Rinichii creați în laborator vor deveni în curând realitate

Cercetătorii japonezi au anunţat că au reuşit să obţină ţesut renal pornind de la celule suşă pluripotente induse, o premieră mondială, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Communications.

Celulele sușă au fost folosite pentru a crea țesut renal

Cercetările echipei coordonate de Kenji Osafune, profesor asociat la Centrul medical al Universităţii din Kyoto, asupra celulelor suşă pluripotente au permis generarea de ţesut al mezodermului intermediar - care formează mare parte din rinichi -, cu o rată de reuşită de 90%, după cultivarea celulelor timp de 11 zile în laborator, scrie Mediafax. 

Reconstruirea rinichilor afectaţi este un procedeu foarte dificil. Descoperirea echipei de cercetători japonezi reprezintă o primă etapă pentru realizarea transplanturilor de ţesut renal obţinut din celule suşă pluripotente induse.

Însă cercetătorii nu ştiu deocamdată dacă simplul transplant de celule obţinute în laborator este suficient pentru a vindeca bolnavii suferind de maladii renale.

Celulele suşă pluripotente induse sunt create din celule adulte aduse în stadiu cvasi-embrionar, care apoi se pot transforma în orice tip de celulă din mediul în care sunt plasate.

Domeniul celulelor suşă este unul extrem de important. Anul trecut, cercetătorii John B. Gurdon şi Shinya Yamanaka au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru medicină, pentru cercetările lor din domeniul reprogramării nucleare, o tehnică ce permite transformarea celulelor adulte în celule suşă, capabile să se dezvolte în orice tip de ţesut în corpul uman.

Utilizarea celulelor suşă pluripotente induse nu pune o problemă de etică, aşa cum se întâmplă cu celulele suşă prelevate de la embrioni umani.

Sursa:  REALITATEA.NET

Savanţii care au creat cel mai periculos virus din istorie reiau cercetările, după o întrerupere de un an

În urmă cu un an, două echipe de oameni de ştiinţă au descoperit, independent, cum ar putea fi modificat genetic virusul gripei aviare astfel încât acesta să se poată transmite pe cale respiratorie, de la un mamifer la altul. Cercetările au fost întrerupte pentru un an, dar acum vor fi reluate, realimentând temerile legate de potenţialul pericol al unei epidemii devastatoare.

În anul 2011, două colective de cercetători, unul de la Universitatea din Wisconsin, SUA, altul de la Centrul Medical Erasmus din Rotterdam, Olanda, au reuşit să obţină forme modificate genetic ale virusului H5N1 care se pot transmite de la un mamifer la altul, aceasta însemnând, teoretic, că s-ar putea transmite şi de la un om la altul, pe cale respiratorie.

În luna ianuarie a anului trecut, pe fondul temerilor că virusul ar putea scăpa din laborator sau că informaţia ar putea fi folosită în scopuri legate de bioterorism, 40 de oameni de ştiinţă au adoptat voluntar un moratoriu, oprind cercetările asupra transmiterii virusului H5N1, din cauza reacţiilor vehemente ale publicului.

Recent, însă, într-o scrisoare publicată în jurnalul Science and Nature, specialiştii implicaţi au anunţat că studiile vor fi reluate, desfăşurându-se numai în cele mai sigure laboratoare din ţările care au acceptat continuarea experimentelor. Specialiştii au afirmat că este timpul să meargă mai departe, argumentând că studiile lor sunt esenţiale pentru cunoaşterea mai bună a virusului H5N1, despre care mulţi cred că ar putea declanşa, într-o bună zi, o epidemie catastrofală la nivel global.

„Vrem ca omenirea să fie mai bine pregătită decât în prezent, atunci când H5N1 va provoca o pandemie”, a declarat Yoshihiro Kawaoka, de la Universitatea din Tokio, unul dintre specialiştii de vârf în studiul gripei aviare. „Înţelegem riscurile legate de cercetările noastre şi vom lua toate măsurile de precauţie pentru a realiza experimentele cu virusul H5N1 în condiţii de siguranţă.” El a mai explicat într-o teleconferinţă că aceste cercetări vor stimula eforturile de a dezvolta un sistem de „biosupraveghere” la nivel global, sisteme de avertizare timpurie, precum şi vaccinuri şi medicamente mai bune împotriva gripei aviare.

Alţi oameni de ştiinţă, însă, au condamnat decizia de a relua cercetările, susţinând că riscurile potenţiale  legate de aceste experimente sunt mai mari decât posibilele beneficii şi avertizând că „scăparea accidentală din laborator a unui astfel de virus modificat ar putea şterge de pe faţa Pământului o parte semnificativă a omenirii”, după expresia lui Sir Richard Roberts, expert în inginerie genetică şi laureat al premiului Nobel pentru medicină in 1993. El consideră că decizia a fost luată de un mic grup de oameni preocupaţi de propriile interese.

Alţi oameni de ştiinţă se tem că informaţia privind posibilităţile de modificare a H5N1 ar putea fi utilizate de răufăcători în scopuri distructive.

În scrisoarea dschisă în care anunţau încetarea moratoriului, o serie de oamenii de ştiinţă din SUA, China, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Canada, Hong Kong, Italia şi Germania au recunoscut că experimentele lor nu sunt lipsite de riscuri, dar au şi-au argumentat decizia susţinând că, de vreme ce există şi în natură riscul ca virusul să se modifice spontan astfel încât să poată fi transmis în populaţiile de mamifere, de la un individ la altul, beneficiile cercetărilor sunt mai mari decât pericolele. 

În timpul moratoriului, la presiunea opiniei publice şi a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, laboratoarele interesate şi-au sporit măsurile de siguranţă, îmbunătăţind sistemele de biosecuritate. 

În prezent, în natură, virusul gripei aviare se poate transmite de la la pasăre la pasăre şi de la păsări la om, dar nu şi de la un om la altul. Multe dintre cazurile de gripă aviară la om (luată de la păsări, de către persoane care avuseseră de-a face cu păsări bolnave) sunt fatale dar, cel puţin, în cazul unor astfel de epidemii pericolul infecţiei poate fi limitat în oarecare măsură, prin carantină, sacrificarea preventivă a păsărilor şi măsuri suplimenatre de igienă.

Oamenii de ştiinţă se tem însă că virusul ar putea suferi spontan, în natură, o mutaţie (similară cu cea realizată în 2011 în laborator) care să-i permită să se transmită de la om la om, ceea ce ar spori enorm pericolul pe care îl prezintă. 

Specialiştii implicaţi în reluarea cercetărilor susţin că trebuie neapărat să înţeleagă mecanismul prin care aceste virusuri devin susceptibile de a fi transmise pe cale respiratorie, pentru a putea face faţă situaţiei în eventualitatea că un astfel de fenomen s-ar petrece în mod natural.

Sursa: Mail Online

          www.descopera.ro

Predicţia preşedintelui Israelului: sfârşitul guvernelor aduce dominaţia companiilor

Preşedintele Israelului, Shimon Peres, a declarat la Davos că guvernele nu mai răspund nevoii oamenilor şi vor fi înlocuite de către marile companii.

Shimon Peres

Lumea devine "neguvernabilă". Este predicţia lansată de preşedintele Israelului, Shimon Peres, la Davos, la reuniunea anuală organizată de Forumul Economic Mondial, potrivit site-ului evenimentului.

"Guvernele se vor trezi fără ocupaţie deoarece economia este globală, iar ele sunt naţionale", a spus Peres. "Patruzeci de companii globale au un capital mai mare decât al tuturor guvernelor la un loc", a adăugat preşedintele, care a mai observat că marile corporaţii răspund nevoii de individualitate, care defineşte generaţia tânără.

"Tinerii nu sunt mulţumiţi să fie egali, vor să fie diferiţi", a adăugat Peres, care a mai spus că marile companii au redus rasismul în lume, acesta fiind incompatibil cu globalizarea.

Şeful statului israelian crede că guvernele naţionale, care nu vor mai putea controla economia şi companiile, vor căpăta în viitor un rol formal în cadrul statului. În acelaşi timp, companiile vor fi din ce în ce mai puternice şi vor controla la nivel global investiţiile şi inovaţiile. Peres rămâne însă optimist şi crede că oamenii vor ajunge în punctul în care vor lua decizii mai bune decât în ziua de azi. 

Sursa:  REALITATEA.NET

Sondajul care dă fiori Europei

Britanicii ar opta pentru ieşirea din UE în cazul unui referendum organizat astăzi, susţine un sondaj.

Britanicii ar alege să părăsească Uniunea Europeană dacă referendumul promis de premierul David Cameron ar fi organizat astăzi, arată un sondaj publicat vineri de cotidianul The Times şi citat de AFP. Potrivit acestui prim sondaj realizat de la anunţul de miercuri privind organizarea, până la sfârşitul lui 2017 a unui referendum pe tema rămânerii Marii Britanii în UE, 40 la sută dintre persoanele intervievate ar vota în favoarea unei ieşiri şi 37 la sută ar accepta să rămână în cadrul blocului comunitar.

Extrapolând votul celor 23 la sută dintre indecişi, sondajul realizat de institutul Populus pentru The Times estimează că 53 la sută dintre britanici sunt favorabili unei ieşiri din UE, faţă de 47 la sută care vor să rămână în cadrul Uniunii.

David Cameron a promis miercruri, la presiunea euroscepticilor, să organizeze până la sfârşitul lui 2017 un referendum privind rămânerea Marii Britanii într-o Uniune Europeană reformată în prealabil. "În lipsa reformelor, există pericolul ca Europa să eşueze şi ca britancii să devieze către ieşire", a avertizat el. "Dacă părăsim Uniunea Europeană, va fi un bilet doar dus, fără întoarcere", a afirmat el într-un discurs-cheie despre Europa, rostit la Londra.

Sondajul realizat joi pe un eşantion format din 2.000 de britanici sugerează că mulţi votanţi şi-au format deja o opinie.

Premierul britanic David Cameron s-a străduit, joi, la Davos să îi asigure pe responsabilii politici şi pe oamenii de afaceri, reuniţi ca în fiecare an în această staţiune de schi din Elveţia, după discursul foarte controversat privind locul ţării sale în Europa. "Nu este vorba despre a întoarce spatele Europei, ci dimpotrivă. Este vorba despre cum să ajungi la o Europă mai competitivă, mai deschisă şi mai flexibilă şi de a asigura locul Marii Britanii în cadrul ei", a declarat Cameron, în faţa a zeci de oameni politici şi directori de companii, dintre care mulţi nu şi-au ascuns îngrijorarea.

Sursa:  REALITATEA.NET

Misterul „mingii de foc” a fost elucidat: Terra s-a ciocnit de o cometă în cursul săptămânii trecute

Cercetătorii au lămurit misterul „mingii de foc” care a luminat cerul în partea de nord a Californiei în cursul săptămânii trecute: a fost vorba de o cometă de mici dimensiuni care s-a ciocnit frontal de atmosfera Pământului.

Prima parte a traiectoriei mingii de foc a fost capturată de toate cele trei staţii ale proiectului Cameras for Allsky Meteor Surveillance (CAMS), ceea ce a permis cercetătorilor să calculeze traiectoria şi orbita acestui obiect spaţial. Pentru că era foarte rapid şi luminos, obiectul a putut fi observat încă din momentul în care se găsea la o înălţime de 146 de kilometri, un record pentru proiectul CAMS. Camerele staţiilor de observaţie ale proiectului CAMS au urmărit obiectul până la altitudinea de 134 de kilometri. Mişcarea obiectului în raport cu mişcarea planetelor sugera o orbită tipică unei comete.

Credit foto: Peter Jenniskens

Astronomul Peter Jenniskens de la Institutul SETI din Mountain View afirmă că „într-o clipită, cometa s-a transformat în praf şi gaz”, explicând explozia luminoasă observată de numeroşi americani joia trecută la 5:21 dimineaţa. „Pentru că această cometă s-a vaporizat, niciun element din ea nu a ajuns pe sol”, a explicat Jenniskens.

Astronomul afirmă că în momentul contactului cu atmosfera Pământului, cometa avea o viteză de 250.000 de kilometri/oră. „Coborând de la nord de Parcul Naţional Yosemite înspre Lacul Tahoe, cometa a coborât la altitudini mai mici, unde a încetat să existe la contactul cu atmosfera”, a explicat astronomul. Rezultatul a fost unul spectaculos, fenomenul având martori în întreaga Californie.

Acest eveniment reprezintă cel de-al doilea spectacol ceresc observat în California în ultimele trei luni. Pe 17 octombrie 2012, pe cerul din statul aflat în vestul Statelor Unite s-a putut observa o „bilă de foc” gigantică, meteoriţii rezultaţi în urma acesteia fiind ulterior descoperiţi în zona Novato.

Sursa: Institutul SETI

www.descopera.ro

Află ce efecte nefaste poate avea telefonul mobil asupra ta

Oamenii de ştiinţă continuă cercetările pe marginea efectelor pe care telefonul mobil le poate avea asupra utilizatorilor. Cercetări efectuate în aproximativ 15 ţări au arătat că folosirea excesivă a telefonului mobil poate creşte riscul de cancer. Riscul există chiar şi dacă mobilul este folosit doar 15 minute în fiecare zi.

Potrivit lui Elizabeth Cadis, coordonatoarea unui studiu realizat anul trecut, cei care au vorbit la telefon peste 15 minute zilnic, timp de 15 ani, au un risc de 72 de ori mai ridicat de a face cancer, comparativ cu cei care nu utilizează telefonul mobil.  „Cea mai mare problemă este că vom vedea adevăratele consecinţele abia peste câţiva ani, după zeci de ani de utilizare a telefoanelor mobile!”, a declarat, la rândul său, dr. Keith Black, şeful secţiei Neurologie de la Centrul Medical Cedars-Sinai din Los Angeles.

„Telefonul mobil coace creierul precum cuptorul cu microunde”

Specialiştii de la Agenţia Internaţională de Cercetări în domeniul Cancerului au făcut în 2011 câteva măsurători pentru a determina volumul de radiaţii de telefonul mobil. Radiaţiile solare, de exemplu au volumul 55; razele X sau razele gama emit ratiaţii ionizante, cu volum 75-78. În volumul 80 se înscriu radiaţiile non-ionizante emise de câmpuri electromagnetice de frecvenţă redusă. În acestă categorie se înscriu telefoanele mobile, ca şi cuptoarele cu microunde. „În termeni simplişti, ce fac microundele mâncărurilor din cuptor, asta face şi telefonul mobil creierului. Îl coace. Cum telefonul mobil este ţinut la ureche, pot fi afectate funcţiile cognitive şi de memorie ale creierului, lobii temporali ai creierului fiind în apropierea zonei urechii”, explică dr. Black. Cu alte cuvinte, pe lângă riscul de a dezvolta tumori canceroase, mai există şi riscul afectării capacităţilor cognitive şi de memorie.

Pericolul este cu atât mai mare la copii, întrucât craniul lor este mai subţire, deci radiaţiile pot pătrunde mai uşor. În plus celulele se divid mai repede, iar impactul radiaţiilor poate fi mult mai mare”, a adăugat dr. Black.

Telefonul mobil, la fel de riscant ca fumatul şi asbestul

La rândul lor, Agenţia Europeană de Mediu, avertizează, în urma efectuării mai multor studii, că telefonul mobil poate fi introdus în categoria de risc asupra sănătăţii populaţiei, aşa cum sunt fumatul, asbestul şi benzina cu plumb. Mai mult, în cadrul instituţiei s-a trimis un memo către toţi angajaţii pentru a reduce utilizarea telefonului mobil. “Dezvoltarea cancerului, în special cel la nivel cerebral – ia ceva vreme. Este o idee bună să avertizezi oamenii asupra pericolului expunerii pe termen lung la radiaţiile emise de telefonul mobil”, a declarat dr. Henry Lai, profesor-cercetător în bioinginerie la Universitatea din Washington.

Potrivit datelor unui studiu realizat în 2010, persoanele analizate, utilizatoare de telefon mobil în ultimii 10 ani şi chiar mai mult, şi-au dublat riscul de a dezvolta ceea ce poartă denumirea de gliom – varietate de tumoare a sistemului nervos central (encefal sau măduva spinării), dezvoltată pe seama celulelor gliale (celule care asigură protecţia şi nutriţia celulelor nervoase). Gliomul se grupează în diferite tipuri de tumori cerebrale, benigne (astrocitom, oligodendrogliom) sau maligne (gliobastom).

Un alt studiu realizat de Institutul American pentru Sănătate relevă faptul că după o utilizare de 50 de minute a telefonului mobil se remarcă o creştere a activităţii creierului, dar nu s-a descoperit legătura directă dintre radiaţiile telefonului mobil şi stimularea activităţii cerebrale.

Reprezentanţii companiilor de telefonie nu sunt convinşi de aceste studii şi susţin că registrele din spitale în ceea ce priveşte cancerul nu arată nici o legătură clară apărută de-a lungul timpului între această boală incurabilă şi utilizarea telefonului mobil.

Cu toate acestea, unii producători de telefoane mobile avertizează în cartea tehnică a aparatului despre utilizarea frecventă a telefonului mobil. Unii producători recomandă ţinerea aparatului la cel puţin 15 mm de corp, în timp ce alţii la 25 mm. De asemenea ei mai recomandă utilizarea sistemelor handsfree, precum şi apelarea la SMS în locul convorbirilor.

Totodată este de evitat utilizarea telefoanelor mobile în zone fără acoperire sau cu semnal slab, lifturi etc. deoarece lipsa semnalului atrage după sine producerea mai multor radiaţii în încercarea telefonului de a capta semnalul. (Sursa CNN.com)

Sursa: /sfatulparintilor.ro

Eminescu si Unirea: “Cine sunt aceşti oameni şi ce vor ei în ţara noastră?”. Societatea “Carpatii”, Marea Unire si “Dacia Mare”

“Astăzi credem că ar fi venit timpul ca să pretindem şi noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp să declarăm neted şi clar că în ţara noastră (căci este a noastră mai bine decât a orişicui) noi nu suntem nici vrem să fim maghiari ori nemţi. Suntem români, vrem să rămânem români şi cerem egala îndreptăţire a naţiunei noastre. Faţă cu orice încercare de deznaţionalizare ori suprematizare, întrebăm cu răceală şi conştiuţi de drepturile ce ni le dă aboriginetatea noastră şi spiritul secolului: ,,Cine sunt aceşti oameni şi ce vor ei în ţara noastră?””

Mihai Eminescu / Varro [Sa facem un Congres - Ziarul "Federatiunea", Pesta, 5/17 aprilie 1870]

“Să nu ne mirăm, dacă organele noastre de publicitate au devenit în timpul din urmă moi si împăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul presei boheme,  contrarii vor sti totdeauna să ametească capetele pâna si a conducătorilor nostri cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase. Cine ar crede cumcă Ungurii, chiar de-ar promite-o, vor găsi în ei atâta simt de dreptate, încât să redea, de exemplu, autonomia Transilvaniei, pe care au răpit – o fără consimtământul Românilor? – Si apoi nici nu avem noi să cerem de la Unguri ceva, căci ei nu sunt competenti să ne dea nimica.”

