Cercetătorii avertizează: Soarele e slab şi putem asista la o mică glaciaţiune

Exploziile sunt mai rare decât se aşteptau cercetătorii Activitatea solară este la cel mai scăzut nivel din ultimii 100 de ani, avertizează cercetătorii. Condiţiile ar fi similiare celor din Maunder Minimum, momentul din 1645 când Europa a suferit o perioadă îngheţată, când chiar râul Tamisa a îngheţat.

Cercetătorii citaţi de BBC spun că există 20% şanse să se producă schimbări majore de temperatură. "Orice măsurătoare faci, Soarele este într-o perioadă în care activitatea sa este în scădere", a declarat Richard Harrison de la Laboratorul Rutherford Appleton, citat de "The Daily Mail". El a menţionat că a fost fizician timp de 30 de ani, dar nu a văzut niciodată aşa ceva. Deşi se vorbeşte despre o perioadă de miniglaciaţiune, Lucia Green de la UCL consideră că situaţia e diferită, datorită activităţii umane. "Avem 400 de ani de observaţii şi e o situaţie asemănătoare cu Maunder Minimum. Lumea de astăzi e diferită, activitatea umană ar putea respinge aceste efecte", a declarat Green.

Mike Lockwood de la Universitatea din Reading a spus că scăderile de temperatură ar putea afecta jetstream-ul global, iar sistemul global va fi diferit. "Estimăm că în 40 de ani există o probabilitate de 10-20% să ne întoarcem la o situaţie de Maunder Minimum", a declarat Lockwood. Deşi anul acesta trebuia să ne aşteptăm la un apogeu al activităţii solare, lucrurile nu stau chiar aşa. NASA avertizează că "exploziile solare nu mai sunt atât de frecvente ca în 2011", deşi nu ar fi fost cazul.  



http://www.youtube.com/watch?v=HFT7ATLQQx8

Sursa: http://adevarul.ro/

NE ASTEAPTĂ OARE O GLACIAŢIUNE DE CEL PUŢIN 100 DE ANI ?

Dana Purgaru
Jurnalul National

Zapada si gheata de 800 de metri grosime si o clima mai aspra decat in Siberia. Glaciatiune de cel putin 100 de ani si un razboi continuu pentru supravietuire. Foamete, evacuari masive si o amenintare de 10 ori mai periculoasa decat terorismul. Acestea sunt previziunile cercetatorilor pentru Terra in urmatorii 50 de ani.

Protocolul de la Kyoto pe tema schimbarii climatice, cel mai constrangator acord pe tema mediului incheiat pana in prezent, a intrat in vigoare miercuri, la ora 05:00 GMT (07:00, ora Romaniei).

Acesta a fost adoptat la 11 decembrie 1997 si obliga tarile industrializate sa isi reduca pana in 2012 emisiile a sase gaze cu efect de sera: CO2 (dioxid de carbon), CH4 (metan), N20 (protoxid de azot), precum si trei gaze pe baza de floruri (HFC, PFC, SF6), care provoaca modificari importante ale climei.

Aceste masuri trebuie sa conduca la diminuarea utilizarii energiilor fosile, produse prin arderea de carbuni, petrol si gaze, care reprezinta 80% din emisiile care provoaca incalzirea atmosferei. Toate bune si frumoase, insa Statele Unite au respins Protocolul in 2001.

Aceasta mare putere mondiala, care ar fi trebuit sa-si reduca emisiile cu 7%, estimeaza o crestere a acestora cu 35% pana in 2012, ceea ce explica decizia ei de a nu ratifica acordul de la Kyoto.

Astfel, deoarece SUA produc 40% din cantitatea de gaze cu efect de sera eliberate in atmosfera de tarile industriale si 21% din emisiile mondiale, acordul va avea o eficacitate diminuata din cauza refuzului lor, care a fost urmat de cel al Australiei.

SCHIMBARI. 

Atmosfera si oceanul, inexorabil legate una de alta in crearea climei, au suferit modificari dramatice in ultima perioada si continua sa se schimbe rapid. Din pacate, aceste lucruri ne spun doar jumatate din ceea ce se intampla in realitate.

William Curry, director al Institutului de Studii ale Schimbarilor de Clima si cercetator stiintific in geologie si geofizica, studiaza rolul oceanului in modificarea climei.

Bazandu-se pe inregistrari geologice, el a demonstrat ca istoria pe termen lung a Pamantului este punctata de numeroase schimbari de clima, produse cu o rapiditate de cativa zeci de ani, care cauzeaza impacturi cu o durata de la sute de ani pana la un mileniu. “Aceste schimbari nu sunt omogene, asa ca unele regiuni se incalzesc in timp ce altele se racesc, devin aride sau umede.

Ele sunt direct proportionale cu modificarile circulatiei oceanice, in mod particular cele ale curentilor subpolari nord-atlantici, care au devenit extrem de desalinizati, in vreme ce zonele tropicale ale oceanelor au devenit exagerat de sarate”, a declarat Curry, care a mai lucrat la catedra de Studii Oceanografice si in cadrul proiectelor Fundatiei Nationale de stiinta si in NOAA

(Administratia Nationala a Oceanelor si Atmosferei).

DESALINIZARE.

 Oceanul contine 97% din apa planetei si joaca un rol important in ciclul hidrologic al pamantului, care reprezinta traseul apei pe Terra. In regiunile calde tropicale, apa se evapora din oceane, crescand tot mai mult concentratia de sare.

Sub forma de vapori, ea este apoi transportata de atmosfera spre latitudini mai mari, de unde cade sub forma de ploaie si zapada inapoi in oceane, diluand astfel concentratia de sare. Cercetatorii au observat ca, in numai 40 de ani, zonele tropicale si subtropicale ale Oceanului Atlantic au devenit exagerat de sarate, cu o intensificare a fenomenului in ultimii 10 ani.

O echipa multinationala de cercetatori a anuntat, la o zi de la intrarea in vigoare a Protocolului de la Kyoto, constatarea unor schimbari rapide in temperatura si salinitatea apelor de adancime din apropierea Antarcticii.

Steve Rintul, coordonatorul echipei, a declarat ca in urma cercetarilor s-a ajuns la concluzia ca apele de adancime din apropiere de Antarctica sunt mai reci si mai sarate decat in urma cu 10 ani. Amploarea si rapiditatea schimbarilor i-au surprins pe cercetatori, care au explicat ca fenomenul poate avea ca origine reducerea vitezei curentilor, a precizat el.

“Curentii oceanici exercita o influenta puternica asupra climei. De aceea este important sa intelegem ce se intampla si de ce se intampla atat de repede”, a precizat Rintul. Incalzirea globala la care asistam neputinciosi intensifica procesul de evaporare, adaugand tot mai multa apa dulce in zonele nordice si lasand tropicele tot mai sarate.

Astfel, apele adanci devin tot mai putin sarate in zone critice nord-atlantice, unde cele sarate si dense se scufunda. Prin urmare, daca sectiunea nord-atlantica devine prea dulce, apele ei raman la suprafata si curentul isi incetineste viteza, cauzand disruptii climaterice. “Gheata din Antarctica – cu o adancime medie de 2.

200 de metri – contine 90% din apa proaspata, dulce, a planetei noastre si, daca aceasta s-ar topi, nivelul oceanelor s-ar ridica cu 70 de metri”, este de parere Tim Naish de la Institutul pentru Cercetari Geologice si Nucleare din Noua Zeelanda.

REZULTAT. 

Fenomenul incalzirii globale este in atentia specialistilor de peste 40 de ani, dar pana acum nu i s-a dat importanta cuvenita. Ideea generala era aceea ca acesta este un proces lent si ca umanitatea va avea timp sa descopere solutii ingenioase in urmatorii 50-100 de ani.

Insa noi dovezi extrem de bine documentate sugereaza ca acest scenariu este complet gresit si ca trebuie sa ne pregatim pentru schimbari climatice deosebit de abrupte. “Rata de crestere a temperaturii medii globale va creste de patru ori in urmatorul secol fata de cea din ultimii 100 de ani, ceea ce inseamna o crestere de 3°C.

Acest proces nu poate fi stopat, iar efectul va fi diferit de la o regiune la regiune”, a declarat Peter Barrett de la Universitatea Victoria, din Wellington, Noua Zeelanda. “Jucam ruleta ruseasca cu mediul inconjurator si nimeni nu poate sti daca glontul se afla pe teava”, a mai spus cercetatorul cu peste 30 de ani de experienta in domeniu.

Efectele principale ale incalzirii globale sunt: topirea calotelor polare, mai ales cele nordice, temperaturi extreme zi-noapte, iarna-vara, vanturi foarte puternice si fenomene meteo de intensitate anormal de mare, inundatii extreme si generalizarea lui “El Nino” in toata emisfera sudica pana in cel mult anul 2050 – si ierni severe si lungi in emisfera nordica incepand cu 2010.

O alta urmare ar fi activitatea vulcanica exagerata, care poate fi simtita chiar in acest moment. Numarul de eruptii, durata si intensitatea acestora au crescut de 100 de ori in ultimii 14 ani, ca si numarul de vulcani activi, de la cateva sute in 1990 la peste 1.500 in 2004.

Etna a erupt la 1 august 2004, Hawaii a aruncat in atmosfera CO2 si SO2 in cantitati de 50 de milioane de kilograme pe zi, iar la eruptia din 1991 a vulcanului din Filipine, peste 20 de miliarde de tone CO2 si SO2 au fost improscate, cauzand perturbari climatice timp de doi ani si o crestere a temperaturii cu 2 grade.

S-a observat, de asemenea, o crestere exagerata a numarului de cutremure si a intensitatii maxime de la gradul 8 Richter in 1990 la 9 grade in 2004. Pe 26 decembrie 2004, un cutremur de gradul 9 Richter a zguduit puternic zona Oceanului Indian, producand pagube imense. In urmatoarele zile au avut loc peste 2.500 de replici, dintre care peste 50 au fost de grad mai mare de 5.

Au urmat apoi temperaturi extreme – Argentina, peste +40°C, SUA, sub –30°C si viscole de magnitudine iesita din comun, plus o tornada in Brazilia. De asemenea, viteza de rotatie a Pamantului a crescut, ceea ce a condus la scurtarea duratei unei zile cu 0,3 microsecunde.

In acelasi timp, axa de rotatie a Pamantului s-a inclinat cu cateva secunde de grad si s-a mutat cu 5 cm pe directia cutremurului, iar Insula Sumatra s-a deplasat cu 24 de metri. Nu mai trebuie adaugat numarul urias de morti si disparuti.

SEMNALE. 

Una dintre acele aluzii ca ar putea fi altfel decat ceea ce ni s-a spus (mai ales in SUA) a fost prima data publicata in revista Discovery Magazine in septembrie 2002 sub titlul “Incalzire globala surprinzatoare: O noua era glaciara”. Acesta atentiona populatia ca oceanografii au descoperit un rau urias de apa dulce in Atlantic care s-a format din topirea calotei polare.

“Ei ne atentioneaza asupra posibilitatii perturbarii grave a Curentului de Convectie Termosalina Nord-Atlantic, ceea ce ar putea avea ca efect aruncarea intregii emisfere nordice intr-o iarna vesnica”. Au trecut ani buni de atunci si nimeni nu a dat importanta cuvenita acestui lucru.

In ianuarie 2004, David King, ministrul pe probleme stiintifice in Anglia si important om de stiinta, i-a facut o vizita lui Tony Blair, vorbindu-i acestuia despre dezastrul iminent mondial si necesitatea de a se comunica intregii lumi ceea ce se intampla.

Desi Blair i-a ordonat sa pastreze tacerea, King a considerat ca este mult prea important subiectul, asa ca a publicat concluziile stiintifice in Jurnalul American de stiinta. “Dupa parerea mea, schimbarile climatice sunt cele mai severe probleme de care se loveste intreaga umanitate, mult mai severe decat amenintarea terorista”, spunea King in acel articol.

O luna mai tarziu, in februarie 2004, Pentagonul s-a implicat intr-un proiect care a tulburat lumea si atunci s-a aflat ca autoritatile americane studiau de ani buni fenomenul incalzirii globale. S-a initiat un studiu special condus de Andrew W. Marshall, care a durat pana in octombrie 2003 si a fost trimis Pentagonului.

Continutul documentului a depasit toate asteptarile expertilor de la Pentagon.

Fiind constient de posibilitatile incredibile ale acestuia, Marshall a luat decizia de a trece peste toate barierele – se stie ca presedintele George W. Bush sta pe o pozitie negativista in ceea ce priveste incalzirea globala – si a publicat raportul in Fortune Magazine.

In articolul sau, aparut pe data de 9 februarie 2004, el explica in ce fel topirea calotelor polare nordice si sudice reprezinta factorul decisiv in dezastrul meteorologic global.

Curentul de Convectie Termosalina Nord-Atlantic este un curent de apa calda care se deplaseaza dinspre Ecuator la suprafata oceanului si se indreapta spre zonele nordice, unde are loc schimbul de caldura prevenind racirea excesiva a Europei de Vest si a Canadei. Totodata, acest curent sustine intreaga structura climatica de anotimpuri cu care suntem obisnuiti.

Cand acest curent incepe sa se raceasca, el patrunde in adancurile oceanului si isi schimba directia de deplasare sub forma unui rau spre sud, unde se incalzeste din nou si se ridica treptat la suprafata, dupa care se reintoarce la cursul initial intr-un proces continuu de convectie.

“Motorul Termosalin” care face posibila aceasta miscare a curentului se afla in nord, unde se intalneste cu diferenta de salinitate dintre apa sarata a Ecuatorului si cea dulce de la pol. Aceasta diferenta face ca raul sa se scufunde in adancuri, dupa ce a eliberat in prealabil o anumita cantitate de caldura in atmosfera si astfel apa este “impinsa” de acest motor salin.

In momentul actual, calotele se topesc si cantitati uriase de apa dulce ajung in Atlantic, amestecandu-se cu apa sarata de la Ecuator. Rezultatul este ca diferenta de salinitate scade dramatic.

Astfel, “Motorul Termosalin”, care mentine curentul in miscare perpetua, a scazut in putere, schimbul de caldura in regiunile nord-atlantice a incetinit, iar structurile anotimpurilor au suferit modificari vizibile.

POLII SE TOPESC. 

Cu doua veri in urma s-a observat topirea integrala a Polului Nord pentru prima data in istoria pe care o stim. Atat navele civile, cat si cele militare au putut naviga direct prin Polul Nord, deoarece aceasta zona nu a avut decat o “pojghita” de gheata groasa de 4 m.

Ghetarul Larsen A de la Polul Sud s-a spart in bucati cu numai cativa ani in urma. La acea vreme, personalul stiintific calificat a declarat ca nu e mare scofala, deoarece ghetarul era conectat printr-o portiune relativ subtire cu Polul Sud de cateva zeci de mii de ani.

Aceiasi cercetatori au adaugat faptul ca ghetarul Larsen B, care se afla in spatele lui Larsen A, nu se va topi si nici nu se va rupe, pentru ca “este bine ancorat in masa de gheata a Arcticii”. Cu toate acestea, in anul 2003, Larsen B s-a spart si s-a raspandit in ocean.

Aceiasi oameni de stiinta au explicat apoi ca, de fapt, ghetarul s-a topit intr-o perioada de sase luni din cauza dimensiunilor sale uriase (cam cat suprafata unui judet din Romania). Explicatiile lor au dat insa gres. Fotografiile luate prin satelit au aratat ca acest ghetar s-a topit in numai 35 de zile si, mai mult decat atat, a facut sa creasca nivelul intregului ocean planetar cu 2 cm.

Dupa ce ambele sectiuni polare, Larsen A si Larsen B, au disparut in ocean, este expus topirii uriasul numit Ross’s Shelf, iar singura legatura care ar fi putut preveni ruperea in bucati a acestui colos era tocmai Larsen B.

In momentul de fata, Ross’s Shelf se afla intr-un avansat proces de faramitare si, daca acest colos se va rupe, va elibera atat de multa apa, incat nivelul oceanic planetar va creste cu aproximativ 6,10 metri, ceea ce ar duce la scufundarea mai multor insule si orase aflate in apropierea tarmurilor.

IGNORANTA. 

