Cate nu se spun despre noul papa. Inca un material! Sa speram ca nu este asa......

In 13.03.2013, a fost ales un nou Papă. După mai bine de o lună, perioadă în care fel de fel de speculații s-au născut cu privire la viitorul Papă, iată-ne că într-o dată dominată de cifră 13, catolicii din întreaga lume au un conducător.

După cum scriam și ieri, noul șef de la Vatican este cardinalul argentinian Jorge Bergoglio, care și-a ales numele de Francisc I (nume provenit din germana veche care semnifică reprezentantul poporului franc…masoneriei) pentru a conduce Biserica Catolică.

Dacă facem o incursiune în timp și ne aducem aminte de profeția Sfântului Malachia este imposibil să nu știm că acesta a prevestit că cel de-al 266-lea papă va fi “negru”. Toată lumea s-a așteptat ca papa ales ieri să fie cardinalul Peter Turkson, doar pentru că este de culoare. Însă nu a fost așa și toată lumea a răsuflat ușurată pentru că Sfântul Malachia s-a înșelat iar Apocalipsa se amână într-un fel sau altul.

Lucrurile sunt puțin mai complexe de atât pentru că Jorge Bergoglio sau Francisc I ascunde un secret important pe care toată lumea l-a ignorat. El face parte din ordinul iezuiților și conform organizării acestei societăți secrete, Jorge Bergoglio poartă titlul de general al Americii Latine.

Fiecare general al ordinului iezuiților este supranumit și “Black Pope” sau ” Papa Negru“.

Ordinul iezuiților sau Societatea lui Iisus

Bazele ordinului au fost puse la data de 15 august 1534 de către un grup de studenți ai Universității din Paris, în frunte cu Ignațiu de Loyola. Ordinul a fost aprobat pe 27 septembrie 1540 de Papa Paul al III-lea, prin bula „Regimini militantis Ecclesiae”. Totodată, Superiorul general al iezuiţilor (aşa-numitul “Papa negru”, “negru” semnificând activităţile malefice, ascunse) da ordine actualului papa. De altfel, ordinul iezuiţilor îşi are sediul tot în Roma, în apropierea Vaticanului.

Se mai spune că iezuiții superiori sunt adevărați vrăjitori, ei închinându-se lui Lucifer. Alberto Rivera, cel care a făcut parte în anii ’60 ai secolului trecut din conducerea ordinului iezuiţilor, a fost invitat la o “ceremonie neagră” în Spania, organizată de iezuiţi, în care participanţii purtau pelerine negre şi se închinau lui Lucifer.

De asemenea, se vehiculează ideea că iezuiții sunt una și aceeași persoană cu reprezentaţii masoneriei.

Istoricul american James Parţon este de părere că „dacă veţi lua urma masoneriei, prin toate ordinele sale, până veţi ajunge înspre vârf, spre capul masonilor, veţi descoperi că individul din vârf şi şeful iezuiţilor, sunt una şi aceiaşi persoană.”

Sfântul Malachia avea totuși dreptate

Conform predicțiilor Sfântului Malachia ultimul papă de la Vatican va fi negru.

Bineînțeles că nu culoarea pielii contează, ci faptul că este reprezentantul unui ordin malefic, care a ajuns în vârful piramidei de la Vatican.

Astfel, Francisc I sau “Papa Negru” este pe cale să îndeplinească scopul suprem al iezuiților, acela de a conduce lumea cu ajutorul Papei, din interiorul templului lui Solomon.

Ordinul iezuiților, în frunte cu noul Papă, Francisc I, controlează numeroase servicii secrete din întreaga lume. Interesant faptul e că CIA, agenţia centrală americană, a fost creată de cavalerii de la Malta. Unul dintre fondatorii CIA a fost un romano-catolic fanatic irlandez, Bill Donovan, fratele său fiind preot dominican, Vincent Donovan. Aşadar, CIA a fost fondată sub oblăduirea Bisericii Romano-Catolice, care astfel are un control asupra sa. Totodată, iezuiţii sunt cei care au adus în rândurile CIA o mulţime de soldaţi nazişti, pe care iezuiţii i-a folosit pentru a-i ucide pe evrei în Europa. Astfel că CIA de azi este o armă, o armă de spionaj folosită de Vatican.

Apocalipsa

Un vechi proverb francez spune că “atunci când doi iezuiți se întâlnesc, diavolul este întotdeauna acolo pentru a face un trio“.

Odată ce generalul iezuiților a devenit Papă, un Papă Negru, atunci putem spune că profeția Sfântului Malachia este pe cale să se petreacă, iar Apocalipsa va pune stăpânire pe întreaga planetă.

http://www.efemeride.ro/ sfantul-malachia-avea- dreptate-francisc-i-este- primul-papa-negru-de-la- vatican

Sursa: material semnalat pe mail

Profetia lui Malachia s-a adeverit: Vaticanul este condus de un papa “negru”

Cu ce se deosebeste ordinul iezuitilor de celelalte care formeaza corpul monahal al catolicismului? Infiintat anul 1534 de celebrii teologi Ignatius de Loyola si Francisc Xavier, el impune fratilor, pe langa cele trei juraminte calugaresti obişnuite: ascultare, castitate, sărăcie si un al patrulea vot, anume cel de ascultare necondiţionata faţa de Papa. Lumea catolica se vedea amenitata de Reforma, popoarele simteau gustul eliberarii de sub abuzul dogmatic, regii simteau ca se pot desprinde de sub umbra Suveranului Pontif. Cand ruinarea parea ca si-a desavarsit lucrarea, un soldat ranit si extrem de inteligent a gasit o solutie.

Ignatius de Loyola a fost un soldat spaniol care s-a ranit la picior în timpul unei batalii ce a avut loc între Franta şi Spania. La asediul oraşului fortificat Pamplona, Ignatius este grav ranit de un obuz, scos din lupta şi nevoit să se retragă în oraşul său natal, Loyola, pentru a-şi reface fortele. Mintea soldatului era extrem de flexibila si de mobila, iar spiritul sau scormonitor l-a ajutat sa inventeze un dispozitiv mecanic, asemenea unei proteze ortopedice. Ne mai reusind, insa sa revina in corpul armatei spaniole, fiind marcat de handicapul locomotor, combinat cu durerile atroce si chiar cu refuzul femeilor din jurul sau, Ignatius s-a prabuist intr-o crunta depresie.

