Acest articol apartine blogului Newsro123.com - 4 Martie, 2012 - 98 accesari
„Puţine ţări au reuşit să evite criza după liberalizarea financiară şi integrarea globală“,
notează Martin Wolf, unul dintre cei mai influenţi jurnalişti economici din lume, în
cel mai recent editorial publicat în cotidianul britanic „Financial Times“.
Acesta invocă drept exemple situaţiile prin care au trecut Statele Unite (în 1930),
Japonia şi Suedia (la începutul anilor ‘90), Mexic şi Coreea de Sud (la
sfârşitul anilor ‘90) şi problemele cu care se confruntă astăzi SUA, Marea Britanie
şi zona euro.
Comentariile lui Wolf vin pe fondul publicării, săptămâna trecută, a unui proiect al
Beijingului privind liberalizarea economiei. Planul este împărţit în trei etape.
Prima, care se va desfăşura în următorii trei ani, se axează pe realizare unui
volum mai mare de investiţii peste hotare, în contextul „contracţiei băncilor şi companiilor
vestice, care vor lăsa astfel loc pentru investiţii din partea Chinei“, prezentând astfel
o „oportunitate strategică“.
Faza a doua, care va dura 3-5 ani, presupune încurajarea străinilor să se împrumute în
yuani (moneda naţională a Chinei), contribuind astfel la promovarea valutei pe plan
internaţional şi creşterea acesteia în rezervele valutare ale statelor. Totodată, acest
pas va dărâma foarte multe bariere comerciale.
A treia etapă presupune liberalizarea cursului yuanului, care deocamdată rămâne sub
controlul strict al băncii naţionale a Chinei, care menţine un curs slab pentru
impulsionarea exporturilor.
Analiştii avertizau încă de la începutul anului trecut asupra pericolului de „supraîncălzire”
a economiei chineze.
Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, avertizează că există „motive
serioase de îngrijorare în legătură cu izbucnirea unei crize” şi în China. Krugman spune
că Beijingul „devine încet-încet un nou punct periculos”. Principalii factori de risc pentru
cea mai mare economie asiatică sunt „bula imobiliară în inflaţie constantă” şi sentimentul
că guvernul este condus de corupţie şi „nu dă impresia că ştie ce face”, mai degrabă
neliniştind pieţele.
Practic, se tem că, după aproape trei decenii de creştere constantă a economiei,
cu avansuri puternice în ultimii ani (8,7% în 2009, 10,3% în 2010 şi aproximativ 8% în 2011),
aceasta va încetini brusc. Există semne îngrijorătoare. Piaţa imobiliară a înregistrat o
scădere semnificativă a preţurilor, exporturile (care depind de cererea din Europa şi SUA)
au fost afectate, iar statul are datorii ascunse în valoare de 1.500 de miliarde de dolari de
pe urma proiectelor ambiţioase de infrastructură.
Inflaţia scade, populaţia plăteşte
În plus, 2011 a însemnat o luptă dură cu inflaţia, pe care Beijingul a câştigat-o doar pe
spatele populaţiei. Guvernul a reuşit să ducă în jos rata inflaţiei, însă chinezii nu se mai pot
împrumuta, ceea ce a contribuit la căderea pieţei imobiliare. În lipsă de finanţare, mediul
de afaceri a fost decimat: mulţi şi-au pierdut afacerile în faţa cămătarilor de la care s-au
împrumutat, alţii s-au sinucis pentru că nu mai făceau faţă datoriilor.
Efecte globale
Starea pieţei imobiliare chineze influenţează semnificativ preţurile la nivel mondial.
Pentru că este vorba de un sector vast şi, până nu demult, unul dintre cele mai înfloritoare,
cererea pentru materiale de construcţii din China a dus la scumpirea materiilor prime la nivel
mondial.
Întreprinderile mici şi mijlocii contribuie cu 60% la Produsul Intern Brut al statului şi generează
80% din totalul locurilor de muncă, potrivit datelor Ministerului Comerţului de la Beijing.
De la începutul acestui an, banca centrală a Chinei a majorat de cinci ori dobânda-cheie
pentru a descuraja creditarea şi pentru a combate inflaţia. În plus, Guvernul de la Beijing a
cheltuit 200 de miliarde de dolari în 2011 pentru a construi zece milioane de locuinţe
sociale. Autorităţile încearcă să-i determine astfel pe chinezi să nu-şi cumpere case pentru
a evita formarea unei bule imobiliare.
Economia chineză va înregistra o încetinire semnificativă anul acesta, iar asta va forţa
factorii de decizie de la Beijing să reducă dobânda-cheie şi să relaxeze restricţiile privind
ntrările de capital, spune Nouriel Roubini, economistul care a prezis criza izbucnită în 2007.
“Va exista o încetinire semnificativă anul acesta“, soune Roubini, fondatorul Roubini
Global Economics şi profesor de Economie la Universitatea din New York într-un interviu
pentru Bloomberg. „Piaţa imobiliară are probleme. Creşterea exporturilor încetineşte.
Dacă nu fac ceva – stimulare prin politica monetară şi fiscală – există riscul ca ritmul de
creştere să scadă sub 8%“. continuă acesta.
Produsul Intern Brut al Chinei a crescut cu 9,2% anul trecut, marcând cel mai redus nivel din
ultimii 10 ani, din cauza căderii pieţei imobiliare şi a scăderii exporturilor, pe fondul crizei din
Europa.
Considerată cândva „atelierul lumii“, China se confruntă acum cu un număr tot mai mare de
companii care îşi mută fabricile şi celelalte operaţiuni în alte state asiatice din cauza creşterii
salariilor cerute de chinezi şi a pieţei muncii aflate sub control strict.
„Salariile cresc, aşa că ne confruntăm cu o situaţie în care trebuie să găsim alte locuri
în care ne putem produce lucrurile la preţuri foarte competitive“, explciă Armin Struckmeier,
CEO al producătorului german de produse pentru copii Novatex GmbH.
„O bună parte a producătorilor se vor muta în afara Chinei şi se vor duce fie în alte state
care oferă costuri reduse, precum Mianmar sau Vietnam, însă mulţi se vor duce şi
în Europa, America de Sud şi Statele Unite“, a declarat Stuckmeier pentru CNBC.
Compania a mutat deja o parte din producţie în SUA, despre care Stuckmeier spune că a
devenit un „pământ fertil“ pentru producţie ieftină.
„Forţa de muncă este calificată, astfel că poţi ajunge la o situaţie a producţiei care este
competitivă faţă de ceea ce este în Asia acum“, spune executivul german.
În 2011, salariul mediu a crescut în China cu 22%, după o creştere de aproape 30% în
2010, potrivit Reuters.
Recent, Guvernul de la Beijing a anunţat că vrea să majoreze salariul minim pe economie cu
cel puţin 13% până în 2015.
Acesta este unul dintre motivele care au forţat şi compania canadiană B+H Architects să se
extindă în afara Chinei, unde îi fusese sediul în ultimii 20 de ani.
„Provocarea este piaţa muncii, tot mai restrânsă. În timp ce operaţiunile noastre se dezvoltă,
este tot mai greu să găseşti tineri bine instruiţi – arhitecţi, designeri – de care avem nevoie
pentru a continua expansiunea afacerii noastre“, explică Bill Nankivell, CEO al companiei.
