OMUL ŞI POTENŢIALUL SĂU EXTRASENZORIAL LATENT

 

        În urma unor studii experimentale făcute de cercetători ruşi şi americani, la finele anilor ’60 au fost demarate şi în România cercetări privind dotarea genetică a copiilor, pentru comunicaţii extrasenzoriale. Era cunoscut faptul că un copil dezvoltat în paramentri psihofiziologici normali, deţine o rezervă bioenergetică necesară dezvoltării sale fizice. Copilul sănătos consumă surplusul său bioenergetic prin alergare, jocuri, etc. Se ştia că generarea potenţialului bioenergic necesar dezvoltării fizice la vârsta copilăriei este deteminată de funcţii psihice corespunzătoare, ce se neutralizează odată cu înaintarea în vârstă. Totodată, se ştia că la vârsta copilăriei creierul uman deţine milioane de neuroni în plus faţă de vârsta adultă, ceea ce face posibilă dezvoltarea a miliarde de conexiuni interneuronale cu funcţii diverse. (Neuronii se pierd prin nefolosirea lor.)

          Pe de altă parte, portivit unor concluzii ştiinţifice pertinente, rezultă că la vârsta copilăriei fetele beneficiază de o dezvoltare cerebrală mai rapidă decât băieţii. Decalajul psihic între fete şi băieţi până la vârsta de 10 – 11 ani  a fost estimat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), la 5 ani. La vâsta copilăriei, fetele pot înţelege mai lesne esenţa unor fenomene şi pot găsi căi adecvate pentru soluţionarea unor situaţii inedite.

          În creierul feminin există mai mulţi receptori pentru detalii fine decât în creierul masculin. Cercetări ulterioare făcute la Universitatea Stanford (SUA), de pildă, au demonstrat pe cale experimentală că detaliile-imagine stimulează 9 centri nervoşi la femei, dispuşi în ambele emisfere cerebrale. În creierul feminin există mai multe conexiuni între cele două emisfere cerebrale, decât în cel masculin. Totodată, s-a descoperit că femeile au capacitatea de a memora mai multe detalii decât bărbaţii. La analiza detaliilor-imagine, în creierul masculin se activează numai 2 centri nervoşi, dispuşi într-o singură emisferă cerebrală.

          Experimentele efectuate la City University of New York au arătat că bărbaţii întâmpină difictultăţi în a percepe corect culorile galben, verde şi albastru. Profesorul care a condus studiul, Israel Abramov, afirmă că rezultatele cercetării nu pot fi explicate prin structura ochiului. Diferenţele înregistrate sunt la nivelul creierului. Alt studiu, publicat în jurnalul ştiinţific Biology of Sex Differeces, revelă faptul că femeile au simţul auzului, simţul mirosului şi al gustului mai fine decât ale bărbaţilor.

          La copiii cu vârste de până la 10 – 11 ani, informaţia genetică subconştientă încă nu este reprogramată (a se citi: distorsionată) de către societate prin educaţie şcolară şi prin celelalte mijloace de „formare” a viitorului adult. Copiii nu au prejudecăţi faţă de fenomenele din mediul înconjurător, cum au adulţii. Prejudecăţile adulţilor sunt generate, în special, de cunoştinţele ştiinţifice curente. Omitem însă faptul că, aşa după cum au existat cunoştinţe ştiinţice ale secolelor trecute perimate în prezent, vor exista şi cunoştinţe ştiinţifice ale secolelor următoare, care vor fi sensibil diferite de cunoştinţele actuale. 

          Cercetările din România au vizat două obiective principale:

          1. Căutarea unor modalităţi practice, prin care excedentul bioenergetic  existent la vârsta copilăriei ar putea fi folosit drept „carburant” pentru comunicaţii extrasenzoriale;

          2. Dacă copiii cu dotare genetică superioară pentru comunicaţii extrasezoriale prezintă detalii fizice exterioare, ce ar putea facilita identificarea operativă a acestora.

          Studiile româneşti au semnalat posibilitatea conversiunii potenţialului bioenergetic execendentar în suport energetic pentru comunicaţii telepatice şi detecţii extrasenzoriale. Totodată, s-a relevat existenţa unor detalii fizice particulare la copiii un un înalt potenţial extrasenzorial, înclusiv în zonele din spatele genunchilor, menţionate de cercetătorii americani de la departamentul de psihiatrie al Universităţii Cornell din New York.

          Prin studiile făcute de cercetători români, a fost înlesnită identificarea operativă a copiilor cu pontenţial extrasenzitiv ridicat, ce a dus la performanţe superioare pe plan mondial în domeniul comunicaţiei telepatice şi ale detecţiei extrasenzoriale. În afara succeselor înregistrate care au fost clasificate de către M.Ap.N., copiii extrasenzitivi triaţi după acest sistem au reuşit următoarele performanţe:

          - Au stabilit trei recorduri mondiale în domeniul comunicaţiei telepatice, cu un nivel de eficienţă la recepţie telepatică de 96%, 98% şi 100%. (La telepaţii adulţi, nivelul de eficienţă era de maximum 37%);

          - Au localizat extrasenzorial, cu o precizie de plus/minus 10 milimetri, vestigii arheologice existente în profunzimea solului şi alte neomogenităţi ale subsolului. O parte dintre copiii extrasenzitivi au dezvoltat totodată vederea prin medii solide netransparente şi au descris formele şi impresiunile ceramicii existente în subsol;

          - Au demonstrat că este posibilă detectarea extrasenzorială a unor urme remanențe invizibile ale unor obiecte, ce au fost puse timp de 5 – 6 secunde pe suprafeţe plane. („Fantomele” obiectelor s-au menţinut zile în şir, fiind detectabile pe căi extrasenzoriale.)

          S-a observat totodată că în urma antrenamentelor extrasenzoriale,   copiii se dezvoltau mai armonios din punct de vedere fizic, iar notele pe care le luau la şcoală creşteau proporţional cu durata de timp alocată antrenamentelor.

          Odată cu evenimentele din decembrie 1989, activitatea a fost sistată. Noile autorităţi nu doreau formarea unor supermani în domenii de frontieră, ce nu puteau fi controlaţi de forurile de resort. Totodată, a dispărut documentaţia elaborată în timpul cercetării acestui fenomen exotic. Cu alte cuvinte, s-a reuşit să se anuleze printr-o decizie discutabilă strădania de două decenii a cercetătorilor români.