Revenirea sa a fost cauzata de niste viziuni si trairi mistice, care l-au asezat la masa de scris. A inceput sa studieze Teologia, sa scrie despre sfinti şi exercitii spirituale. Acestea vor constitui “antrenamentul de baza” pentru iezuiţi. Unul din exerciţii este următorul: dacă subordonatului cuiva ii este spus: “negrul este alb şi albul este negru”, atunci aşa va fi.

Una dintre viziunile acestui soldat spaniol, devenit slujitorul Papei era constituirea uneii imperiu mondial cu tripla natura: cu autoritate in Cer (Prima coroana papala), pe Pamant ( a doua Corona) si subterana ( a treia Coroana)…Sper ca ne reamintim versul eminescian din Scrisoarea a III-a: ” Papa cu a lui  trei coroane, puse una peste alta...”  In dogma de la Vatican, pontiful este Vicarul lui Dumnezeu pe Pamant si are de la Petru atat Cheile Paradisului si ale Pamantului, cat si pe cele ale Infernului.

Loyola avea o vointa de fier, era inteligent, cultivat si impreuna cu Xavier si alti prelati l-au convins pe Papa Pius al III-lea sa dea o bula prin care sa se infiinteze Compania de Jesu sau Ordinul Iezuitilor. Ignaţiu de Loyola fiind militar va pune la punct o legiune de soldaţi ca să reconstruiască ceea ce Roma a pierdut din cauza Reformei şi pentru a construi o guvernare mondiala pentru Papa.  Nobilii catolici, foarte bogati, şi-au donat castelele şi banii Ordinului.

În 1632, la Paris a fost infiintata societatea secretă AAA, cu scopul de a pregati tinerii misionari. Ordinul a fost desfiinţat în anul 1773, de către papa Clement al XIV-lea, bula care s-a aplicat in majoritatea ţarilor europene, cu excepţia Rusiei şi Prusiei, ţari care i-au protejat pe iezuiti. Sa nu uitam ca cele doua razboaie mondiale au pornit cu Rusia si Prusia, viori principale…

Extrem de interesant este faptul ca Superiorului-general al iezuiţilor i se spune “Papă negru”, “negru” semnificand activitatile oculte. De altfel, ordinul iezuitilor işi are sediul tot în Roma, în apropierea Vaticanului.

Astazi, Biserica Romana este condusa, pentru prima oara in istoria ei, la vedere de un Papa iezuit, deci: ” cel negru a devenit alb!” prin numirea cardinalului Jorge Bergoglio ca Suveran Pontif, cu numele Francisc I, in memoria si sub autoritatea celui care a fost Francisc Xavier…

Sursa: codulluioreste.ro

Sfantul Malachia avea dreptate! Francisc I este primul “Papa Negru” de la Vatican

Ieri, 13.03.2013, a fost ales un nou Papă. După mai bine de o lună, perioadă în care fel de fel de speculații s-au născut cu privire la viitorul Papă, iată-ne că într-o dată dominată de cifră 13, catolicii din întreaga lume au un conducător.
După cum scriam și ieri, noul șef de la Vatican este cardinalul argentinian Jorge Bergoglio, care și-a ales numele de Francisc I pentru a conduce Biserica Catolică.
Dacă facem o incursiune în timp și ne aducem aminte de profeția Sfântului Malachia este imposibil să nu știm că acesta a prevestit că cel de-al 266-lea papă va fi “negru”. Toată lumea s-a așteptat ca papa ales ieri să fie cardinalul Peter Turkson, doar pentru că este de culoare. Însă nu a fost așa și toată lumea a răsuflat ușurată pentru că Sfântul Malachia s-a înșelat iar Apocalipsa se amână într-un fel sau altul.
Lucrurile sunt puțin mai complexe de atât pentru că Jorge Bergoglio sau Francisc Iascunde un secret important pe care toată lumea l-a ignorat. El face parte din ordinul iezuiților și conform organizării acestei societăți secrete, Jorge Bergoglio poartă titlul de general al Americii Latine. Fiecare general al ordinului iezuiților este supranumit și “Black Pope” sau ” Papa Negru“.

Ordinul iezuiților sau Societatea lui Iisus
Bazele ordinului au fost puse la data de 15 august 1534 de către un grup de studenți ai Universității din Paris, în frunte cu Ignațiu de Loyola. Ordinul a fost aprobat pe 27 septembrie 1540 de Papa Paul al III-lea, prin bula „Regimini militantis Ecclesiae”. Totodată, Superiorul general al iezuiţilor (aşa-numitul “Papa negru”, “negru” semnificând activităţile malefice, ascunse) da ordine actualului papa. De altfel, ordinul iezuiţilor îşi are sediul tot în Roma, în apropierea Vaticanului.
Se mai spune că iezuiții superiori sunt adevărați vrăjitori, ei închinându-se lui Lucifer.  Alberto Rivera, cel care a făcut parte în anii ’60 ai secolului trecut din conducerea ordinului iezuiţilor, a fost invitat la o “ceremonie neagră” în Spania, organizată de iezuiţi, în care participanţii purtau pelerine negre şi se închinau lui Lucifer.
De asemenea, se vehiculează ideea că iezuiții sunt una și aceeași persoană cu reprezentaţii masoneriei. Istoricul american James Parţon este de părere că „dacă veţi lua urma masoneriei, prin toate ordinele sale, până veţi ajunge înspre vârf, spre capul masonilor, veţi descoperi că individul din vârf şi şeful iezuiţilor, sunt una şi aceiaşi persoană.”
Sfântul Malachia avea totuși dreptate
Conform predicțiilor Sfântului Malachia ultimul papă de la Vatican va fi negru. Bineînțeles că nu culoarea pielii contează, ci faptul că este reprezentantul unui ordin malefic, care a ajuns în vârful piramidei de la Vatican. Astfel, Francisc I sau “Papa Negru” este pe cale să îndeplinească scopul suprem al iezuiților, acela de a conduce lumea cu ajutorul Papei, din interiorul templului lui Solomon.