Mihai Eminescu [În Unire e tăria - Ziarul "Federatiunea", Pesta, 22/10 Aprilie 1870]

“Una din cele mai frumoase serbari intocmite de societatea academica Romania Juna din Viena, a fost serbarea de la Putna din 15/27 august 1871 in memoria lui Stefan cel Mare. Toata suflarea romaneasca a primit cu cea mai deplina insufletire mareata idee, spre a aduce omagii de pietate si veneratiune aceluia ale carui oseminte se odihnesc de trei secole si jumatate in vechea manastire zidita de dansul. A fost intaia serbare la care au luat parte romanii din toate tarile locuite de dansii si ideea aceasta a purces de la Eminescu (…)

Cel mai de seama lucru pentru Eminescu era insa rezultatul moral al acestei serbari, el zicea ca se va radica simtul national, aproape adormit pana atunci si va lua avant nou iar studentii ce au sosit din toate partile si au facut cunostinta si legaturi de prietenie intre dansii vor lua cu sine impresii nesterse si vor fi pe vremuri propagatorii cei mai zelosi ai ideii ca lucrand uniti si condusi de acelasi ideal vor contribui la desteptarea si marirea neamului lor in provinciile de unde se trag. A fost si foarte multa inteligenta tot barbati marcanti din toate tarile locuite de romani. Si ei au facut cunostinta mai de aproape, si intre dansii au urmat un schimb de vederi si nu se poate ca acest fapt sa nu influenteze activitatea lor publica si sa nu aibaurmari binefacatoare pentru neamul intreg. Zicea mai departe ca studenti, popor si inteligenta cu totii au vazut si s-au convins ca hotarele nu pot impiedica manifestarile entuziaste ale unui popor pentru o idee pe care au urmarit’o si serbarea de la Putna. Desi despartiti prin hotare toti stiu ca sunt unul si acelasi neam, si aceasta convingere va mari puterea lor de rezistenta si ii va oteli in lupta pentru neam, lege si tara.”

Teodor V. Stefanelli, fost coleg de scoala cu Eminescu atat in Liceul de la Cernauti cat si la Universitatea din Viena si participant la Congresul de la Putna din 15 august 1871.

“La 5 iunie 1883, se facu in Iasi cu mare pompa inaugurarea statuei lui Stefan cel Mare. Suveranul, toate autoritatile statului, corpurile legiuitoare si un public foarte numeros se adunara in Iasi din toate partile tarii si chiar din provinciile romane ale imperiilor invecinate. Profitand de imprejurare ca un mare numar de membri vechi ai societatii literare printre care si Eminescu, se gaseau cu acea ocaziune in Iasi, “Junimea” tinu o mare intrunire. In acea sara Eminescu ne ceti cunoscuta sa Doina populara scrisa cu ocaziunea serbarii si care incepe cu cuvintele:

De la Nistru pan’ la Tisa 
Tot Romanul plansu-mi-s’a
Ca nu mai poate strabate
De atata strainatate.

Efectul acestor versuri pesimiste care contrastau asa de mult cu celelalte ode ce se compusese cu ocasiunea acelei stralucite serbari, fu adanc indiscriptibil. In contra obiceiului “Junimii” careia nu-i placea sa-si manifeste entusiasmul pentru intaia data de doua zeci de ani de cand exista societatea un tunet de aplausuri isbucni la sfarsitul cetirii si mai multi dintre numerosii membri presenti imbratisara pe poet.

Aceasta cetire a fost cea din urma a lui Eminescu. (…)”

Iacob Negruzzi, membru al Academiei Romane.

(“Eminescu – Album artistic literar comemorativ”, Iasi, 1914, aparut la 25 de ani de la moartea lui Eminescu, sub coordonarea lui Octav Minar – via Basarabia.Bucovina.Info)

Fotografie realizata de Nestor Heck, Iasi, 1884 ( A treia din cele patru fotografii cunoscute cu Eminescu, pe langa cea din tinerete, facuta la 20 de ani la Praga, de Bernard Brand, cea din tabloul societatii “Junimea”, din 1878, si ultima, cea realizata de Jean Bielig la Botosani, cu Eminescu la 37 de ani. Originalul, din care a fost decupat Eminescu, pentru posteritate, la cererea prietenilor sai cu care s-a fotografiat, ii cuprindea pe profesorul A.C. Cuza, compozitorul Wilhelm Humpel si poetul Petru V. Grigoriu. Versiunea publicata aici prezinta in oval o prelucrare a originalului.) Sursa:Memorialul Ipotesti

Foto cu statuia lui Stefan cel Mare de la Iasi, invocata in evocarea lui Negruzzi despre Eminescu:Cristina Nichitus Roncea

De ce, totusi, publicam aceste informatii mai mult sau mai putin cunoscute – pentru unii poate chiar inedite – de si despre Eminescu, de ziua “Unirii mici”, sarbatorita la 24 ianuarie? Un amanunt biografic din viata lui Eminescu mai putin mediatizata, aceea de gazetar si militant pentru unirea provinciilor romanesti, este legat de apartenenta sa la Societatea “Carpatii”, infiintata la 24 ianuarie 1882, la Bucuresti, cu scopul de a cladi “Dacia Mare”, viitorul stat national unitar Romania Mare, asa cum se aminteste si pe Mihai-Eminescu.Ro. Lucrarile Societatii cu caracter secret “Carpatii” erau urmarite atent de spionii Imperiului Rus si ai Austro-Ungariei, dupa cum stau marturie note informative ale agentilor marilor puteri descoperite in Arhivele de la Viena sau de la Bucuresti, in care este mentionat si proiectul national si eminescian ”Dacia Mare”.

Ce observam, frati romani: inca de la primul sau articol politic, apelul pentru serbarea de la Putna, aparut in “Federatiunea” de la Pesta, si urmat de cel cu titlul raspicat ”In Unire e taria” si apoi de  “Ecuilibrul”, scrise la numai 20 de ani - pentru cel din urma fiind urmarit in Instanta de catre autoritatile Austro-Ungariei pentru “delict de presa” (patimind si editorul sau, Ion Porutiu, careavea deja pielea tabacita de unguri - vezi detalii la “Eminescu – Drama Sacrificarii” de Theodor Codreanu, p 151 – 154) – si pana la ultima sa recitare in public, cu Doina, la 33 de ani, anul mortii sale civile, Eminescu a fost animat de unul si acelasi gand: Unirea tuturor romanilor.

Doina a fost recitata la Junimea, in casa lui Iacob Negruzzi, pe 6 iunie 1983. Istoricul basarabean dr Veaceslav Stavila - membru al Comisiei pentru studierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova – considera intr-o prezentare condensata a situatiei ca, peste 22 de zile, la 28 iunie 1883, “serviciile speciale îi înscenează nebunia, după care au urmat internarea în spital, “tratamentul” forţat şi decesul (în 1889).”, afirmand in concluzia sa ca Eminescu “a fost asasinat pentru că a anticipat cu 35 de ani Marea Unire din 1918.” Dincolo de aceasta interpretare, istoria dezgolita si desecretizata ne arata azi ca atat Societatea “Junimea” cat  si Societatea “Carpatii” erau intesate de agenti ai puterilor ostile formarii Romaniei Mari, printre cei care “imbratisara pe poet” la citirea Doinei fiind, fara indoiala, si unii care i-au dat sarutul lui Iuda.

Ne bucuram sa constatam ca noua generatie de azi are cunostinta de tot zbuciumul lui Eminescu pentru Unire, dupa cum se reflecta in concursul de eseuriinitiat de Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Romanii de Pretutindeni, de unde am selectat pentru Dvs articolul tinerei Elena Podoleanu:

“Suntem români și punctum”

“De la Nistru pân’ la Tissa / Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate / De-atâta străinătate.” Erau câteva dintre versurile care țipau în ziarul “Glasul” pe care făurarul anilor ‘89 îl scotea la lumină în Basarabia. Deși era primul în grafie latină, acesta avea puterea să țipe în inima celei căreia i s-a furat cuvântul “pâine” în favorea lui  “хлеб”, celei căreia i s-au furat mamele și i s-au adus soldați, i s-au furat copiii și i s-au dat la schimbi ruși, ucraineni. Ea, Basarabia, și-a spus durerea în limba și versurile lui Eminescu.

Era limba celui care nu putea fi un simplu spectator la realitățile de pe scena politică internă, cât și cea externă, cel care nu-și dorea o Țară ciopârțită în bucăți de către Imperiul Austro-Ungar, Otoman și cel Țarist. Se opunea societății inculte, iar drept coloană vertebrală pentru tot românul nu accepta decât valorile. Viziunile sale erau periculoase pentru siguranța celor care dețineau hățurile puterii, așa că a fost condamnat. Condamnat la tăcere. Nici măcar astăzi, după mai mult de un secol, nu vor să-l lase să vorbească. În manualele școlare, Eminescu este prezentat drept băiatul care cutreieră păduri în căutarea iubitei, romanticul care petrece serile pe deal, nu și revoluționarul care adună echipe de studenți ardeleni care să militeze pentru “Dacia Mare”. De ce ni l-ar ascunde și acum, s-ar întreba unii? Pentru că Eminescu a fost profetul poporului român. La lumina sec. XIX acesta reușea să contureze și să explice obscuritatea zilei de azi. A dat răspunsuri la întrebări care aveau să vină abia în sec.XXI. Cum s-a întâmplat ca românii dintre Prut și Nistru nu doar să accepte limba ocupantului, dar să și afirme că aceasta ar fi mai frumoasă decât limba mamei? Cum se face că basarabenii, dacă ar fi puși să aleagă în mâna cui să-și pună zilele, fără nicio ezitare, le-ar pune în mâna rusului? El, acel romantic, Eminescu, ne răspunde: “Ca orice putere mare, Rușii acolo unde văd că vor întâmpina rezistență mare, se opresc și lucrează cu o răbdare seculară, spre a surpa încet, încet temeliile puterilor ce li se pun împotrivă. Putrerea lor în țările ocupate e blândă, dar plină de o dulceață demoralizatoare; și tot astfel e în țările cucerite la început sunt plini de îngrijire pentru binele cuceriților, încetul cu încetul însă ei să înăspresc până ajung de cer, nu averea ci sufletul cuceriților. Urmările ocupațiunilor rusești în țările românești le sunt tuturora cunoscute; viciurile sociale, ce românii au contractat de la binvoitorii lor, nici până astăzi nu sunt cu desăvârșire stârpite”

Mă întreb, oare “acea categorie de fiinţe fără ştiinţă de carte şi consistenţă de caracter”,guvernanții, atunci când vorbesc despre Luceafărul națiunii române, se raportează doar la îndrăgostitul din “Floare albastră” sau și la cel care a militat pentru unirea tuturor românilor? Probabil, la niciunul. Faptul că aceștia oferă dreptul la existență unei limbi inventate de ocupant, mă face să înțeleg de ce, totuși, mai depun flori la bustul lui Eminescu. “Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,/ Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…/ Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, / Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el. /Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.”

Eminescu ne-a lăsat drept moștenire parametrii în care trebuie să se încadreze o clasă politică; ne-a prezentat dușmanul din unghiul celui mai bun observator, astfel încât să-i putem opune rezistență; Eminescu ne-a lăsat modelul unui adevărat român. Să nu-i lăsăm să ni-l fure pe Eminescu! Pentru că aceasta ar însemna să nu mai luăm aminte la vorbele sale; să nu ne dorim o Românie puternică; ar însemna să negăm trecutul și să refuzăm a ne numi români. Peste a sa ființă, anii și-au lăsat mantii incolore, pe buzele vântului stau ale sale vorbe, în brațele bătrânului tei îi sunt prinși anii tinereții, în florile albastre și-a lăsat privirea, iar suflarea i-a rămas în dulcea lui Românie.

Sursa: Elena Podoleanu / Hurmuzachi.Ro

          gandeste.org