-au topit si au format planete din ce in ce mai mari. Pamantul si Luna sunt rezultatul coliziunii dintre doua planete de marimea lui Marte si Venus: cele doua planete aveau la acea vreme miezuri de metal (fier) inconjurate de mantale de silicati (roci). Coliziunea a durat mai putin de 24 de ore iar temperatura inalta (7000 de grade Celsius) a facut ca roca si metalul sa se topeasca si sa se amestece.
Varsta Pamantului si a Lunii poate fi stabilita examinand prezenta anumitor elemente din mantaua Pamantului, cum ar fi Hafniu-182, o substanta radioactiva care se transforma in izotopul Wolfram 182. Cele doua elemente au proprietati chimice diferite: in timp ce izotopul de Wolfram tinde sa formeze legaturi cu metalele, Hafniul tinde sa formeze legaturi cu silicatii. Noile studii au determinat ca formarea Lunii s-a petrecut dupa ce tot Hafniul s-a transformat in Wolfram.
2) Secretele Antarcticii – fragmente ale unei planete disparute (20 martie 2009 – Descopera.ro).
Allan Treiman, cercetator in cadrul Lunar and Planetary Institute, sustine ca a reusit sa scoata la lumina in Antarctica doua roci misterioase despre care pretinde ca provin dintr-o STRAVECHE PLANETA, AZI DISPARUTA (Tiamat – n.a), din sistemul nostru solar.
Este cert astazi ca numarul planetele din sistemul nostru solar a fost mai mare in momentul formarii acestuia. In fapt, ceea ce vedem astazi reprezina doar supravietuitorii giganticelor ciocniri de la aparitia planetelor stravechi, iar cea mai buna dovada a impacturilor o reprezinta centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter.
„Cele doua roci contin o mare concentratie de feldspat, suficient de mare incat sa fie nevoie de o planeta pentru a o crea”, afirma Allan Treiman. „Poate ca nu ne gandim la roci ca la niste obiecte fierbinti care alearga prin spatiu, dar este suficient sa ne imaginam compusii chimici care, sub forta gravitatiei si a temperaturilor extreme, ajung sa se contopeasca, ca sa ne dam seama ca asa ar fi trebuit sa arate rocile care au dat nastere planetelor. Daca aceste formatiuni se misca suficient prin spatiu, ele se vor uni si se vor solidifica, asa cum este cazul Lunii. Iar daca o planeta pierde lupta cu un alt corp solid, ea va fi redusa la miliarde de mici bucati de roca – fiecare dintre ele va purta insa semnele structurii din care a facut parte”, explica acelasi cercetator.
In opinia sa, rocile descoperite la Polul Sud au o conformatie unica iar provenienta lor nu poate fi decat de pe o planeta disparuta in urma cu foarte mult timp, cel mai probabil ca urmare a unei ciocniri catastrofale.
Cristian Negureanu
Sursa: piatza.net