Ordinul iezuiților, în frunte cu noul Papă, Francisc I, controlează numeroase servicii se crete din întreaga lume. Interesant faptul e că CIA, agenţia centrală americană, a fost creată de cavalerii de la Malta. Unul dintre fondatorii CIA a fost un romano-catolic fanatic irlandez, Bill Donovan, fratele său fiind preot dominican, Vincent Donovan. Aşadar, CIA a fost fondată sub oblăduirea Bisericii Romano-Catolice, care astfel are un control asupra sa. Totodată, iezuiţii sunt cei care au adus în rândurile CIA o mulţime de soldaţi nazişti, pe care iezuiţii i-a folosit pentru a-i ucide pe evrei în Europa. Astfel că CIA de azi este o armă, o armă de spionaj folosită de Vatican.
Apocalipsa
Un vechi proverb francez spune că “atunci când doi iezuiți se întâlnesc, diavolul este întotdeauna acolo pentru a face un trio“. Odată ce generalul iezuiților a devenit Papă, un Papă Negru, atunci putem spune că profeția Sfântului Malachia este pe cale să se petreacă, iar Apocalipsa va pune stăpânire pe întreaga planetă.

Sursa: Primit pe mail.

http://biblioteca-secreta.blogspot.ro

Papa Francisc este de fapt negru, il cheama Petru si este roman

Poate nu va vine sa credeti ca pana la urma pe tronul lui Petru a venit un Petru Roman si care poate fi negru.

Cum pot fi explicate toate acestea, haideti sa vedem impreuna. 

Pe Sf. Francisc de Assisi, fondatorul Ordinului Franciscanilor, il chema Francesco di Pietro di Bernardone. Deci numele Sfantului dupa care  noul Papa s-a numit a fost Petru.

Jorge Mario Bergoglio s-a născut în Argentina, pe 17 decembrie 1936, într-o familie de italieni.

Ar putea fi el denumit "Romanul"? Sigur, caci la origine este italian.

Pana acum am stabilit ca noul Papa ar fi putut fi denumit de Sf. MALACHI drept  „Petrus Romanus“ .

Acum sa vedem de ce l-ar fi numit Sf. MALACHI pe Papa Francisc ca fiind un Papa negru. Este clar ca nu a facut referire la culoarea pielei, ci cred ca a facut referire la ordinul din care face parte si mai precis la preotii in negru.

Preotii in negru sunt inapoia scenei. Din ei fac parte liderii superiori al Ordinului Iezuit care conduc vastele institutii catolice de pe tot globul. (inclusiv observatoarele astronomice si controlul inaltelor tehnologii)

Acestia, cand participa la slujbele religioase, se imbraca in robe negre, iar cand au misiuni diplomatice, sunt imbracati in civil.

Prin ei Vaticanul (tot ei conduc si Vaticanul din 1814) controleaza toate aspectele educationale din lumea intreaga.

Ei sunt inteligenta secreta de: spionaj, sabotaj, terorism si asasinate.

Probabil ca Papa Francisc va fi nevoit sa apeleze foarte mult la acesti preoti in timpul pontfcatului sau, dat fiind perioada si evenimentele pe care va fi nevoit sa le gestioneze.

Pana la urma, se pare ca PROFETIA SF. MALACHI s-a implinit sau macar o parte din ea. Vom vedea mai departe ce va urma.

Articol scris de Sfatuitoarea

Sursa: en.wikipedia.org

http://ordinulnegru.blogspot.com/2009/10/islamul-masoneria-arme-ale-spionajului.html

http://oasteadigitala.com/category/noua-ordine-mondiala/

http://www.normal-paranormal.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=255:profetiilesfantuluimalachia&catid=112:profetii&Itemid=190

Profeţiile uluitor de exacte ale Sfântului Malachia

În 1968 s-a publicat la Paris cartea „Les Prophéties des Papes de Malachia“ („Profeţiile despre Papi ale lui Malachia“). Această profeţie datează din Evul Mediu, cuprinzând de fapt o listă de scurte sentinţe profetice despre o înşiruire de 111 Papi, care urmau să ocupe începând cu anul 1130 scaunul Sfântului Petru, şi, în final, descrierea ultimului Papă, care va fi martorul… Apocalipsei. 
Iată ce spune, în mod foarte semnificativ, profeţia despre un Papă care a fost ales în 1978 şi care a avut neşansa de a fi „chemat de Domnul“ la o lună după alegerea sa ca reprezentant pe Pământ al lui DUMNEZEU! Aşadar, Malachia l-a desemnat pe Papa Ioan Paul I prin sentinţa „De medietate lunae“ (De la jumătatea lunii). Aceasta descria o fatalitate: cardinalul Albino Luciani a fost găsit mort la câteva săptămâni după ce a preluat investitura. La acea vreme, moartea sa suspectă a făcut senzaţie şi presa din întreaga lume s-a repezit la profeţiile lui Malachia pentru a verifica dacă există concordanţă. 
Ioan Paul I, născut în dioceza Belluno (lună frumoasă!) a fost ales la jumătatea unei luni (25 august), a domnit cam o lună şi a murit în timpul celeilalte jumătăţi (28 septembrie), iar calendarul lunar din 1978 dovedeşte acest lucru. Cât despre colaboratorul său apropiat, cardinalul Villor, acesta s-a născut, şi nu este un lucru inventat, la periferia Lyonului numită Tassin la Demie-lune! De altfel, Villor a asigurat interimatul până la alegerea lui Ioan Paul al II-lea… Daniel Réju, istoric specialist în Malachia, a descris astfel evenimentul care a produs uimirea lumii creştine de la acea vreme: 
„«În acea dimineaţă de 29 septembrie 1978, spre orele 5:30, secretarul personal al Papei, părintele Magee, a intrat în dormitorul Papei Ioan Paul I. Negăsindu-l în capelă ca de obicei, l-a căutat în camera sa şi l-a găsit mort în pat, cu lumina aprinsă, ca şi cum ar fi citit. Medicul, care a venit imediat, a constatat decesul, survenit probabil către orele 23, pe 28 septembrie, prin moarte subită, datorită unui infarct miocardic.»
Acest comunicat laconic al Vaticanului, preluat de teleimprimatoare, reluat de canalele de radio şi televiziune de pe cinci continente, a aruncat întreaga lume, şi în special creştinătatea, într-o stupefacţie totală. Consternare, neîncredere, emoţii, teamă, nu sunt decât nişte sărmane cuvinte pentru a descrie sentimentele diverse şi confuze pe care le-au simţit oamenii atunci când au aflat această veste, atât de neaşteptată, la care cu o zi înainte nu s-ar fi gândit nimeni. Pe 6 august seara, abia murise Paul al VI-lea. Pe 28 septembrie se stingea, la rândul său, Ioan Paul I, succesorul său. Cel care părăsea astfel această lume după un pontificat de 33 de zile, Ioan Paul I, până atunci singurul suveran pontif care alesese un prenume compus din istoria Papalităţii (lucru pe care unii l-au interpretat ca un semn de rău augur), corespundea celei de-a 109-a sentinţe a sfântului Malachia, «De medietate Lunae».“ („Mort des Papes et Apocalypse“, Daniel Réju, Editions du Rocher, 1979, pag.104)

