Cometele „atacă” Terra?

Foto: EPA

Locuitorii Pământului vor putea vedea în 2013 câteva comete rare. În martie, Emisfera Nordică aşteaptă întâlnirea cu „steaua cu coadă” numită Lemmon, care a apărut pentru prima dată în Sistemul Solar. Alte două comete vor apărea mai târziu. Printre ele se află o supercometă, capabilă să eclipseze Luna.

Acest gigant ceresc este aşteptat cu nerăbdare de astronomi. Cometa ISON a fost descoperită de ei în septembrie anul trecut. Până la întâlnirea cu ea a mai rămas o jumătate de an. În schimb Lemmon este gata să-şi demonstreze „veşmintele” de culoare verde aprins. Fluorescenţa neobişnuită este dată de gazul diatomic C2 şi de cian. Pentru prima dată, ea a fost înregistrată în martie anul trecut de pe Muntele Lemmon din SUA, care a dat şi numele corpului ceresc.

Se aşteaptă ca în momentul apropierii de Soare cometa să fie vizibilă la fel de bine ca stelele din Carul Mare. Fenomenul este rar, remarcă specialiştii: deşi astronomii descoperă anual zeci de comete, nu fiecare dintre ele poate fi observată cu ochiul liber. În plus, pentru generaţiile actuale, aceasta este singura şansă de întâlnire cu Lemmon, a menţionat în interviul pentru Vocea Rusiei Lidia Râhlova, expert la Institutul de Astronomie din Moscova.

„Ea apare foarte rar. Perioada de rotire în jurul Soarelui este de peste 200 de ani. Există şi comete periodice, de exemplu Halley, care poate fi văzută la fiecare 75 de ani. În schimb Lemmon apare la peste 200 de ani”.

În mod tradiţional, cometele au fost considerate în popor prevestitori de necazuri: recolte proaste, catastrofe naturale, războaie. Anul acesta, pe cer se pot vedea câţiva oaspeţi cosmici. De ce aceştia „atacă” Terra? Prezintă vreun pericol?

Astfel de temeri nu s-au confirmat niciodată, spune astronomul rus Leonid Elenin, după numele căruia a fost numită cometa Elenina, descoperită de el.

„În general, cometele nu sunt periculoase pentru Pământ. De exemplu, în 1910, umanitatea s-a pregătit pentru trecerea pe lângă Terra a cometei Halley. Lumea se temea că va fi intoxicată cu cian, conţinut în nucleul cometei. După cum se ştie, nu s-a întâmplat nimic. Probabilitatea ciocnirii de Terra este extrem de mică. Ele trebuie studiate şi lumea nu trebuie să se teamă de ele şi să le lege de evenimente negative”.

Astronomii neagă şi creşterea frecvenţei apariţiei „oaspeţilor”. Cometele zboară mai mult şi sunt mai bine observate. La răscrucea secolelor XX-XXI, observaţiile s-au transformat din episodice în regulate. Au apărut telescoape performante, noi detectoare de radiaţii, computere şi corpuri cereşti înregistrate. Toate acestea permit să se depisteze mai repede corpurile cereşti, să se stabilească coordonatele lor şi să se transmită datele la Centrul Planetelor Mici, unde sunt verificate după cataloage şi se stabileşte dacă este vorba de un nou corp ceresc.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Norul lui Oort

Norul lui Oort — este un nor de comete care poartă numele astronomului olandez Jan Hendrick Oort (n. 28 aprilie 1900, Franeker — d. 5 noiembrie 1992, Leiden). Se crede că există la o distanţă de aproximativ 50.000 UA, sau aproape un an-lumină, de Soare; această distanţă localizează norul la aproape un sfert din distanţa până la steaua Proxima Centauri, cea mai apropiată stea de Soare. Exteriorul norului Oort defineşte limita sistemului nostru solar.

Astronomul român Harald Alexandrescu spunea: „În 1950, Jan Oort a ajuns la concluzia că locul de origine al cometelor este un vast nor (care în prezent îi poarta numele, Norul lui Oort), aflat la o distanţă de 50.000 unităţi astronomice faţă de Soare, practic la graniţa gravitaţională a întregului Sistem solar.”

Majoritatea celor mai faimoase comete, inclusiv Halley, Hale-Bopp si mai recenta McNaught, ar putea sa se fi nascut in orbite in jurul altor stele, potrivit unei noi teorii elaborate de un grup international de astronomi la Southwest Research Institute (SwRI) din Boulder, in Colorado.

Hal Levison si David Kaufmann de la SwRI, impreuna cu MartinDuncan de la Queen’s University din Kingston, in Canada, si RamonBrasser de la Observatoire de la Côte d’Azur, Franta, au utilizatanumite simulari pe computer pentru a demonstra ca Soarele ar putea sa fi capturat mici corpuri inghetatedin stelele lor originare cand inca facea parte dintr-o aglomerarede stele nou-nascute, creandu-si astfel o “curte” proprie decomete, cele care sunt observate la ora actuala.
Se considera ca Soarele s-a format intr-o aglomerare continandsute de stele “ingramadite” strans in interiorul unui nor de gaz.Pe parcursul acestei perioade, fiecare stea a agregat un numar marede mici obiecte inghetate intr-un disc din care ulterior s-auformat planetele. “Majoritatea orbitelor acestor comete a suportato perturbare gravitationala provocata de prezenta de planete gigantice in formare, si multe dintreele au devenit astfel minusculi membri ai clusterului”, a explicatMartin Duncan. Aglomerarea de stele a avut un sfarsit violentatunci cand gazul a fost maturat de stelele tinere la temperaturimai ridicate. Aceste noi modele arata ca ulterior, Soarele acapturat gravitational un amplu nor de comete cand aglomerarea s-adispersat. “Procesul de captura este surprinzator de eficient sisustine posibilitatea ca norul sa contina un amestec de materialeprovenite de la un numar mare de gemeni stelari ai Soarelui”, a maisubliniat Duncan.
Proba experimentala in sustinerea scenariului lansat deastronomi vine de la un nor de comete aproximativ sferic,asa-numitul “nor al lui Oort”, care inconjoara Soarele, si seextinde catre stelele cele mai apropiate.
“Daca se considera ca discul protoplanetar al Soarelui poate fiutilizat pentru estimarea populatie indigene a norului lui Oort,putem trage concluzia ca peste 90% din cometele observate are oorigine extrasolara”, a declarat si Hal Levinson. In opiniaacestuia, formarea norului lui Oort a fost un mister vreme de peste60 de ani, dar studiul rezolva aceasta dificila problema.

Sursa: ……Astro……