MANDRIA - Simptomele si Dezvoltarea bolii

Sursa: www.catehetica.ro

Articolul este deosebit de folositor fiecăruia în parte și de-a dreptul șocant. Este o invitație la un duș rece fiecărui suflet care-și dorește îndreptarea, pocăința și  mai ales mântuirea.        

Păcatul mândriei are îndezvoltarea sa câteva stadii şi începe cu slava deşartă. Simptomele slavei deșarte:setea de laude, nesuferirea mustrărilor, moralei și reproșurilor, purtarea bănuitoare și ranchiunoasă; bănuirea altora, greutatea în a cere iertare, căutarea căilor ușoare; omul joacă permanent teatru în prezența altora cu scopul de a prezenta o aparență evlavioasă, ascunzându-și cu multă grijă patimile și neajunsurile.

Omul încetează să-și mai vadă păcatele, nu-și mai bagă de seamă defectele, începe să-și minimalizeze vinovăția ori să și-o nege cu totul, ba uneori chiar s-o arunce asupra altora, și în schimb începe să-și exagereze și propriile cunoștințe, propria experiență, propriile calități și virtuți. 

Pe măsura evoluției bolii, în părerea sa despre sine el devine mare, vrednic de slavă. De aceea se și cheamă această boală ,,mania grandorii”.În starea aceasta, omul nu numai că-i osândește pe alții, ci începe să-i disprețuiască și să-i fie silă de ei, și chiar să le facă rău.  Izbăvește-ne, Doamne, de asta!

Iar când bolnavului i se pare că nimeni nu-l înțelege, nimeni nu-l iubește, ci toți îl persecută și vor să-i facă rău, boala aceasta se numește mania persecuției.

 

Mania grandorii și mania persecuției sunt cele mai răspândite forme de boală sufletească.

 

Aceste boli sunt legate de aprecirea excesivă a propriei persoane, atunci când sentimentul exagerat al propriei valori stârnește dispreț și atitudine dușmănoasă față de oameni.

 

Cel mândru este întotdeauna nemulțumit de cei din jur și de condițiile sale de viață, și de aceea ajunge câteodată la deznădejde, hulă, înșelare, iar uneori și la sinucidere.

 

În stadiul de început, mândria este greu de recunoscut. Doar un duhovnic încercat sau un psiholog încercat poate stabili fără greș această patimă atunci când ea se află în fașă.

 

Omul se poartă aparent normal, însă un ochi experimentat recunoaște în el începutul bolii. Omul este mulțumit de sine. Este bine dispus: cântă, zâmbește, adeseori chiar râde și câteodată hohotește fără pricină; face pe originalul, pe spiritualul; caută să atragă cu orice preț atenția celor din jur; îi place să vorbească mult, iar în convorbirile lui se aude la nesfârșit ,,Eu”, însă un singur cuvânt dezaprobator face ca dispoziția lui să se schimbe rapid, și el devine abătut, ca în urma unei laude să înflorească din nou. În general însă, în stadiul acesta dispoziția lui rămâne luminoasă.

 

În continuare, dacă omul nu-și dă seama de păcătoșenia sa, dacă nu se pocăiește și nu se îndreaptă, boala lui duhovnicească evoluează și se acutizează.

 

În om apare convingerea sinceră de faptul că este mai presus de alții. Această convingere se transformă în patima de a comanda, și el începe să dispună după bunul plac de atenția, de timpul și de puterile altora. 
Devine obraznic: se apucă de orice, chiar dacă nu face decât să strice și să încurce, în toate se bagă, chiar și în familiile altora.

 

În stadiul acesta, dispoziția omului mândru se strică, fiindcă el întâmpină deseori rezistența celor din jur. 
El devine, treptat, tot mai irascibil, încăpățânat, certăreț, nesuferit de nimeni.Firește, oamenii încep să-l evite, dar el este convins de dreptatea sa și consideră că pur și simplu nimeni nu vrea să-l înțeleagă, și ca atare o rupe cu toți. 
Răutatea și ura, disprețul și îngâmfarea se instalează și prind rădăcini în sufletul lui. Sufletul îi devine întunecat și rece, mintea i se întunecă, și omul iese din orice supunere. Scopul lui este să iasă cum vrea el, să-i facă pe ceilalți să se simtă inferiori, să-i impresioneze și să-și demonstreze ,,dreptatea”.

 

Tocmai trufași de felul acesta creează schismele și ereziile.