Consecinţă logică: de atunci, Sfântul Malachia este, mai mult ca oricând înainte, privit ca fiind degetul Sfântului Petru în persoană. Ca un episod anecdotic, în 1958, în timpul conclavului care urma să-l aleagă pe cel de-al 107-lea Papă anunţat ca „Păstor şi marinar“, cardinalul de New York, Francis Spellman, s-a grăbit în mod ridicol să închirieze un vapor şi să-şi petreacă timpul urcând şi coborând pe fluviul Tibru care desparte Roma în două, pentru a se potrivi cu profeţia lui Malachia! Dar a fost ales arhiepiscopul de Veneţia, păstor şi marinar cu mult înainte de acel conclav. Neplăcându-i să piardă, cardinalul Spellman, arogant şi lipsit de spirit creştin, a declarat presei americane în legătură cu noul Papă Ioan al XXIII-lea: „Acesta nu este un Papă! Mai bine ar vinde banane“. Papa Pius al VI-lea (1755-1799) a nimerit mult mai bine: el a emis medalii comemorative cu fraza lui Malachia („Peregrinus Apostolicus“) sub portretul său. 
Este inutil să subliniem că în timpul ultimului conclav din 2005, ca de obicei, toţi cardinalii au consultat lista înainte de a merge la Roma, pentru a verifica dacă aveau vreo şansă. Astfel, presa italiană a relatat că toţi cardinalii râdeau în mantii atunci când cei doi candidaţi principali, cardinalul Ratzinger şi cardinalul Martini, n-au putut fi departajaţi. De fapt, „Gloria măslinului“i se potrivea destul de bine lui Martini şi mulţi au votat pentru el tocmai din acest motiv. Dar Conştiinţa Superioară veghea…
Sentinţa cu numărul 110, corespunzătoare lui Ioan Paul al II-lea, este uimitoare, „De labore Solis“ (De eclipsă solară, sau Lucrarea Soarelui). Malachia, care a trăit în timpurile aşa-zis întunecate ale Evului Mediu, nu avea de unde să ştie, altfel decât prin revelaţie dumnezeiască, despre foarte solarul cardinal Woytila că avea să vină pe lume într-o zi cu eclipsă de Soare, pe 18 mai 1920 (arhivele NASA precizează chiar că această eclipsă a fost una dintre cele mai puternice eclipse ale secolului, cu o magnitudine de 0,9734) şi că va fi şi înmormântat în timpul unei eclipse de Soare. Asemenea lucruri nu pot fi scornite. El nu putea doar să îşi imagineze lucruri atât de precise şi cu atâtea secole înainte. Era el un mesager divin, care s-a supus Proniei cereşti? Putem să fim încredinţaţi de acest lucru şi datorită descrierii sale „Religio depopulata“ pentru Papa din timpul Primului Război Mondial, Benedict al XV-lea (1914-1922). Această ultimă sentinţă profetică este dovada, dacă mai era necesar, a geniului său vizionar, chiar dacă Sfântul Malachia s-a mulţumit să atribuie doar o simplă frază în latină, un sui generis motto, fiecărui Papă. 

Singurul care a beneficiat de mai multe rânduri este cel care va domni în vremurile din urmă:„In persecutione extrema Sacrae Romanae Ecclesia sedebit Petrus Romanus qui pascet oves in multis tribulationibus; quibus transactis, civitas septicollis diruetur; et Judex tremendus judicabit populum.“
În traducere românească: „În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.“
Înţelegem astfel de ce rândurile scrise cu pană de gâscă acum 900 de ani mai planează şi astăzi ameninţător deasupra Romei. Trebuie să mai adăugăm că din cauza „Profeţiilor lui Malachia“, mulţi oameni din ziua de azi au emoţii, rugându-se să nu i se petreacă nimic grav lui Benedict al XVI-lea, ca să nu mai vorbim de toţi cei care afirmă sus şi tare, pe nenumărate site-uri de pe internet, că noi trăim ultimii ani înaintea faimoasei Apocalipse, pentru că cel de-al 111-lea Papă al Sfântului Malachia este în funcţie chiar în acest moment. Deci din punct de vedere tehnic, conform acestei interpretări, noi am intrat deja în „vremurile din urmă“.
Dincolo de raţiunile divine, să observăm totuşi – şi acest fapt este foarte neplăcut pentru noi,  deoarece ne apropie de sfârşitul fatal – că preferinţele cardinalilor merg întotdeauna spre candidatul cel mai în vârstă, şi aceasta nu neapărat din motivul înţelepciunii sau al sfinţeniei, ci adesea din raţiuni cât se poate de omeneşti: pentru ca acest post foarte dorit să devină vacant cât mai repede posibil. Din acest punct de vedere, Ioan al XXIII-lea a murit după numai patru ani şi jumătate, iar Benedict al XVI-lea a fost al doilea „cel mai în vârstă ales în această funcţie“ în 2.000 de ani. 

O altă profeţie, chiar mult mai precisă, a fost făcută unei fetiţe (Conchita Gonzales) de Fecioara Maria în 1962 în Spania, la Garabandal. Profeţia este uimitoare pentru că ea a prevăzut cu 16 ani înainte evenimentele la care se referă: „După moartea Papei Ioan al XXIII-lea, vor mai fi încă trei papi, iar unul dintre ei va avea o domnie foarte scurtă. După aceea vor veni vremurile din urmă, dar nu şi Sfârşitul Lumii“. Or, putem observa că după Papa Ioan al XXIII-lea a fost Papa Paul al VI-lea, urmat de Papa Ioan Paul I şi de Papa Ioan Paul al II-lea. Aceasta arată că din punctul de vedere al lui DUMNEZEU, Ioan Paul al II-lea a fost ultimul Papă catolic în sensul propriu al cuvântului, iar cu Benedict al XVI-lea încep vremurile din urmă. Benedict al XVI-lea ar corespunde, deci, din acest punct de vedere, lui „Petrus Romanus“ din lista Sfântului Malachia! 
În ce îl priveşte pe Malachia, pe numele său laic Maolmhaodhog O’Morgair, acest mistic irlandez născut în 1094 şi canonizat în 1199 pentru sfinţenia sa, nu ştim prea multe despre, decât că a fost hirotonisit preot în 1119 şi că a devenit vicar de Armagh, apoi episcop de Connor în 1124. Cum părinţii săi îl puseseră sub patronajul ultimului proroc biblic, Malachia, era cumva firesc ca acest prenume să-l fi predestinat într-o oarecare măsură unei cariere de proroc al vremurilor din urmă. De fapt, „Cartea lui Malachia“ încheie „Vechiul Testament“, aşa cum„Apocalipsa lui Ioan“ încheie „Noul Testament“. Malachia şi Ioan par a fi predestinaţi să „încheie“ timpurile. După biografia sa foarte interesantă scrisă de Bernard de Clairvaux, Sfântul Malachia era cunoscut pentru puterea sa de a vindeca bolnavii şi mai ales pentru cea de a prezice viitorul. El şi-a prezis locul şi anul morţii, ca şi pe cele ale multor oameni cu care s-a întâlnit, ceea ce indică aptitudinea sa incredibilă de a „vedea“ viitorul şi destinul. La apogeul vieţii, el a luat hotărârea de a se retrage în mica dioceză de la începuturile călugăriei sale, Down, pentru a regăsi viaţa monastică cisterciană din tinereţe. Istoria ne spune că în 1139, în piaţa Sf. Petru, el a avut o viziune-extaz în legătură cu fiecare Papă ce urma să vină şi cu lucrarea lui, până la faimoasele vremuri din urmă (până la el fuseseră deja 165 de papi, primul fiind Sfântul Petru, „ales“ în '67), caracterizate de distrugerea Romei. Pentru a complica lucrurile, lista sa nu a fost făcută publică decât la 452 de ani după moartea sa, adică în 1595, şi aceasta datorită bibliotecarului benedictin Arnold de Wion, care a transcris-o în dicţionarul, elaborat de el, al călugărilor din ordinul său, intitulat „Arborele vieţii“sau „Lignum Vitaeornamentum et decus Ecclesiae“. Este vorba despre o simplă notă de dicţionar la litera D, despre dioceza Down: „Sfântul Malachia, irlandez, episcop de Down, călugăr în Bevehor şi arhiepiscop de Armagh. După ce a ocupat acest scaun mai mulţi ani, el l-a părăsit în anul Domnului 1137 şi s-a retras la locaşul din Down, unde a rămas până la sfârşitul vieţii sale. A murit la 2 noiembrie 1143, în conformitate cu viaţa sa descrisă de Sf. Bernard... Se spune că a scris el însuşi câteva opuscule, dar eu nu am văzut niciunul, cu excepţia unei anumite lucrări, numită «Profeţie despre suveranii pontifi». Pe aceasta, deoarece este scurtă, şi pentru că nu a fost niciodată, după câte ştiu, imprimată, şi deoarece mulţi vor să o cunoască, o reproduc în cele ce urmează.“

Fratele Arnold nu şi-a putut imagina că simpla idee de a publica această listă va face să curgă apoi tone de cerneală şi va fi un fel de fir conducător al scaunului pontifical. În privinţa interpretării acestei profeţii se contrazic două şcoli. 

Prima, şcoala latină, a susţinut dintotdeauna că lista cu cei 111 Papi ai lui Malachia este exactă şi că „vremurile din urmă“ vor începe cu al 111-lea Papă, adică tocmai cu Benedict al XVI-lea. După cum am văzut deja, acest lucru corespunde, de asemenea, revelaţiilor Fecioarei de la La Salette în Franţa şi de la Garabandal, în Spania: Conchita Gonzales, una dintre micile clarvăzătoare, spusese: „Fecioara mi-a spus că nu vor mai fi decât trei Papi“. Deci pentru Fecioară, Benedict al XVI-lea nu este un adevărat Papă, sau, mai bine zis, el este „Petrus Romanus“ al Sfântului Malachia. 
A doua şcoală, anglo-saxonă, susţine că ultimul Papă, faimosul Petru al II-lea, nu va veni decât după decesul „Gloriei măslinului“ (Benedict al XVI-lea). Această afirmaţie a fost în principal răspândită de Peter Bander, profesor de teologie la Cambridge, în cartea sa „Profeţiile sfântului Malachia şi ale sfintei Columbkille“, publicată în lumea anglo-saxonă în 1970. Având ca pretext un obscur text medieval şi fără a preciza sursa, el a adăugat un al 112-lea Papă, şi rezultă astfel: Ioan Paul I, Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi viitorul Petru al II-lea.

În aceste condiţii, apare, totuşi, o problemă: în vechime, oamenii care primeau viziuni de la DUMNEZEU nu erau preocupaţi să le modifice şi să găsească greşeli în ceea ce li se revela, astfel că este cu totul neverosimil ca Sfântul Malachia, după ce a transcris cu precizie laborioasa listă a celor 111 papi, să-l uite tocmai pe un presupus al 112-lea Papă, care în plus să fie şi cel mai important. Chiar admiţând că mai urmează încă un Papă, „Petrus Romanus“, ar trebui ca un cardinal să fie într-adevăr lipsit de inteligenţă ca să-şi ia tocmai numele de Petru al II-lea după ce va fi ales.

