Mesaj de la Federația Luminii.

(5 ian.2013; channeler Blossom Goodchild)

B.G.

Blossom: Ei bine, iată-ne din noi împreună! Ce repede zboară timpul! Ce-ați spune dacă am începe chiar de astăzi? Eu, personal, nu știu ce vom discuta acum. Poate vom continua să vorbim despre ceea ce începusem data trecută, despre iubire. Totul se simte acum un pic ciudat în ceea ce privește direcția în care ne îndreptăm și care va fi misiunea noastră.

Federația Luminii: Ne-ar bucura foarte mult dacă noi am primi misiunea de a vă ajuta să înțelegeți cine sunteți! Asta ar influența benefic ridicarea Pămâtului la un nivel superior, ceea ce va face ca viața, viața în toată splendoarea ei, să devină mai bună decât în prezent.

În ultimele săptămâni am observat o tendință de epuizare a energiilor. Unii au simțit nevoia să se retragă într-un soi de dezamăgire, să se izoleze de lume pentru că, pentru ei, nimic din ceea ce s-au așteptat nu s-a întâmplat. Aceștia ar fi majoritatea, dar există și alții care văd altfel ceea ce s-a întâmplat și constată că lucrurile au început să se schimbe.                   

Pentru alții, evenimentele au depășit toate așteptările, ei având deja experiențe pe Noul Pământ. Pentru aceștia, multe nu mai sunt la fel ca înainte, iar ei primesc cu bucurie fiecare moment din viața lor care le produce un sentiment de mirare și un nou fel de a gândi.

Există deasemenea cei care ... am spune ... la fel ca tine ...stau între două realități. Această transformare nu este și călătoria voastră proprie?

Blossom: Și totuși asemenea atitudine există la nivel global.

Federația Luminii: Într-adevăr așa este. Cu toate acestea, fiecare individ se particularizează. Noi dorim să ajutăm la înălțare. Înțelegem că SUA este considerată de mulți ca fiind cauza anxietății și nemulțumirii multora. Și-au pus toată speranța și au avut încredere în SUA și, iată, acolo pare a nu se întâmpla nimic semnificativ, nu se identifică nici-o mișcare clară. Nimic nu le spune că direcția va fi schimbată.

În profunzimile ființei umane găsiți tot adevărul, dragii noștri.

Fiți răbdători cu voi înșivă! Toate la timpul lor.

Blossom: Mmm! Unii și-au pierdut dorința de a mai continua să creadă.

Federația Luminii: În ce?

Blossom: În voi.

Federația Luminii: Cu toate astea, nu suntem la un concurs de popularitate, dragilor. Cei a căror răbdare s-a sfârșit au dreptul să-și aleagă o altă cale.

Blossom: Da. Am înțeles, dar, cu siguranță, există mulți care doresc și au nevoie de mesajele voastre, comparativ cu cei care se gândesc să vă întoarcă spatele.

F.L.: Blossom, pentru noi, nu contează cum își alege fiecare calea pe care să meargă. Hotărârea este a lor nu a noastră. Noi dorim ca, oriunde s-ar afla, iubirea din interiorul lor să nu-i părăsească. Nu avem dreptul și nu o vom face, ca noi să impunem propriul nostru adevăr. Noi le vorbim doar despre el și ei aleg.

Blossom: Cu toate acestea, cu siguranță este de dorit ca un număr cât mai mare de ființe umane să înțeleagă și să accepte adevărurile în care credeți voi.

F.L.: De ce?

B: Pentru că atunci ne vom putea demonstra și utiliza unirea noastră cu mai multă ușurință și....mai repede.

F.L.: Dar, ceea ce facem noi este....ceea ce facem noi. Cei care vor alege să comunice cu noi, vor continua să apeleze la canalizările pe care le asiguri tu sau alți comunicatori. Asta va asigura creșterea conștiinței și conștienței oamenilor. Dar asta nu este o obligație pentru nimeni. Important este să se asigure curgerea energiilor și informațiilor cuprinse în ele în mințile și sufletele oamenilor, și asta va fi una dintre căile care le va asigura evoluția spre multidimensionalitate.

Unii pot avea impresia că aceste schimbări ....această formă de iluminare este apanajul doar al câtorva ”selectați”. Dar nu este așa. Lucrurile se mai schimbă și diferă de etapa călătoriei în care se află fiecare. Lumina de la care vă adăpați este una mult mai mare acum decât altădată,  atât pentru că este într-adevăr mai multă lumină dar și pentru că percepția, deschiderea este mai mare. Dacă ea nu a fost percepută de către unii, din cauza sensibilității lor mai scăzute, deocamdată, asta nu înseamnă că ea nu a existat și că nu lucrează cu tot ceea ce există pe Pământ și se deschide ei. În definitiv, lipsa de răbdare nu înseamnă nimic, nici nu apropie, nici nu îndepărtează momentul impactului. Totul este ca, răbdători sau nerăbdători, să rămâneți deschiși, ”pe recepție”. Va mai trece un pic de timp până când aproape oricine va realiza că lucrurile se mișcă, că imobilismul, stagnarea au dispărut.

Încetul cu încetul, se vor observa subtilitățile care au loc. Unii vor constata că nu mai sunt preocupați de banalități, de ”plătirea unor polițe”, de stupizenia din viața politică etc. Preocupările lor vor fi mai rafinate, mai înalte și vor viza din ce în ce mai mult aspectul spiritual al vieții și al gândirii. Până la urmă, fiecare va constata că nu mai este cel de altădată, când avea o scară de valori răsturnată sau, oricum, neuniform aplicată. Va constata că are o altă cunoaștere, alt orizont, alte dorințe, mai rafinate, mai subtile, mai profunde și mai creative. Se va produce atunci acel declic când își va spune : ”aha!”
Există o combinație între a "vedea" și a "înțelege" care se mișcă una după alta.

Pe cei care au fost atât de dezamăgiți, deziluzionați, noi vom continua să-i monitorizăm, ca să zicem așa, în sensul că îi vom ajuta să depășească această stare și să se întâlnească mai frecvent și mai semnificativ cu stări care s-i determine să gândească și să simtă mai mult. "Cercetașii" noștri vor fi mereu aproape de ei pentru a-i ajuta să-și accelereze cunoașterea. Ei nu știu, chiar dacă cineva le-ar spune-o, că lumea și chiar ei, nu se mai află în locul în care o știau ancorată de dogmele trecutului, construit cu vechile energii. Consternarea lor este pur temporară căci Lumina are tocmai rolul de a le arătă realitățile schimbărilor care au loc permanent. Mai au nevoie de un pic de timp. 

Ceea ce noi considerăm a fi de cea mai mare importanță este faptul că voi vă continuați drumul, veniți spre noi, dar nu sunteți mânați de dorința aprigă de a fuziona cu noi.

Ceea ce ne dorim este să vă deschideți inimile spre o mai mare conștientizare... a ceea ce este. Pentru că asta vă va crește sensibilitatea și intuiția să descoperiți cine sunteți voi cu adevărat.

Blossom: OK ... vorbind de călătorii, ... o mică problemă aș dori să aduc în discuție. Anul trecut am spus că am de gând ca anul acesta, în februarie, să merg în Anglia pentru a-mi vizita mama pe care n-am văzut-o de 9 ani. Voi mi-ați spus că, probabil, nu va fi nevoie să-mi cumpăr bilet de călătorie. Asta m-a cam surprins și m-a încurcat căci eu cunosc că, la noi, ”teleportarea încă nu funcționează”. Așa că, cu toată sinceritatea, mă gândesc cam care ar fi nivelul de încredere pe care să-l atribui activității mele de comunicator, în relața cu voi!?

F.L.: Noi respectam dorința ta pentru ADEVĂR. În momentul în care s-a discutat acel subiect, noi am dorit ca atenția și concentrarea ta să rămână focalizate pe acea posibilitate, dar nu s-au discutat probleme de detaliu, așa este?

Blossom: Da.

F.L.: Atunci de ce ai crezut că ar exista această posibilitate?

Blossom: Nu mă înțelege greșit, eu sunt un fan al posibilității de a crea realități prin gândire concentrată, și aștept cu nerăbdare acel timp. Cu toate acestea, în situația și la nivelul actual, nu aveam cum să mă conving că ar putea să se întâmple, presupunând că ne referim la teleportare.

F.L.: Ne întrebăm atunci câți ar fi gândit la fel ca tine? Câți și-ar fi putut spune: ” bine, mă îndoiesc dar...să aștept să vedem dacă se întâmplă...”

Blossom: Hmm! Încep să înțeleg unde bați...

F.L.: ÎN SUS! Înțelegeți că nu de noi depinde ca aceste lucruri să se întâmple ci de voi.

Blossom: Vrei să spui că ne vom putea teleporta atunci când gândul și credința noastră vor crea ”teleportarea”?

F.L.: Exact! Cu toate astea, nu-i așa că te aștepți ca noi să venim și să vă arătăm cum se face?

Blossom: Bineînțeles că ne gândim și vrem asta. Eu nu pot merge bine nici pe bicicletă...

F.L.: Țineți aproape de noi asemenea gânduri, căci este important! Da, fără îndoială, noi avem toate mijloacele, toată tehnologia care ne oferă posibilitatea de a fi aproape instantaneu acolo unde gândim să ajungem, și sub orice formă am dori să apărem.

Știm că pentru voi asta pare ceva incredibil. Pentru noi a devenit de mult un fapt banal. Atunci când înțelegi ”cum”, ..imposibilul dispare. Dacă nu crezi, nu se va întâmpla! În ceea ce te privește pe tine, Blossom, tu știi că așa ceva este posibil, nu-i așa?

Blossom: Sigur. Cu toate acestea, nu am nicio idee cum se realizează.

F.L.: Cât de des te gândești și vizualizezi că te teleportezi la anumite distanții?

Blossom: Aproape niciodată ... eh ... nu, chiar! Mai fac căte o glumă cu privire la aceastaposibilitate atunci când, într-o călătorie, am de-a face cu îmbulzeala și toată nebunia de la trecerea prin punctele vamale.

F.L.: Deci recunoști că asemenea posibilitate nu crezi că-ți este la îndemână!?
Blossom: Oh ... cum am spus ... știu că este posibil, dar în condițiile actuale, de la noi, mi se pare improbabil.  

Deci, tu spui că toate aceste lucruri pe care le creați au la bază vizualizarea, pentru a le manifesta în realitatea voastră și că noi va trebui să facem același lucru, dacă dorim să le avem? 
F.L.: Desigur. Toate aceste lucruri pe care sperați să le aveți, chiar și de la noi, trebuie să devină mai întâi o realitate în mintea voastră?
NU o SPERANȚĂ ... ci o CERTITUDINE.
Blossom: Cu toate acestea, ... mii dintre noi ... dacă nu milioane... (nu am nicio idee despre numărul lor) ... se gândesc la voi cu speranța că vă vor vedea...dar nu văd apărând nocio navă spațială la orizont sau pe cer!

F.L.: Cu toate acestea, mulți o fac, adică mulți cred că această realitate se va manifesta. Doar că trebuie să fie o concentrare, o gândire, o invocație de masă, de amploare, peste nivelul pe care-l atingeți acum. Trebuie să renunțați la preconcepția că nu se poate. Trebuie să depășiți SPERANȚA și să promovați CERTITUDINEA.
Blossom: Asta nu-i o noutate ... ?
F.L.: Vă cerem nu să renunțați la speranță ci să o depășiți, s-o transformați în certitudine.
Da, aceasta este nou și diferit.

Blossom: Într-adevăr.....deci, pe Pământ, vrei să spui?

F.L.: Noi dorim ca voi să vă ...dați drumul, să treceți dincolo de speranță, să vă creați un asemenea nivel de încredere încât să credeți cu toată ființa voastră nu numai că se va realiza dar că...s-a și realizat. Asta zicem noi că ar însemna că aveți CERTITUDUINEA.

Sesizeszi diferența?

Blossom: Da, înțeleg. Deci, în concluzie, să trecem de la speranță, de la dorință și rugămintea de a se întâmpla, la siguranță, la certitudine, la ”este imposibil să nu se întâmple, dacă eu decid așa”. 

Dar, nu prea știu eu cum vom putea trece de la speranță la certitudine.

F.L.: Vizualizându-vă dorințele. Vedeți-le în imaginația voastră, în mintea voastră.

Blossom: Înțeleg ceea ce spui. Am avut această conversație recent ... când ai spus că dacă vom dori o ceașcă de ceai, în fața noastră, în realitatea noastră, vom avea o ....ceașcă de ceai, nu imaginea ei. Dar, mă întreb, cum putem ajunge la un asemenea grad de determinare încât să ne putem convinge pe noi înșine că un neadevăr l-am transformatîn adevăr, în realitate, prin puterea gândurilor noastre?

F.L.: Înlocuiți speranța cu CUNOAȘTEREA!

Blossom: Da! M-am prins. Într-adevăr, tocmai în clipa asta am înțeles. Mulțumesc! Cu siguranță voi lucra serios în viitor la această temă ..de casă.

F.L.: Este o chestiune de transfer de energie, din energia speranței în energia condensată care compune materialitatea obiectivă.

Blossom: Cum?
F.L.: Este o chestiune pragmatică, prin care te ”deplasezi” adânc în depozitul informațiilor stocate, de unde ”scoți dosarul” obiectului cu pricina și aplici capacitatea ta de creator. Nu scoți acel dosar și te rogi cuiva să ți-l materializeze ci îți spui că dacă tot ai proiectul complet, poți s-o faci chiar tu.

Blossom: Și, ajungem adânc în interiorul nostru prin meditație?
F.L.: Desigur ... și prin multe alte metode: ... bucuirie ... credință ... bună-dispoziție (râs)...servicii neplătite (n.m. karma yoga),  ... multă încredere și deschidere.

Blossom: OK ... am prins mesajul.

F.L.: Alegeți să fiți mai fericiți și mai încrezători  ... și totul se va putea întâmpla!

Blossom: Mulțumesc! Voi încerca să vă urmez sfatul. ” Cere și ți se va da ” sau mai bine: ”Fă-ți singur” căci ți s-au pus la dispoziție materialele și mijloacele!

F.L.: Și, avem atât de multe să vă mai împărtășim!!

Blossom: Oh, într-adevăr. Mulțumiri!...

Sursa: blossomgoodchild.com

(C.M.)

ascensiuneaspiritului.blogspot.ro

Toți ROMÂNII DE PE TERRA trebuie să citească articolul anexat mai jos! (Și dați-l mai departe!)

O doamna plecata in SUA a fost in vizita la Cascada Niagara... 

Acolo pentru a nu isi uda pantofii, i-au fost date niste sandale impermeabile...

La sfarsitul vizitei, o pancartă o anunta ca poate dona acele sandale popoarelor nevoiase...

Cred ca poza din atasament spune destule... asa, ca sa ne facem o parere in privinta opiniei americanilor despre noi...

Oricum, ne putem mandri cu ceva: SUNTEM PRIMII PE LISTA !!!

Punctul de vedere: Prof. dr. Maria-Luminita Rollé Universitatea din Edinburgh

În Europa de Vest nu se cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã.

In plus, propaganda maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanteazã edituri si opinii la Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a apãrut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) cã poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV !

Cu toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot în Transilvania, in satul Tãrtãria, pe râul Somes, în judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afarã de România, Tãblitele de la Tãrtãria, datate 4.700 î.e.n., au fãcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi românii stiau sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici în ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc si nu apare în manualele de istorie.

Ce ne spun specialistii din România ? În 1998 s-a publicat « Istoria României » (Editura Enciclopedicã , Bucuresti) de cãtre un colectiv academic sub conducerea unei « autoritãti în materie », Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj), care nu spune ca Profesorul Vlassa a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul întrebãrii într-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un comentariu: « Într-o groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii în Mesopotamia.»

Dar Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai tîrziu si cã cea cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat cã metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor 

indo-european care intrã în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de douã milenii înainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta Europei ? Si cã tracii ocupau tot teritoriul intre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la 

Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud ?

De asemenea, si în acelasi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atentia asupra altui “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) si cã, în consecintã, limba românã nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi familie, existã istoric înaintea latinei, deci este o limbã proto-latinã. Latina se formeazã din etruscã si greacã, care, desi amîndouã indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, rãspîndit în lumea mediteranã a epocii. În plus, estruscii ei însisi erau o bransã a celtilor, coborâti în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rîndul lor, celtii erau o bransã a tracilor care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare, adicã traco-iliri pânã în secolul VI î.e.n., când se deplaseazã din Noricum ( Austria ) spre Alpii elvetieni, unde se numesc helveti.

Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si însãsi existenta poporului român dau de gândit. Cine schimbã si interpreteazã istoria României?

În mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi când strãmosii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care nãvãlesc în România si în teritoriile Bizantine din sudul Dunãrii în secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pãtrund în Europa pânã la Paris, Roma si Constantinopole sub Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural pânã în secolul IX, când nãvãlesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%).

Poporul si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a învãtat daca imediat, dar în sase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, dupã cãderea Constantinopolului sub turci în 1453, tributul plãtit sultanilor otomani va fi tot în aur, în formã de “techini”. Si tot în aur se plãtesc în ziua de astãzi anumite interese în România, dupã ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost vîndut de Ceausescu la licitatie în Zürich si cumpãrat de Banca Angliei.

Cele 14, nu care romane ci milioane de români din afara României înteleg si simt acum, mai bine ca niciodatã, sensul versurilor transilvane “Muntii nostri aur poartã, Noi cersim din poartã-n poartã!”

În aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici mãcar Ana Comnena !

Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia ortodoxã (“ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), si cu atât mai putin istoria si traditia românã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista în Bizant, dar exista în Europa de Vest în aceeasi perioadã este si mai necunoscut. Academiile “pãgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmã universitãtile au început sã aparã în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romanã si studiau teologia. Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se îmbogãteau prin exproprierea de pãmânturi în favoarea mânãstirilor, si luau puterea în toate tãrile vestice, prin misionarism si prozelitism la început (prin teroare si Inchizitie mai târziu), pânã în secolul XI, când ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia , cade sub puterea Romei Papale.

Renasterea italianã apare ca o consecintã clarã si directã a cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masã a savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant într-un singur an la Florenta, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci.

Între timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã în tãrile Române (de exemplu la Putna), care nu numai cã îsi pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman, plãtind-o în aur – ca de obicei -, dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a sustine mânãstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).

În Occident, o scurtã istorie a României apare în 1943, scrisã de Mircea Eliade în englezã la Lisabona si publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste alti 50 de ani în România (“The Romanians, a Concise History”, Roza Vânturilor, Bucuresti, 1992). 

În timp ce prima istorie serioasã a Bizantului apare, tot în englezã, de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, “A Short History of Byzantium”, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toatã bunãvointa lui de a reabilita “misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici mãcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv cã nu stie greaca, nici veche nici nouã.

În final, se pune întrebarea de ce nouã milenii, atestate arheologic, de civilizatie neîntreruptã pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar si în România ? Cu ce se ocupã istoricii români ? Si reprezentantii României peste hotare ? Cine promoveazã cultura milenarã a României ? Dacã dentistii, si nu profesorii de românã, vor sã facã scoli în românã la Geneva, sã nu ne mirãm dacã profesorii vor deschide în curând cabinete dentare în acelasi oras.*

În 1996, când am fost la Bucuresti pentru a face cercetãri în mitologia tracicã la Academia Românã, spre uimirea mea, mi s-a pus întrebarea de ce mã intereseazã tracii si dacii, când acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu**, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mã întreb ce conteazã 50 de ani de comunism în comparatie cu cele 9 milenii de istorie româneascã ?

Prof. dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh, Academic Consultant in European Mytholgy

Sursa: autovindecarea.blogspot.ro/

Excesele capitalismului falsifica democratia

“Ideile despre democratia economica sunt nedefinite, exact asa cum ar trebui sa fie in contextul crizei din zilele noastre. Ideile constructive si inovative ale lui Richard Wolff sugereaza fundamente noi si promitatoare pentru o democratie mult mai autentica si o dezvoltare sustenabila si echitabila, idei care pot fi implementate direct si transmise mai departe. O contributie foarte valoroasa in astfel de timpuri dificile.” – Noam Chomsky

In noua sa carte, Democratia in actiune: un tratament pentru capitalism, Richard Wolff argumenteaza faptul ca, fara indoiala, capitalismul a subminat democratia, inlocuind-o cu plutocratia. Toate elementele unei democratii raman intacte- alegerile, legislaturile, media- dar in mod predominant ele functioneaza in serviciul oligarhiei. Urmatorul fragment este intitulat “Capitalismul privat si democratia”:

Parte din problemele capitalismului provin din directia celor care conduc firme productive, dar este important si modul in care le conduc. In capitalism, directorii sunt capitalistii; muncitorii sunt exclusi din aceasta discutie.

Sub imboldul competitiei si al altor aspecte ale sistemului, capitalistii directioneaza elementele cheie in productie si distribuirea surplusurilor pe care si le insusesc in firmele lor, in feluri foarte speciale. Capitalistii isi traseaza obiective de genul maximizarea profiturilor si atingerea unui grad ridicat de dezvoltare sau cote mai mari de piata, apoi managerierea corecta a firmelor pentru a atinge aceste obiective. Capitalistii isi urmaresc cu o anumita rutina obiectivele, de multe ori pe seama propriilor muncitori. De exemplu, dau afara muncitori si ii inlocuiesc cu masini sau impun o tehnologie care ii expun la risc pe muncitori si mediul inconjurator, dar care maresc profiturile, sau relocheaza productia in afara tarii pentru a exploata forta de munca mai ieftina. Cu toate astea, daca firmele ar fi organizate diferit- daca muncitorii ar conduce firmele in mod colectiv (si astfel ar exclude capitalistii)- problemele firmelor ar putea fi rezolvate in mai multe feluri, cu diverse consecinte sociale. Voi detalia acest element cheie in partea a III-a a acestei carti.

In societatile in care domina organizarea capitalista privata de productie, muncitorii- marea majoritate a oamenilor- trebuie sa traiasca in urma deciziilor capitalistilor prin care acestia isi conduc firmele. Totusi, li se permite o participare limitata in acele decizii. Uneori, muncitorii, singuri sau aliati unii cu altii, pot influenta modul in care capitalistii decid sa aloce surplusul firmei. Daca, de exemplu, muncitorii ameninta cu greve in timp ce consumatorii ameninta sa boicoteze produsele firmei, alianta lor ar putea reusi ca acele surplusuri sa fie dirijate catre anumite nevoi. Acestea ar putea include, de exemplu, gradinite amenajate la locul de munca pentru copiii muncitorilor, asigurare medicala pentru muncitori si familiile lor, inclusiv sporuri la salariile deja de baza. Capitalistii recunosc, in astfel de cazuri, ca bunastarea firmelor lor necesita alocarea unui surplus in astfel de directii.

In mod general, insusirea si distribuirea surplusurilor intr-o firma este dreptul exclusiv si responsabilitatea capitalistilor, nu a muncitorilor. Astfel, problemele capitalismului modern - de exemplu, degradarea mediului inconjurator, distributia extrem de inegala a veniturilor si a proprietatilor – sunt influentate in mod semnificativ de modul in care capitalistii isi manageriaza firmele. Problemele care deriva de aici- de exemplu, subminarea democratiei, in timp ce corporatiile si bogatii isi protejeaza bogatia lor disproportionata si puterea prin coruperea politicienilor- de asemenea sunt influentate de modul in care capitalistii isi conduc firmele.

Pietele moderne expun fiecare firma capitalista la amenintarea competitiva - o alta firma va fi capabila sa ofere un produs alternativ de o calitate mai buna, la un pret mai mic sau chiar ambele. Nesiguranta provocata de schimbarea preferintelor si a gusturilor, modificarea dobanzilor pentru imprumuturi si schimbarea preturilor confrunta firmele cu o arie larga de amenintari pentru asigurarea supravietuirii lor. Schimbarile politice in cadrul societatilor mari semnifica faptul ca taxele pe care ei trebuie sa le plateasca, reglementarile la care ei trebuie sa se supuna, subsidiile pe care ar putea sa le piarda ar putea sa le ameninte supravietuirea.

Raspunsul firmei capitaliste obisnuite la aceasta provocare este acela de a cauta mai multe profituri, de a mari compania sau de a castiga o mai mare cota de piata. Diverse firme accentueaza unul sau altul dintre aceste obiective, depinde care este mai important pentru a asigura supravietuirea lor. Atingerea acestor obiective imbunatateste capacitatea firmei de a preveni, micsora sau absorbi multitudinea de amenintari cu care se intalneste. La fel, atingerea acestor obiective imbunatateste capacitatea firmei de a profita de orice oportunitate care apare. Astfel, de exemplu, profituri mai mari fac posibil ca o firma sa poata face investitiile de care este nevoie pentru abordarea unei noi piete. O crestere mai rapida atrage capital si o prezenta buna in mass-media; o cota mai mare de piata poate asigura preturi mai scazute pentru o mai mare cantitate de bunuri achizitionate pentru a fi investite.

Pe scurt, ceea ce intreprind capitalistii este guvernat de sistemul care uneste firmele conduse de capitalisti, pietele in care cumpara si vand si societatea si guvernul pentru care asigura aceste bunuri si servicii. Capitalistii raspund semnalelor pe care le primesc din piata, presa, guvern si asa mai departe. Obiectivele pe care le urmaresc- profit, crestere si cota de piata, sunt raspunsurile lor rationale la acele semnale. Sistemul capitalist isi defineste sarcinile prin aceste obiective. Cat de bine isi ating capitalistii aceste obiective joaca un rol foarte important in detereminarea remunerarii lor, a prestigiului lor social si a respectului de sine.

Intr-adevar, unii capitalisti vor sa internalizeze imperativele si regulile acestui sistem. Ei se definesc si isi modeleaza personalitatile in conformitate cu modul de comportament impus asupra lor ca fiind capitalisti. Astfel incat ei pot parea -si chiar ei insisi se recunosc a fi- lacomi sau lipsiti de caracter. Totusi, in momentul in care capitalistii incearca sa obtina mai multa munca din partea angajatilor lor platindu-i mai putin, inlocuiesc muncitorii cu masini, relocheaza productia in zone cu forta de munca mai slab platita, pun in pericol sanatatea muncitorilor lor folosind materie prima ieftina dar toxica si asa mai departe, acestea sunt comportamente care se manifesta din cauza realitatilor din cadrul sistemului in care ei functioneaza si pentru care sunt rasplatiti si apreciati. Multi capitalisti fac aceste lucruri fara sa fie lacomi sau rai. Atunci cand afiseaza lacomie sau lipsa de caracter, acestea sunt mai putin cauze decat rezultate ale unui sistem care le cere anumite actiuni daca vor sa supravietuiasca si sa prospere.

Diferitele si numeroasele probleme si esecuri ale sistemului capitalist pe care le-am discutat apartin capitalismului privat, indiferent ca sunt mai mult sau mai putin reglementate. Aceste probleme si esecuri sunt urmarea organizarii interne a firmelor capitaliste. Managerii acestora de multe ori raspund la aceste amenintari si oportunitati in feluri care pun in pericol interesele muncitorilor, a familiilor lor si a comunitatii lor. In acest fel functioneaza sistemul si astfel genereaza problemele economice specifice, uneori destul de grave.

Dar ce se intampla daca mutam atentia de la economie la politica? Politica in Statele Unite a devenit deosebit de dependenta de si corupta de contributiile financiare catre candidati, partide politice, propagandisti, think tank-uri si comitete speciale. Diferentele de interese dintre capitalisti si muncitori, disparitatea resurselor concentrate pe care o acorda in sprijinirea pozitiilor lor preferate, a politicienilor si a partidelor submineaza o politica democratica.

Este important de observat ca aliante si coalitii de directori de corporatii, manageri de top, actionari majoritari si echipele lor de profesionisti si-au utilizat de multe ori resursele financiare pentru a se lupta intre ei.

Aceste grupuri au si urmeaza interese conflictuale. Oricum, luptele lor nu ii face sa piarda din vedere interesele comune in asigurarea conditiilor politice pentru supravietuirea sistemului economic capitalist. Astfel au lucrat ei impreuna pentru a asigura interventia masiva a guvernului american pentru a depasi criza capitalista care s-a instalat in 2007, chiar daca ajutoarele acordate au mers mai mult spre unele firme decat spre altele. Similar, aproape toti au sprijinit refuzul in timpul administratiilor Bush si Obama de a se supune unui program federal de angajari pentru a reduce somajul, chiar daca firmele si industriile ar fi putut beneficia de pe urma unui astfel de program.

Ultimele trei decenii de politica americana nu au insemnat o schimbare in curentul politic de la a fi mai mult de stanga la a fi mai mult de dreapta. Mai degraba, ceea ce s-a intamplat a fost o retragere relativa din politica a acelor grupuri sociale care favorizau bunastarea sociala si politicile de redistribuire a veniturilor si o crestere relativa a participarii celor din lumea afacerilor si a magnatilor, care si-au folosit banii pentru a schimba tonul si continutul politicii americane.

Rezultatul acestei schimbari politice a intensificat dimensiunea costurilor sociale si impacturile negative ale crizei economice din 2007. Sistemul nostru economic disfunctional a suferit povara adaugata a unui sistem politic disfunctional. Partidele politice si politicienii se impiedica unul de altul pentru a se pleca in fata corporatiilor si a celor bogati.

Astfel, programul TARP din 2008 a asigurat banii pentru ajutoarele financiare acordate bancilor si altor corporatii in timp ce pretindea ca ajuta milioanele de firme care erau amenintate de prescriere. Pe masura ce acele ajutoare financiare au fost duse acordate, asistenta acordata firmelor in pericol de prescriere era neglijabila si incomparabil mai redusa fata de ceea ce li se promisese celor mici.

Bush, iar mai apoi si Obama au insistat pe limitarea programelor guvernamentale pentru reducerea somajului in favoarea celor care asigurau incurajarea sectorului privat pentru a angaja mai multi oameni. Reprezentantii politici ale ambelor tabere au refuzat sa discute programele federale de a angaja milioanele de muncitori care nu aveau locuri de munca. In schimb, criza din 2007 a permis guvernului de a reduce multe programe, impunand buget de austeritate chiar atunci cand masele aveau nevoie de exact contrariul.

Ce cauzeaza inexistenta adoptarii unui document de genul New Deal in acest moment este un sistem politic compromis de dependenta sa de bani atrasi de anumite grupuri cu precadere. Guvernul ii ajuta mai intai pe ei, in primul rand si coplesitor. Restul economiei si al societatii asteapta mai apoi sa vada daca nu cumva a mai ramas ceva la fundul sacului.

Intre timp, pierderile totale suferite de economia Statelor Unite in toti acesti ani din 2007 si pana astazi au depasit cu mult ceea ce s-a cheltuit pentru a mentine economia pe linia de plutire. Din 2007, multele milioane de someri si in jur de 20 de procente din capacitatea noastra de productie au stagnat. Acei oameni vor sa munceasca; economia noastra vrea si are nevoie sa creasca folosindu-se de acele resurse pe care ar putea sa le creeze pentru a rezolva multe dintre problemele natiunii si ale lumii. Cu toate acestea, sistemul nostru privat capitalist nu ii poate aduce laolalta pe someri si toate acele materii prime, unelte si resurse pentru a produce bunastarea de care e nevoie. Un sistem politic disfunctional nu face nimic in privinta asta.

Dezvoltarea capitalismului american, in special din 1970, a produs o inegalitate economica extrema, a doua mare criza majora in ultimii 75 de ani si un sistem politic in care banii falsifica democratia. Pentru a schimba aceste lucruri este nevoie de un tratament aplicat capitalismului care sa aiba in vizor problemele economice si politice in mod direct si eficient, In partea a III-a a acestei carti, voi schita principalele elemente ale unui astfel de tratament.

Richard D Wolff
Richard D. Wolff este Profesor Emerit in Economie la Universitatea din Massachusetts, Amherst, unde a predat economia din 1973 pana in 2008. In prezent este Visiting Professor al Programului de Masterat in Afaceri Internationale la New School University, New York City. De asemenea preda cursuri cu regularitate la Brecht Forum in Manhattan. Inainte de asta, a mai predat economia la Yale University (1967-1969) si la City College din cadrul City University of New York (1969-1973). In 1994, a avut calitatea de Visiting Professor of Economics la Universitatea din Paris (Franta) si Sorbonne.

sursa: truth-out.org / gandeste.org
Autor: Richard D Wolff
Traducerea: Alina Stredie

Suntem extraterestri ?

Sa stie serviciile secrete rusesti mai mult decat vor sa spuna ?

”Alături de servieta cu codurile nucleare, preşedintele ţării primeşte şi un dosar «strict secret». Acest dosar conţine în întregime informaţii despre extratereştrii care au vizitat planeta noastră”, a spus Medvedev, mai în glumă, mai în serios.”Pe lângă asta, ţi se predă un raport întocmit de un serviciu secret care este absolut secret şi care îi controlează pe extratereştrii de pe teritoriul ţării noastre. Puteţi să găsiţi mai multe informaţii detaliate despre acest subiect în binecunoscutul film «Men In Black». Nu vreau să vă spun câţi dintre ei se află printre noi, pentru că s-ar crea panică”, a încheiat, amuzat, oficialul rus.

Dincolo de tonul şugubăţ adoptat de Medvedev, subiectul vieţii nepământene stârneşte interes în Rusia. Postul de radio Vocea Rusiei relata în vară că, prin programul SETI, dar şi cu ajutorul a milioane de voluntari, omenirea încearcă încă din anii ’60 să audă semnalele radio din lumile necunoscute.

În 1977, telescopul radio de la Universitatea din Ohio a captat un semnal, care a durat aproximativ 37 de secunde, a venit din Constelaţia Săgetătorului şi a fost cel mai puternic dintre toate cele recepţionate anterior. În 2004, telescopul radio de la Arecibo (Puerto Rico) a transmis „un apel”, numit SHGb02+14a, care venea din zona în care Constelaţia Berbecului se învecinează cu cea a Peştilor. Iar datele publicate în 2008 de savanţii americani, care lucrează în cadrul Programului de Căutare a Civilizaţiilor Ex­­tra­­terestre, indică faptul că unul dintre cele mai apropiate de Terra sisteme astrale poate reprezenta o copie exactă a Sistemului nostru Solar, aflată în stadiu timpuriu de dezvoltare.

Chimistul suedez Svante Arrhenius, unul dintre primii laureaţi ai Premiului Nobel, şi-a expus la sfârşitul secolului al XIX-lea ideea de panspermie: viaţa pe Terra ar fi putut fi adusă din Cosmos. Comunitatea ştiinţifică a vremii a ignorat teoria. Însă în prezent, cunoscuţi oameni de ştiinţă de la Institutul de Spectroscopie din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţă se ocupă activ de problema „aducerii” vieţii pe planeta noastră, din Univers.

Se ia în calcul ipoteza că fiinţele de pe alte planete ar fi putut trimite în spaţiu sute de mii de tone de biomolecule, microcapsule ADN, cuprinzând toate informaţiile despre tipul de viaţă căruia îi aparţin. Particulele cu ADN, trimise cu viteza spaţială de zeci de kilometri pe secundă, se răspândesc în Galaxie în decurs de câteva milioane de ani. Fireşte, o parte din „emisie” se pierde, dar altă parte poate ajunge pe planete cu condiţii favorabile, de tipul celor terestre. Şi aici „semnalul” începe să se dezvolte.

ADN-ul conţine informaţii colosale: 109 de unităţi ale alfabetului genetic din patru „litere” – nucleotide. Este imposibil să se prezinte toate variantele posibile de îmbinări. Aşa apare viaţa. Geneticienii afirmă că doar 5% din ADN-ul uman conţine informaţii utile. Restul de 95%, partea „în exces” a ADN-ului, ascunde taina provenienţei vieţii, inclusiv informaţii utile şi necesare pentru dezvoltarea viitoare a umanităţii, nota Vocea Rusiei.

Şi ar mai exista o dovadă importantă a faptului că viaţa de pe Terra a fost „adusă” din Cosmos. Studii microbiologice recente efectuate de Institutul de Medicină Spaţială din Rusia demonstrează că viaţa s-a ivit imediat după ce au apărut condiţiile necesare. Dacă ţinem cont de faptul că vârsta stabilită a primei gene terestre este de 3,8 miliarde de ani, iar vârsta geologică a formării Pământului este de 4,6 miliarde de ani, concluzia ar fi că suntem…extratereştri.

Sursa: www.2012en.ro

Источник:http://www.2012en.ro/2013/01/suntem-extraterestri/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+blogspot%2FaMYX+%282012+Era+Noastra%29

Mars One face recrutari pentru primii astronauti care vor locui pe Marte din anul 2022! VIDEO + FOTO

Din anul 2022 ar putea fi trimisi de Mars One primii astronauti care vor locui pe Marte.

Criteriile pe care trebuie sa le intruneasca aplicantii la aceasta misiune nu sunt foarte severe, permitand aproape oricarui doritor sa devina “martian”.

Este cunoscut faptul ca excursiile pe Luna sunt foarte costisitoare, insa o alternativa mult mai buna este planeta Marte. Mars One, un startup olandez, organizeaza selectii de candidati pentru posturi de astronauti care vor fi trimisi in anul 2022 pe planeta rosie.

Scopul misiunii este colonizarea, un echipaj de patru persoane urmand a fi trimis pe Marte dupa o serie de antrenamente. Pana in anul 2023 Mars One isi doreste o colonizare de succes pe Marte, in urmatorii ani avand in plan trimiterea din doi in doi ani a noi astronauti.

In mod surprinzator cei care aplica pentru a devenii unul dintre primii astronauti care vor locui pe planeta rosie nu trebuie sa aiba vreo specializare anume ori sa indeplineasca anumite criterii profesionale sau educationale, noteaza Huffington Post.

“Cei care aplica la acest program trebuie sa aiba minimum 18 ani, sa aiba un simt dezvoltat al responsabilitatii, sa isi doreasca sa creeze si sa sustina relatii de lunga durata. De asemenea, aplicantii trebuie sa fie capabili sa aiba incredere in colegii lor, sa se poata adapta rapid la conditiile date, sa fie curiosi si creativi”, se arata in descrierea criteriilor de selectionare.

“Mars One nu cauta oameni cu anumite calitati profesionale cum ar fi geologi, doctori sau piloti. Candidatii vor primi instruire si antrenament timp de opt ani. Pregatirea educationala elevata reprezinta un avantaj, insa tot ceea ce candidatii trebuie sa invete pentru aceasta misiune le va fi predat pe parcursul antrenamentului”, se mai specifica in conditiile de selectionare.

Sursa: mediafax.ro

            caplimpede.ro

În Japonia este creată o unitate specială pentru apărarea insulelor disputate

Foto: EPA

Autorităţile japoneze au adoptat hotărârea de a crea o unitate specială de pază a coastei formată din 12 nave, pentru apărarea insulelor Senkaku din Marea Chinei de Est, pe care RP Chineză le consideră proprietatea sa.

După cum informează mass media din Tokyo, grupul va fi format din aproximativ 400 de militari ai Biroului de siguranţă Maritimă, care îmbină funcţiile serviciilor de frontieră şi salvare ale Japoniei.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Prima din cele trei întâlniri cu Apophis

Foto: "Vesti.Ru"

Asteroidul Apophis s-a apropiat de Pământ şi s-a stabilit că el este mai mare şi mai întunecat decât s-a presupus anterior. Cu toate că, potrivit datelor existente, asteroidul probabil că nu ameninţă Pământul în următoarele decenii, el continuă să stârnească interesul oamenilor de ştiinţă ca un obiect de studiu şi posibil de influenţare.

Va deveni Apophis primul „poligon” de prelucrare a tehnologiilor de interacţiune cu asteroizii?

Apropiindu-se de Pământ la o distanţă de 14,5 milioane de kilometri, asteroidul Apophis a fost studiat mai bine de către oamenii de ştiinţă. Cu ajutorul observatorului Herschel al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) au fost specificate mărimea şi capacitatea reflectoare a asteroidului. Diametrul corpului ceresc este mai mare, decât s-a presupus anterior: 325 plus-minus 15 metri. În schimb, capacitatea de reflectare s-a micşorat: de la 0,33 până la 0,23 (ceea ce înseamnă că suprafaţa asteroidului absoarbe 77% din lumina incidentă, reflectând doar 23%).

Herschel a observat asteroidul scurt timp, doar 2 ore înainte şi după apropierea maximă de Pământ. Experţii ESA se mândresc cu faptul că telescopul a reuşit să observe destul de bine un corp ceresc care se mişcă foarte repede. Acum, Apophis se îndepărtează treptat de planeta noastră, pentru a reveni în 2029 şi apoi în 2036. În timp ce în primul caz, Pământul nu este ameninţat, se aşteaptă că orbita asteroidului sub acţiunea forţei gravitaţionale a planetei se poate schimba un pic, ceea ce la rândul său poate influenţa trecerea asteroidului în 2036. Deocamdată, şansa unei coliziuni este evaluată ca fiind foarte mică.

Cu toate acestea, observaţiile telescopului Herschel nu pot fi considerate inutile: evaluarea dimensiunii şi a orbitelor asteroizilor, chiar dacă nici unul din ei nu ameninţă Pământul, este importantă din punctul de vedere al ştiinţei planetare şi a mecanicii cereşti.

Deocamdată, lupta împotriva ameninţărilor sub forma asteroizilor şi cometelor se reduce la studierea aprofundată a orbitelor lor: majoritatea covârşitoare a acestor corpuri cereşti, după măsurători precise este trecută în categoria celor inofensive. Dacă ne întoarcem la Apophis, în ciuda unei siguranţe relative, el continuă să fie tratat ca un obiect convenabil pentru testarea unui „contraatac”. Între altele, planurile pe termen lung ale Agenţiei Spaţiale Federale includ trimiterea spre asteroid a unei staţii automate, care va instala pe suprafaţa asteroidului un radiofar. Cu ajutorul lui vor putea fi urmărite cu mare precizie schimbările orbitei asteroidului Apophis. O altă opţiune este aceea de a obliga asteroidul să-şi schimbe orbita sub influenţa unui alt asteroid mai mic, care va fi trimis pe traiectoria coliziunii cu ajutorul unui nave spaţiale speciale, care va juca rolul motorului. Această metodă este dezvoltată teoretic în laboratorul creat la Institutul de Electronică şi Matematică din Moscova, sub conducerea omului de ştiinţă american, David Dunham, în baza programului mega-granturilor.

Aşadar, trebuie sau nu să ne pregătim pentru o întâlnire cu asteroidul, dacă potrivit datelor existente, probabilitatea unei coliziuni cu Pământul este foarte mică? Răspunsul la această întrebare depinde de ceea ce ne poate oferi o asemenea expediţie. Până acum, aparatele spaţiale doar s-au apropiat sau s-au ciocnit cu corpuri cereşti mici. Acum trebuie să încercăm să controlăm un astfel de corp. În cadrul laboratorului condus de David Dunham sunt studiate şi alte metode de „dialog” cu asteroizii, de exemplu mutarea lor pe o altă orbită. Toate acestea sunt nu numai sarcini complexe din punct de vedere tehnic, dar şi deosebit de interesante.

Sursa: romanian.ruvr.ru