 

În următoarea etapă de dezvoltare a bolii, omul o rupe și cu Dumnezeu... 
Tot ce are, inclusiv calitățile și unele virtuți, și le atribuie sieși. El e convins că-și poate aranja viața fără ajutorul altora și că poate dobândi singur tot ce-i trebuie în viață. El se simte mare voinic chiar și atunci când are o sănătate plăpândă. Se îngâmfă cu ,,înțelepciunea” sa, cu cunoștințele sale, și se mândrește cu tot ce are – iar rugăciunea lui devine nesinceră, fără frângere de inimă, iar mai apoi încetează de tot să se mai roage. Starea lui sufletească se face negrăit de întunecată, dar totodată el e convins că e pe calea cea dreaptă și continuă să meargă cu grabă spre propria pierzare.

Sursa: www.catehetica.ro

 

http://www.farmacianaturii.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=376&Itemid=56

69 de motive de autostimă.

Marea enciclopedie a geto dacilor.

1. Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc. (W. Schiller , arheolog american )

2. Istoria este cea dintâi carte a unei naţii . Într-însa ea îşi vede trecutul , prezentul şi viitorul . ( Nicolae Bălcescu )

3. Pe tăbliţele de la Tărtăria , scrisul apare în teritoriile carpato-danubiano-pontice cu mult înainte de Sumer . ( R. Schiller , Reader`s Digest , 7 , 1975)

4. Limba lor ( a românilor ) n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului , încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă . ( Bonfini )

5. Oare trebuie neapărat să ne lăudăm cu toţi care ne-au cucerit ? ( Oltea Predoiu , elevă în clasa a IV-a , ian.1980 )

6. Aceşti volohi nu sunt nici romani , nici bulgari , nici wölsche , ci vlahi (ROMÂNI ) , urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de

popoare a tracilor , dacilor şi geţilor , care şi acum , îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle , locuiesc în Valachia , Moldova , Transilvania şi Ungaria în număr de milioane . ( Schlözer , Russische Annalen - sec XVIII )

7. ( La soldaţii români ) Dogma nemuririi sufletului îi făcea curajoşi fără margini , dispreţuitori faţă de orice pericol , poftitori de moarte ( apetitus morti ) luptători cu hotărâre şi cu o întreprindere de speriat . ( Metianus Capella )

8. Nu invidiaţi vechile popoare ci priviţi pe al vostru . Cu cât veţi săpa mai adânc , cu atât veţi vedea ţâşnind viaţă. ( Michelet , 1859 )

9. Da , am zis-o şi o voi repeta până voi putea fi auzit , că misiunea noastră este să dăm ştiinţelor arheologice pe omul Carpaţilor preistoric , ANTEISTORIC . ( Cezar Bolliac )

10. ( Zamolxen ) era minunat de înţelept în filosofie . ( Alfonso X El Sabio )

11. Atunci ... de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi , un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de străluciri ... De ce te-ai silit împotriva firii , să-ţi aduci oştenii pe nişte meleaguri ( geto-dacice ) în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber ? ( Diodor din Sicilia , Biblioteca istorică , XXI , 11-12 )

12. Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de ici-colo , n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul celei mai întinse moşii ... Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlneşti mame maştere care-şi iubesc cu duioşie de adevărată mamă copiii vitregi . Aici nu întâlneşti soţie îngâmfată de zestrea ei şi mândră de adulterele ei sau de soţul ei din care a făcut un sclav ! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea tatălui , virtutea mamei şi credinţa soţiei ! (Horaţiu )

13. ( Deceneu ) i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei , căci el era în aceasta un maestru priceput . El i-a învăţat morala (...) , i-a instruit în ştiinţele fizicii (...) , i-a învăţat logica , făcându-i cu mintea superiori celorlalte popoare (...) , demonstrându-le teoria celor 12 semne ale zodiacului , le-a arătat orbita lunii , şi cum globul de foc al Soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele 346 de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus , spre a se apropia sau îndepărta de polul ceresc .( Iordanes , Getica , XI , 69-70 )

14. Românii , în decursul acestui lung interval , au dăinuit refugiaţi în munţi la adăpost de şuvoiul invaziilor . (...) Timpul n-a avut darul să ştirbească forţa , nici să slăbească speranţa daco-românilor . Rămăsese aceeaşi rasă rezistentă , răbdătoare , întrucât se considera nemuritoare . ( Abdolonyme Ubicini , 1886 ) 15. Neamul geţilor , care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit cândva şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor , dar şi pentru că astfel îi convinsese slăvitul lor Zamolxes . Crezând că nu mor , doar că îşi schimbă locuinţa , ei sunt mai porniţi pe lupte , decât ar fi înclinaţi să întrepindă o călătorie . ( Iulian , Cezarii ,Traian , 22 )

16. Cato : Feriţi-ne , zei cereşti , ca , printr-un dezastru care i-ar pune în mişcare pe daci şi pe geţi , Roma să cadă , iar eu să mai rămân teafăr ... (Lucanus , Pharsalia , II , 295-297 )