Daniel Réju, autorul lucrării „Moartea papilor şi Apocalipsa“, remarca deja acum 30 de ani că Malachia cântăreşte foarte greu în balanţa pontificală, chiar dacă numele său nu era niciodată pronunţat oficial: „Trebuie să avem în vedere un obicei curios al Bisericii, de teamă, superstiţie, respect pentru o tradiţie al cărei sens este uitat, sau ascuns în mod intenţionat: niciun suveran pontif nu şi-a ales numele de Petru după ce a urcat pe scaunul pontifical. Se presupune chiar că a fost prevăzută adoptarea unui prenume pontifical pentru a se evita ca un prelat cu numele de Petru, care ar fi ajuns pe scaunul pontifical, să trebuiască să poarte acest prenume. Or, este totuşi vorba de scaunul lui Petru, ucenicul lui Hristos, fondatorul Bisericii Apusene. În mod logic, noul ales ar fi trebuit să se bucure că se află sub un asemenea patronaj. Totuşi, acest lucru nu s-a petrecut niciodată: niciun prelat nu şi-a ales numele de Petru ca prenume pontifical. 
Ce tabu misterios poate fi atât de puternic, pentru a fi respectat atât de scrupulos? Ce interdicţie înconjoară cu atâta rigoare prenumele de Petru, pentru a întreţine o teamă aproape supranaturală?“.
Într-adevăr, este interesant de aflat de ce niciun cardinal ales Papă nu s-a numit, niciodată, Petru al II-lea, dând astfel naştere unei „dinastii“cum este, spre exemplu, cea a Papilor numiţi Benedict (16 Papi), a celor numiţi Clement (5 Papi) sau a celor numiţi Pius (14 Papi)? 
Se pare că numele de Petru al II-lea este văzut mai mult ca oricând drept un pericol, tocmai din cauza listei lui Malachia.
La Vatican nu iese niciodată fum fără foc, mai ales dacă ţinem cont de această conjuncţie stranie între viziunea unui mistic cistercian din Evul Mediu şi profeţiile Fecioarei. Această conjuncţie ne spune poate ceva foarte important, şi în acelaşi timp foarte simplu: că anii care vor veni vor fi mai dramatici decât toată istoria umanităţii.

Material preluat din broşura Cel de-al treilea secret de la Fatima dezvăluit.
Sursa: www.yogaesoteric.net

11.11.11: De la profeţia sfîntului Malachia, la fanii "Spinal Tap"

Numerologii din lumea întreagă au intrat în stare de alertă, odată cu apropierea zilei de vineri, cu 49 de minute înainte de ora prânzului - 11.11 din 11/11/2011, o aliniere rară a acestor numere, care, pentru adepţii ştiinţelor oculte, ar putea semnala producerea unor evenimente neobişnuite.

 

Apocalipsa a făcut bani frumoşi în filme

Imaginea 1/1

În timp ce pentru cei mai mulţi oameni această concordanţă a cifrelor ceasului şi calendarului, care se produce o dată pe secol, va trece neobservată, numerologii şi alţi specialişti în ezoterism caută în acest eveniment existenţa unor semne deosebite.

Unii evocă începutul unei noi epoci umaniste, al unei noi armonii în lume, deschiderea unei porţi spre o altă dimensiune sau chiar "o bulversare a conştiinţei".

Mii de adepţi intenţionează să se întâlnească în această zi pentru a lua parte la diverse ceremonii sau dansuri. Mai multe pagini consacrate acestei date şi-au făcut deja apariţia pe Facebook.

Clarvăzătorii şi cei mai cunoscuţi "preoţi" ai paranormalului salută importanţa "sincronicităţii" din 11/11/11, precum israelianul Uri Geller, americanca Solara, "expertă în numerologie" şi autoare a unei cărţi despre semnificaţia numărului 11, sau fanii "Spinal Tap".

Este vorba de un film din 1984, ce descrie un grup de hard rock, inspirat din fapte reale sau imaginare, în care numărul 11 primeşte o semnificaţie specială.

"Faptul de a avea un triplu număr-cheie în calendar are cu siguranţă o anumită semnificaţie", a declarat Solara. "Prevăd o schimbare majoră în conştiinţa planetei şi evenimentul coincide cu această dată", a adăugat acest medium.

Solara, care locuieşte în Peru, a păstrat secretul asupra proiectelor ei pentru data de 11 noiembrie 2011, dezvăluind doar faptul că grupuri de oameni din peste 50 de ţări vor marca acest eveniment, stând pe jos, în tăcere, şi meditând.

Numerologii atribuie numărului 11 puteri paranormale, care oferă un canal de comunicare cu subconştientul. Pentru alţii, precum Solara, 11 reprezintă dualitatea dintre bine şi rău în lume.

Internetul a fost invadat şi el de bloggeri care insistă asupra caracterului mistic al acestui număr, asociat în mod regulat cu catastrofe, potrivit acestora, precum atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii.

Unii dintre ei insistă asupra faptului că cele două turnuri gemene de la World Trade Center din New York aminteau prin forma lor de cifra 11. În plus, primul avion de pasageri care a lovit turnurile a avut cifra 11 ca număr al zborului.

Alţii citează profeţia Sfântului Malachia, care, în secolul al XI-lea, prevedea că vor exista 112 papi înainte de producerea apocalipsei biblice. Benedict al XVI-lea este cel de-al 111-lea papă din istorie.

Data de 11 este încărcată de conotaţii istorice. Armistiţiul din Primul Război Mondial a fost semnat la ora 11.00 dimineaţa, pe 11 noiembrie 1918.

"Există o sincronicitate interesantă în faptul că numeroase evenimente sunt asociate cu numărul 11", a declarat Ellie Crystal, autoarea unui blog pe care se prezintă ca "o exploratoare a lumii metafizice".

Pentru John Hoopes, profesor de analiză critică la Universitatea din Kansas, toate aceste teorii pseudo-ştiinţifice reprezintă exemplul perfect pentru "metoda de confirmare a unei ipoteze". Este vorba de tendinţa de a privilegia acele informaţii care confirmă idei preconcepute, fără a ţine cont de cele care le dezmint, a explicat profesorul american.

Sursa:  REALITATEA.NET

Profeţiile uluitor de exacte ale Sfântului Malachia

În 1968 s-a publicat la Paris cartea „Les Prophéties des Papes de Malachia“ („Profeţiile despre Papi ale lui Malachia“). Această profeţie datează din Evul Mediu, cuprinzând de fapt o listă de scurte sentinţe profetice despre o înşiruire de 111 Papi, care urmau să ocupe începând cu anul 1130 scaunul Sfântului Petru, şi, în final, descrierea ultimului Papă, care va fi martorul… Apocalipsei.
Iată ce spune, în mod foarte semnificativ, profeţia despre un Papă care a fost ales în 1978 şi care a avut neşansa de a fi „chemat de Domnul“ la o lună după alegerea sa ca reprezentant pe Pământ al lui DUMNEZEU! Aşadar, Malachia l-a desemnat pe Papa Ioan Paul I prin sentinţa „De medietate lunae“ (De la jumătatea lunii). Aceasta descria o fatalitate: cardinalul Albino Luciani a fost găsit mort la câteva săptămâni după ce a preluat investitura. La acea vreme, moartea sa suspectă a făcut senzaţie şi presa din întreaga lume s-a repezit la profeţiile lui Malachia pentru a verifica dacă există concordanţă.
Ioan Paul I, născut în dioceza Belluno (lună frumoasă!) a fost ales la jumătatea unei luni (25 august), a domnit cam o lună şi a murit în timpul celeilalte jumătăţi (28 septembrie), iar calendarul lunar din 1978 dovedeşte acest lucru. Cât despre colaboratorul său apropiat, cardinalul Villor, acesta s-a născut, şi nu este un lucru inventat, la periferia Lyonului numită Tassin la Demie-lune! De altfel, Villor a asigurat interimatul până la alegerea lui Ioan Paul al II-lea… Daniel Réju, istoric specialist în Malachia, a descris astfel evenimentul care a produs uimirea lumii creştine de la acea vreme:
„«În acea dimineaţă de 29 septembrie 1978, spre orele 5:30, secretarul personal al Papei, părintele Magee, a intrat în dormitorul Papei Ioan Paul I. Negăsindu-l în capelă ca de obicei, l-a căutat în camera sa şi l-a găsit mort în pat, cu lumina aprinsă, ca şi cum ar fi citit. Medicul, care a venit imediat, a constatat decesul, survenit probabil către orele 23, pe 28 septembrie, prin moarte subită, datorită unui infarct miocardic.»
Acest comunicat laconic al Vaticanului, preluat de teleimprimatoare, reluat de canalele de radio şi televiziune de pe cinci continente, a aruncat întreaga lume, şi în special creştinătatea, într-o stupefacţie totală. Consternare, neîncredere, emoţii, teamă, nu sunt decât nişte sărmane cuvinte pentru a descrie sentimentele diverse şi confuze pe care le-au simţit oamenii atunci când au aflat această veste, atât de neaşteptată, la care cu o zi înainte nu s-ar fi gândit nimeni. Pe 6 august seara, abia murise Paul al VI-lea. Pe 28 septembrie se stingea, la rândul său, Ioan Paul I, succesorul său. Cel care părăsea astfel această lume după un pontificat de 33 de zile, Ioan Paul I, până atunci singurul suveran pontif care alesese un prenume compus din istoria Papalităţii (lucru pe care unii l-au interpretat ca un semn de rău augur), corespundea celei de-a 109-a sentinţe a sfântului Malachia, «De medietate Lunae».“ („Mort des Papes et Apocalypse“, Daniel Réju, Editions du Rocher, 1979, pag.104)
Sentinţa cu numărul 110, corespunzătoare lui Ioan Paul al II-lea, este uimitoare, „De labore Solis“ (De eclipsă solară, sau Lucrarea Soarelui). Malachia, care a trăit în timpurile aşa-zis întunecate ale Evului Mediu, nu avea de unde să ştie, altfel decât prin revelaţie dumnezeiască, despre foarte solarul cardinal Woytila că avea să vină pe lume într-o zi cu eclipsă de Soare, pe 18 mai 1920 (arhivele NASA precizează chiar că această eclipsă a fost una dintre cele mai puternice eclipse ale secolului, cu o magnitudine de 0,9734) şi că va fi şi înmormântat în timpul unei eclipse de Soare. Asemenea lucruri nu pot fi scornite. El nu putea doar să îşi imagineze lucruri atât de precise şi cu atâtea secole înainte. Era el un mesager divin, care s-a supus Proniei cereşti? Putem să fim încredinţaţi de acest lucru şi datorită descrierii sale „Religio depopulata“ pentru Papa din timpul Primului Război Mondial, Benedict al XV-lea (1914-1922). Această ultimă sentinţă profetică este dovada, dacă mai era necesar, a geniului său vizionar, chiar dacă Sfântul Malachia s-a mulţumit să atribuie doar o simplă frază în latină, un sui generis motto, fiecărui Papă.
Singurul care a beneficiat de mai multe rânduri este cel care va domni în vremurile din urmă:
„În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.“Înţelegem astfel de ce rândurile scrise cu pană de gâscă acum 900 de ani mai planează şi astăzi ameninţător deasupra Romei. Trebuie să mai adăugăm că din cauza „Profeţiilor lui Malachia“, mulţi oameni din ziua de azi au emoţii, rugându-se să nu i se petreacă nimic grav lui Benedict al XVI-lea, ca să nu mai vorbim de toţi cei care afirmă sus şi tare, pe nenumărate site-uri de pe internet, că noi trăim ultimii ani înaintea faimoasei Apocalipse, pentru că cel de-al 111-lea Papă al Sfântului Malachia este în funcţie chiar în acest moment. Deci din punct de vedere tehnic, conform acestei interpretări, noi am intrat deja în „vremurile din urmă“.O altă profeţie, chiar mult mai precisă, a fost făcută unei fetiţe (Conchita Gonzales) de Fecioara Maria în 1962 în Spania, la Garabandal. Profeţia este uimitoare pentru că ea a prevăzut cu 16 ani înainte evenimentele la care se referă: „După moartea Papei Ioan al XXIII-lea, vor mai fi încă trei papi, iar unul dintre ei va avea o domnie foarte scurtă. După aceea vor veni vremurile din urmă, dar nu şi Sfârşitul Lumii“. Or, putem observa că după Papa Ioan al XXIII-lea a fost Papa Paul al VI-lea, urmat de Papa Ioan Paul I şi de Papa Ioan Paul al II-lea. Aceasta arată că din punctul de vedere al lui DUMNEZEU, Ioan Paul al II-lea a fost ultimul Papă catolic în sensul propriu al cuvântului, iar cu Benedict al XVI-lea încep vremurile din urmă. Benedict al XVI-lea ar corespunde, deci, din acest punct de vedere, lui „Petrus Romanus“ din lista Sfântului Malachia!
În ce îl priveşte pe Malachia, pe numele său laic Maolmhaodhog O’Morgair, acest mistic irlandez născut în 1094 şi canonizat în 1199 pentru sfinţenia sa, nu ştim prea multe despre, decât că a fost hirotonisit preot în 1119 şi că a devenit vicar de Armagh, apoi episcop de Connor în 1124. Cum părinţii săi îl puseseră sub patronajul ultimului proroc biblic, Malachia, era cumva firesc ca acest prenume să-l fi predestinat într-o oarecare măsură unei cariere de proroc al vremurilor din urmă. De fapt, „Cartea lui Malachia“ încheie „Vechiul Testament“, aşa cum „Apocalipsa lui Ioan“ încheie „Noul Testament“. Malachia şi Ioan par a fi predestinaţi să „încheie“ timpurile. După biografia sa foarte interesantă scrisă de Bernard de Clairvaux, Sfântul Malachia era cunoscut pentru puterea sa de a vindeca bolnavii şi mai ales pentru cea de a prezice viitorul. El şi-a prezis locul şi anul morţii, ca şi pe cele ale multor oameni cu care s-a întâlnit, ceea ce indică aptitudinea sa incredibilă de a „vedea“ viitorul şi destinul. La apogeul vieţii, el a luat hotărârea de a se retrage în mica dioceză de la începuturile călugăriei sale, Down, pentru a regăsi viaţa monastică cisterciană din tinereţe. Istoria ne spune că în 1139, în piaţa Sf. Petru, el a avut o viziune-extaz în legătură cu fiecare Papă ce urma să vină şi cu lucrarea lui, până la faimoasele vremuri din urmă (până la el fuseseră deja 165 de papi, primul fiind Sfântul Petru, „ales“ în ‘67), caracterizate de distrugerea Romei. Pentru a complica lucrurile, lista sa nu a fost făcută publică decât la 452 de ani după moartea sa, adică în 1595, şi aceasta datorită bibliotecarului benedictin Arnold de Wion, care a transcris-o în dicţionarul, elaborat de el, al călugărilor din ordinul său, intitulat „Arborele vieţii“ sau „Lignum Vitaeornamentum et decus Ecclesiae“. Este vorba despre o simplă notă de dicţionar la litera D, despre dioceza Down: „Sfântul Malachia, irlandez, episcop de Down, călugăr în Bevehor şi arhiepiscop de Armagh. După ce a ocupat acest scaun mai mulţi ani, el l-a părăsit în anul Domnului 1137 şi s-a retras la locaşul din Down, unde a rămas până la sfârşitul vieţii sale. A murit la 2 noiembrie 1143, în conformitate cu viaţa sa descrisă de Sf. Bernard… Se spune că a scris el însuşi câteva opuscule, dar eu nu am văzut niciunul, cu excepţia unei anumite lucrări, numită «Profeţie despre suveranii pontifi». Pe aceasta, deoarece este scurtă, şi pentru că nu a fost niciodată, după câte ştiu, imprimată, şi deoarece mulţi vor să o cunoască, o reproduc în cele ce urmează.“Daniel Réju, autorul lucrării „Moartea papilor şi Apocalipsa“, remarca deja acum 30 de ani că Malachia cântăreşte foarte greu în balanţa pontificală, chiar dacă numele său nu era niciodată pronunţat oficial: „Trebuie să avem în vedere un obicei curios al Bisericii, de teamă, superstiţie, respect pentru o tradiţie al cărei sens este uitat, sau ascuns în mod intenţionat: niciun suveran pontif nu şi-a ales numele de Petru după ce a urcat pe scaunul pontifical. Se presupune chiar că a fost prevăzută adoptarea unui prenume pontifical pentru a se evita ca un prelat cu numele de Petru, care ar fi ajuns pe scaunul pontifical, să trebuiască să poarte acest prenume. Or, este totuşi vorba de scaunul lui Petru, ucenicul lui Hristos, fondatorul Bisericii Apusene. În mod logic, noul ales ar fi trebuit să se bucure că se află sub un asemenea patronaj. Totuşi, acest lucru nu s-a petrecut niciodată: niciun prelat nu şi-a ales numele de Petru ca prenume pontifical.
Ce tabu misterios poate fi atât de puternic, pentru a fi respectat atât de scrupulos? Ce interdicţie înconjoară cu atâta rigoare prenumele de Petru, pentru a întreţine o teamă aproape supranaturală?“.
Într-adevăr, este interesant de aflat de ce niciun cardinal ales Papă nu s-a numit, niciodată, Petru al II-lea, dând astfel naştere unei „dinastii“ cum este, spre exemplu, cea a Papilor numiţi Benedict (16 Papi), a celor numiţi Clement (5 Papi) sau a celor numiţi Pius (14 Papi)?
Se pare că numele de Petru al II-lea este văzut mai mult ca oricând drept un pericol, tocmai din cauza listei lui Malachia.
La Vatican nu iese niciodată fum fără foc, mai ales dacă ţinem cont de această conjuncţie stranie între viziunea unui mistic cistercian din Evul Mediu şi profeţiile Fecioarei. Această conjuncţie ne spune poate ceva foarte important, şi în acelaşi timp foarte simplu: că anii care vor veni vor fi mai dramatici decât toată istoria umanităţii.
sursa
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6133

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !