REFUZ

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com

Dupa cum scriam intr-un articol anterior nu-mi mai vine sa scriu. Idei am, de observat observ, dar cred ca m-am desteptat. In sensul ca am princeput : multi citesc, putini inteleg.
E drept ca ai mei cititori chiar inteleg, ba uneori suntem si de acord. Dar care e sensul sa-i convingi pe cei care sunt deja convinsi? Am senzatia ca am format cu totii un fel de cerc inchis. Romania e alcatuita din bisericute. Toate in razboi cu celelalte, chiar daca uneori telurile lor converg spre acelasi final. Si, cu toate astea, romanii prefera sa se certe. Sa fie conflictuali. Si mai ales sa nu gandeasca. Sa se lase in voia celor mai primitive sentimente si sa inlocuiasca gandirea rationala cu impresiile. Creierul cu ovarele. Sau ma rog, cu organul.
Zilele trecute, pe strada, treceau 2 pustani. Cam la 20-22 de ani. Baieti. Curatei, vorbeau frumos, nu pareau nici golani nici oameni ai cavernelor. Discutau pe marginea criteriilor de alegere a candidatului la urmatoarul scrutin. Mi-a fost dat sa aud ceva ce m-a siderat- citez aproximativ: “cine o sa-l aleaga pe ala de la opozitie? Nu vezi ca arata de parca ar fi pe moarte?”…
Ei bine, dupa asa ceva mi-am dat seama ca e inutil. Prostia e infinita si nu se vindeca decat cu secole de educatie. Administrata cu forta, daca cetateanul roman nu vrea altfel. Daca romanii folosesc in alegeri criterii de genul : e “buna” sau nu, e frumos sau nu, are tenul roz sau nu… de ce sa nu trecem la nivelul urmator? Sa le stabilim o inaltime minima, o anumita culoare a irisului si parul ondulat. Sau dimpotriva. Ce ne retine? Cat despre competenta, educatie si alte concepte complicate… cui ii pasa? Evident nimanui.
Asadar, satula de “inteligenta” ce debordeaza in capetele tineretului Romaniei, mi s-a taiat. Cheful. Am trecut la muzica. Gratie Youtube-ului am vizionat si ascultat muzicalul “Cats” al lui Andrew Lloyd Webber, punerea in scena de pe Broadway. Apoi am ascultat cat am putut din “Fantoma de la opera”, de acelasi compozitor, si m-am bucurat. Cand s-au terminat am schimbat cu ceva si mai vechi. Dar la fel de valoros: Engelbert Humperdinck. Apoi melodii si cantareti din toate timpurile: Paul Anka, ceva Shirley Bassey, Barbra Streisand si multi multi altii.
Pentru ca mi-am dat seama ca prostia este incurabila, a existat si va exista intotdeauna, iar eu trebuie sa ma desprind. Sa ma izolez. Sa-mi creez un univers paralel. Cel in care eu, trestia ganditoare, uit de vicisitudinile zilnice si ma scufund in mediul care imi place. Muzica, teatru, carti. Pana cand viata nu va redeveni normala si respirabila… aleg sa refuz realitatea. S-o ignor. Si sa-mi cultiv in schimb sufletul cu arta, fie ea si din amintiri. Sub toate formele sale.
Inspir muzica, expir carte. Inspir teatru, expir pictura. Respir cultura si incerc sa supravietuiesc.
PS: Va multumesc tuturor celor care m-ati acompaniat pe parcursul acestei aventuri cu litere, si va anunt pe aceasta cale ca nu voi mai scrie cu regularitate. Ci numai cand un subiect ma va atinge profund si voi dori sa-l impartasesc cu voi. Inca o data, VA MULTUMESC.

Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.

           

Sursa: Digerate

De ce sunt oamenii indiferenţi?

Indiferenţa ca şi comportament social îi avantajează întotdeauna pe cei aflaţi la putere. Dacă tot mai mulţi oameni sunt aduşi la starea de indiferenţă, guvernanţii pot face ce vor ei, fără ca nimeni sau prea puţini să li se opună. O metodă de aducere a oamenilor în starea de indiferenţă este bombardarea lor cu informaţii contradictorii.

Un experiment revelatorLa începutul anilor ‘70 în psihologie a apărut conceptul de neajutorare învăţată. Acesta se baza pe experimentele realizate de Seligman şi colaboratorii săi. Mai mulţi câini au fost învăţati ca atunci când apasă pe pedala roşie a unui dispozitiv primesc mâncare, în timp ce atunci când apasă pe pedala albastră primesc un şoc electric. Evident, după mai multe experienţe de acest gen câinii au început să apese doar pe pedala roşie, evitând să se mai atingă de cea albastră. În etapa a doua a acestui experiment, Seligman a asociat pedalele în mod aleator cu mâncarea şi şocurile electrice. Astfel că, în unele situaţii când apăsau pe pedala roşie câinii primeau mâncare, în altele primeau şocuri electrice, la fel şi când apăsau pe pedala albastră. In faţa unor stimuli atât de contradictorii câinii s-au simţit tot mai dezorientaţi. După un timp, în care au primit şi mâncare şi şocuri electrice fără să înţeleagă nimic, au început să fie şovăitori, se apropiau de pedale şi apoi se întoarceau întrucât nu mai ştiau ce să facă pentru a primi mâncarea dorită. După încă o perioadă de timp, nici nu s-au mai apropiat de zona pedalelor, retrăgându-se într-un colţ, au devenit apatici, unii chiar au dezvoltat tulburări digestive cum ar fi ulcerul, pentru ca în final chiar şi atunci când mâncarea era în faţa lor şi nu mai trebuiau să facă nimic pentru a o obţine nici nu s-au mai apropiat de ea.

…şi un exemplu din viaţa de zi cu zi

Veţi spune: bine, bine, dar asta este valabil la câini, nu se aplică la oameni. Mergeţi atunci într-o staţie de autobuz la o oră supra-aglomerată şi observaţi comportamentul oamenilor. Vine primul autobuz, toţi se aproprie, se înghesuie doar, doar vor avea o şansă de a se urca. Urcă doar 2-3 persoane şi în staţie mai râmân 20. Vine al doilea, al treilea şi tot aşa. După mai multe încercări eşuate până şi cei care se înghesuiau optimişti vor trece cel puţin prin faza de nehotărâre când la vederea autobuzului nu vor mai ştii ce să facă, să se înghesuie iar, să rămână liniştiţi că oricum nu au nici o şansă? Mulţi se vor resemna să rămână undeva în spate, cu umerii căzuţi şi braţele lăsate pe lângă corp, fără a mai spera că va veni vreun autobuz în care să se urce. Şi chiar atunci când acest autobuz va veni, se vor urni cu greu de lângă zidul lângă care au aşteptat atât.

Concluzia? Oamenii pot fi foarte uşor determinaţi să rămână indiferenţi prin prezentarea repetată a unor informaţii contradictorii. Este de ajuns să se lanseze o informaţie şi apoi contrariul ei. Într-o primă fază va apare o separere între două tabere, una pro şi alta contra. Dacă se continuă în acealaşi mod, persoanele din ambele tabere nu vor mai şti ce să creadă şi singura modalitate de a se proteja în faţa acestei nesiguranţe şi oscilări va fi să renunţe a mai avea vreo opinie. Este vizibil cât de mult este utilizat acest mecanism în politica şi mass media de astăzi. Vă las să căutaţi singuri exemple.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….