          Această activitate trebuie să fie reluată, de către absolvenţi ai cursului de abilităţi extrasenzoriale. Omul nu-şi poate permite riscul să neglijeze la infinit acest aspect al dotării sale cerebrale. Creierul uman (şi numai uman) poate fi asimilat unui calculator sofisticat. Calculatorul tehnic ieşit de pe banda de montaj este inutil, fără o programare a funcţiilor sale. La rândul său, creierul uman poate deveni cel mai complex computer biologic existent pe Terra, în situaţia unei programări adecvate. Noi ne naştem cu un program cerebral conştient minimal, la fel ca un sistem de operare al unui calculator. Însă programul cerebral corespuzător software-ul utilizatorului este format din experienţă personală şi din educaţie. Dacă educaţia pe care o primim este tarată de prejudecăţi, computerul nostru cerebral va fi programat ca atare şi va da rateuri în funcţionarea sa. Este necesar să formăm in continuu circuite interneuronale corecte, pentru dotarea „hard disk”-ului nostru cerebral. În acest mod, vom încetini şi procesul de destructurare al neuronilor şi vom avea şanse să ne păstrăm mintea limpede până vom pleca în eternitate.

Sursa: rudan.ro

Zece întrebări esenţiale care vă conduc către o viaţă extraordinara

În fiecare zi, fiecare dintre noi face o mulţime de alegeri care vor avea impact asupra vieţilor noastre. Unele dintre acestea sunt de mică importanţă si ne vor influenţa în urmă­toarele câteva minute, ore, sau zile, în timp ce altele ne vor schimba complet cursul vieţii. 

Unele alegeri sunt mai uşor de făcut, altele mai greu. Unele ne vor conduce direct spre succes, în timp ce altele ne vor aduce faţă în faţă cu eşecul. Unele vor părea cutremurător de importante, în timp ce altele vor părea complet nesemnificative. Dar ce trebuie să ştim neapărat este că fiecare alegere, importantă sau nu, uşoară sau dificilă, pe care o luăm în mod individual sau colectiv, ne modifică cursul vieţii. Calitatea alegerilor noastre va hotărî, dacă ne vom lupta cu frustrările, sau vom trăi o viaţă extraordinară – viaţa visurilor noastre. 

Capacitatea noastră de a face alegeri implică anumite drepturi şi libertăţi. Dacă putem alege, atunci putem determi­na ce decizii să luăm în legătură cu corpurile, sănătatea, relaţiile, finanţele şi carierele noastre, cu vieţile noastre sociale şi cu credinţele noastre spirituale. Opţiunea ne permite să alegem, să selectăm, să decidem între posibilele căi de urmat. Să mergem la dreapta sau la stânga. Să mergem înainte sau înapoi, să fim fericiţi sau trişti, iubitori sau plini de ură, satis­făcuţi sau nemulţumiţi. Alegerea ne dă puterea de a avea suc­ces sau de a fi neîmpliniţi, să fim buni sau extraordinari, să simţim plăcere sau durere. Putem alege îngheţată cu ciocolată sau cu vanilie, putem munci sau ne putem juca, economisi sau cheltui, putem fi responsabili de faptele noastre sau victime. Putem fi ocupaţi sau nu, fideli sau nu, disciplinaţi sau leneşi. Putem merge pe o cale care să ne reflecte sinele nostru superior, sau pe una care să ne reflecte sinele nostru inferior, în final, noi suntem cei care alegem. 

Lucrul care ne face pe fiecare dintre noi speciali si ne deosebeşte de toate celelalte forme de viaţă, este capacitatea de a ne cântări opţiunile şi de a face alegeri conştiente, deliberate. 

Posibilitatea de a alege ar putea fi cel mai de preţ dar al nostru. Când eram mai tineri, aşteptam cu nerăbdare să ajungem la vârsta la care să nu mai trebuiască să facem ceea ce ni se spune. Consideram că această capacitate de a face propriile noastre alegeri era un dar nepreţuit. De-abia aşteptam ziua când nu va mai fi nevoie să respectăm regulile părinţilor, care ne fuseseră impuse timp de ani de zile, şi să ne conducem vieţile singuri. 

Aşteptam momentul când deve­neam liberi şi stăpâni pe propriile noastre destine, savurând acel moment hotărâtor, când puteam alege când să ne trezim, când şi ce să mâncăm, când să ne culcăm – şi când să nu facem toate astea. Ca tineri adulţi, dreptul de a alege însemna libertate. Capacitatea de a alege, presupunea posibili­tăţi nelimitate pentru a ne crea un viitor plin de visele şi dorinţele noastre. Alegerea ne oferea speranţă. Ne promitea o viaţă emoţionantă – o viaţă în care am fi fost liberi să gândim si să creăm orice ne-am fi dorit. Ca tineri ce deveneau adulţi, am făcut alegeri pentru că ne entuziasmau, pentru că ne sim­ţeam bine, pentru că ofereau promisiunea unei satisfacţii, sau a unei recompense. 

Când suntem tineri e uşor să spunem: „O să-mi îndeplinesc visurile mai târziu” sau „Anul viitor va fi anul meu de glorie”. Tinereţea îşi permite luxul să creadă că „într-o zi” vom ajunge, 

în mod miraculos, la destinaţia din visurile noastre. Apoi se întâmplă însă ceva. Ne maturizăm si realitatea crudă îşi spune cuvântul: ziua pe care am tot asteptat-o, nu va veni în mod miraculos. Prezentul nostru se bazează pe alegerile pe care le-am făcut ieri şi pe cele de acum trei zile, trei luni, sau trei ani. Nu ajungem să avem datorii enorme, din cauza unei singure cheltuieli extravagante. Nici nu ne îngrăşăm cu zece kilograme, pentru că mâncăm copios la o singură masă. Iar relaţiile noastre, bineînţeles că nu se încheie peste noapte, în urma unei singure dispute mai aprinse. Suntem acolo unde suntem, din cauza unor alegeri subconştiente nepotrivite pe care le luăm absolut în fiecare zi şi care ajung să formeze realitatea în care ne aflăm. 

Dacă vrem să înţelegem mai bine cum am creat reali­tatea prezentă, nu trebuie decât să vedem alegerile pe care le-am făcut în trecut. Examinarea condiţiilor actuale ne va demonstra că am ajuns unde suntem, în urma rezultatelor deciziilor luate ieri, alaltăieri si în zilele anterioare. La fel, dacă vrem să vedem cum ne va fi viaţa în viitor, trebuie să studiem alegerile pe care le facem astăzi. Poate că nu ne-am gândit niciodată la viaţa noastră în acest mod. Dar, este cert că viito­rul va depinde de deciziile luate de noi, chiar în acest mo­ment. Atunci, care este motivul pentru care cei mai mulţi din­tre noi petrec atât de puţin timp gândindu-se la alegerile pe care le fac? De ce, de multe ori, nu ne uităm în ambele direcţii, înainte de a porni înainte şi nu cântărim toate opţiunile posibile şi consecinţele acestora? 

Vieţile noastre nu sunt un joc de noroc la care avem ghinion – şi nici nu sunt astfel, din cauza părinţilor, a soţului, sau a şefului. Acest lucru are şi avan­taje si dezavantaje. Dezavantajul este că suntem singurii răspunzători de viaţa noastră. Avantajul este faptul că noi – şi nu­mai noi – avem puterea de a ne schimba vieţile – şi o putem face în orice moment. 

Este destul de simplu: dacă vrem ca vieţile noastre să fie diferite, tot ce trebuie este să facem alte alegeri. Cei mai mulţi dintre noi continuăm să facem aceleaşi alegeri din obişnuinţă, din confort, teamă sau lene şi apoi ne mirăm de ce nu obţinem rezultate diferite. Adevărul este că suntem atât de ocupaţi de supravieţuire, încât nici măcar nu ne dăm seama că alegerile şi acţiunile noastre nu ne conduc spre împlinirea speranţelor şi a viselor. Suntem prea preocupaţi de rutina zilnică şi preferăm să mergem pe calea cea mai uşoară, mai cunoscută, sau care opune cea mai mică rezistenţă – chiar dacă ne conduce spre un loc în care nu dorim, de fapt, să ajungem. Mulţi dintre noi se poticnesc în fiecare zi, încercând să facă tot ce pot, fără a conştientiza si a avea instrumentele necesare pen­tru a-şi schimba cursul vieţii. Apoi suntem uimiţi când ne trezim si descoperim că, de ani de zile, luptăm pentru aceleaşi scopuri si dorinţe si tot nu suntem acolo unde ne-am fi dorit. 

Cei mai mulţi dintre noi au pierdut din vedere relaţia care există între alegerile si acţiunile noastre si rezultatele acestora, în loc să ne asumăm responsabilitatea pentru starea actuală a lucrurilor, devenim specialişti în a-i acuza pe alţii, considerând că e vina lor, atunci când vieţile noastre nu sunt atât de minunate pe cât ne-am aşteptat. Am putea chiar arăta cu degetul spre alţii, în loc să vedem alegerile pe care noi le-am făcut şi care ne-au dus exact în locul în care suntem astăzi. Dacă nu suntem conştienţi atunci când facem alegeri, nu vom face nimic altceva decât să repetăm tiparele din trecut. Dacă vreţi să vă atingeţi ţelurile si să creaţi viaţa pe care o doriţi, va trebui să faceţi alte alegeri, care să vă conducă spre acţiuni noi 

Calitatea vieţilor noastre este suma tuturor deciziilor noastre. Pentru a lua decizii de calitate, trebuie să vedem lim­pede. Punându-ne întrebări în legătură cu toate variantele posibile, devenim mai conştienţi şi putem vedea mai clar even­tualele rezultate ale acţiunilor noastre. Când vă puneţi aceste întrebări pe parcursul procesului decizional, vedeţi imediat daca decizia pe care sunteţi pe cale s-o luaţi este o expresie a părţii voastre luminate sau a celei întunecate, dacă alegerea provine din speranţele şi visele voastre, sau din temeri şi îndoieli. Aceste întrebări vă oferă înţelepciunea necesară, pentru ca ce era înainte inconştient, să devină conştient, pentru ca să puteţi alege cu toată puterea ce vine din actul de a fi pe deplin conştient. 

Toţi avem o flacără internă care este păstrătoarea forţei noastre vitale. Fiecare alegere pe care o facem, ori aduce mai multă forţă, întărind, aprinzând si hrănindu-ne flacăra, ori di­minuează această forţă, micşorând intensitatea flăcării şi reducându-i puterea. Atunci când focul interior este viu, ne simţim puternici si încrezători. Avem puterea şi curajul de a spune adevărul, ca si umilinţa de a cere ce ne trebuie. O flacără sănătoasă ne umple minţile cu imagini clare şi cu inspiraţie şi ne oferă tăria de a ţine cont de visele noastre şi de a le urma. Atunci când ne alimentăm focul din interior, putem vedea cu foarte mare claritate şi putem acţiona fără să ne abatem din drum. O flacără puternică ne împinge spre stări de conştiinţă mai înalte, acolo unde sălăşluiesc iubirea de sine şi libertatea emoţională. 

Însă atunci când flăcările sunt mici, suntem vulnerabili, firavi şi slabi. Suntem temători, susceptibili si îngrijoraţi şi ne îndoim de propriile noastre puteri. Atunci când flăcările nu au fost îngrijite şi hrănite, căutăm cu disperare împlinire în lucru­rile din exteriorul nostru, încetăm să mai comunicăm cu 

ceilalţi, fiindu-ne teamă că nu merităm să fim iubiţi si fericiţi. Atunci când flăcările noastre sunt slabe, nu avem un sistem defensiv apt să lupte cu boala, îndoiala, grija, lipsa de apreciere faţă de propria persoană, dependenţa sau critica. Atunci când flacăra noastră este mică aşteptăm ca alţii să ne alimenteze focul, pentru că noi nu am făcut-o. Un foc mic este slab si cade pradă dialogurilor negative continue, care se infiltrează în minţile noastre. 

Acum o să vă spun ceva care o să vă trezească la realitate: alegerile ne influenţează comportamentul şi acţiunile. Fiecare alegere, ori pune lemne pe focul nostru interior, ori îl stropeşte cu apă, diminuându-i astfel forţele. Dacă vrem să strălucim în toată lumina noastră, dacă vrem să ne exprimăm în mod autentic şi dorim ca forţa să ne propulseze scopurile în lume, sarcina primordială trebuie să fie aceea de a ne menţine focul interior – forţa noastră vitală – cât mai puternic. 

Debbie Ford – Întrebãrile potrivite

Intrebari potrivite

Alegeri care vă micşorează lumina

Să staţi în preajma unor persoane care vă critică si nu vă pot vedea măreţia

Toate acţiunile pe care le faceţi pentru că „ar trebui să"

Toate acţiunile pe care le faceţi pentru că „trebuie să"

Tot ceea ce facem pentru că percepem o obligaţie

Încercarea de a fi „drăguţi" cu ceilalţi

Încercarea de a obţine aprobarea celorlalţi

Lipsa de comunicare

Să te minţi pe tine însuţi

Bârfa

Lipsa de punctualitate

Nepăsarea faţă de sentimentele celorlalţi

Actul de a vă compara cu alţii

Judecarea propriei persoane

Judecarea celorlalţi

Să nu vă bucuraţi de ceea ce aveţi

Să aşteptaţi ca ceilalţi să vă facă fericiţi

Să trăiţi cu teamă

Să nu aspiraţi către succes

Să vă gândiţi că alţii sunt mai buni decât voi

Să renunţaţi la puterea voastră în favoarea altora

Să vă ignoraţi dorinţele cele mai profunde

Să cheltuiţi peste posibilităţi

Să mâncaţi mult

Să fiţi prea indulgenţi cu voi înşivă

Să vă pierdeţi timpul

Să nu acceptaţi complimentele care vi se fac

Să încercaţi să păreţi ceea ce nu sunteţi

Să nu vă impuneţi prin stabilirea de limite clare

Să nu aveţi suficient timp pe care să-l petreceţi singur

cu voi înşivă.

Să nu vă manifestaţi iubirea pentru familia voastră

Să nu vă recunoaşteţi meritele

Să vă obosiţi până la epuizare

Să nu vă ascultaţi vocea interioară 

Alegeri care vă înteţesc focul

Să manifestaţi empatie faţă de ceilalţi

Să vă rezervaţi timp pentru propria persoană

Să petreceţi timp cu cei pe care îi iubiţi

Să vă observaţi reuşitele

Să vă odihniţi

Să vă distraţi

Să vă jucaţi

Să faceţi exerciţii fizice

Să mâncaţi bine

Să vă cheltuiţi banii într-un mod înţelept

Să faceţi planuri de viitor

Să staţi în preajma oamenilor care vă oferă inspiraţie

Să vă rezervaţi timp pentru a vă hrăni spiritual

Să acţionaţi în interesul vostru şi al comunităţii

Să vă apreciaţi ca persoană

Să fiţi cinstit cu voi înşivă şi cu ceilalţi

Să vă respectaţi cuvântul

Să vă plătiţi facturile la timp

Să daţi dovadă de compasiune

Să fiţi apropiat de cei pe care îi iubiţi

Să faceţi dragoste

Să faceţi opere de caritate

Să le spuneţi celorlalţi ce mult înseamnă ei pentru voi

Să faceţi ce vă place

Să perseveraţi în a vă împlini visele

Să faceţi alegeri care să corespundă cu ţelurile voastre

Să dansaţi

Să iertaţi

Să vă asumaţi responsabilitatea

Să căutaţi ceea ce este bun

Să căutaţi ceea ce este corect

Să vă faceţi treaba bine

Să fiţi aproape de copiii voştri

Să ţineţi la partenerul vostru

Să-i ascultaţi pe ceilalţi din inimă

Să primiţi dragostea ce vi se oferă

Să oferiţi putere celor din jurul vostru

Să permiteţi celorlalţi să colaboreze cu voi

Să creaţi un sistem de sprijin puternic

Să spuneţi adevărul

Să învăţaţi să spuneţi nu, atunci când este cazul

 Debbie Ford: Bio from Omega Institute on Vimeo.

surse

http://www.debbieford.com/ 

http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=detalii&carte=50

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Debbie_Ford_Intrebari.htm

http://adevarul2012.blogspot.ro

Jos Palaria pentru aceasta Reclama!!!

Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

10 INCIDENTE OZN CARE SFIDEAZA ORICE EXPLICATIE / ADRIAN NICOLAE

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 

Sondajele de opinie efectuate in mai toate tarile lumii arata ca aproximativ jumatate din populatia globului crede in existenta OZN-urilor, si asta in timp ce un procent de 5% dintre persoanele intervievate a avut parte de o intalnire de gradul III. Evident, multe dintre aparitiile OZN s-au dovedit, de-a lungul timpului, simple fenomene naturale, produse de om sau falsuri. Si totusi, exista inca o categorie de fenomene care sfideaza, practic, orice explicatie logica, si sunt atat de frapante incat au devenit parte a folclorului urban. In cele ce urmeaza va vom prezenta si noi 10 dintre cele mai cunoscute astfel de fenomene a caror autenticitate este mai presus de orice banuiala.

10. OZN-ul din Vestul Salbatic – 1896

Nu multi stiu faptul ca primele rapoarte documentate cu privire la aparitia OZN-urilor dateaza de cel putin un secol. Prima relatare de acest gen vine din anul 1896 si, din cate se pare, bizarul eveniment s-a manifestat cateva luni bune inainte sa dispara definitiv. Totul a inceput in California, in noimebrie 1896, cu o lumina neidentificata pe care sute de persoane au observat-o pe cer si care se deplasa lent, impotriva vantului, atat ziua cat si noaptea. O saptamana mai tarziu, acelasi fenomen a fost semnalat si in San Francisco, iar pana in luna decembrie a aceluiasi an, sute de rapoarte cu privire la aparitia aceleiasi lumini de origine necunoscuta, care se indrepta dinspre Pacific catre continentul american, au fost inregistrate de autoritatile vremii.

Au urmat doua luni in care niciun obiect zburator neidentificat nu a mai fost semnalat, si asta pana in luna martie a anului 1897, atunci cand un obiect in forma unei tigari a fost din nou observat pe aproape toata suprafata Statelor Unite ale Americii, din Nebraska pana in Michigan si din Minnesota pana in Texas. Se estimeaza ca de-a lungul celor cateva luni au fost inregistrate cateva mii de rapoarte ale martorilor oculari si totusi, nici pana astazi, nu s-a gasit o explicatie plauzibila a acelor fenomene. Scepticii au incercat sa aduca in discutie posibilitatea unei isterii in masa, sau chiar a unui prototip de avion terestru, creat cu ani buni inaintea celui al fratilor Wright, dar aceste ipoteze par chiar mai fanteziste decat cea care sustine prezenta unui OZN veritabil.

9. Voronezh, Rusia – 1989

Povestea extraterestrilor care au aterizat in parcul din centrul orasul rusesc Voronezh ar putea sa para o stire de senzatie. In fond, a si fost una, mai ales ca toate agentiile de presa ale lumii au preluat informatia de la ITAR TASS, expunand pe larg subiectul in mass-media acelor ani. Insa faptul ca au existat zeci de martori la acest fenomen cel putin bizar si, mai ales, ca secretomania autoritatilor de la Moscova a fost rupta tocmai de un atare eveniment, ridica orice umbra de indoiala de deasupra cazului de la Voronezh. Conform versiunii publicate de agentia ITAR TASS, un obiect zburator neidentificat a aterizat in parcul central din orasul Voronezh, in data de 27 septembrie 1989, in jurul orei 18:30. Persoanele care au asistat la eveniment au declarat ca inainte ca nava sa fie vizibila, pe cer a aparut o lumina pala, iar culoarea acesteia s-a intensificat, capatand nuante de rosu in momentul in care s-a apropiat de pamant.

Multimea s-a strans imediat in jurul obiectului care tocmai aterizase, la timp pentru a fi martora aparitiei unor fiinte foarte inalte, cu costume argintii si cizme in culoarea bronzului. Se pare ca in acel moment, un baietel a tipat de frica, dar a fost suficient ca atentia fiintelor extraterestre sa se indrepte catre el pentru a ingheta de frica. Toata lumea a inceput sa se agite, iar tipetele de panica si busculada creata au dus la disparitia rapida a humanoizilor. Intre aparitia navei si decolarea ei brusca nu trecusera mai mult de 5 minute.

Genrikh Silanov, seful Laboratorului Geofizic din Voronezh a declarat pentru ITAR TASS cain urma cercetarilor intreprinse la fata locului, au fost descoperite, in locul in care a aterizat nava, mai multe cavitati precum si doua bucati de roca. Materia a fost transportata de urgenta la laboratoarele de la Moscova pentru a fi analizata. La prima vedere, rocile pareau niste bucati de gresie de culoare rosie. Silanov avea sa anunte, intr-o emisiune televizata, ca urmeaza sa fie efectuat un al doilea set de teste inainte de a trage concluzii pripite. Acela a fost si momentul in care s-a pomenit pentru ultima data despre fenomenul de la Voronezh. Ceea ce a urmat tine numai si numai de speculatiile nascute pe marginea acestui caz.

8. Roswell – 1947

Evenimentul de la Roswell, 1947, este considerat si astazi drept cea mai ampla si mai controversata intalnire de gradul III din toate timpurile. Practic, cu acest caz a inceput era febrei cautarii omuletilor verzi, sau gri dupa caz, si a OZN-urilor. Tot cu acest eveniment au intrat in cultura populara termeni mai putint cunoscuti pana in acel moment:Aria 51, conspiratia OZN-urilor, oamenii in negru s.a.m.d. Ce s-a intamplat atunci? La 7 iulie 1947, armata americana ar fi recuperat epava unui OZN care s-ar fi prabusit langa oraselul Roswell din New Mexico. Si in acest caz, un numar impresionant de persoane – peste 100 – afirma ca ar fi vazut fie OZN-ul, fie epava acestuia.

Mai mult de atat, conspirationistii speculeaza ca americanii ar fi recuperat cadavrul unui extraterestru (sau chiar un extraterestru in viata). Explicatia oficiala – cum ca s-ar fi prabusit un balon meteorologic – nu a multumit pe nimeni. De atunci, numarul celor care afirma ca au vazut OZN-uri a explodat, iuresul dezvaluirilor, controverselor si cercetarilor stiintifice si pseudo-stiintifice devenind un fenomen in masa, la scara planetara. Documentele oficiale, declasificate in anul 1995, sustin ca mitul OZN-ului prabusit a fost creat tocmai de armata americana pentru a ascunde adevaratul scop al operatiunii denumita Mogul.

In realitate, ar fi fost vorba de un proiect secret prin care baloane de inalta altitudine ar fi fost lansate de SUA pentru a recepta urme ale testelor nucleare sovietice in atmosfera superioara, iar ceea ce s-a prabusit la Roswell nu era decat un astfel de balon. Din pacate pentru declasificatorii dosarului, nu mai erau prea multe persoane care sa creada in aceasta ( oare a cata? ) poveste a armatei americane.

7. Incidentul de la Teheran – 1976

Pana in anul 1976, scepticii fenomenului OZN aveau un argument forte, acela ca OZN-urile nu apar pe aparatele radar, de aceea ele ar fi tinut mai mult de legendele urbane si de o bogata imaginatie a celor care sustineau ca le-au vazut. In acel an, insa, totul s-a schimbat. Mai precis, la 19 septembrie 1976, an in care Iranul era inca un aliat de nadejde al SUA, mai multe avioane de lupta au fost ridicate de la sol in regim de urgenta pentru a intercepta o flota de obiecte zburatoare neidentificate ce fusese observata deasupra Teheranului de absolut toate statiile radar din zona. Ceea ce a urmat a ramas pana astazi fara o explicatie plauzibila.

Pilotii de vanatoare iranieni au incercat sa se apropie de flota OZN, fara succes insa, toti pilotii sustinand ca aparatura de zbor se defecteaza inexplicabil in momentul in care se incearca interceptarea misterioaselor masinarii zburatoare. Mai mult, sistemul de zbor al unuia dintre avioanele de vanatoare s-a oprit complet in momentul in care pilotul s-a apropiat prea mult de unul dintre OZN-uri. Incidentul este privit ca primul eveniment de acest gen, eveniment in care o flota OZN a fost detectata de radare si, mai mult, chiar de satelitul militar DSP-1. Atunci cand scepticii au incercat sa explice fenomenul, sustinand ca pilotii au urmarit, pur si simplu, lumina venita de la planeta Jupiter, ei a fost intampinati cu rasete din partea auditoriului.

6. Flota stelara din Belgia – 1990

Un incident similar cu cel de la Teheran, din anul 1976, s-a petrecut relativ recent, in Belgia, acolo unde implicate in urmarirea OZN-urilor au fost mai multe avioane de vanatoare NATO. Totul a inceput in dupa-amiaza de 30 martie, 1990, atunci cand atat radarele civile de pe aeroporturile belgiene cat si cele militare au semnalat prezenta unei escadrile de obiecte zburatoare neidentificate, de forma triunghiulara.

Nu numai ca avioanele NATO au fost depasite net de viteza OZN-urilor, dar martorii oculari sustin ca acestea erau capabile de manevre care ar fi ucis orice pilot uman. Diferenta dintre incidentul de la Teheran si cel din Belgia este aceea ca in cazul celui de al doilea exista sute de martori oculari si chiar fotografii ale bizarelor aparate de zbor, ceea ce face din acest eveniment unul dintre cele mai bine documentate cazuri de acest gen din istorie.

5. Zborul JAL 1628, Japonia -1986

La data de 16 noiembrie 1986, un avion de pasageri apartinand Japan Air Lines, mai precis zborul 1628, a anutat turnului de control faptul ca in imediata sa apropiere a aparut un obiect zburator neidentificat de dimensiuni de-a dreptul uriase. Pilotii au relatat ca obiectul, care a zburat paralel cu avionul pentru aproape 50 de minute, avea dimensiuni de peste 3 ori mai mari decat cele ale unui portavion. In plus, marturia pilotilor este dincolo de orice banuiala, mai ales ca absolut toti pasagerii zborului au sustinut aceeasi declaratie.

Dupa ce a insotit aproape o ora avionul japonez, OZN-ul a disparut deasupra Alaskai, nu inainte de a fi reperat atat de radarele japoneze cat si de cele americane, civile si militare. Faptul ca membrii echipajului si multi dintre pasagerii acelui zbor au ales sa vorbeasca in public, fara rezerve, despre bizarul incident, face fenomenul sa para cu atat mai veridic si mai greu de explicat.