17. Martial îi scrie unui prieten că în ţara Geţilor va găsi stânca lui Prometeu . (Martial , Epigr. , IX , 46 )

18. Tracul Zamolxis , care învăţase pe druizi , printre altele şi divinaţia prin fise şi numere. (Origenes , Philosophumena , I , 2 , 22 )

19. Împreună cu tovarăşii săi de drum cu unul fiu al lui Theodorus şi cu Epi... , pe cheltuiala lui personală , a plecat în solie călătorind departe şi ajungând la Argedava , la tatăl aceluia şi întâlnindu-l , totdeodată a obţinut de la el ... , oraş ... şi a dezlegat poporul ... . Ajungând ( apoi ) preot al Marelui Zeu a săvârşit în chip strălucit procesiunile şi jertfele şi a împărţit şi cetăţenilor părţi de carne ( a animalelor sacrificate ) . Fiind ales preot al lui Serapis , tot aşa a suportat cu vrednicie şi bunăvoinţă cheltuielile . Iar pentru că Dionysos ( zeul ) eponim al oraşului , nemaiavând de mulţi ani preot şi fiind aclamat ( tot ) el de cetăţeni , s-a consacrat pe sine ( acestei slujbe ) ; şi pe vremea iernării lui C ( aius ) Antonius luând ( iarăşi ) coroana zeului ( adică devenind preot ) a împlinit procesiuni şi sacrificii frumos şi cu măreţie şi a dat cetăţenilor carne din belşug . Şi acceptând pe viaţă cununa zeilor din Samothrace , îndeplineşte procesiuni şi sacrificii pentru iniţiaţi şi pentru oraş . ŞI ÎN TIMPUL DIN URMĂ REGELE BUREBISTA AJUNGÂND CEL DINTÂI ŞI CEL MAI MARE DINTRE REGII DIN TRACIA ŞI STĂPÂNIND TOT TERITORIUL DE DINCOACE DE FLUVIU ( DUNĂRE ) ŞI DE DINCOLO şi a ajuns de asemenea la acesta ( la Burebista ) în cea dintâi şi cea mai mare prietenie , a obţinut cele mai bune foloase pentru patria sa , vorbindu-i şi sfătuindu-l în ceea ce priveşte chestiunile cele mai importante , atrăgându-şi bunăvoinţa regelui spre binele oraşului ; şi în toate celelalte ( ocazii ) oferindu-se pe sine fără să se cruţe în soliile oraşului şi luând asupră-şi fără şovăire primejdii , pentru a contribui în tot chipul la binele patriei . Şi fiind trimis de regele Burebista ca ambasador la Cn ( aeius ) Pompeius , fiul lui Cnaeius , imperator al romanilor , şi întâlnindu-se cu acesta în părţile Macedoniei , lângă Heraclea Lyncestis ( astăzi Bitoli-Monastir ) , nu numai că şi-a îndeplinit cu bine însărcinările primite de la rege , câştigând pentru acesta bunăvoinţa romanilor , dar şi pentru patrie a purtat cele mai frumoase negocieri ; în general în orice situaţie a împrejurărilor expunându-se cu trup şi suflet şi folosind cheltuieli din ale vieţii proprii ( adică din averea lui particulară ) şi dând puteri noi din averea sa ( de la el însuşi ) la unele dregătorii ale oraşului ( adică ajutând cu bani tezaurul public ) arată cel mai mare zel pentru binele patriei sale . Aşadar , pentru ca şi poporul să arate că cinsteşte pe oamenii cei buni şi vrednici şi care îi fac lui bine a hotărât Sfatul şi poporul ( dionysopolitanilor ) ca Acornion al lui Dionysios să fie lăudat pentru aceste ( merite ) şi să fie încununat el la sărbătoarea lui Dionysos cu o cunună de aur şi o statuie de bronz şi să fie încununat şi în timpul ce urmează , în fiecare an la Dionysii cu o coroană de aur şi să i se dea pentru ridicarea statuii locul cel mai de cinste din agora . ( Decretul Dionysopolitan În Cinstea Lui Acornion )

20. În ziua de azi , pentru a stăpâni cât mai mulţi oameni , nu se mai cuceresc teritorii , ci sufletele acelor oameni . Odată ce ai sufletul , ai omul ; iar când ai omul , teritoriul vine de la sine . ( contele de Marenches )

21. Într-adevăr acesta este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa (...) fie că este vorba de traci (...) , de geţi sau de daci , locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică - era pietrei şlefuite - până în zilele noastre , susţinând astfel , printr-un exemplu poate unic în istoria lumii , continuitatea unui neam . ( André Armad )

22. Dar vă întreb , fraţilor , care sunteţi toţi moldoveni , cum ne lăsaţi pe noi , moldovenii , cei ce suntem rupţi din această Basarabie , să trăim pe celălalt mal al Nistrului ? Noi rămânem ca şoarecele în gura motanului ? Dar să ştiţi că de ne veţi uita , noi vom săpa malul Nistrului şi vom întrepta apa dincolo de pământurile noastre ! Mai bine să-şi schimbe râul cursul decât să rămânem noi rupţi unii de alţii . ( Toma Jalbă în congresul ostăşesc revoluţionar de la Chişinău , 20 octombrie 1917 )

23. Această naţiune neglijată şi oprimată stăpâneşte pământurile cele mai rele din întreaga ţară . Aceste pământuri le sunt luate îndată ce sunt defrişate de ei cu sudoarea feţei şi gata pentru a fi însămânţate cu porumb . Fiecare sas sau ungur poate să se înstăpânească pe pământul românului , chiar dacă acesta a fost stăpânul lui de sute de ani . Românul este alungat cu întreaga sa familie în munţi , unde el nu găseşte decât piatră şi câteodată este obligat să părăsească ţara . Dacă un sat românesc este aşezat în vecinătatea unui sat săsesc sau unguresc , românul nu are voie să se apropie mai mult de satele acestor două naţiuni privilegiate decât ţiganii . Nimeni nu îi adresează o vorbă bună şi el nu are niciodată o zi de sărbătoare . Eu nu voi uita niciodată vorbele unui bătrân al acestei naţiuni , din Şinca veche (Făgăraş) rostite pe patul său de moarte : Eu mor fericit , pentru că eu nu las în urma mea în sclavie nici femee , nici copii . Când am trăit printre ei am avut mai mult decât ocazia să constat că românul e bun . Cum se înduioşa inima sa când era tratat ca un frate . Oricât de duri ar fi aceşti oameni , eu am putut observa , în cei doi ani pe care i-am petrecut printre ei , trăsături care sigur nu ar fi fost nedemne pentru omul cel mai civilizat . Cât rău au făcut acestei naţiuni ura şi indiferenţa faţă de această naţiune altădată atât de mare şi de strălucitoare . Orice ar fi , naţiunea română are , prin numărul şi dreptul său la stăpânirea ţării , meritele sale proprii . (geologul german Haquet , despre anii petrecuţi în Transilvania , 1763-1764 )

24. Prefer să mor în mocirlă într-o ROMÂNIE MARE decât să mor în paradisul unei ROMÂNII mici . ( Mareşalul Antonescu )

25. Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate , ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă . Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi . Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri , ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri . ( Regele Mihai )

26. O Evă mitocondrială din Tracia se află la originea românilor . Populaţia de aici a migrat apoi spre toată Europa cu 30-40.000 de ani în urmă . ( Profesorul Alexander Rodewald , director al Institutului de Biologie Umană de la Universitatea din Hamburg )

27. Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii – Roma . Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi , iar nu de disperare , iar a fi descendentul unui popor de eroi , plin de nobleţe , de amor de patrie şi libertate , a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată . ( Mihai Eminescu )

28. Latineasca , departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane , că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi şi dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate , sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut . Limba latinească în adevăr se trage din acest grai , iar celelalte limbi mai ales româna sunt însuşi acest grai . ( D`Hauterive , Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei , Ed. Acad. , p. 255-257 , 1902 )

29. Universitatea din Cambridge susţine idee că din Spaţiul Carpatic au roit (după mileniul III î.e.n. ) cei ce se vor numi – indieni , persani , greci , traci , albanezi , italioţi , celţi , germani şi slavi .

30. Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor , vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor . (Huszti Andras)

31. S-a temut Süleiman ca nu cumva când ar încerca el să ocupe Transilvania sau Muntenia sau Moldova , toate aceste ţări să se unească împreună şi să se apere . ( Antonio Veranzio 1504-1573 )

32. Domnilor deputaţi . Pentru ce suntem împărţiţi în două câmpuri ? Pentru ce ne numim noi şi voi ? Ori nu suntem toţi români ? Ori nu avem toţi aceeaşi patrie ? Ori nu suntem toţi fiii aceleaşi mame ? Pentru ce să zicem noi şi voi ? De ce să nu zicem noi , românii ? Nu avem toţi aceeaşi amoare comună ? Care este cauza diviziunii noastre ? Care este mărul de discordie dintre noi ? Acest măr de discordie , să nu-l ascundem , el este Domnia . Cine va fi Domnitorul ? Fiecare îşi are convicţiile sale , fiecare îşi are simpatiile sale personale ; fiecare din noi crede că ţara va fi mai fericită având de Domnitor pe cutare şi pe cutare . Dar discordia există ; căci nu toţi cugetăm asemenea . Din astă discordie rezultă discreditul Camerei , discreditul nostru . Nimeni nu mai are credinţă la noi ; anarhia nu e departe şi inamicul e la porţile noastre . Cum să respingem anarhia ? Cum să oprim pe străini ? Făcând să piară discordia , făcând să piară punctul care ne desparte . Noi ( partida naţională ) declarăm că nu avem nici un candidat ; dumneavoastră ( partida conservatoare ) aveţi vreunul ? Se poate . Însă nici unul din noi toţi nu cred că a venit aici cu hotărârea a face să fie candidatul lui cu orice preţ . Toţi suntem români şi nimeni nu voieşte răul ţării sale , nimeni nu ar voi ca candidatul său să ajungă la Tron pe urme de sânge sau sprijinit de străini . Ar fi o ofensă pentru ţară de a crede că ea a putut trimite la Cameră asemenea oameni . Ca să ne unim toţi asupra aceluiaşi candidat , este posibil ? Cred că nu ; fiindcă am zis , fiecare îşi are credinţa sa . Dar a ne uni asupra unui principiu , ne putem uni ; mai cu seamă când acest principiu este cel mai mare al naţionalităţii noastre . Acest principiu este al Unirii . Mulţi din dumneavoastră , acum un an , au reprezentat ţara în această Cameră şi au susţinut cu căldură Unirea . Prinţul Bibescu , fostul Domnitor , a fost între alţii cel mai elocvent şi ardent apărător al Unirii . S-ar putea oare estimp ca aceste persoane să se contrazică ? Aceasta nu se poate crede . Să ne unim cu toţii asupra principiului de Unire , acestui mare principiu ce are să reînvieze naţionalitatea noastră ! Să ne dăm mâna ca fraţii , să cugetăm că suntem muritori , că avem să mai trăim câţiva ani şi că copiii şi strănepoţii noştri au să moştenească un viitor glorios , creat de noi ! A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu . Astă persoană este Alexandru Ioan Cuza , Domnul Moldovei ! Să ne unim ca fraţi asupra acestui nume şi posteritatea ne va binecuvânta , ţara ne va întinde mâinile şi conştiinţa naţională va fi împăcată că ne-am îndeplinit cu religiozitate o datorie sfântă . (Discursul rostit de deputatul Vasile Boerescu , în şedinţa Adunării Elective a Munteniei , Bucureşti , 24 ianuarie 1859 )

33. Din gradele inferioare au căzut peste 130 , între care şi caporalul Iancu Pastia care , fiind grav rănit de o bucată de obuz ( care i-a rupt pîntecele ) a murit peste trei ore în durerile cele mai mari , însă era de un curaj fără egal şi în ultimele momente a murit zicînd : „ mor foarte vesel , căci po¬ziţia ( reduta ) s-a luat şi sînt fericit că putui muri luptîndu-mă pentru ţara mea , frumoasa mea Româ¬nie . " ( Căpitan Grigore Bănulescu )

34. În secuime peste 60.000 de români întrebuinţează chiar şi în vatra familială limba maghiară , ne mai având altă dovadă a naţionalităţii lor , decât religia lor ortodoxă . ( Carl F. Marienburg )

35. Aceşti bieţi ţărani , cu mantăile şi căciulile lor cu pene de curcan pe cap , ei de care se râsese atâta , dovediră că ştiu să moară dacă nu să învingă şi că le curge în vine tot sângele vechilor daci . ( Kohn Abrest )

36. Acest sentiment puternic de a trăi şi de a muri pentru naţionalitatea lor l-au exteriorizat şi l-au consfinţit cu numele de ROMÂN ; şi unde este puterea care să le poată lua această naţionalitate , unde se află dreptul care ar putea să le-o conteste ? ( Ştefan Ludwig Roth , 1848 )

37. Dacii , moesii , tracii n-au fost în toate vremurile aşa de războinici , că istoria legendară a făcut să se afirme că însuşi zeul războiului s-a născut în ŢARA LOR ? Mi-ar fi greu să enumăr puterea din toate provinciile , care acum se găseşte înglobată în Imperiul Roman... ( Flavius Vegetius )

38. Ei vor fi stăpânii lumii , dar noi , vom rămâne stăpânii timpului . ( Paul Tămaş )

39. Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii – Roma . Era un popor nobil acela a cărui

cădere te împle de lacrimi , iar nu de disperare , iar a fi descendentul unui popor de eroi , plin de nobleţe , de amor de patrie şi libertate , a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată . (Mihai Eminescu )

40. Maghiarii sunt un popor plin de îngâmfare care locuind în mijlocul naţiunilor străine lor prin rasă , au pretins totdeauna şi pretind încă să le domine şi să le maghiarizeze şi asta într-un fel de care însăşi ştiinţa suferă . În recensăminte , de pildă , domneşte voinţa bine hotărâtă de a arăta maghiarii mai numeroşi decît sunt în realitate . ( Prof. Dr. Julius Jung , 1877 )

41. Comuna Trăznea a fost ocupată de trupele ungureşti la 9 septembrie 1940 . Ca şi când armata de ocupaţie ar fi executat un ordin primit , îndată ce satul a fost invadat de soldaţi , un veritabil potop de foc şi sânge s-a abătut asupra lui . Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instictele brutale : puşti , mitraliere , tunuri , grenade . După ce au fost trase primele salve , soldaţii au pătruns în case şi au asasinat pe oricine găseau în calea lor , incendiind locuinţele . Cazul preotului român Traian Costea , care , dupa ce a primit un glonte în cap , a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului - căruia i s-a dat foc şi a ars în întregime odată cu cadavrul preotului - este tipic . După încetarea focului de arme , ungurii au pus mâna pe copiii de români şi îi aruncau de vii în foc , făcându-i să moară în chinuri groaznice . Jale mare răsuna în tot locul de plânsetele lor . ( Milton G. Leher )

42. Şi nici nu trebuie dacă vei afla defecte în poeziile ce le fac şi cari sunt aproape opera unui poet get . ( Ovidiu , Ex Ponto , 1 , iv ,13 , v . 16-22 )

43. Ar fi mai uşor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate lesne şi degrabă pe români de la vechile lor datini. ( Alecu Russo )

44. Sunt dac , nu sunt roman . Pe romani îi dispreţuiesc. ( B. P. Haşdeu )

45. Descoperirea sinelui adânc al părinţilor celor mai vechi e supremul act de orgoliu al unui neam . ( Nicolae Iorga )

46. Românii despre care am mai spus că sunt daci . ( Bocignoli , 29.06.1524 , la Răgusa )

47. Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale , deoarece , acest ţinut produce cea mai mare cantitate de grâu . ( Demostene , Discursuri )

48. Papa Nicolae I spune că grecii de la acea vreme numeau Latina şi Scita limbi barbare . ( O scrisoare către Împăratul Bizanţului Mihail al III-lea , 865 en )

49. Decebal , un rege alungat din reşedinţa sa , izgonit chiar din viaţă , fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea . ( Plinius cel Tânăr , Epistole , VIII , 4 , 2 )

50. Într-un glas se roagă ţăranii romani ( NU ROMÂNI ) să-i lase a trăi cu barbarii ... Şi apoi să ne mirăm că nu pot fi învinşi goţii ( geţii ) când sătenii sunt mai bucuroşi să fie cu ei decât cu noi . ( Salvianus , De gubernitone , V , 8 )

51. În toate Pannoniile există obiceiuri şi moravuri Romane , dar şi un fel de limbă Romană şi mulţi se ocupă şi cu literatura. ( Veleius Paterculus )

52. Nu este nimeni dintre sarmaţi sau geţi care să nu poarte o teacă cu arc şi săgeţi muiate în sînge de viperă . ( Ovidiu ; Trist. ; IV ; 1 ;78 )

53. Geţii , care se mărginesc cu sciţii , întrebuinţează aceleaşi arme ca şi aceştia , ei sunt toţi arcaşi călăreţi . ( Tucidide ; II ; c. 96 )

54. Geţii vorbeau aceiaşi limbă ca dacii şi aveau aceleaşi obiceiuri . Grecii dădeau , atât geţilor din Bulgaria cât şi dacilor din Moldova , Valahia , Transilvania şi Ungaria acelaşi nume şi crede-au că şi geţii şi dacii provin de la traci . ( L. A. Gebhardi , Geschichte des Reichs Hungarn und der damit Verbudenen Stateen , I. Theil , Leipzig ,1778 ,p. 43-44.)

55. În cele mai vechi timpuri cunoscute , în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii , care mai erau denumiţi şi geţi , şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova , Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia . ( Martin Hochmeister , Siebenburgische Provinziaalblatter , vol. III , fasc. 3 , Sibiu ,1808 , p. 126 )

56. Dacii sunt primii strămoşi ai românilor de azi . Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii . Aceiaşi origine , aceiaşi limbă . Asupra acestui punct toate mărturiile din vechime concordă . ( Abdolonyme Ubicini , Les origines de l'historie roumaine , Ernest Laroux , Paris ,1866 , p. 6 )

57. Însuşi Hadrian , succesorul lui Traian , venind în Dacia după 117 , data morţii lui Traian , exclamă : Ce greşeală a făcut Traian , distrugând Dacia , căci Dacia constituia , prin natura aşezării , pavăza imperiului roman . ( M. Yourcenar )

58. Grele îndatoriri a trebuit să suporte Dacia aproape 60 de ani , sub 20 de împăraţi romani , pînă când sub Galienus dacii s-au deşteptat din nou , i-au bătut pe romani , le-au adus mari pagube şi , în sfîrşit , au prădat imperiul roman şi au ocupat Roma , ca să se răzbune şi s-o ruşineze , de unde a ieşit proverbul : Nullum violentum diuturnum ( nimic din ceea ce este impus prin violenţă nu durează ) . ( Johannes Tröster, în Vechea si Noua Dacie germană secolul 17 )

59. Nădejdea lui Decebal se împlinise : Imperiul fusese dărâmat prin loviturile oamenilor de la Dunăre , Roma însăşi învingătoarea tuturor popoarelor a trebuit să slujească supusă şi să primească jugul triumfului getic . ( Isidor De Sevilla între 560 – 636 )

60. Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi , cel mai probabil , iniţial , în Ardeal unde se găseşte , Ancient India ( India Veche ) . ( 1922 The Cambridge History of India , Universitatea din Cambridge , bază vechea literatură vedică )

61. Polonezii sunt urmaşii acelor daci care , neîmpăcându-se cu cucerirea romană , şi-au părăsit locurile de baştină şi s-au mutat la nord . ( Jan Trynkowski , istoric polonez )

62. Spaţiul polonez de astăzi , acoperit de gheaţă , ca şi nordul Germaniei , pînă la începutul Holocenului ( etapa geologică actuală ) , n-au putut fi populate decât dinspre sud , din spaţiul carpatic , după prelungirea drumurilor sării . ( Cercetarea Universităţii Californiei din Los Angeles , întocmită de profesorul arheolog Marija Gimbutas )

63. Denumirile dacice de plante , păstrate la Dioscoride ( medic grec din perioada împăraţilor Claudius 41 - 54 e.n. şi Nero 54 - 68 e.n. ) pot fi găsite şi în fondul limbii germane . ( Jakob Grimm 1785-1863 , în Istoria limbii germane )

64. Romanii nu au ajuns nici în Maramureş , cu atît mai puţin în şesul dintre Carpaţii păduroşi şi Marea Baltică , spaţiu de expansiune al populaţiei carpatice . Aici şi-au organizat atacurile contra Imperiului Roman , armatele Geto-Dace , numite de unii şi gotice . ( Waclaw Aleksander Maciejowski 1792 – 1883 , în lucrarea Geto-dacii vistulieni şi niprieni strămoşii polonilor )

65. Daco-geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor ( Cronicile spaniolilor 25 , p. 179 ) ; Daco-geţii sînt consideraţi fondatorii popoarelor nordice ( Gesta Normanorum , Cronica ducilor de Normandia , Carolus Lundius etc. ) ; Daco-geţii sînt consideraţi fondatorii teutonilor , prin saxoni şi frizieni , ai olandezilor al căror nume naţional este şi azi Daci ( Dutch ) şi ai Anglilor . ( Leibniz , Collectanea Etymologica etc. )

66. Amal domneşte peste Daco-geţi şi este întemeietorul Amalilor . ( Dinastia Amalilor este Daco-getă ) ( Carlo Troya istoric şi politician italian 1784 – 1858 ) 67. Belizariu , vestitul general al lui Iustinian , învingându-i pe aşa-zişii goţi în Italia , îşi ia titlul triumfal de GETICUS MAXIMUS . Ori titlul triumfal nu se putea lua decît după numele poporului pe care l-ai învins .

68. Neamul tracilor este cel mai numeros din lume , după cel al inzilor . Dacă ar avea un singur conducător sau dacă tracii s-ar înţelege între ei , neamul lor ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate neamurile . ( Istoricul Herodot 484-425 î.Chr. )

69. Ostaşi , ora mult aşteptată de către toată suflarea românească , şi îndeosebi de voi , vitejii mei ostaşi , a sunat în sfârşit după lunga şi dureroasa aşteptare . Trecerea trupelor aliate peste Dunăre ne impune ca o sfântă şi patriotică datorie să luăm iaraşi arma în mână ca să izgonim , împreună cu ele pe vrăjmaşul cotropitor din ţară şi să aducem liniştea populaţiei asuprite . Regele vostru vă cheamă din nou la luptă ca să înfăptuiţi visul nostru de atâtea veacuri : Unirea tuturor Românilor , pentru care în anii 1916-1917 aţi luptat cu atâta vitejie . Sufletele celor căzuţi pe câmpul de onoare vă binecuvântează pentru această ultimă sforţare : privirile credincioşilor noştri aliaţi sunt îndreptate cu dragoste şi încredere spre ţara noastră şi fiii ei . Camarazii voştri de arme … cari vin în ajutorul nostru , cunosc vitejia voastra de la Oituz , Mărăşeşti şi Mărăşti , arătaţi-le că timpul de aşteptare n-a putut să slăbească braţul ostaşului român . Fraţii noştri din Bucovina şi din Ardeal vă cheamă pentru ultimă această luptă , ca prin avântul vostru să le aduceţi eliberarea de jugul străin . Biruinţa e a noastră şi viitorul va asigura întregului neam românesc viaţă paşnică şi fericită . Înainte deci cu vitejia strămoşească ! Dumnezeu este cu noi ! Ferdinand ( Proclamaţia regelui Ferdinand către ostaşi , Iaşi 10.11.1918 ) VA URMA

 Mulţumiri lui Klaus Kotzur, sursa acestor informaţii, care sper să reducă la tăcere pe DENIGRATORII MARELUI TRECUT TRACO-GETO-DACIC AL RUMÂNILOR !!!

Sursa> http://enciclopediagetodacilor.blogspot.ro/2012/02/69-de-motive-de-autostima.html

MANDRIA DE A FI ROMAN

O LUME FARA ROMANIA
Vizionati in filmuletul de mai jos cateva motive care ne indreptatesc a ne mandri ca suntem români, asa cum le-a vazut un conational din SUA (face bine la suflet si ajuta memoria!):
 

Sursa: Dulce Romanie

Parintele Arsenie Papacioc despre smerenie si mandrie

Citez din articolul PR. ARSENIE PAPACIOC: „Harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte mai ales în cei simpli şi nebăgaţi în seamă”:
— Cum putem birui şi alunga din inima noastră slava deşartă şi gândul mândriei?
— Nici o patimă nu te apropie atât de diavolul ca mândria. Urată şi necurată patimă! Toate relele pescuiesc în balta aceasta. De aceea, nici nu vrea să audă Dumnezeu de omul mândru. Îi ia darul întreg ca să se poticnească şi să cadă în păcat. Doar s-ar smeri. Ea este înainte mergătoare a desfrânării, cum spune un Sfânt Părinte: „Unde căderea a apucat, acolo mai înainte mândria a lucrat”. Ea are nesuferita cutezanţă să stea lângă orice fel de virtute, şi chiar se ascunde în smerenie, la cine poate. Fiind atât de primejdioasă şi atât de prezentă la toate virtuţile şi rangurile este bine ca toţi credincioşii să-şi aducă aminte de păcatele lor, să şi le mărturisească mai des la preot, să cugete la moarte, să-şi facă canonul dat ca să scape de păcatul mândriei şi al slavei deşarte. Să nu uităm că acest păcat se ascunde şi în smerenie, pe care o are de paravan. Un cuvânt în plus împotriva mândriei: este bine să ceri sfat şi păreri de la oricine, că harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte mai ales în cei simpli şi nebăgaţi în seamă. În drumul vieţii tale vei vedea câtă nevoie ai de semenii tăi, cu care ţi-a rânduit Dumnezeu să trăieşti şi te vei convinge singur că înţelepciunea divină stă sigur mai mult unde este smerenie, pentru că în smerenie este Dumnezeu. Lucifer a căzut numai din mândrie. Și după el, omul Adam și atâţia oameni care s-au încrezut în mintea şi părerea lor. Să nu se amăgească cineva că fără adevărata purificare în singura apă a smereniei, nu va putea intra nimeni în împărăţia lui Dumnezeu, de unde au căzut îngerii. Dumnezeu ne-a făcut frumoşi numai pentru El singur!
(Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, 1984, pp. 446-447)
În anii ’80 ai secolului trecut, părintele Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria a purtat o serie de convorbiri cu cele mai de seamă personalități bisericești ale timpului, efort concretizat în monumentala lucrare „Convorbiri duhovnicești”, în două volume, ce totalizează aproape 1500 de pagini. În primul volum există și un dialog cu Părintele Arsenie Papacioc, plecat la Domnul cu câteva zile în urmă.
Sursa:http://www.doxologia.ro/

....................................................................................

Sursa: Saccsiv’s Weblog

CE USOR CADEM IN MANDRIE SI CE PUTIN FACEM SA NE INDREPTAM!

Parintele Nicolae Steinhardt, despre trufia succesului si inchipuirea elevarii.
“Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart … este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie strica totul. Acum stiu, am aflat si eu… “
Nicolae Steinhardt

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE