Uitandu-ma la ultimele articole postate, mi-am dat seama ca sunt intr-o perioada a vietii in care simt nevoia sa conjug verbe si sa descopar care este semnificatia din spatele lor: a fi normal, a te lasa surprins, a trai frumos… Sa descopar mecanismul din spatele verbului a trai frumos este o provocare pentru mine, pentru ca ma scoate din rolul de actor al vietii si ma pune in cel de spectator, rol in care fac un pas in spate, inventariez experiente, trairi, cunostinte si invat lectii, trag concluzii, restructurez convingeri.
A trai frumos… Am cunoscut de curand un pui de om minunat, care mi-a transmis, indirect, din intelepciunea vietii. In scurta noastra intalnire m-a rugat sa o invat sa scrie diferite cuvinte care ii treceau prin minte. Printre altele, mi-a aratat si caietul ei cu liniute, bastonase, patratele etc, acel caiet care sta la baza intregii noastre dezvoltari umane, inainte sa invatam sa scriem, sa citim. L-am rasfoit impreuna, foaie cu foaie, si imi explica unde facuse bine, unde iesise din cadrul trasat initial, unde fusese felicitata si unde corectata. Si revin la verbul a trai frumos.
Acum eu stiu sa scriu, si de mana si la computer. Si mai stiu si sa traiesc frumos. Si mi-am dat seama ca cele doua stari, in ceea ce priveste mecanismul din spate care le face sa functioneze, nu se deosebesc deloc una de cealalta, pentru ca sunt doua aptitudini care se invata. Surpiza –a trai frumos este o abilitate care se invata la fel ca limba italiana, ca ingrijitul unei gradini de zarzavaturi, ca gatitul tartei cu capsuni, ca sofatul, ca a-mi creste copii!!! Cei mai norocosi dintre noi am avut modele de oameni care ne-au invatat sa traim frumos, prin puterea exemplului. O alta parte dintre noi am invatat din mers, fara sa avem exemple, iar o a treia parte am devenit, la un moment dat, constienti de cursul vietii noastre si am hotarat ca e momentul pentru a prelua fraiele si a struni viata in directia dorita de noi, si nu trasata de altii.
Iar acesta este primul pas in dobandirea unei aptitudini, in cazul de fata cea a traitului frumos, si anume constiinta faptului ca pana acum nu am avut abilitatea aceasta sau am avut-o si am uitat-o si dorinta de a ne-o insusi. Se poate ca aceasta constiinta sa fie declansata de o stare de lucruri care sa ma faca sa ma asez jos si sa oftez: "Off, nu mai pot trai asa!" sau sa am deja o viata buna si sa hotarasc sa o duc mai departe intr-un alt mod, unul mai constructiv, mai surprinzator, de ce nu!?, mai evoluat. Urmatorul pas este vointa si angajamentul de a trece la treaba, la fel de constient, pe care mi-l asum, evaluand si trecand pe hartie, la propriu sau mental/emotional, ce functioneaza bine pana acum, ce duc mai departe, ce functioneaza mai putin armonios, ce las in urma, ce vreau sa schimb. E ca si cum, in cazul gatitului tartei cu capsuni, gasesc reteta, adun toate ingredientele la un loc, inclusiv pe mine ma adun –pentru ca spuneam adineauri, e vorba de vointa si angajament asumat si…. Trec la urmatorul pas.
Iar acesta este primul pas in dobandirea unei aptitudini, in cazul de fata cea a traitului frumos, si anume constiinta faptului ca pana acum nu am avut abilitatea aceasta sau am avut-o si am uitat-o si dorinta de a ne-o insusi. Se poate ca aceasta constiinta sa fie declansata de o stare de lucruri care sa ma faca sa ma asez jos si sa oftez: "Off, nu mai pot trai asa!" sau sa am deja o viata buna si sa hotarasc sa o duc mai departe intr-un alt mod, unul mai constructiv, mai surprinzator, de ce nu!?, mai evoluat. Urmatorul pas este vointa si angajamentul de a trece la treaba, la fel de constient, pe care mi-l asum, evaluand si trecand pe hartie, la propriu sau mental/emotional, ce functioneaza bine pana acum, ce duc mai departe, ce functioneaza mai putin armonios, ce las in urma, ce vreau sa schimb. E ca si cum, in cazul gatitului tartei cu capsuni, gasesc reteta, adun toate ingredientele la un loc, inclusiv pe mine ma adun –pentru ca spuneam adineauri, e vorba de vointa si angajament asumat si…. Trec la urmatorul pas.
Aici intervine invatarea, definit prin acel mare CUM. Cum sa fac sa traiesc frumos, care sunt actiunile, gandurile, cunostintele, emotiile pe care le pun in joc? Fiind vorba de actiuni, emotii, ganduri, cunostinte si stiind ca fiecare dintre noi suntem foarte diferiti unul de celalalt, pot aborda acest pas in mai multe feluri care nu se exclud, ba chiar le pot folosi combinat. Pot invata de la cei care ma inspira si imi sunt asemanatori in ceea ce priveste valorile, convingerile si, cum imi place sa spun metaforic, avem aceleasi lecturi. Pot sa intru in mod voluntar in experiente care corespund tabloului meu numit a trai frumos si sa traiesc pana la capat tot ceea ce am nevoie pentru a simti ca sunt mai aproape de mine insami decat am fost vreodata. Pot sa initiez eu insami asemenea experiente de viata, permitandu-mi sa fiu astfel si actor, si spectator si inclusiv, regizor in propria-mi reprezentatie. Si apoi, trecand la urmatorul pas, e musai sa o fac cat mai des.
Aici intervine timpul. Pentru ca e nevoie de timp, si pe verticala si pe orizontala. Spunand asta ma refer si la calitatea timpului folosit in viata, cat si la cantitatea lui. Orice fac, gandesc, simt – ca sa il pot integra ca si abilitate – am nevoie sa fie de buna calitate si cat mai des. Imi amintesc ca eram in clasa a sasea, cand am invatat la scoala, la orele de gospodarie (se mai face asa ceva acum?), cum sa gateste prajitura Negresa. Si prima oara, fiind facuta sub indrumarea doamnei profesoare, a iesit delicioasa. Iar pentru ca la 12 ani entuziasmul meu era fara margini, am continuat sa fac respectiva prajitura cel putin o data pe saptamana. Si ajunsesem chiar sa experimentez lucruri noi, schimband ingrediente, variind cantitati, pentru a face si o altfel de prajitura. Si ajunsesem sa o fac, cum s-ar spune, cu ochii inchisi. Cred ca a durat cam un an operatiunea Negresa si probabil am trecut la altele. Intrebati-ma, daca mai stiu sa fac acum acea prajitura. Evident, raspunsul este NU. Pentru ca e nevoie de mult timp, ba chiar as spune, in cazul abilitatii de a trai frumos, e nevoie de tot timpul vietii noastre pentru a ne-o integra (urmatorul pas in dobandirea unei abilitati). Si, daca cunosc oameni care astazi traiesc frumos este pentru ca acesti oameni au avut grija sa se foloseasca de aceasta abilitate neincetat si in orice experienta traita de ei, ultimii pasi fiind perseverenta si repetitia a ceea ce facem bun si frumos.
Si ma mai intreb, ca in bancul cu sexul filosofic, dar de ce sa imi insusesc aceasta abilitate? Beneficiile unei vieti traite frumos sunt incomensurabile, pentru mine si pentru cei din jurul meu. O viata traita frumos se afla in legatura cu valorile mele personale si in intima legatura cu valoarea ultima: fericirea. Are influente asupra sanatatii si asupra relatiilor pe care le am cu ceilalti. Este barometrul care masoara distanta dintre mine si obiectivele pe care mi le propun, in aceeasi masura in care da nuanta pe care o are sensul vietii mele. Si este, in cele din urma, responsabilitatea si dreptul meu suprem din momentul in care am inteles ce inseamna sa traiesti cu adevarat.
Si, apropos de bancul cu sexul filosofic, stiti care e acesta? Se spune ca este de 4 feluri. Trist: cand am cu ce si am unde, dar n-am cu cine. Dramatic: cand am cu cine si am unde, dar n-am cu ce. Studentesc: cand am cu ce, am cu cine, dar n-am unde. Si filosofic: am cu ce, am unde, am cu cine, dar, ma intreb, de ce?
Si ma mai intreb, ca in bancul cu sexul filosofic, dar de ce sa imi insusesc aceasta abilitate? Beneficiile unei vieti traite frumos sunt incomensurabile, pentru mine si pentru cei din jurul meu. O viata traita frumos se afla in legatura cu valorile mele personale si in intima legatura cu valoarea ultima: fericirea. Are influente asupra sanatatii si asupra relatiilor pe care le am cu ceilalti. Este barometrul care masoara distanta dintre mine si obiectivele pe care mi le propun, in aceeasi masura in care da nuanta pe care o are sensul vietii mele. Si este, in cele din urma, responsabilitatea si dreptul meu suprem din momentul in care am inteles ce inseamna sa traiesti cu adevarat.
Si, apropos de bancul cu sexul filosofic, stiti care e acesta? Se spune ca este de 4 feluri. Trist: cand am cu ce si am unde, dar n-am cu cine. Dramatic: cand am cu cine si am unde, dar n-am cu ce. Studentesc: cand am cu ce, am cu cine, dar n-am unde. Si filosofic: am cu ce, am unde, am cu cine, dar, ma intreb, de ce?
Surprindeti-va traind frumos, pentru ca - va vine sa credeti sau nu - aveti cu ce, aveti unde, aveti cu cine si… aveti si de ce!
Sursa: dei-matei.blogspot.ro