In martie 2004, Senatul SUA a realizat importanta concluziilor Pentagonului si a aprobat un proiect de 60 de milioane de dolari pentru studiul schimbarilor climatice globale abrupte.

Acest lucru s-a intamplat, cu toate ca in primul mandat al actualului presedinte SUA s-au discutat teoriile despre topirea calotelor polare, dar “elita”, inclusiv presedintele, Guvernul si corporatiile multinationale, a spus ca oamenii de stiinta gresesc in concluziile lor si ca, de fapt, nu e vorba de nici o problema majora.

Din moment ce numai SUA “contribuie” cu 21% din emisiile de CO2 care intaresc fenomenul incalzirii globale, practic orice discutie cu George Bush despre politica incalzirii globale este un paravan greu de trecut. “In timpul campaniei pentru cursa prezidentiala, Bush a spus ca va face din problematica incalzirii globale o prioritate de varf in mandatul sau de presedinte.

Dar odata ajuns presedinte, promisiunea sa de a reduce emisiile CO2 a fost prima din lista electorala pe care a incalcat-o”, se arata intr-un articol publicat pe 19 mai anul trecut de revista Rolling Stones.

“La doua luni de la inscaunarea sa, el a retras tratatul global al protocoalelor de la Kyoto semnat in 1997 de SUA prin care se garantau limite stricte de emisii de CO2, iar in locul acestui plan, Bush a propus un altul de voluntariat in care firme care doreau sa impuna in productia lor norme de limitare a noxelor erau liberi sa o faca.

Presedintele a mai fondat un comitet care sa monitorizeze schimbarile climatice, condus de nimeni altul decat Don Evans, fost director executiv in industria petrolului si gazelor naturale”, se mai arata in respectivul articol.

Pe 29 iunie 2004 a avut loc o sedinta la sediul Natiunilor Unite, iar cele 154 de tari membre, participante la aceasta, au considerat ca singurul lucru care se mai poate face e eliminarea noxelor din utilizarea combustibililor fosili. Nu exista, practic, o alta solutie.

“Tot ceea ce putem intreprinde este sa ne pregatim pentru socul teribil”, este mesajul cercetatorilor Sir David King si Andrew Marshall.

In sustinerea acestei deznadejdi a venit lansarea, pe 13 iulie 2004, a primului din seria de trei sateliti al caror rol este de a studia incalzirea globala, de a observa stratul de ozon, salinitatea si temperatura oceanelor pentru a putea prezice nu daca, ci in cat timp se vor manifesta evenimentele teribile.

“VALUL UCIGAS” SE VA INTOARCE

Proportiile calamitatii care s-a abatut asupra Asiei la sfarsitul anului trecut vor pali in comparatie cu evenimentul apocaliptic care se apropie, avertizeaza oamenii de stiinta englezi si americani.

Ei sustin ca un val tsunami enorm, provocat de viitoarea eruptie a vulcanului din La Palma, Insulele Canare, va acoperi coasta de est a Statelor Unite si vestul Europei, inecand milioane de locuitori. Aici se afla ceea ce savantii considera a fi pericolul numarul unu pentru omenire: vulcanul Cumbre Viejo.

In anul 1949, eruptia lui a provocat o crapatura imensa in partea vestica a versantului vulcanului, iar peretele de roca a alunecat patru metri spre mare. De-abia in anii ’90, cercetatorii au realizat cat de aproape a fost prapadul. Datele adunate arata ca urmatoarea eruptie va provoca prabusirea in ocean a unei mase de roca de 500 de kilometri cubi, cantarind 500 de miliarde de tone.

Consecinta va fi un tsunami de proportii gigantice. Potrivit lui Bill McGuire, directorul Centrului Benfield de la Universitatea din Londra, valul va avea cateva sute de metri inaltime si o viteza de 800 de kilometri pe ora. “Va fi afectat intregul Ocean Atlantic. Dupa ce va devasta insulele din imprejurimi, megatsunami va atinge intr-o ora coasta de vest a Africii.

In opt-noua ore, valuri cuprinse intre 20 si 50 de metri vor traversa aproape 7.000 de kilometri si se vor napusti asupra Insulelor Caraibe si coastelor estice ale Statelor Unite si Canadei”, sustine McGuire. La patru ore, valuri de pana la zece metri vor lovi coastele Marii Britanii, Spaniei, Portugaliei si Frantei.

Partea de sud a Angliei va fi inundata, iar zone joase din Olanda vor fi potopite.

Sursa: http://basarabialiterara.com.md

ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ A PROVOCAT ACTUALUL VAL DE FRIG DIN EUROPA?

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic

Sună paradoxal, totuşi oamenii de ştiinţă explică iarna grea ce copleşeşte acum Europa prin topirea unor mari mase de gheaţă în Arctica, topire ce se datorează încălzirii globale a climei.

Caracteristicile complexe ale regimului vânturilor au fost perturbate de topirea banchizei arctice, cred oamenii de ştiinţă, care consideră că aceasta este explicaţia frigului care a afectat Europa în ultimele săptămâni şi a provocat moartea a peste 200 de persoane.

Topirea gheţii oceanice în nordul Rusiei a determinat perturbări ale sistemelor de presiune a aerului în acestă regiune, ceea ce a generat vânturile puternice ce bat dinspre Siberia şi Arctica spre vest.

Conform explicaţiilor date de profesorul Stefan Rahmstorf, de la Institutul pentru Cercetări Climatice din Potsdam, Germania, apa Oceanului Arctic, lipsită de gheaţă, este mai caldă decât aerul de deasupra, ceea ce duce la formarea unui sistem de înaltă presiune deasupra Mării Barents, care împinge aer rece spre Europa.

Volumul gheţii în Marea Barents şi Marea Kara, din nordul Rusiei, a fost foarte scăzut în iarna aceasta, dar temperaturile au fost mai ridicate decât media obişnuită.

Dr. Vladimir Petoukhov şi dr. Vladimir Semenov, de la Institutul din Potsdam, au fost printre primii oameni de ştiinţă care au emis ipoteza unei legături între topirea gheţii şi apariţia unor vânturi reci în Europa.; ei şi-au argumentat teoria cu ajutorul unor modele computerizate ce evidenţiau această legătură.

Alte studii, realizate la Institutul de Studii Polare şi Marine “Alfred Wegener”, din Germania, au confirmat că există o relaţie între dispariţia gheţii arctice şi dezvoltarea unor zone de presiune înaltă în regiunea polară, ceea ce influenţează regimul vânturilor la latitudini mai joase. Atunci când o mare suprafaţă a banchizei se topeşte, apa astfel “expusă” eliberează în atmosferă mari cantităţi de căldură, încălzind aerul şi făcându-l să se ridice spre straturile superioare ale atmosferei. Curenţii de aer ascendenţi destabilizează atmosfera şi afectează diferenţele de presiune dintre Arctica şi zonele mai sudice, modificând regimul vînturilor.

Sursa: The Independent

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Catastrofa climatica: incalzirea sau racirea planetei noastre?

In Groelanda, o echipa de oameni de stiinta a facut cercetari pentru a anliza climatul pe ultimii 250.000 de ani. Analizele calotelor glaciare permit de a se reconstitui variatiile climatice. Pe o calota glaciara, fiecare striatie reprezinta un an. S-a descoperit astfel ca de 10.000 de ani climatul este in special stabil. Dar astazi, aceasta stabilitate este pusa serios in discutie de activitatea umana.

O racire brutala. Acum 13.000 de ani s-a produs o racire brutala a temperaturii. In acel moment Terra iesea dintr-o lunga perioada glaciara. Temperatura urca progresiv cand totul s-a bulversat intr-o prima etapa, sub efectul cresterii temperaturii, gheturile au inceput sa se topeasca. Inundatia care a urmat a fost catastrofala. Un adevarat potop! Apa dulce s-a revarsat in Oceanul Atlantic si a provocat o scadere a salinitatii apei de mare.

Ansamblul circulatiei curentului oaceanic s-a intrerupt brusc. Consecinta? Aceasta oprire a aruncat regiuni intinse de pe glob in frig. A fost ca o adevarata reintoarcere la perioada glaciara. Circulatia oceanica influenteaza mult climatul Terrei. Pe de o parte, ea antreneaza apele tropicale calde catre nord. Asta permite sa se incalzeasca regiunile reci si acestea sa aiba ierni dulci. Pe de alta parte, ea devia incalzirea excesiva a apelor tropicale, incalzindu-le. Aceasta circulatie este deci un real climatizor al palnetei. Toate marile perturbatii climatice ale trecutului se datoreaza unei probleme de circulatie oceanica. Ori, azi, ne aflam in pragul unei perturbari a acestor curenti.

Circulatia oceanica a inceput sa se incetineasca si risca sa slabeasca foarte rapid. Fluxul din Golful Stream a diminuat cu 20% nivelul insulelor Ferac. Nu se stie daca acest fenom va provoca o noua era glaciara, cum a fost cazul acum 13.000 de ani. Dar ne putem astepta ca el va antrena o bulversare climatica considerabila.

Termometre naturale: iceberg-uri. Iceberg-urile constituie rezervoare gigantice de apa dulce. Cand se topesc, diminueaza salinitatea din apa. Acest fenomen perturba circulatia curentilor in apa profunda. Astazi, cu incalzirea globala, numarul iceberg-urilor se afla in crestere. Pana in 1970, se numarasera circa 400 de iceberg-uri care coborau din Atlanticul de Nord catre apele canadiene. In anii 80, s-au numarat 600 si, in anii 90, s-au numarat peste 1000 pe an.

Dioxid de carbon si incalzire. Incalzirea palnetei rezulta din cresterea gazului carbonic. Emisiile noastre cu efect de sera toatalizeaza 24 de miliarde de tone de dioxid de carbon in fiecare an. In paralel, ne distrugem padurile si poluam oceanele. Ori plantele si planctonul permit reciclarea gazului carbonic. Nivelul acestuia a crescut de trei ori in raport cu acum 250 de ani.

Consecintele unei incalziri globale. Daca incalazirea palnetei continua in ritmul actual, temperatura oceanelor ar putea sa creasca cu un grad pana in 2050! Ecosistemul acvatic va fi total alterat. Un milion de specii animale si vegetale ar putea sa dispara pana in 2050 estimeaza revista Nature. Daca nu vom reduce emisiile de gaze cu efect de sera, temperatura mondiala care a crescut deja cu 0,6 grade in cursul ultimul secol va creste cu inca un grad. Chiar si oamenii de stiinta mai putin pesimisti prevad fenomene catastrofice: disparitia ghetarilor, inundatii, valuri de caldura si furtuni, cresterea cu cel putin 30 cm a nivelului marilor.

Scenariu catastrofic. Subiectul este mult prea grav si nu pare evident ca guvernele sunt constiente de gravitatea problemei inainte de a fi prea tarziu. Nu doar ca nu diminuam emisiile de gaz, dar se pare ca le triplam. In acest caz, temperatura va urca cu 8 grade (estimatia a fost facuta de centrul Hadley). Conform expertilor, planeta noastra va cunoaste temperaturi asemantoare cu cele existente in urma cu 40 de milioane de ani. In acea epoca, calotele polare nu erau permanente si nivelul marilor era superior cu 12 metri celui actual. Este inutil de spus ca multe tari vor fi inghitite de ape. Centrul Hadley prevede deja ca pana in 2080, daca nu se va face nimic, schimbarile climatice vor fi absolut nelinistitoare: diminuarea cu 50% a pluviozitatii de la tropice (Africa Tropicala, sud-estul Asiei, Australia) si a SUA; cresterea nivelului marilor din Europa, Indonesia, Delta Gange; acoperirea cu gheata care se va intinde peste Europa de nord si o parte din Anglia.

Racire sau incalzire. Daca s-ar opri curentul Groenlandei, Terra va cunoaste o noua perioada glaciara? Oamenii de stiinta au avansat mai multe scenarii. Slabirea acestui curent poate sa antreneze doua scenarii opuse: va slabi curentul din Golful Stream si va declansa o racire; va creste procentul de dioxid de carbon in aer si va contribui la incalzirea climatului. In urma cu 13.000 de ani, stagnarea acestui curent a antrenat o glaciatiune. Dar azi, cresterea dioxdului de carbon s-ar putea produce inainte sa aiba timp sa topeasca calotele glaciare. Efectul ar putea fi deci, total inversat. In orice caz, temperatura actuala va fi modificata. Stramosii nostri au putut supravietui bulversarilor climatice dar nu erau 6-8 miliarde, cum prevede ONU pentru urmatorii 50 de ani.

Sursa: Enigme

Cum ne vom petrece sfarsitul lumii?

Foto (1)

Pentru unii numaratoarea inversa a Apocalipsei a inceput deja! Va fi oare 21.12.2012 ultima zi a Umanitatii si a intregului Pamant, dupa cum au prezis anticii mayasi? Vom trai si vom vedea. Intre timp, pentru ca asteptarea sa fie mai usoara, iata ce prevad scenariile Sfarsitului Lumii:

1. Waterworld: Lumile scufundate 

2012. Ghetarii continentali s-au topit, apa a inghitit intregul Pamant, iar cei cativa supravietuitori – refugiati pe mici insule artificiale –, sunt la mana noilor pirati. Tot ceea ce a mai ramas din continente ar putea fi, in cel mai bun caz, o imensa laguna tropicala,  undeva in nord. Sau in sud.

Realitatea este ca nu prea avem multe motive de veselie. In documentarul An Inconvenient Truth, Al Gore, fostul vicepresedinte SUA si laureat al Premiului Nobel, a ilustrat riscurile topirii gheturilor din Antarctica si Groenlanda. Unul printre multe altele: apele oceanice vor creste cu circa 6 m si 100 de milioane de persoane vor fi constranse sa abandoneze zonele de coasta. Solutia? Aplicarea integrala a Protocolului de la Kyoto, dar si a altor masuri draconice in masura sa taxeze industriile si prin urmare intregul notru stil de viata actual. Desi mare parte dintre oamenii de stiinta sunt de acord asupra celor mai pesimiste diagnostice legate de starea de sanatate a planetei, nu multi ii impartasesc lui Gore profetiile din documentar si nici solutiile propuse. La polul opus fata de pozitia acestuia se afla, printre altii, profesorul danez Bjørn Lomborg, in opinia caruia pagubele provocate de CO2 si de incalzirea globala nu vor fi nici pe departe atat de extinse. In plus, Lomborg sustine ca exista prea multa "presiune politica" asupra chestiunii Kyoto, in dauna rezolvarii unor probleme globale mult mai urgente, precum malaria, SIDA, lipsa apei. Disputate intre apocaliptici si sceptici, dezbaterile in interiorul comunitatii stiintifice sunt din ce in ce mai aprinse. Pana si autoritatea “suprema” in acest domeniu, IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), a propus mai multe scenarii divergente cu privire la incalzirea globala si a consecintelor acesteia, toate perfect justificate de riguroase formule statistice.


Citeste pe aceeasi tema: Calota glaciara este in pericol

2. Marele Frig: Supravietuirea printre gheturi 

Mai dramatica decat orice alta glaciatiune precedenta: poate si pentru faptul ca resursele alimentare sunt de-acum putine, iar noi nu mai suntem demult vanatori… Curentul Golfului s-a oprit si peste Pamant s-a abatut pe neasteptate Marele Inghet.

Un echilibru chimic precar: iata pe ce se bazeaza Curentul Golfului, marele "uscator" natural care imblanzeste clima tarilor udate de Atlantic. Pacat ca acest curent s-ar putea bloca, iar cand acest lucru se va intampla, enorma cantitate de apa dulce eliberata de topirea gheturilor va modifica raportul dintre apa dulce si sarata (motorul beneficului flux) si Terra va fi cuprinsa pe neasteptate de Marele Frig. Nu-i deloc SF, s-a intamplat deja. Cu mai bine de 11.000 ani in urma, calota glaciara care acoperea America de Nord s-a topit, Curentul s-a “defectat”, iar temperaturile in Europa au scazut cu 5 °C pe parcursul unui singur deceniu. S-ar putea intampla din nou? Marile glaciatiuni sunt cauzate de factori atat climatici, cat si astronomici, si este putin probabil ca doar cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera sa provoace o noua Era Glaciara cu aceeasi rapiditate. Si totusi, potrivit studiilor mai multor specialisti in climatologie, ne apropiem cu pasi repezi de o noua glaciatiune. Intr-o noua Era Glaciara, unicele tari inca locuibile vor fi cele ale Lumii A Treia. Cum ne vor primi oare cei de-acolo?
Citeste pe aceeasi tema: Pamantul se afla in pragul unei noi ere glaciare

3. Capriciile Terrei: inversarea polilor 

Peste 30 de purtatori de pacemaker, altfel sanatosi, au murit pe neasteptate, toti deodata. Ceilalti alearga terorizati prin orase, fugariti de carduri de pasari ingrozite care si-au pierdut simtul orientarii. Cei care n-au cazut prada panicii se pot totusi bucura de spectacolul aurorelor boreale la latitudini neobisnuite.

Drame si splendori provocate de  alterarea polurilor magnetice terestre. Multe legende antice par a face aluzie la schimbari repetate de directie a axei terestre. Un eveniment care, potrivit anumitor predictii, s-ar putea repeta. Unii geologi preocupati de trecutul planetei noastre au descoperit ca schimbarile climatice au coincis aproape intotdeauna cu modificarile campului magnetic al Terrei. Ce legatura ar putea fi intre cele doua fenomene nu este deocamdata prea clar; dar spun ei, disparitia brusca a unor intregi specii, survenita de mai multe ori in trecut, ar coincide cu brustele modificari ale campului magnetic. Si nu este vorba de evenimente intamplate in ere geologice indepartate: se zice ca, in timpuri relativ recente (acum mii de ani), pozitia polurilor era foarte diferita de cea actuala. (Unii vorbesc chiar de o inversare a Polului Nord cu Polul Sud). Si ca o noua rasturnare ar provoca cutremure devastatoare de-a lungul faliilor scoartei terestre si maree gigantice, generate de miscarile de pe fundul oceanelor. O perspectiva demna de un diluviu universal in toata puterea cuvantului. In cele din urma, cu instabilitatea geologica a Pamantului nu te poti pune: adica, atunci cand planeta isi pierde “cumpatul” nu prea poti face mare lucru pentru a “dezamorsa” catastrofele. Expertilor, prin urmare, nu le ramane decat sa exploreze diferitele straturi de sub scoarta terestra pentru a incerca sa inteleaga cat mai multe despre natura planetei noastre.

Citeste pe aceeasi tema: Inversarea polilor va transforma planeta intr-o uriasa Hiroshima

4. 2022. Suntem prea multi! Supravietuitorii marilor orase 

Dupa inutile si tardive tentative de control demografic, punctul critic a fost depasit: Pamantul seamana cu un furnicar, iar poluarea a creat o manta irespirabila care condamna planeta la o eterna si torida vara. Verdele si natura sunt o amintire palida, nu ploua de ani de zile, mancarea si apa constituie de-acum un un lux pentru cei cativa privilegiati.
Nu se va intampla probabil in 2022, dar in 2030 populatia urbana va reprezenta cu siguranta aproximativ doua treimi din cea mondiala. Afirmatia nu provine dintr-un roman SF, ci din cel mai recent World Water Development Report al UNESCO, publicat in urma cu doi ani. In consecinta, aceasta progresiva expansiune a oraselor va provoca o crestere vertiginoasa a cererii de apa si hrana in zonele metropolitane. Pe baza acestui scenariu, dar si din cauza poluarii, a schimbarilor climatice si a despaduririi, unii cercetatori de la Cornell University au prevazut ca economia agricola va intra in criza in jurul anului 2050. Exista si un "new entry": asa-numitul colony collapse disorder; adica, epidemia progresiva  – cauzata cel mai probabil de utilizarea la scara larga a pesticidelor – care decimeaza albinele polenizatoare si le ameninta cu disparitia. Nu tu albine, nu tu flori, nu tu mancare.

Citeste pe aceeasi tema: Pamantul va avea de suportat 9 miliarde de oameni

5. Singur acasa: “Ingineriile” mortii 

Intr-o dimineata te trezesti intr-un pat de spital. Cum vei fi ajuns acolo? Te ridici cu greu si ratacesti pe coridoare, intr-o tacere ireala: toate geamurile sunt sparte, paturile rasturnate, nimeni in jur sa-ti explice ce se intampla. Nici afara, in oras, nu-i tipenie. Mergi printre masinile abandonate pana cand gasesti primul raspuns intr-o bucata de ziar vechi: intreaga tara a fost contaminata de un virus letal transmis la om de animale de laborator care au luat-o razna. Cei sanatosi au fugit de frica celor infectati, agresivi si insetati de sange, iar intreaga natiune se afla in carantina.

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, conditiile aflate la baza unei pandemii sunt in numar de trei: aparitia unui virus nou, agresivitatea lui si… “rabdarea”de care este capabil sa dea dovada.  Tocmai aceasta din urma ne pune la adapost de un atac la scara planetara cu un virus de talia fiorosului Ebola, letal in 70% din cazuri. Dupa nasterea ingineriei genetice, posibilitatea ca cineva sa dezvolte un virus capabil sa respecte “regulile de aur” ale OMS reprezinta pentru multi un adevarat cosmar. Totusi, nu-i nevoie sa privim atat de departe: ne ajung “pandemiile” noastre seculare: foamea si setea, de exemplu.  

6. Bioterorismul: Rezident Evil 

Ascunsi de multa vreme in bunkerele lor, nimeni nu stia la ce lucrau bioteroristii. Pana in ziua incidentului. Cine putea sa prevada ca acea micuta capsula sparta in mii de bucati continea un virus atat de letal?
Daca razboiul biologic se va dovedi o afacere pentru industria farmaceutica, n-ar fi de mirare ca cineva sa-si piarda controlul. Poate ca nu riscam sa devenim toti zombi din cauza unui T-Virus precum cel din Resident Evil, dar de "amenintare terorista” auzim vorbindu-se aproape in fiecare zi. Nu si despre moduri mai originale de a o combate.  Un exemplu? Cateva parti dintr-un telescop de la NASA scos la pensie in 2000, Compton Gamma Ray Observatory, au fost utilizate pentru constructia unui detector capabil sa recunoasca surse radioactive. O vreme, acest telescop a identificat razele gamma emise de corpurile celeste, in prezent le repereaza pe cele emanate de plutoniu, cesiu si uraniu, ce pot fi utilizate in confectionarea armelor de distrugere in masa. 

Citeste pe aceeasi tema: TOP 10 Cele mai temute arme bacteriologice

7. Matrix: Revolta masinilor 

In opinia unora, revolta masinilor a inceput deja, numai ca noi ne vom da seama de acest lucru de-abia cand va fi prea tarziu.

Cine comanda? Daca traim de fapt intr-un software? Ceea ce numim “realitate” este de fapt un ansamblu de semnale si perceptii; iar Realitatea ar putea sa nu fie compusa din atomi, ci dintr-o serie de stimuli electici creati artificial. In definitiv, am putea fi in mod inconstient sclavii masinariilor. Potrivit futurologilor, pana in 2084 strazile noastre vor fi patrulate de roboti-politisti, dar pentru romanticii care mai au inca incredere in rasa umana iata si o veste buna: a fost deja pus la punct Heart, robotul caruia ii place sa fie alintat. La fiecare mangaiere, bataile lui cardiace se accelereaza. Pentru creatorii lui Heart si al armatei de pseudo-umanoizi care il insotesc, aceste “fiinte” sunt un exemplu al felului in care masinile vor cuceri in timp emotii tot mai asemanatoare cu cele umane.


Citeste pe aceeasi tema: Noi teste exploreaza inteligenta robotilor

8. De la fantezie la realitate: ziua cand Soarele s-a stins 

Curajosii sunt pregatiti deja sa plece intr-o misiune care va decide soarta umanitatii. Soarele se stinge. Dar daca am reusi sa-i prelungim putin viata? Planul prevede detonarea unei enorme bombe nucleare in inima stelei noastre, pentru a o reactiva si a o trezi din letargie. Cel putin pentru o vreme. Ori la bal ori la spital, una din doua… Iar pentru fabricarea bombei au fost utilizate toate materialele radioactive de pe Pamant.

Mai mult sau mai putin peste 5 miliarde de ani, cand isi va fi epuizat toate rezervele de hidrogen din nucleul sau, Soarele va deveni o stea de dimensiuni colosale (aproape de 100 de ori mai mare decat este in prezent): un gigant rosu. Straturile aflate la exteriorul astrului se vor extinde, iar “atmosfera” lui va inghiti pe nerasuflate planete precum Venus, Mercur si poate chiar Terra. Sa ne transferam pe Marte nu ne va fi de mare folos, iar deocamdata, o tehnologie care sa ne permita sa calatorim dincolo de Sistemul Solar, in timpi rezonabili, este doar un vis. Dar stati linistiti, nu vom ajunge vii la fatidica scadenta: cam cu un miliard de ani inainte, luminozitatea Soarelui va creste cu circa 10%. Putin cam prea fierbinte pentru apa din care suntem facuti si pentru cea care ocupa buna parte din Pamant.

Citeste pe aceeasi tema: In viitor, Soarele va inghiti Pamantul

9. Cronica unei distrugeri amanate: la ce ora vine sfarsitul lumii? 

Cine a spus ca trebuie neaparat sa sfarsim la fel ca dinozaurii? De cand l-au reperat pentru prima oara, in 2004, astronomii nu-si mai iau ochii de la el. Este un asteroid cu un diametru de circa 350 metri, botezat Apophis (dupa Apòfì, zeul egiptean al Distrugerii), care in urmatorul ciclu de rotatie ar putea ajunge foarte aproape de Terra.

Oamenii de stiinta au indicat ca impactul ar putea avea loc pe 13 aprilie 2029, in Oceanul Pacific, la 500 km vest de Santa Monica. In eventualitatea in care totusi asteroidul va ocoli la data respectiva atat Pamantul, cat si Luna, nu va fi decat o amanare: sapte ani mai tarziu, in data de 13 aprile 2036, daca Apophis va lovi Pamantul, deflagratia va fi 110.000 ori mai puternica decat cea de la  Hiroshima. Este intrebarea pe care si-au pus-o in 1947 cercetatorii de la Bulletin of the Atomic Scientists din cadrul Universitatii din Chicago. Pentru a raspunde, ei au imaginat un orologiu simbolic, Doomsday Clock (ceasul Apocalipsei), in care miezul noptii simbolizeaza sfarsitul lumii cauzat de un razboi atomic. Acele virtuale ale acestui dispozitiv infricosator sunt miscate inainte si inapoi in functie de tensiunile politice internationale. Cand a fost creat orologiul, in plin Razboi Rece, s-a decis ca doar 7 minute ne mai desparteau de “miezul noptii”. Ultimele proiectii, cele din 2007, au deplasat acele ceasornicului cu doua minute inainte. Cat e ceasul? Este 12 fara 5.

Citeste pe aceeasi tema: Asteroidul Apophis ar putea lovi Pamantul in aprilie 2029

 Sursa: descopera.ro