4. Incidentul Mantell – 1948, prima victima umana in contact cu un OZN

A fost, cu siguranta, incidentul care a schimbat perceptia publicului avid de povestiri OZN fata de intentiile posibililor vizitatori din spatiul extraterestru. Daca pana in acel moment, oamenii vedeau in “omuletii verzi” de pe alte plante niste prieteni simpatici, dupa incidentul Mantell au inceput sa ia nastere scenariile cu privire la intentiile ostile ale extraterestrilor. Ce s-a intamplat, mai exact? In data de 7 ianuarie 1948, capitanul Garzii Nationale Aeriene, Thomas F. Mantell, a anuntat prin radio ca in fata avionului sau a aparut un obiect zburator neidentificat, de forma unui disc argintiu, care se misca cu o viteza ametitoare, si ca va porni in urmarirea acestuia.

Lipsit de oxigen, zburand la o altitudine foarte mare, Mantell ar fi lesinat, au sustinut oficiali ai armatei, moment urmat de prabusirea avionului si moartea pilotului. Informatiile obtinute atunci de la armata americana nu aduc prea mult in discutie originile OZN-ului urmarit de Mantell, in schimb, sustin ca zelul pilotului si optiunea sa de a nu respecta normele de siguranta ale zborului au fost cele care i-au pecetluit soarta. Cel mai probabil, au sustinut aceiasi oficiali, Mantell a urmarit un balon meteorologic.

3. Luminile din Pheonix – 1997

Probabil unul dintre cele mai recente si mai faimoase incidente OZN este cel care a avut loc in Pheonix, Arizona, in anul 1997. Ceea ce face incidentul cu atat mai spectaculos este numarul urias de martori (printre acestia aflandu-se chiar guvernatorul statului Arizona) care a asistat la neobisnuitul spectacol de lumini care a durat aproape trei ore. Martorii afirma ca au putut vedea clar mai multe lumini care se deplasau tacut dintr-o parte in alta, precum si o uriasa silueta triunghiulara a ceea ce parea un OZN de dimensiuni gigantice.

Scepticii s-au grabit sa afirme ca, mai mult ca sigur, a fost vorba de un experiment militar, varianta adoptata ulterior si de armata americana. Disputa a ramas, insa, una apriga in jurul evenimentului din acea seara de 13 martie 1997, cu atat mai mult cu cat “experimentul” nu s-a produs decat o singura data, lasand loc speculatiilor din toate partile.

2. OZN-urile din China – 2010

De aceasta data nu este vorba de un singur incident ci de o intreaga serie de aparitii bizare care au reusit sa starneasca panica atat in randul chinezilor cat si a oamenilor de pretutindeni. Aparitiile au inceput in luna iulie a acestui an si au continuat pana in luna septembrie, ambsolut toate incidentele avand loc in fata a sute sau mii de martori.

La 11 septembrie, Aeroportul Batou din Mongolia Interioara a fost inchis pentru aproape o ora din cauza obiectului zburator care a perturbat traficul in vazul a sute de martori.

Cu doar 5 zile inainte, la 6 septembrie, in orasul Haining din provincia Zhejiang, reporterii televiziunii nationale au reusit sa surprinda pe pelicula, pentru aproape 40 de minute, un OZN mult mai mare si mai stralucitor decat stelele din jurul sau. Mai mult, OZN-ul isi putea schimba forma si era inconjurat de luminite.

La 7 iulie, Aeroportul International Xiaoshan din Hangzhou a fost inchis si peste 20 de zboruri amanate din cauza unei uriase sfere stralucitoare care a aparut brusc pe cer si asta in timp ce la 15 iulie, in jurul orei 8 PM, in parcul central din Chongqing din sud-vestul Chinei, un obiect de forma unui diamant a zburat timp de o ora deasupra parcului, si asta in vazul a zeci sau sute de martori. Pana in prezent, nimeni nu a oferit vreo explicatie cu privire la aparitia acestor fenomene.

1. Inaltimea 611, URSS – 1986

Incidentul din 29 ianuarie 1986 este, probabil, la fel de cunoscut in lumea ufologilor ca si cazul Roswell din SUA, si a avut loc in apropierea orasului Dalnegorsk din Extremul Orient rus. Numerosi martori sustin ca in jurul orei 20:00 au observat un urias disc luminos, de culoare rosie si cu dimensiuni apropiate de cele ale discului Lunii, disc ce parea sa zboare paralel cu solul, la o altitudine de maxim 700-800 de metri, fara a emite, insa, vreun sunet. La scurt timp de la aparitia sa, obiectul a inceput sa coboare vertiginos, pana s-a prabusit intr-o baie de lumina care a durat circa o ora dupa prabusirea bizarului OZN.

La trei zile dupa producerea incidentului, o echipa de ufologi, condusa de Valeri Dvuzhilny, s-a deplasat la locul cu pricina, acolo unde a anuntat ca a descoperit un peisaj de-a dreptul selenar. Solul parea ca fusese supus unei temperaturi uriase pe o suprafata de 2×2 metri, rocile erau inegrite iar ramasitele carbonizate ale unui copac erau vizibile in imediata apropiere. Analizele la fata locului au scos la iveala mai multe particule cristalizate, identice cu cele descoperite in situl de la Tunguska, precum si importante cantitati de zinc, bismut, siliciu si alte elemente chimice rare (circa 13 kilograme de probe au fost ridicate de la fata locului).

Un alt element descoperit in cantitate mare a fost aurul, si asta in conditiile in care nu exista mine de aur in apropiere de Dalnegorsk. Atunci cand au incercat sa afle compozitia chimica a particulelor cristalizate, oamenii de stiinta rusi au observat ca acestea nu se dizolva in acizi sau in solventi organici si sunt rezistente chiar si in fata unor temperaturi extrem de ridicate.

Ulterior, lumini similare celei din seara de 29 ianuarie au fost semnalate pana in anul 1987, fara insa a mai exista relatari despre vreo alta prabusire.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

NOUA ABILITATI UMANE EXTRAORDINARE / ALEXANDRU SAFTA

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 

Din perspectiva felului in care au fost creati, oamenii sunt, cu totii, la fel. Desigur, in limitele unor rigori destul de tolerante, insa niciun om nu poate, de pilda, sari de 10 ori mai sus decat altul. Suntem mici variatiuni ale unui tipar unic. Cei mai multi dintre noi. Pentru ca, cercetand, vom constata cu stupoare ca cei mai putini tind sa se abata surprinzator de mult de la “matrita”, intr-o directie sau alta. Nu este vorba despre oameni cu patru maini si cu doua capete sau de indivizi cu un al saselea simt, ci de persoane ale caror simturi si capacitati tipic umane se manifesta la un nivel, uneori“supereroic”, alteori doar neobisnuit, comparabil cu cel din lumea animala sau din fanteziile noastre. Sa cunoastem cateva astfel de “porniri”.

