Steaua Tau Ceti are planete dintre care una ar putea fi locuibilă

Astronomii au crezut multă vreme că Tau Ceti, stea vizibilă cu ochiul liber de pe Pământ, luceşte singură în noapte. O echipă de cercetători a descoperit recent cinci planete pe orbita sa, dintre care una aflată în zonă ‘locuibilă’, arată un studiu menţionat de AFP.

Tau Ceti, care face parte din constelaţia Balenei, nu numai că se află aproape de Soarele nostru (12 ani lumină), dar şi seamănă mult cu acesta din punct de vedere al masei şi al strălucirii. Nu se descoperise nicio planetă în apropiere de Tau Ceti până când o echipă internaţională a avut ideea să testeze pe această stea o nouă tehnică de strângere a datelor astronomice, aptă teoretic să detecteze semnale de două ori mai puternice.

‘Am ales Tau Ceti…fiindcă am crezut că nu are niciun semnal şi pentru că este atât de asemănătoare cu Soarele nostru încât constituie un element de testare ideal pentru încercarea noii noastre metode de depistare a planetelor de mici dimensiuni’, explică într-un comunicat Hugh Jones de la Universitatea britanică Hertfordshire.

Astronomii au descoperit cinci planete, cu o masă între două şi şase ori mai mare decât a Pământului. Una dintre ele ar evolua în zona ‘locuibilă’, nici prea caldă, nici prea rece, care permite existenţa unei atmosfere, a apei în stare lichidă la suprafaţă şi, poate, a unei forme de viaţă.

‘Tau Ceti este unul din cei mai apropiaţi vecini cosmici ai noştri, atât de strălucitor încât am putea să studiem atmosferele planetelor într-un viitor nu prea îndepărtat’, spune cercetătorul James Jenkins, care a participat la realizarea studiului publicat în revista ‘Astronomy & Astrophysics.

Descoperirea confirmă ideea nouă că ‘aproape toate stelele au planete şi că galaxia trebuie să conţină un mare număr de planete potenţial locuibile de dimensiuni apropiate de a noastră’, arată Steve Vogt de la Universitatea California din Santa Cruz.

Observatorul austral european (ESO) considera recent că în Calea Lactee există miliarde de astfel de planete, dintre care circa o sută în apropierea Soarelui nostru.

Sursa: www.financiarul.ro

Un regim alimentar vegan este extrem de util în lupta împotriva cancerului

Regimul alimentar vegan:

Tot mai multe voci ale cercetătorilor stiinţifice ajung la un consens în privinţa modului în care se pot îmbunătăţi şansele de a nu dezvolta niciodată cancer şi/sau de recuperare în urma acestei boli. Nu cu ajutorul unui medicament sau al unei intervenţii chirurgicale. Totul are legătură cu puterea care se află în farfuria ta, iar acest lucru este cu adevărat puternic, prezintă Kathy Freston pentru Huffingtonpost.com.

O analiză din 2012 a celor mai bune studii realizate până acum a descoperit faptul căvegetarienii au rate de dezvoltare a cancerului semnificativ mai mici. De exemplu, cel mai mare studiu realizat vreodată, privind alimentaţia şi cancerul, a concluzionat că “incidenţa tuturor formelor de cancer este mai mică în rândul vegetarienilor”.

Da, acestea sunt veşti bune. Dar dacă vrem să auzim veşti nemaipomenite? Dacă vegetarienii se descurcă mult mai bine decât cei care consumă carne, cum rămâne cu veganii? Este aceasta o modalitate şi mai bună de a ne alimenta? Nu am ştiut sigur, până acum.

Un nou studiu realizat de Universitatea Loma Linda şi finanţat de Institutul Naţional de Cancer, a subliniat faptul că veganii au rate mai mici de dezvoltare a cancerului atât faţă de cei care consumă carne, cât şi faţă de vegetarieni.

Femeile vegane, de exemplu, au avut rate mai mici cu 34% în ceea ce priveşte tipurile de cancer specifice femeilor, cum ar fi cel mamar, cervical şi ovarian. Iar acest rezultat a fost obţinut în urma comparaţiei cu un grup de omnivori sănătoşi, care consumau mai puţină carne decât populaţia generală (două porţii de carne pe săptămână), precum şi în urma controlului factorilor non-alimentari, cum ar fi fumatul, alcoolul şi antecedente familiale de cancer.

• De ce veganii au un risc atât de mic de dezvoltare a cancerului?

Acesta este un lucru fascinant: au fost realizate o serie de experimente în cadrul cărora oamenii au fost rugaţi să urmeze un anumit regim alimentar, iar apoi, sângele lor a fost picurat peste celule canceroase umane crescute într-un vas în laborator, pentru a vedea ce regim alimentar are o eficienţă mai mare în ceea ce priveşte combaterea cancerului.

De exemplu, femeile care au urmat timp de doar două săptămâni un regim alimentar pe bază de plante au putut suprima creşterea a trei tipuri diferite de celule specifice cancerului mamar. Acelaşi sânge, curgând prin corpul acestor femei, a câştigat puterea de a încetini în mod semnificativ şi de a opri creşterea celulelor de cancer la sân, datorită faptului că femeia a urmat un regim alimentar sănătos, pe bază de plante, timp de doar două săptămâni. Imaginează-ţi ce se întâmplă în corpul tău dacă urmezi o astfel de dietă timp de un an de zile. Rezultate similare au fost înregistrate şi în cazul bărbaţilor, împotriva cancerului la prostată.

Cum poate o schimbare alimentară simplă să facă fluxul sanguin al unei persoane atât de ostil pentru cancer în decursul a doar câteva zile?

Îmbunătăţirea remarcabilă a apărării împotriva cancerului, după doar două sătămâni de mâncare sănătoasă, se datorează modificărilor înregistrate în ceea ce priveştenivelul hormonului de creştere cancerigen din organism, numit IGF-1.

Aportul de proteine de origine animală creşte nivelul de IGF-1 din organism, dar după două săptămâni în care se adoptă un regim alimentar pe bază de plante, nivelul IGF-1 din fluxul sanguin se reduce suficient de mult pentru a ajuta la încetinirea creşterii celulelor canceroase.

• Cum trebuie să mâncăm?

Studiile care compară nivelurile de IGF-1 la  persoanele care mănâncă carne vs. vegetarieni vs. vegani, sugerează faptul că ar trebui să ne înclinăm înspre eliminarea completă a produselor de origine animală din alimentaţia noastră. Acest lucru este susţinut şi de un alt studiu în care mii de persoane vegane nu numai că aveau rate mai mici ale obezităţii, diabetului şi hipertensiunii, dar şi un risc semnificativ mai mic de dezvoltare a cancerului.

Acest lucru are sens dacă se ia în considerare cercetarea realizată de doctorul Dean Ornish şi câştigătoarea Premiului Nobel, Elizabeth Blackburn. Aceştia au descoperit că o alimentaţie vegană a determinat peste 500 de gene să se modifice în doar trei luni, activând genele care împiedică apariţia bolilor şi dezactivând genele care determină apariţia cancerului la sân, a bolilor cardiace, a cancerului la prostată şi a altor afecţiuni.

Acestea sunt informaţii importante, având în vedere faptul că majoritatea persoanelor cred că sunt o victimă a genelor lor, fiind neputincioşi în prevenirea apariţiei uneia dintre cele mai de temut boli din istoria umanităţii.

De fapt, nu suntem deloc neputincioşi. Puterea se află în mâinile noastre. Mai precis se află în furculiţa şi lingura noastră.

Sursa: www.financiarul.ro

10 din cele mai grave moduri prin care copiii sunt “otrăviţi”

Copiii din lumea în care trăim astăzi sunt asaltaţi aşa cum nu au mai fost vreodată în istoria civilizaţiei umane. Nu e de mirare că rata autismului în SUA a ajuns la 1 din 88 de copii în ultimele decenii, ceea ce plasează autismul în categoria “epidemiilor”.

Copiii sunt intoxicaţi prin modalităţi subtile care suprimă gândirea liberă, atacă sănătatea şi zdrobesc starea lor de spirit. Naturalnews.com prezintă o listă cu zece din cele mai grave moduri de “otrăvire”:

1. Vaccinări multiple care injectează copiii cu mercur, aluminiu, glutamat de monosodiu(MSG) şi formaldehidă

Este un lucru recunoscut că vaccinurile de astăzi sunt alcătuite din mercur, aluminiu, MSG şi formaldehidă, toate aceste substanţe dăunătoare fiind injectate în corpul bebeluşilor şi al copiilor. Acest lucru este recunoscut chiar şi de organismele de reglementare internaţionale.

În loc să încerce să identifice care din vaccinurile existente pe piaţă provoacă afecţiuni grave, aceste instituţii încearcă să ascundă dovezile, să întârzie audierile şi să refuze diseminarea informaţiilor reale, tocmai pentru a proteja industria vaccinurilor.

2. Plombe de mercur

În mod incredibil, dentişti din întreaga lume continuă să umple gurile copiilor cu cel mai toxic metal greu pe care omul îl cunoaşte: mercurul. Bineînţeles, stomatologii nu îl numesc mercur, fiindcă acest lucru ar ridica multe întrebări. În schimb, aceştia le numesc “plombe din amalgam din argint”. Însă, ingredientul principal al acestor plombe este metalul greu mercur.

3. Alimentele din şcoli

 Şcoli din întreaga lume continuă să ofere copiilor un cocktail toxic de aditivi alimentari chimici, uleiuri parţial hidrogenate, conservanţi chimici şi chiar fixatori de culoare, cum ar fi nitritul de sodiu.

Nitritul de soiu provoacă cancerul de pancreas, de colon şi tumorile cerebrale, la copiii. Acest compus chimic este adăugat intenţionat în hot dog, cârnaţi, bacon, carne şi în aproape toate produsele de carne procesate. O populaţie care mănâncă regulat nitrit de sodiu va avea drept rezultat rate enorme de dezvoltare a cancerului.

4. Programele de televiziune

Televiziunea a fost inventată ca o modalitate de a educa şi ridica moralul populaţiei, însă a devenit dominată de interesele comerciale care spală creierele copiilor, astfel încât să ajungă să venereze materialismul, fiind manipulaţi să aibă sentimente de inadecvare şi insuficienţă.

Zilnic sunt promovate cerealele pline de zahăr, figurine de acţiune, jucării şi alimente fast-food, astfel încât acestea să pătrundă în mod manipulativ în mintea copiilor.

Unde este educaţia în programele de televiziune de astăzi? Televiziunea este retrogradată la doar câteva canale care se concentrează pe documentare şi subiecte de non-ficţiune, deşi până şi acele canale sunt finanţate de interesele corporaţiilor.

5. Învăţământul de stat

Copiii sunt otrăviţi şi în şcolile publice, prin intermediul ideilor şi învăţăturilor neadaptate prezentului. Un exemplu este inocularea unei mentalităţi bazată pe teamă de eşec. Atât profesorii, cât şi părinţii, îndeamnă copilul să reuşească, mereu şi mereu, în sport, în clasă şi în orice altă activitate. Profesorii îi penalizează pe cei care oferă răspunsuri “greşite” sau le reduc notele celor care sunt “imperfecţi”, potrivit modului în care adulţii definesc  perfecţiunea.

Sistemele de educaţie sunt concentrate atât de rigid asupra “răspunsurilor corecte” şi a testării standard încât ajung să inhibe creativitatea copiilor şi puterea lor de a schimba lumea. În realitate, în procesul dezvoltării capacităţii de a lua decizii, orice omva face mai multe greşeli pentru a descoperi noi abordări sau oportunităţi. Esenţial este să îi învăţăm pe copiii că eşecul nu te dărâmă, ci te face mai puternic.

6. Produse toxice de îngrijire personală

 Copiii de peste tot sunt “spălaţi” cu substanţe toxice provenite de la toate produsele de îngrijire personală, inclusiv de la săpun şi şampon, de la detergenţii de rufe, balsam de rufe şi chiar de la pastă de dinţi.

Majoritatea produselor de îngrijire personală sunt pline de substanţe chimice sintetice. Detergenţii de rufe spală hainele copiilor cu substanţe chimice dăunătoare, care apoi sunt purtate de aceştia, iar substanţele sunt absorbite în corpul lor. Atunci când aceşti copiii devin adolescenţi, povara toxică creşte şi mai mult prin utilizarea deodorantelor, a cosmeticelor, parfumurilor şi cremelor de îngrijire.

Aproape toate produsele convenţionale de îngrijire corporală conţin substanţe chimice dăunătoare, inclusiv cele care sunt produse de mărci scumpe.

7. Acid hidrofluosilicic toxic deversat în sursele de apă

Sănătatea copiilor noştri este afectată prin adăugarea acidului hidrofluosilicic în sursele de apă. Această substanţă este denumită în mod incorect “fluor”, dar este de fapt un produs secundar toxic al industriei îngrăşământului chimic sau al industriei de topire a aluminiului.

Fluorul este atât de toxic, încât deversarea lui într-un râu sau într-un afluent ar fi considerat un act de terorism ecologic, cel puţin în unele părţi ale lumii. Totuşi, în multe ţări, este legiferată tratarea surselor de apă cu acest “fluor” chimic, a cărui efecte grave sunt încă ţinute departe de ochii oamenilor.

8. Aerul toxic din mediul din interior din case şi şcoli

 Poluarea aerului din interior este o sursă semnificativă de expunere a copiilor la substanţe chimice toxice. Covoarele, tablourile, podeaua de lemn şi chiar mobila, toate emană vapori toxici care pot afecta sănătatea, şi mai ales pot declanşa alergii. Multe case, şcoli şi clădiri comerciale sunt contaminate cu mucegai care este ingerat de bebeluşi şi copii.

9. Jocurile video

Copiii, în special băieţii, sunt otrăviţi din punct de vedere mental de jocurile video.Aceste jocuri învaţă băieţii că violenţa este normală prin intermediul unor asalturi neîncetate asupra unor puşcaşi ultra-realişti care îi pun pe jucători în poziţia de a ucide în mod violent alte fiinţe umane.

Aceste jocuri desensibilizează copiii din lumea reală. Unele dintre cele mai populare jocuri video sunt proiectate şi lansate de armată ca un sistem de recrutare a adolescenţilor.

Iată un videoclip de prezentare a jocului ultra-realist şi plin de violenţă “Far Cry 3”. Asta joacă copiii atunci când le cumpăraţi un xBox:

10. Medicamente psihiatrice care le afectează mintea

Una din cele mai grave infracţiuni faţă de copiii din ziua de azi se găseşte în domeniul psihiatriei. Această artă întunecată anti-medicală pretinde să “diagnosticheze” copiii care suferă de “afecţiuni”, despre care se presupune că sunt tratate de medicamente psihiatrice precum Ritalină şi Prozac.

Întreaga industrie a psihiatriei moderne este un cerc a căror forţe motorii sunt reprezentate de  scopul generării de profit prin tratarea copiilor ca pe nişte obiecte farmaceutice. Industria medicamentelor şi psihiatria modernă arată exact ca o echipă de infractori a căror pradă o reprezintă copiii.

Sursa: www.financiarul.ro

Justiţia proamericană şi securitatea română. Partea a II-a

Foto: RIA Novosti

Continuăm relatarea domnului Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, despre justiţia din România.

Partea I a articolului o puteţi citi aici: Justiţia proamericană şi securitatea română. Partea I

„Cine era Radu Sârbu și câtă putere putea avea, încât să-l subordoneze ca pe o cârpă pe procurorul Daniel Morar și prin el, întreaga justiție clujeană? Potrivit dlor. Ene Viorel și Ion Iofciu de la Asociația victimelor mineriadelor, Radu Sârbu ar fi fost colaborator al Securității, sub numele de cod Apostatu și omul lui de legătură înainte de 1989 ar fi fost ofițerul de securitate Constantin Mladin. Sârbu a absolvit facultatea de Fizică a Universității “Babeş-Bolyai și a lucrat în calitate de fizician, devenind membru al GDS. Într-un articol anterior arătam cum Securitatea a creat, a dirijat și protejat cele 2 pseudo-elite profitoare post decembriste și cum conducerea uneia dintre acestea (GDS) s-a lipit de partidele istorice, reînfiinţate după 1989 (PNȚ, PNL și PSDR), reunindu-le într-o alianță politică și electorală numită Convenția Democratică (CDR), care în 1996 a preluat puterea în România.

(Vezi - Din culisele Revoluţiei române din 1989. Ultima parte)

În 1996, ca preşedinte al filialei județene, a candidat din partea CDR la alegerile locale din 1996, la primăria Clujului, fiind învins de Gheorghe Funar, de unde și ranchiuna pentru acesta. Câteva luni mai târziu, după câștigarea alegerilor generale de către CDR, Sârbu a fost numit director al Direcției Județene Cluj a Fondului Proprietăţii de Stat (FPS), pentru ca în 1998 să devină președinte al Consiliului de Administraţie al Fondului Proprietății de Stat.

Constantin Ulpiu Mladin a fost până în 1998 şeful SRI Cluj, an în care a devenit mâna dreaptă a preşedintelui FPS Radu Sârbu. E inutil să repet că aceştia se cunoșteau de la Cluj, când Sârbu era şeful filialei județene a FPS iar Mladin şeful SRI Cluj. Astfel se explică faptul că privatizările pro-maghiare efectuate de Radu Sârbu în judeţul Cluj (a căror cercetare a fost blocată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de către Daniel Morar) a condus la întărirea relaţiilor dintre cei doi (ca şi când aceste privatizări ar fi fost în interesul siguranţei naţionale). Sârbu, odată avansat, a obținut imediat de la SRI transferul la FPS la Bucureşti, pentru Mladin. Trebuise să amintesc faptul că șef al direcției Relații Internaţionale al FPS era colonelul Mihai Stan, fostul prim-adjunct al directorului SRI, destituit în urma scandalului Berevoiești, care a fost promovat ulterior prim-adjunct al directorului SPP și înaintat la gradul de general, de către președintele CDR-ist Emil Constantinescu.

(Vezi seria de 3 articole : Valentin Vasilescu: „Se sparge buboiul corupţiei şi minciunii în România”)

Pentru colonelul Mladin, trecut în subordinea șefului Diviziunii C (Contrainformații Economice) a SRI, generalul de brigadă Dumitru Bădescu, a inventat întâi funcția de şef al Serviciului de protecţie, apoi pe cea de consilier special şi coordonator al Direcţiilor, (cu precădere al Direcţiei de Control a FPS). Misiunea lui Mladin fiind aceea de a fabrica motive de destituire a directorilor din teritoriu care nu se supuneau comenzilor de privatizare clientelară, venite de la Sârbu.

Unita Turism este azi cel mai mare proprietar de hoteluri din România, firma fiind patronată de Josef Goschy, intrat în Top 300 în anul 2000, cu o avere de 200 milioane de euro. În iunie 2009, avea 27 de hoteluri de 4, 3 și 2 stele în 15 locații, care cumulează peste 3.500 de camere și 7.000 de locuri în restaurante. În februarie 2008, Unita Turism a cumpărat compania Olimp Estival 2002 SA (deținută la acel moment de AVAS), care era compusă din hotelurile Amfiteatru, Belvedere și Panoramic din Olimp, precum și hotelul Neptun, din stațiunea Neptun, pentru suma de 22 de milioane de euro. Compania mai deține 3 unități în Mamaia (Comandor, Amiral și Orfeu) și alte 2 la Cap Aurora (Onix și Safir). Constantin Ulpiu Mladin din FPS, a fost cel care a pus umărul în preluarea majorității aceste hoteluri de către evreul Josef Goschy.

Conform unei anchete de presă din ZIUA DE IAŞI, s-a dovedit că hotelurile, înainte de a fi achitate de către Josef Goschy la FPS, erau deja ipotecate la bănci, de către patronul firmei Unita Turism SA, pentru obţinerea unor noi credite, în condiţiile în care Goschy nu era încă proprietarul respectivelor hoteluri. Cu alte cuvinte, statul român a ipotecat în nenumărate rânduri proprietăţile sale pentru ca Josef Goschy să poată lua credite de la diferite bănci, fără a avea nici o garanţie că respectivele credite vor fi achitate.

Anchetele de presă au mai arătat că complicitatea lui Mladin Ulpiu a însemnat și preluarea a numeroase societăţi din turism la preţuri derizorii, de către Goschy. Hotelul Traian din Drobeta Turnu-Severin a fost vândut societăţii Per Scorilo SRL din Turnu Severin la un preţ aproximativ de 66.000 de lei pe acţiune. FPS a refuzat să-şi dea acordul pentru contractarea unor credite de către noul proprietar. După 2 ani, Mladin Ulpiu i-a facilitat lui J. Goschy cumpărarea Hotelului Traian de la Per Scorilo SRL, la un preţ de numai 25.000 lei pe acţiune şi imediat conducerea FPS şi-a dat acordul pentru contractarea de credite.

O parte dintre complexele hoteliere din România a fost achiziţionată de către Goschy, folosindu-se drept paravan de organizaţiile PAS ale salariaţilor din societăţile comerciale respective. În acest mod, Goschy a beneficiat în mod ilegal de facilităţile acordate de statul român salariaţilor din unităţile de turism respective şi anume plata în rate pe termen de 5 ani şi o dobândă redusă de numai 10%. Potrivit legilor în vigoare, Josef Goschy nu avea dreptul să beneficieze de astfel de facilităţi și conducerea F.P.S. trebuia să anuleze respectivele privatizări mascate şi să reia procesul de privatizare.

Hotelul Bucureşti a fost cumpărat și el de către un obscur grup israelian, care s-a folosit ca paravan de un off-shore cipriot, obţinând la 8 decembrie 2000 un credit bancar de 25 milioane de dolari, pentru care a girat cu chiar acţiunile ce urmau să fie obţinute de la statul român (adică de la Fondul Proprietăţii de Stat din România). În aceeaşi zi s-au virat statului român 21 milioane de dolari pentru plata pachetului majoritar de acţiuni, iar 3 milioane de dolari au alimentat un cont bancar din Londra pentru plata de comisioane la privatizare. Obținerea acestui credit bancar n-ar fi fost posibil, fără obţinerea unui acord scris de la Fondul Proprietăţii de Stat condus de Radu Sârbu şi fără sustragerea titlurilor de proprietate originale ale societăţii, la începutul lunii decembrie 2000.

În urmă cu câţiva ani, un director de hotel de pe Valea Prahovei a prezentat presei (inclusiv la emisiunea “Dan Diaconescu în direct”) înregistrarea unei discuţii telefonice, în care i se transmitea comanda clientelară a lui “nea Costică Mladin” privind aranjarea privatizării unui hotel. Acest director nu s-a supus, drept care a fost controlat de la FPS central şi destituit pe motive fabricate. Azi, Mladin Ulpiu Constantin este consilierul lui Josef Goschy, drept recompensă pentru sprijinul acordat".

Citiţi ultima parte a articolului mâine, 19 decembrie, pe site-ul Vocii Rusiei.

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului, domnul Valentin Vasilescu. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

Sursa: romanian.ruvr.ru|}$

Enigma mayasa. Cum sperau mayasii sa amane sfarsitul lumii

Ne aflam in Mexic, provincia Tabasco, unde cuceritorii spanioli aveau sa descopere ritualuri de o salbaticie iesita din comun. 

“…a celebrat consacrarea templului lui Huitzilopochtli din Tenochitlan…cu ocazia respectiva , in jur de 80.000 de persoane au fost macelarite intr-o singura ceremonie. “

Aveti in fata marturia, consemnata de preotii spanioli si preluata in lucrarea “Pre-columbian God-Kings and the Papal states” din 1980, de J. Milton, Robert A. Orsi si Norman Harrison. Se refera la unul dintre regii azteci care a inaugurat un templu printr-o ceremonie iesita din comun. Nu era insa ceva neobisnuit pentru acea perioada, iar sacrificiile umane nu se faceau nici in perioada mayasa, nici ulterior, in cea azteca doar de dragul sangelui. Era o practica, asa cum vom vedea putin mai tarziu, legata de sfarsitul lumii si de amanarea lui.

Ne aflam in Mexic, provincia Tabasco, unde cuceritorii spanioli aveau sa descopere ritualuri de o salbaticie iesita din comun. Citatul de mai sus se refera la un sit despre care se crede ca a fost folosit de olmeci, apoi de mayasi, iar la data colonizarii, in secolul al XVI-lea, de azteci si care poarta numele “Altarul Sacrificiului Infantil”. Ca o ironie, Tabasco este mai cunoscut acum pentru un sos special folosit la mancaruri. Putini stiu ca era locul unde populatia locala isi oferea, pana tarziu in timpul cuceririi spaniole, alesii spre sacrificiu si pentru a amana sfarsitul lumii.

Despre acest subiect vom discuta astazi dar si, partial, despre una dintre teoriile privind sfarsitul lumii. Ca sa fim bine intelesi, demersul nostru nu este acela de a anunta apocalipse sau de a sugera scenarii legate de calendarul mayas. Incercam sa prezentam un fenomen – calendarul mayas si teoriile legate de el – cat mai obiectiv cu putinta si din cat mai multe perspective, bazandu-ne pe documente si date validate stiintific, tocmai pentru o cat mai buna intelegere a lui.

Inainte de a vorbi despre teoriile privind sfarsitul lumii trebuie sa aruncam un ochi asupra conceptiei mayasilor si a inaintasilor lor despre sfarsitul lumii. Se presupune ca pe vremea aztecilor, deja, semnificatia calendarului mayas fusese uitata, sacrificiile continuand in speranta ca zeii vor cruta Pamantul. Este singura explicatie posibila in conditiile in care vorbim despre o civilizatie care cunostea miscarile planetelor si alcatuise cel mai corect (permitem un superlativ in aceste conditii) calendar cunoscut de umanitate. Sa ne intoarcem insa la amanarea sfarsitului lumii in civilizatia pre-columbiana in care include olmecii, mayasii, aztecii si “copiii soarelui” incasii.

Uriasele sit-uri mayase au un punct special. Pe langa piramidele construite si aliniate in functie de anumite stele, cum sunt cele de la Teotihuacan, mayasii, potrivit istoriei oficiale, aveau un teren de sport. Regasim unul dintre ele la Chichen Itza. Doua echipe jucau un fel de baschet cu mentiunea ca, sa-I spunem “cosul” era lipit de un zid (vezi foto), iar cele doua echipe erau obligate, pentru a castiga, sa inscrie cat mai multe goluri prin acel “cos”. Capitanul echipei pierzatoare era sacrificat. Dar nu era singura practica pentru amanarea sfarsitului lumii. Ne aflam, asadar, la Chichen Itza, in nordul peninsulei Yucatan, Mexic si ne intalnim cu un zeu ciudat din mitologia mayasa – Kukulkan – Sarpele cu pene. La Chichen Itza gasim un templu dedicat acestui zeu, cu patru scari, fiecare avand 91 de trepte si care, impreuna cu platforma din varf, formeaza 365 – zilele calendarului solar.

Despre ciudatenia acestor constructii care isi semnalizeaza prin dimensiuni pozitia pe Pamant nu fata de meridianul 0, ci fata de meridianul care traverseaza Marea Piramida din Giza, vom vorbi intr-un articol separat. Ei bine, la Chichen Itza, orientarea templului lui Kukuklan avea orientarea stabilita in asa fel incat la echinoctiile de toamna si primavara, soarele dadea nastere unor umbre care creau iluzia unui sarpe unduind dinspre scara de nord (vezi foto). Aici gasim Templul Razboinicilor. Si tot aici gasim un idol pregatit pentru a devora inimi si, multumit, sa amane sfarsitul lumii. Un soi de farfurie este asezata aproape de el. Acolo erau depuse inimile victimelor. Numele acestui idol este Chacmool.

Vom reda, acum, o relatare a unui preot spaniol care a asistat la o astfel de ceremonie din secolul al XVI-lea : “ Pe cel caruia urmau sa-I smulga inima, il conduceau cu mare pompa…si-l asezau pe piatra de sacrificiu. Patru dintre ei (preoti, n.n) ii tineau mainile si picioarele departate. Apoi venea calaul, cu un cutit de obsidian in mana, si cu mare indemanare facea o incizie intre coastele din partea stanga (…) , dupa care isi vara mana brusc si  ii smulgea inima inca palpitanda si o depunea in farfurie.” (Diego de Landa – Yucatan, before and after the conquest, traducere de Wiliam Gates, Merida, Mexic, 1990.).

Credinta mayasa, mostenita de la olmeci si lasata mostenire aztecilor era ca, mai devreme sau mai tarziu, lumea se va sfarsi. Prin sacrificii umane, insa, acest sfarsit, credeau ei, se poate amana. De ce le era insa teama mayasilor? Se presupune ca in perioada de glorie a civilizatiei mayase, intre 200 si 900 d.Hr, conditiile meteo si cutremurele devastatoare din zona pareau sa le anunte ca ceva teribil se va intampla, asa cum se intamplase cu mult timp in urma, o perioada in care zdrobita de cataclisme, omenirea, sau macar parte a ei, in actuala America Centrala, va fi avut parte de ajutorul unor zei pentru a-si reveni. In cinstea lor vor fi ridicat piramidele si constructiile de la Teotihuacan, Chichen Itza, Tiahuanacu sau Puma Punku. Vorbim, teoretic, despre anul 3014 i.Hr, data la care incepe unul dintre calendarele mayase. Nu amintim, despre desenele bizare de la Nazca pe care civilizatia noastra le-a vazut abia dupa ce a invatat sa zboare.

Una dintre teoriile legate de sfarsitul lumii, asa-zis prezis de mayasi se refera la un cataclism. Cu siguranta, multi dintre noi au vazut filmul “2012”, au auzit de Hapgood si teoria portocalei a carei coaja se poate roti in anumite conditii asa cum si scoarta Pamantului se poate roti si poate inversa polii planetei, ceea ce ar duce la un dezastru comparabil cu potopul lui Noe. Despre aceasta teorie vom discuta in articolul urmator – episodul 5 - din seria noastra Enigma mayasa.

Asa cum spuneam si in primul nostru episod legat de problema mayasa, provocarea pentru cercetatori nu va fi sa explice de ce nu a venit sfarsitul lumii, ci de ce aveau mayasii o tehnologie atat de avansata incat sa cunoasca miscarile planetelor din sistemul nostru solar, cum au reusit sa faca acel calendar si de ce. Concluzia articolului de astazi este ca mayasii, ca si aztecii mai tarziu, practicau barbare sacrificii umane pentru a multumi zeii si a amana sfarsitul lumii. De ce se temeau, vom vedea. 

Un articol de Lucian Cambesteanu

Sursa: www.yoda.ro

Enigma mayasa. 21.12.2012 – Sfarsitul lumii sau intoarcerea zeilor?

Cum a aparut legenda potrivit careia lumea se sfarseste pe 21 decembrie 2012 si ce se va intampla la aceasta data.

"Se va sfarsi al 13-lea bak’tun / …se va petrece…/ Bolon Yokte va cobori.". Asa arata inscriptia, incompleta, ce-i drept, din cauza trecerii timpului, descoperita la Tortuguero, un sit mayas din Mexic, in monumentul numarul 6 si care, interpretata din perspectiva calendarului mayas si a codicelor de la Dresda sau Paris, a dus la aparitia legendei 21.12.2012. De acest subiect ne vom ocupa acum.

Discutam in articolul anterior despre manuscrisele mayase pe care norocul a facut sa le putem salva si descifra si care i-au ajutat enorm pe cercetatori sa inteleaga mecanismul calendarului care ar anunta sfarsitul lumii. Este vorba despre cele 4 pergamente care contin fie profetii, fie un horoscop, fie detalii legate de miscarile planetelor din sistemul nostru solar. Cele 4 codice au istorii interesante. Cel de la Dresda a fost gasit in secolul al XVIII-lea la un colectionar din Viena, in timp ce codex-ul de la Paris a fost descoperit intr-un cos de gunoi din capitala franceza. Nimeni nu stie cum au ajuns acolo tocmai din America centrala.

Revenind insa la calendar si la descifrarea lui, e bine de stiut ca oamenii de stiinta nu l-au putut descalci doar pe baza acestor pergamente. De altfel, “isteria” legata de sfarsitul lumii a inceput o data cu descoperirea inscriptiei misterioase undeva la 80 de kilometri de Palenque, un fief mayas, intr-o localitate din statul mexican Tabasco. Tortuguero, monumentul numarul 6!  Avea sa fie alimentata aceasta isterie de faptul ca in Capitoliul Statelor Unite ale Americii, locul unde se petrec intalnirile Congresului, calendarul mayas ocupa un loc de cinste.

Este, de fapt, o scena a intalnirii dintre conquistadorii spanioli si regele aztec Moctezuma intr-o sambata - 15 noiembrie 1519. A fost pentru prima data cand preotii acestei culturi, mostenitoare a “averii” mayase dadeau gres. In ziua aceea, aztecii asteptau pe cu totul si cu totul altcineva, nu pe generalul Hernando Cortez, trimis de Curtea Regala Spaniola dupa noi teritorii, noi cuceriri si noi bogatii. Aztecii, in cea mai pura traditie mayasa, isi asteptau zeii exact in acea perioada. Acesta a fost si motivul pentru care cei 200 de mii de luptatori ai lui Moctezuma nu au opus rezistenta invaziei, pasnice la inceput, a spaniolilor.

Profitand de confuzia populatiei locale, spaniolii aveau sa prade si sa distruga aproape tot fara pic de discernamant, pregatind terenul pentru misionarii care au adus crestinismul in zona, cladind pe unele dintre vechile temple, catedrale. Inevitabil, miza a fost aurul aztecilor pe care spaniolii nu s-au sfiit sa-l urce pe corabii si sa-l trimita in Europa. Ei bine, in ziua aceea de 15 noiembrie 1519, aztecii nu il asteptau pe Cortez, ci il asteptau pe Bolon Yokte, unul dintre zeii supremi pentru ca asa spuneau profetiile mayase. Ce nu au inteles preotii acestei civilizatii sau ce au interpretat gresit, nu vom sti, probabil niciodata.

Cert este ca si atunci, ca si acum, aceasta civilizatie pornita de la olmeci, continuata de mayasi, raspandita si in partea cealalta a continentului, la incasi, intinsa pe o perioada cuprinsa intre cel putin 2.500 i.Hr si 1600 d.Hr avea certitudinea ca la un moment dat zeii care le-au adus civilizatia practic si care au construit monumentele de la Teotihuacan, Chichen Itza, Tiahuanacu, sau Puma Punku, se vor intoarce. 

Pana atunci, ne intoarcem noi la Tortuguero si la monumentul numarul 6 unde a fost descoperita inscriptia aceasta - “Se va sfarsi al 13-lea bak’tun / …se va petrece…/ Bolon Yokte va cobori..”. Trebuie spus ca monumentul cu pricina este o anomalie in traditia mayasa. Spre deosebire de alte constructii din blocuri de piatra uriase, perfect asezate, in asa fel incat nicio foaie de hartie nu razbate printre ele, aici avem de-a face cu un monument din caramida. 2 necunoscute ne intampina in aceasta inscriptie : al 13-lea bak’tun si Bolon Yokte.

Al 13-lea bak’tun, in traditia mayasa, inseamna un ciclu al Calendarului Lung, ce se incheie pe 21 decembrie 2012. Teoretic, de atunci va incepe al 14. Practic, vorbim despre o obsesia a timpului la mayasi. Acest Calendar Lung, asa cum spuneam si in articolele precedente legate de enigma mayasa, este alcatuit dintr-un “tun” de 365 de zile, 20 de “tuni” insemnand un “katun”, 20 de “katuni” care formeaza un “baktun” si 13 “baktuni” care insumeaza 5130 de ani si reprezinta, la randul lor, Marele Ciclu. Acesta din urma se incheie pe 21 decembrie 2012 cand mayasii, aztecii si descendentii lor il asteapta pe Bolon Yokte, despre care vom vorbi in continuare.

Acest zeu se presupune ca a coborat pe Pamant in anul 3114 i.Hr, echivalentul anului 0 la crestini, ca zeu al razboiului si creatiei. Problema este ca nu venise atunci sa ne viziteze pentru prima oara. Mayasii lucrau cu numere incredibile pentru acea data. Din fascinantul lor calendar, din codicele despre care vorbeam mai sus dar si din traditia locuitorilor acestei zone, aflam ca Bolon Yokte, unul dintre Zeii Noptii sau ai Lumii Subterane, cum mai erau numiti, a venit pentru prima data aici, insotit de o cohorta de alti zei, pe data exacta de 29 iulie 931.449 i.Hr. Bunicii dinozaurilor erau mici la acea vreme, probabil.

Si totusi mayasii, localizati in America Centrala intre 2500 i.Hr si 900 d.Hr, aveau cunostinte despre o perioada din istoria Pamantului pe care abia acum o intelegem. Cercetatorii n-au reusit sa afle cum au numarat sau cum stiau mayasii despre aceasta data si nici ce anume le-a starnit imaginatia sa “inventeze” sarpele Quetzal, o alta zeitate sau pe Bolon Yokte, cunoscut si ca Stapana Bestie si pe care, teoretic, ii asteapta in 21 decembrie 2012. 

Pe cine asteptau mayasii si ulterior aztecii in secolul al 16-lea cu atata ardoare incat i-au confundat cu spaniolii cuceritori, predand armele si cazand prada lacomiei europenilor in goana dupa aur? Si cine ar trebui sa coboare acum din ceruri, pe 21 decembrie anul acesta? Tinand cont ca preotii acestei civilizatii au gresit o data in timpul cuceririi spaniole, am putea spune ca nu mai au pe cine sa astepte. Adeptii teoriei paleo-astronautice, potrivit careia in vremuri stravechi, civilizatii dezvoltate se razboiau pe cerul nostru, dand astfel nastere miturilor regasite din India, pana in Grecia si America centrala, sustin insa ca omenirea va avea parte de un soc al zeilor pe 21, asa cum i-au perceput oamenii primitivi, o data cu sfarsitul lumii. Dar aceastei teorii, pe alocuri hilare, trebuie sa recunoastem, ii vom acorda un articol separat.

Intorcandu-ne la mayasi, stim cu certitudine ca erau obsedati de timp. Urmareau ciclurile stelelor, aveau cunostinte despre miscarile planetelor si se temeau de un sfarsit al lumii pe care incercau sa il amane. Lasam tema “sfarsitul lumii” si  “intoarcerea zeilor” pe care o regasim si in crestinism, in seama istoricilor religiilor si, in articolul urmator, ne vom ocupa despre sacrificiile inimaginabile, acum, pe care mayasii si, apoi, aztecii, le faceau pentru a multumi zeii si a prelungi viata Pamantului si despre teoriile fanteziste legate de sfarsitul lumii.

Ssursa: www.yoda.ro

Enigma mayasa ? Se pot inversa polii Pamantului pe 21 decembrie?

• Vizualizare foto
  

“…partea de jos a hartii (harta lui Piri Reis din 1513, n.n.) reprezinta Coasta Printesei Martha a Tarii Regina Maud din Antarctica. (…) Detaliile geografice ale acestei parti a hartii sunt intr-o surprinzatoare concordanta cu ultimele masuratori seismice realizate de expeditia suedeza in 1949. (…) Aceste lucru indica faptul ca linia coastei a fost cartografiata inainte de a fi acoperita de calota glaciara. “

Un material de Lucian Cambesteanu.

Vorbeam in articolul precedent dedicat problemei mayase despre sacrificiile umane pe care olmecii, cu mult inaintea mayasilor, ulterior mayasii si dupa ei, aztecii, le practicau pentru a amana sfarsitul lumii care urma sa coincida, potrivit credintei lor, intoarcerii zeilor pe Pamant. Astazi vom discuta despre cum vedeau mayasii sfarsitul lumii si despre cum a fost interpretata aceasta informatie de catre cercetatori si specialisti in cultura maya.

Scrisoarea de mai sus, despre Antarctica, este semnata de Lt. Colonel, USAF, Fortele Aeriene Americane, Harold Z. Ohlmayer si este adresata profesorului, anonim, pe vremea aceea, Charles H. Hapgood de la Colegiul Keen, New Hampshire in anul 1960. Nu comentam faptul ca Antarctica nu avea cum sa fie descoperita in anii 1500 si nici cine a cartografiat acest continent inainte de a fi acoperit de gheata, undeva in jurul anului 11.000 i. Hr. Cererea d-lui Hapgood de care, cu siguranta, ati auzit din filmul “2012”, avea legatura cu o cercetare pe care voia sa o intreprinda in cu totul si cu totul alt scop decat imaginatia celor de la Hollywood. Teoria sa era legata de un posibil sfarsit al lumii pe care o civilizatie, avansata, pamanteana, l-a trait, supravietuitorilor careia fiindu-le noi acum datori cu multumiri pentru piramidele din Mexic, Peru, Bolivia, Egipt si, implicit calendarului mayas.

Vom reda pe scurt teoria d-lui Hapgood, preluata de Graham Hancock si de alti cercetatori pentru ca din punctul nostru de vedere, sfarsitul lumii e destul de departe. Oricum, vom reveni asupra ei la sfarsitul acestui articol. Acesti oameni afirma ca o civilizatie avansata de exploratori, creatori de ambarcatiuni care sa reziste oceanelor, arhitecti minunati – vezi piramidele din Mexic, Peru sau Egipt – au colindat Pamantul, aveau cunostinte despre Antarctica inainte de a fi acoperita de gheata, traisera probabil acolo, ne-au lasat mostenire o suma de cunostinte inglobate in monumente si in mituri. Tot acest proces ar fi durat mii de ani, de la disparitia acestei civilizatii avansate, in jurul anului 11.000 i.Hr si pana prin 4.000 i.Hr cand s-au ivit zorii unei noi civilizatii. Cum vedea profesorul Hapgood sfarsitul acestei ere a populatiei planetei noastre, vom afla imediat. Inainte insa, si in stransa legatura cu ea, sa vedem cum priveau mayasii si, in general, pre-columbienii, lumea si sfarsitul ei.

Potrivit Codex-ului Vaticano-Latin, mayasii si, ulterior aztecii, considerau ca universul opereaza in cicluri ample : avem primul Soare care a durat 4.008 ani, timp in care populatia planetei se hranea cu porumb de apa si in care existau giganti. Aceasta lume a fost distrusa de apa, iar oamenii, pentru a supravietui, s-au transformat in pesti. O singura pereche a supravietuit, repopuland Pamantul. Al doilea Soare avea sa dureze 4.010 ani. Pamantenii de atunci mancau fructe salbatice si aveau sa fie lichidati de asa-numitul – Sarpe Salbatic – supravietuitorii, cu exceptia unei singure perechi, fiind transformati in maimute. Sub al treilea Soare, descendentii perechii salvate, se vor fi lovit de o alta calamitate – Pamantul a fost distrus de foc dupa o existenta linistita de 4.081 de ani. Ei bine, in timpul celui de-al cincilea Soare, perioada care va fi durat 5.026 de ani, oamenii vor fi murit de foame, sfarsitul venind in urma unui potop de sange si foc. Acest ciclu al celui de-al cincilea Soare nu s-a incheiat. Stim doar, potrivit traditiei mayase si preluate de azteci, ca a inceput undeva in mileniul IV i. Hr. ca se numeste Soarele Miscarii si ca asta inseamna zguduiri puternice ale Pamantului. Pana in decembrie 2012.

De ani de zile, specialistii NASA si nu numai, ne asigura de faptul ca nu exista niciun pericol pentru data de 21 decembrie 2012. Si, probabil, au dreptate. Niciun asteroid nu a fost observat in apropiere de Pamant, ca potential pericol, Soarele isi vede linistit de treaba, iar scenariul particulelor trasmise de astru, asa cum am vazut in filmul “2012” pare ireal. Incercam acum sa aflam daca nu cumva primejdia sta in alta parte. Sub noi.

Antarctica a fost descoperita in anul 1818. Noi mergem acum in anul 1963. In baza hartii lui Piri Reis(1513 dar bazata, se pare, pe surse mai vechi) profesorul Hapgood avansa teoria potrivit careia Pamantul, cu tot cu Antarctica, a fost cartografiat cu cel putin 4.000 de ani i.Hr. Nimeni nu putea cartografia Antarctica lipsita de gheata mai devreme de 13.000-11.000 i. Hr. Concluzia acestui cercetator, caruia contemporanii i-au dat “delete” a fost ca o civilizatie dezvoltata, martora sau, daca nu chiar creatoare, a minunilor lumii antice, incluzand calendarul mayas, a fost lovita de un cataclism devastator, supravietuind doar cativa indivizi care aveau sa readuca stiinta unor populatii salbaticite. Se intampla cu cel putin 12.000 de ani inainte ca noi sa aflam aceste lucruri. Asa cum am fi noi, probabil, dupa zeci de ani de lipsa a curentului electric. Sa vedem, insa, in final, teoria Pamantului-portocala si rotatia polilor.

Specialistii NASA ne-au linistit pana acum : Soarele are cicluri de activitate intensa, ceea ce inseamna explozii si radiatii, o data la 11 ani. Terra este aparata de un scut care, ca si in trecut, ne va proteja si acum in 2012 cand activitatea solara isi atinge maximumul. Ce ne facem insa cu Pamantul? Profesorul Hapgood a venit cu o teorie interesanta. Acea civilizatie avansata a disparut in urma unei miscari a scoartei Pamantului ca portocala-leit-motiv in filmul “2012”. Un fenomen pe care civilizatia noastra nu l-a cunoscut, urmata de o schimbare a polilor si, implicit a climei. Despre ce este vorba in schimbarea polilor planetei insa? Potrivit Institutului de Fizica a Pamantului de la Paris, un astfel de fenomen ar duce la schimbarea majora a intensitatii campului magnetic al Pamantului, inversarea climei si modificarea pozitiei continentelor. Acesta sa fie motivul pentru care Antarctica va fi fost cartografiata pe vremea cand nu era acoperita de gheata? Greu de crezut, spunem noi, de vreme ce ultima inversare a polilor Pamantului s-a petrecut in urma cu 780.000 de ani. Atunci coaja portocalei lui Hapgood s-a rotit fara miez. Nu exista date care sa ateste faptul ca mayasii aveau cunostinte despre un asemenea fenomen. Ei stiau doar ca la un moment dat lumea lor se va sfarsi. Istoricii religiilor, arheologii si istoricii ne vor lamuri, probabil. Noi nu putem decat sa le atragem atentia. 

Aceasta a fost una dintre teoriile legate de sfarsitul lumii. In articolul urmator vom vedea o alta, speram noi, la fel de interesanta. Evident, cum mentiunea ca nu vrem decat sa aducem un plus de informatie unui subiect care intereseaza si care, din punctul nostru de vedere, nu are rezolvare, ci doar trebuie sa ridice unele intrebari istoricilor si arheologilor. 

,Sursa: yoda.ro