9. Supergust

Acei oameni care simt gustul alimentelor cu o intensitate mai mare decat restul populatiei sunt denumiti superdegustatori. Se crede ca prezenta pe limba a papilelor gustative fungiforme – acei cili linguali in forma de ciuperci, acoperiti cu receptori de gust – este motivul pentru care aceste persoane au un raspuns mai puternic la senzatia de gust. Dintre cele cinci tipuri de senzatii gustative existente: dulce, sarat, acru, amar si umami, un superdegustator considera in general “amareala” ca fiind cea mai perceptibila. Cercetatorii au observat, initial, abilitatile diferite ale oamenilor de a resimti gustul unui compus cunoscut, atunci cand un chimist din DuPont, Arthur Fox, a cerut unui esantion de subiecti sa puna pe limba fenil-tio-carbamida. Unii oameni i-au putut resimiti gustul amar, iar altii nu. In timp ce 70% dintre indivizi pot detecta aceasta substanta, doua treimi dintre ei o fac la nivel mediu si o singura treime, aproximativ 25% din populatia mondiala, a experimentat intens, putand fi catalogata drept una de superdegustatori. Acestor personaje le vor displacea adesea anumite sortimente culinare, in special cele amare, precum varza, cafeaua si grapefruitul. Femeile asiatice si africane sunt cele mai predispuse sa prezinte un numar crescut de papile fungiforme, menite sa le faca superdegustatoare.

8. Auz incredibil

Contrar banuielii, aceasta trasatura nu implica un auz foarte ascutit si posibilitatea de a percepe mai bine decat normal sunete aflate la distanta mare sau cu un nivel redus de emisie. Nu este vorba despre o abilitate sporita de a auzi, ci de capacitatea mentala de a intelege, diferentia si clasifica sunetele in cateogorii bine definite. Exemple ale acestei competente includ identificarea corecta a franturilor sonore indiferent de sursa ( claxoane, sirene, motoare etc.), abilitatea de a recunoaste o nota muzicala extrasa dintr-un context sonor, recunoasterea unei tonalitati si sesizarea cheii in care este redata un cantec. Fiecare dintre aceste lucruri este o actiune cognitiva, care presupune inregistrarea si recunoasterea frecventei fiecarui ton si capacitatea de a-l eticheta. Abilitatea poate fi deprinsa atat genetic, cat si printr-o oarecare forma de invatare, influentata de expunerea individului la muzica in stadii cruciale ale dezvoltarii lui. Estimarile referitoare la procentul populatiei cu “superauz” variaza intre 3%, in randul populatiei neavizate si 8% in cazul muzicienilor profesionisti si semi-profesionisti. Aceasta se intampla in Europa si SUA. Interesant este ca in conservatoarele din Japonia, 70% dintre muzicieni au superauz. Parte a motivului pentru aceasta diferenta semnificativa ar putea consta in dezvoltarea acestor oameni intr-un mediu lingvistic fundamentat pe tonalitati (mandarin, cantonez, vietnamez) sau pe accente (japonez). Simtul este, de asemenea, comun, si in randul celor orbi din nastere, sau care sufera de Sindromul William, ori de autism.

7. Tetracromia

Este abilitatea perceperii culorii din patru surse diferite. Un exemplu din regatul animalelor vine de la pestele-zebra (Danio rerio), care poate capta lumina din canalele rosu, verde, albastru si ultraviolet ale spectrului luminos. Adevarata teracromie la oameni este foarte rara si numai doua posibile cazuri au fost identificate in istorie pana acum. In mod normal, oamenii sunt tricromi, dispunand de trei tipuri de conuri oculare, care primesc lumina din zonele rosie, verde si albastra ale spectrului luminos. Fiecare con poate distinge aproximativ 100 de gradatii de culoare, iar creierul combina culorile si nuantele astfel inca 1 milion de umbre distinctive ajung sa ne coloreaze lumea. Un adevarat tetracrom, cu un tip suplimentar de con, intre rosu si verde (frecventa portocalie), ar putea, teoretic, sa percepa 100 de milioane de culori. La fel ca si supergustul, tetracromia este considerata mai comuna in randul femeilor decat la barbati. In mod interesant, incapacitatea de a detecta culorile la barbati (mai mult decat la femei), poate fi mostenita tocmai de la mame cu tetracromie.

6. Ecolocatia

Ecolocatia este ceea ce liliecii si delfinii folosesc pentru a-si gasi drumul prin intuneric, respectiv prin apa. Emit un sunet, asteapta ca ecoul sa se intoarca si il folosesc pentru a descifra, in functie de directie si durata, pozitia, dimensiunea si distanta la care se afla un obiect. Surprinzator, si oamenii pot folosi ecolocatia. Ea le este accesibila in special celor orbi, deoarece dureaza foarte mult timp sa stapanesti si sa ascuti senzitivitatea fata de sunetul reflectat. Dar este o tehnica si se invata, nu o abilitate innascuta. Pentru a naviga cu ajutorul ecolocatiei, o persoana creeaza, voit, un sunet (loveste dintr-un baston sau cu limba de cerul gurii) si determina, in functie de ecoul creat, unde sunt pozitionate obiectele in jurul sau. Cei bine initiati pot spune adesea unde se afla un obiect, cat este de mare si ce densitate are. Poate cel mai remarcabil si bine documentat caz individ care se foloseste de ecolocatia in viata de zi cu zi este cel al lui Ben Underwood, din SUA, decedat anul trecut, la varsta de 17 ani, care si-a pierdut ambii ochi din cauza unui cancer de retina, la varsta de numai trei ani.

5. Himerism genetic

In Iliada, Homer descrie himera, o creatura fabuloasa, ale carei organe externe provin de la animale diferite, un monstru mitologic de la care se trage si numele echivalentei genetice – himerism. Himerismul genetic, sau tetragametismul, la oameni si la alte animale, se intampla atunci cand doua oua fertilizate sau doi embrioni fuzioneaza, in prima faza a sarcinii. Este, practic, o afectiune in care doi embrioni gemeni cresc in pantecele unei mame, dar unul dintre ei il absoarbe pe celalalt, astfel incat rezulta un embrion ce contine doua ADN-uri, aflate in diferite parti ale corpului. La oameni, himerismul este foarte rar, cunoscandu-se numai 40 de cazuri confirmate in istorie. In aceste situatii, eventualele teste ADN facute unor persoane inrudite biologic – fie chiar parinti-copii – pot indica o nepotrivire genetica intre parti, ca si cum nu ar avea acelasi sange. Ceea ce este si adevarat, profilul genetic al sangelui copilului diferind de cel al parintilor, prin combinarea ADN-ului sau cu cel al potentialului frate geaman in faza intrauterina. Un exemplu in oglinda al acestei conditii medicale este cel al Lydiei Farichild: testele ADN facute ei si celor doua fetite pe care le-a nascut au subliniat o nepotrivire genetica mai mare de 50% intre femeie si copii, tradusa prin neinrudire biologica; genetic, Lydia nu era mama copilelor. Explicatia? Femeia era rezultatul unui himerism si poseda doua seturi de ADN. Unul era predominant in corp, insa ovarele contineau celalalt material genetic. Cu greu, Lydia a fost recunoscuta drept mama copiilor, dar nu inainte de a fi data in judecata. Ca un avantaj, oamenii nascuti cu himerism au, in general, un sistem imunitar tolerant la ambele tipuri genetice de celule din corpul lor. Astfel, un “himerian” se poate potrivi, in cazul unui transplant de organe, cu un procent mult mai mare din populatie decat oricine altcineva.

4. Sinestezia

Cum ar fi sa asociezi, efectiv, consistent si realistic, cifrele sau literele cu anumite culori, sau sunetul unui anumit cuvand sa iti declanseze senzatia unui gust precis pe limba? Sunt doua forme de manifestare ale tulburarii neurologice denumita sinestezie. Sinestezia se intampla atunci cand stimularea unei anumite regiuni senzoriale sau cognitive declanseaza un raspuns involuntar in alte regiuni senzoriale sau cognitive. Sinestezia este adesea genetica iar asocierea semnelor grafice cu diferitele culori reprezinta cea mai comuna forma a sa. Alte versiuni de sinestezie implica asocierea datelor calendaristice cu locatii precise, alocarea unei personalitati numerelor sau perceperea sunetelor ca pe gusturi sau culori. Desi sinestezia este o disfunctie neurologica, ea nu ar trebui considerata o tulburare, deoarce nu interfereaza, in general, cu abilitatea unei persoane de a functiona normal. Cei mai multi oameni “suferind” de sinestezie nici macar nu isi dau seama ca experientele lor cotidiene stimuleaza mai multe raspunsuri senzoriale decat in cazul altora, iar cei care observa considera foarte rar sinestezia ca avand un impact negativ asupra vietilor lor.

3. Calculatoare mentale

Stim despre savanti ca sunt acei oameni care au ajuns la un nivel cognitiv extraordinar, aproape suprauman, invatand si experimentand, la nivel stiintific, toata viata. Dar termenul mai desemneaza si o dimensiune patologica. Este vorba despre autismul savant sau despre savantii autisti, indivizi a caror functionare cerebrala anormala le permite sa execute cele mai complxe calcule, in general matematice, posibile. In timp ce planeta este populata de multi oameni antrenati sa poata lucra rapid cu numere mari in gand, abilitatea “nedresata” si superioara a autistilor de a face acelasi lucru este cu mult mai interesanta. Majoritatea acestor oameni se naste cu sindromul savantului ( doar 50% dintre oamenii cu savantism sunt si autisti; mai pot suferi de epilepsie si alte malformatii cerebrale), care este inca sarac inteles, si putini sunt cei care il dezvolta in timpul vietii, de obicei din cauza unei lovituri la cap. Exista mai putin de 100 de savanti prodigiosi recunoscuti in lume, iar dintre savantii cu autism capabili sa foloseasca tehnici de calcul mental exista chiar mai putini. Cercetari recente au evidentiat ca fluxul sanguin din regiunea creierului responsabila de calculele matematice este de sase pana la sapte ori mai crescut decat normal, cu siguranta unul dintre factorii care potenteaza aceasta capacitate de a gandi mantematica mult mai repede decat o persoana normala.

2. Memoria reprezentationala

Atunci cand o persoana poseda memorie fotografica sau isi aminteste totul despre orice cu lux de amanunte se spune ca are memorie reprezentationala. Este vorba de abilitatea de a evoca si reda sunete, imagini sau obiecte din amintire cu o acuratete extrema. Exemplele de memorie reprezentationala includ prestatia impresionanta a lui Akira Haraguchi, care a recitat din memorie primele 100.000 de zecimale ale lui pi si desenele lui Stehen Wiltshire – savant autist – care a reprodus in creion Roma in mare detaliu dupa un survol, cu elicopterul, deasupra orasului. Kim Peek, omul dupa care a fost inspirat personajul Raymond Babbit din filmul Rainman, poseda la randul sau memorie reprezentationala, fiind capabil, printre alele, sa redea pana la 12.000 de carti din memorie. Daca memoria fotografica adevarata exista la adulti este, inca, o problema controversata. Dar este acceptat ca abilitatile reprezentationale sunt distribuite in mod egal intre femei si barbati. In plus, asemenea capacitate nu poate fi deprinsa prin repetitie si invatare, ci numai ereditar.

1. Celulele nemuritoare

Exista un singur caz cunoscut al unei persoane cu celule nemuritoare (celule care se divid indefinit in afara corpului uman, sfidand Limita Hayflick) si este cel al unei femei pe nume Henrietta Lacks. In 1951, H.L., in varsta de 31 de ani, a fost diagnosticata cu cancer cervical, din cauza caruia a si murit un an mai tarziu. Fara consimtamantul familiei femeii, un chirurg a sustras o mostra de tesut din tumora pacientei si i-a transmis-o doctorului George Gey. Cercetator al Laboratorului de Tesuturi din cadrul Universitatii John Hopkins, Gey a introdus mostra de tesut a lui Lacks intr-o linie de celule nemuritoare – linia de celule HeKa. Celulele din tumora femeii decedate au o verziune activa a enzimei telomeraze (telomeraza este mecanismul prin care celulele imbatranesc sau sunt imbatranite) si se prolifereaza anormal de rapid. In ziua mortii Henriettei Lacks, dr. Gey a anuntat lumea ca o noua era in cercetarea medicala a inceput – una care avea sa ofere leacul pentru cancer. Celulele HeLA au fost utilizate in 1954 de catre Jonas Salk, pentru a dezvolta leacul impotriva poliomelitei. De atunci, au fost folosite in cercetarea cancerului, a SIDA, a efectelor radiatiilor si substantelor toxice, dar si pentru cartografierea genelor, printre alte lucruri. Astazi, celulele HeLa sunt atat de comune in laboratoare incat contamineaza multe alte culturi celulare De asemenea, astazi sunt mult mai multe celule HeLa vii azi decat in vremea cand Henrietta Lacks traia – ii depasesc masa fizica de multe ori. Tragic, Lacks nu a stiut niciodata despre contributia imens de valoroasa pe care celulele ei au adus-o stiintei, iar familia femeii nu a fost informata decat multi ani mai tarziu ca celulele acesteia au fost folosite in scopuri de cercetare.

CITESTE SI:

Vijay Sharma – adevaratul om de cauciuc al Indiei (FOTO)

Umanitatea a intrat intr-o noua faza a evolutiei

Vor aduce hibrizii om-animal vreun beneficiu medicinei?

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA