sâmbătă, 6 aprilie 2013

Imbratisarile reduc stresul, tensiunea arteriala si imbunatatesc memoria


Aproape oricui ii place sa fie imbratisat, chiar si acelora care spun ca nu este asa.  Imbratisarea este o forma imediata prin care ne putem conecta cu cei pe care ii iubim  si aproape fiecare cultura de pe pamant apreciaza sentimentul de bine care rasare dintr-o imbratisare fizica plina de caldura.
Un nou studiu , facut de cercetatorii de la Universitatea din Viena, arata ca imbratisarile au un efect pozitiv asupra sanatatii noastre pe termen lung.  Daca ii imbratisam in mod regulat pe cei pe care ii iubim, acest lucru ne poate cobora presiunea arteriala si nivelele de stres.
Cercetatorii austrieci au descoperit faptul ca hormonul important oxitocina se secreta in sange in momentul in care o persoana este imbratisata de o persoana in care are
imbratisarile
 incredere. Oxitocina este produsa de glanda pituitara si secretia acesteia poate reduce nivelele de stres, cobora tensiunea arteriala si imbunatateste memoria.  De obicei glanda pituitara secreta oxitocina in momentele de conectare puternica, precum atunci cand mama isi alapteaza bebelusul sau cand sotii se consoleaza unul pe altul

In ce priveste imbratisarile, in ulele cazuri, spatiul personal trebuie respectat

Oricum insa descoperirile cercetatorilor nu au avut o singura dimensiune. In timp ce imbratisarileintre cei care se iubesc cresc nivelele de oxitocina, imbratisarile intre straini coboara nivelele de oxitocina.
“Efectele pozitive apar [...] numai daca oamenii au incredere unul intr-altul, daca sentimentele sunt reciproce si daca semnalele corespunzatoare sunt transmise” a afirmat neurofiziologul Jurgen Sandkuhler, seful echipei de cercetare. “Daca oamenii nu se cunosc intre ei, sau daca imbratisarea nu este dorita de ambele parti, efectele sale sunt pierdute.”
Sandkuler spune ca acest lucru se intampla deoarece oxitocina nu este eliberata in sange daca imbratisarea nu este dorita sau daca vine de la un strain. Chiar in schimb , in aceste cazuri, hormonul de stres cortizol este eliberat.
“Imbratisarile de la straini pot duce la stres, deoarece comportamentul nostru normal “de a tine distanta” este  incalcat.  In aceste situatii , eliberam hormonul de stres cortizol” adauga acelasi cercetator austriac. “Imbratisarile sunt foarte bune, dar , indiferent de cat de des o fac oamenii sau de cat de lungi sunt acestea, increderea este mult mai importanta” mai spune acesta.
Sandkuhler avertizeaza oamenii impotriva imbratisarii strainilor si ii incurajeaza sa pastreze intimitatea celorlalti.  De asemenea el descurajeaza participarea in campaniile de imbratisari gratuite pe strada sau in alte spatii publice, genul de campanii care sunt populare in Europa si nu numai. Acesta spune ca violarea spatiului intim este perceput in general ca pe o amenintare.
Pentru mine imbratisarile sunt una dintre cele mai placute si mai apreciate metode de interactiune cu cei iubiti. Iar un sfat bun ar fi acela , ca atunci cand imbratisati pe cineva sa o faceti astfel incat inimile voastre sa se suprapuna, conexiunea lor si implicit a voastra va fi mult mai puternica.
Surse pentru acest articol cuprind:

Corpul fizic este un radiograf al minții noastre(I)


60481_428881247199057_721811999_nFiecare gând al nostru produce o reacție biochimică la nivelul creierului. Acesta eliberează la rândul său semnale chimice transmise corpului fizic, în care acționează ca mesageri ai gândului. Gândurile care produc substanțele chimice din creier îi permit corpului să simtă exact cum gândim.
Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță
De exemplu o persoană care mereu gândește în termenii cum că „nu sunt destul de … (bună, frumoasă, deșteaptă, inteligentă, etc.)”, în tot ce face creierul său eliberează substanțe chimice care produc un sentiment de insecuritate. După un timp simte întocmai cum gândea. În momentul în care se simte nesigură, începe să gândească așa cum simte. Cu alte cuvinte deoarece și-a format gânduri automate de insecuritate care s-au transformat într-o atitudine, un mod de viață, o stare de a fi, corpul fizic o determină acum să gândească. Astfel persoana respectivă a intrat în acel cerc vicios de tipul: gândul a determinat simțirea iar după un timp simțirea determină alte gânduri, din ce în ce mai catastrofice. Astfel în funcție de ce gândim și simțim ne creăm starea. Lucrurile la care ne gândim energia și intensitatea lor ne determină starea de sănătate, alegerile și calitatea vieții.
Corpul fizic este un radiograf al minții noastre, al modului nostru de a gândi. Și cum atitudinea creează o stare aflată în directă legătură cu corpul, pentru a ne vindeca corpul fizic este necesar să abordăm și să conștientizăm propriile atitudini: complexe de gânduri strânse în serii de rutine. Pentru a reuși acest lucru fiecare persoană ar trebui să evadeze din ciclurile nocive reluate mereu de gândire-simțire, simțire-gândire și să pună în locul lor altele constructive. Important este să ne tratăm gândurile cu atenție și cu eforturi conștiente de a ne observa procesele automate de gândire, cu deosebire pe cele nocive. De fapt majoritatea gândurilor sunt idei create de noi și în care ajungem să credem. A crede în ceva devine practic o obișnuință.
Astfel persoanele cu tulburări digestive sunt persoane care gândesc despre sine ca despre o victimă incapabilă să-și schimbe viața (în afaceri, asocieri, afectiv, familial,etc.). Astfel de gânduri declanșează un sentiment de neputință, de neajutorare. Aceste gânduri seamănă cu niște programe de computer care funcționează tot timpul, în fiecare zi undeva în fundalul propriei vieți, iar persoanele care le-au generat sunt proprii operatori ai acestor programe. Fiind proprii operatori sunt și capabili să le schimbe sau să le șteargă efectiv din minte(computer).
Gândurile conștiente repetate foarte des devin un mod inconștient de gândire, iar acestea se imprimă în corpul fizic. Gândurile inconștiente devin modalități inconștiente de existență care ne afectează în mod direct viața. Dacă suntem atenți la corpul nostru, vom descoperi ce rulăm inconștient.
Vă voi da câteva repere de afecțiuni fizice corelate cu moduri de gândire devenite inconștiente, descoperite de-a lungul timpului în cabinet cu pacienții mei.
- Dureri de spate lombar indică gânduri de nemulțumire, furie conștiente sau inconștiente legate de planul profesional, ori faceți o meserie care nu vă place și nu aveți satisfacții interioare, ori stagnați în acea meserie, adică stați pe loc și nu vă împliniți menirea.
- Dureri de spate dorsal indică gânduri de nemulțumire legate de partener și de viața afectivă, intimă.
- Dureri de coloană cervicală indică stagnare în domeniul creativ, constructiv, lipsă de inițiativă în ce privește propria viață.
- Dureri de picioare, genunchi, gânduri de neîncredere legate de ce ai tu de făcut ca spirit, sau la cei în vârstă lipsă de speranță că nu mai au timp să facă ce vor în această viață.
- Dureri de cap, migrene, gânduri care au un conflict intern legate de ceea ce faci în exterior și ceea ce vrei să faci de fapt din interior. Pentru a scăpa de acest conflict întrebați-vă mereu: Ce vreau eu de fapt? – și veți vedea că dacă începeți să acționați așa cum vreți din interior, vor dispărea durerile de cap. Cel mai dificil pentru aceste persoane este să-și recunoască lor înșele ce vor de fapt.
- Probleme digestive, gânduri legate de atitudinea de victimă față de alții, societate, familie, etc. și multe reziduuri, deșeuri emoționale ținute în minte sub formă de amintiri dureroase, neiertări începând de la ea până la alții din exterior.
- Probleme cardiace, atitudinea de neiubire față de propria persoană, gânduri legate de faptul că nu poate sau nu a putut face nimic din ce a vrut ea cu viața ei. În general la persoane vârstnice regrete nenumărate.
Pentru a întrerupe ciclul unui proces de gândire devenit inconștient, este nevoie de o acțiune conștientă și de efort susținut măcar 29 de zile(până se creează o nouă rețea neuronală – concepția actuală din Neuroștiințe prin care se explică modul în care ne schimbăm la nivel celular). Este nevoie de a evada din propria rutină. Vă ajută foarte mult atitudinea de observator a propriei vieți și a propriilor gânduri pe care le rulați. Această atitudine o puteți însuși cu ajutorul a două întrebări de bază pe care să vi le puneți conștient. Acestea sunt: Ce gândesc eu acum? și Ce simt eu acum?
Când vă veți pune aceste întrebări este ca și cum fluxul de conștiință pe care îl rulați, îngheață iar voi puteți schimba conștient gândurile cu cele pe care le doriți în acel moment. Pentru asta aveți nevoie de puțină curiozitate și dorință să vă vindecați. Nu uita tot ce ai de făcut este să te hotărăști să te vindeci. Cu ajutorul minții noastre ne putem salva. Astfel
“Pentru cel ce și-a cucerit mintea,
Ea îi este cel mai bun prieten;
Pentru cel ce n-a făcut-o însă,
Mintea rămâne cel mai cumplit dușman”.
(BHAGAVAD – GITA)

Motivul uimitor pentru care Olanda va intra în criză. :))))


De ce va intra Olanda în criză?...
Nu pentru că bancherii sunt hoţi şi-i jupoaie pe cetăţeni prin credite iar guvernele prin taxe ci... din cauza bicicliştilor!
Biciclistul este un dezastru pentru economie!
El nu-şi cumpără maşină, deci nu ia credit pentru bicicletă, nu cumpără benzină, nu cumpără cauciucuri de iarnă, nu apelează la  auto service, nu plăteşte asigurare, nici rovinietă, nici taxa de poluare, nici amenzi, nu foloseşte parcarea cu plată, nu-şi dotează bicicleta cu tehnică audio de ultimă generaţie.
În plus nu suferă de obezitate. Deci este sănătos!
Oamenii sănătoşi nu sunt necesari pentru economie. Ei nu cumpară medicamente să înflorească farmaciile, nu plătesc analize, nu merg la medicii privaţi să-i ghiftuiască, una peste alta, nu cresc PIB-ul!...

De aceea, după cum ne-a spus un bancher, "bicicliștii trebuie stârpiţi de mici!" :)))

Material primit pe e-mail

A fi puntea către Noul Pământ


pamant2013
Dragii mei prieteni, draga mea familie,
Vă iubesc profund pe voi toți. Eu sunt aici dintr-un spațiu al prieteniei. Eu sunt egalul vostru; eu nu sunt un maestru mai presus de voi. Vreau să fiu cu voi ca suflet de la suflet și, deasemenea, ca om de la om. Știu cum este să fii om pe Pământ și să experimentezi emoții profunde de îndoială, frică și mânie. Aș dori ca voi toți să aveți compasiune pentru voi înșivă și pentru toate emoțiile pe care le aveți. Dar, mai presus de orice, aș vrea ca voi să fiți conștienți de măreția voastră.
În această zi și această vreme ne îndreptăm spre o nouă realitate pe Pământ. O nouă conștiință se naște chiar acum. Este o conștiință întemeiată pe inimă și bazată pe unitatea pe care o împărtășim cu toții. Voi toți ați tânjit ca această conștiință să se manifeste pe Pământ și voi trăiți pentru ea – este idealul vostru cel mai înalt. Dar ceea ce aș dori să accentuez este că voi sunteți purtătorii acestei conștiințe. Aceasta nu este ceva ce se petrece înafara voastră. Nu este ceva pentru care trebuie să așteptați sau pentru care trebuie să vă bazați pe alții pentru a primi mesaje sau previziuni legate de viitor. Voi sunteți adevăratul centru al acestei transformări. Voi sunteți canalul nașterii pentru această nouă energie, iar eu vă cer să vă ridicați și să fiți tot ceea ce sunteți, pentru că-i văd pe mulți dintre voi ezitând. Inimile voastre sunt deschise și voi intrați în noua energie care se ivește. Voi tânjiți intens după această vibrație a unității, dar totodată sunteți și speriați de ea.
Există două tipuri de vibrații pe Pământ. Există vechea vibrație a fricii care v-a intimidat pentru o lungă perioadă de timp, chiar până în punctul de a pătrunde în celulele corpului vostru. Ați reacționat din frică și, pentru o foarte lungă perioadă de timp, asta este ceea ce ați fost învățați să faceți. Vi s-a spus că pentru a supraviețui trebuie să acționați ca o persoană umilă, nu ca una măreață. Pentru a fi o persoană ”bună” a însemnat de prea multe ori să ascultați vocile fricii. Noua vibrație este chiar contrariul. Simțiți-o pentru voi înșivă – noua vibrație este plină de bucurie! Este evident că din această vibrație există suficient pentru toată lumea. Noua vibrație vă încurajează să fiți măreți, să vă împărtășiți talentele, să fiți mândri de voi înșivă. 
Cum să vă mișcați între aceste două vibrații? Uneori vă conectați cu înalta vibrație a bucuriei și ea vă face să vă simțiți extatici, ca și cum ați fi puțin amețiți de la băutură, pentru că vă aduce aminte de energia de Acasă, energia sufletului vostru. Sunteți mișcați până la lacrimi și profund în interiorul vostru voi știți: ”Asta este ceea ce vreau!” Vă doriți ca ea să fie prezentă în domeniul în care lucrați, în relațiile voastre. O vreți în tot ceea ce există!
Vreau să vă ofer un mic exercițiu. Imaginați-vă că noua vibrație a bucuriei și luminii și abundenței vine spre voi acum. Eu sunt aici, stau în mijlocul acestui cerc, și împreună cu mine sunt numeroși ghizi și prieteni care va zâmbesc, așteptând să vă ofere această nouă vibrație, care este cu adevărat vibrația de Acasă. Vă cer să o primiți și să fiți conștienți de orice din interiorul vostru care opune rezistență acestei noi vibrații. Și vă rog, dați acelei energii a rezistenței sau a fricii o față și lăsați-o să vă apară sub forma unui copil.
În interiorul vostru, există un copil care se teme să se predea acestei noi vibrații. El nu are încredere în ea, pentru că acest copil nu a învățat să aibă încredere. Vă cer să fiți foarte conștienți de acest copil, pentru că el este cheia. Ceea ce văd că se întâmplă cu voi este că voi trăiți în două realități în același timp. Uneori vă simțiți foarte inspirați și înălțați, iar alteori cădeți înapoi în vechea vibrație și frica vă copleșește. Tot ceea ce înainte ați simțit în inima voastră, adevărul vostru, pare să se risipească și voi vă simțiți deprimați sau blocați să mergeți mai departe. Iar unii dintre voi vă simțiți lipsiți de orice speranță. Simțiți că nu aparțineți Pământului, ba chiar vreți să plecați. De aceea este atât de important să recunoașteți ceea ce se ascunde în spatele acestei realități a fricii. Acesta este un copil înspăimântat, iar voi sunteți capabili să-l ajutați; aceasta este adevărata voastră măreție.
Măreția voastră nu constă atât de mult în faptul că sunteți capabili să simțiți unitatea, ci în faptul că sunteți capabili să ajungeți din acel loc al unității în cel care se află în întuneric. Dacă voi nu onorați și nu înțelegeți acel copil speriat din voi, nu puteți intra pe deplin în noua vibrație. Deci, chemați acum acel copil aproape de voi. Lăsați-l să-și exprime față de voi durerea și permiteți-i să o facă în mod liber, chiar dacă exagerează. Care este cea mai profundă frică a lui? Chiar este pregătit pentru a fi aici pe Pământ?
Atunci când sunteți pe deplin familiarizați cu acest copil, această prezență interioară, atunci puteți să-l luați în brațe și să-l salvați de frica care l-a copleșit. Frica se poate exprima într-o varietate de feluri. Se poate exprima prin depresie, și de asemenea prin mânie și prin faptul că nu dorește să facă parte din această realitate; printr-o lipsă de încredere în alte persoane sau o dorință de a scăpa, și ea poate duce la tot felul de comportamente distructive. Dar dacă puteți privi dincolo de comportamentul distructiv și să vedeți fața copilului înspăimântat, cu compasiune voi puteți ajunge la el.
Astăzi putem face acest lucru împreună. Imaginați-vă că aveți în fața voastră propriul vostru copil. El este rezemat de voi cu fața spre mijlocul cercului. Spuneți-i copilului vostru că este în siguranță. Fiți conștienți de faptul că a experimenta Lumina poate fi înspăimântător pentru acest copil. Vă invit să simțiți energia pe care noi, eu și ghizii care sunt prezenți aici, o trimitem acestui copil. Ne apropiem de copilul vostru cu răbdare și tandrețe. Noi îl iubim pentru exact cine este el, chiar acum. Puteți primi această iubire de la noi?
Într-adevăr vindecarea voastră înseamnă coborârea în întuneric, iar abilitatea voastră de a face acest lucru constituie măreția voastră. Aceasta este esența energiei Christice. Ea nu separă, ea nu acceptă o diferențiere între Întuneric și Lumină, pentru că ea știe că unitatea este pretutindeni.
Mesajul meu pentru voi astăzi este că voi sunteți purtătorii energiei Christice în această zi și vreme. Mai întâi de toate, voi aplicați acest lucru în propriile voastre vieți. Voi nu fugiți de realitatea voastră, voi nu fugiți de frică sau de întuneric atunci când le întâlniți. În loc să îngenunchiați în fața lor, voi întrebați: ”Unde este copilul interior?” Nu vă fie frică de întuneric, pentru că frica voastră de întuneric este cea care vă blochează să intrați în noua vibrație.
Voi toți purtați amintiri în interiorul vostru, nu numai din această viață, ci chiar înainte de asta. Purtați amintirile unor momente în care frica v-a copleșit și v-ați pierdut calea. Acesta este motivul pentru care azi, uneori, vă simțiți pierduți și nu credeți în măreția voastră. Dar eu vă spun: acesta este timpul pentru schimbare, și el este acum. Și adevărata voastră misiune nu este numai să lăsați în urmă vechea energie și să intrați în cea nouă, ci să aduceți noua vibrație a iubirii și bucuriei în cea veche, să vindecați copilul interior și să vindecați societatea așa cum este acum. Pentru că acesta este rezultatul; aceasta este ceea ce se întâmplă atunci când oamenii se vindecă individual pe ei înșiși; această energie va curge în societate. Ea va pătrunde în instituțiile de învățământ, chiar și în cele politice și medicale, iar noua vibrație va pătrunde în mod pașnic, fără luptă.
Sunteți capabili să o faceți, și vă mulțumesc că sunteți aici!!!
Mesaj de la Jeshua prin Pamela
Sursa:
© Pamela Kribbe
 Traducere: Póka Monica Luminița

Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

AGENDA OZN A GUVERNULUI DIN UMBRĂ. PROGRAMUL SECRET REFERITOR LA OZN-URI (5)

Cititi partea a IV-a aici:


Articol apărut în Nexus New Times Magazine
de dr. Steven M. Greer


O altă zi
În 1994 am fost invitat la un spectacol televizat cu Larry King. Show-ul era transmis în direct de lângă baza aeriană Nellis, Zona 51. Producătorul de la acea vreme a lui Larry King, un tip pe nume Farmer mi-a spus că a fost show-ul cel mai vizionat pe care l-au făcut vreodată.
A existat un moment în timpul interviului când Larry s-a întors către mine şi m-a întrebat, „Ce credeţi că ştie Preşedintele despre acest lucru?” După cum ştiţi acum, am predat documente pentru informarea Preşedintelui şi a dr. Jack Gibbons, consilierul prezidenţial pe probleme ştiinţifice şi m-am întâlnit cu directorul CIA în luna decembrie a anului precedent.
Aşadar, i-am răspuns: „Cred că ar trebui să puneţi această întrebare Preşedintelui”. Şi îmi amintesc că unii dintre invitaţi şi Larry King au spus în acelaşi timp, „Ce vreţi să spuneţi?” Am răspuns: „Cred că ar fi mai bine dacă i-aţi pune Preşedintelui această întrebare.” Am fost foarte criptic.
Ulterior, în timpul genericului de încheiere, eu şi Larry King am avut o discuţie privată, deoarece el ştia că nu am spus totul. El m-a întrebat ce am vrut să spun atunci şi i-am povestit neoficial despre contactele mele cu Preşedintele şi despre faptul că deja l-am informat pe directorul CIA.
El m-a întrebat: „Doamne, de ce nu ai spus asta în direct? Asta ar fi fost o ştire de prim rang!” I-am răspuns: „Deoarece încă mai lucrez cu aceşti oameni.” Oficial nu am spus nimănui despre întâlnirea cu directorul CIA decât după ce acesta a părăsit funcţia, în ’95 sau ’96.
„Doamne, aceste lucruri sunt într-adevăr reale?” a întrebatLarry.
„Bineînţeles”, i-am răspuns, după care a urmat o conversaţie foarte interesantă.
Mai târziu, i-am spus, „Larry, de ce CNN şi alte surse de ştiri vorbesc despre procesul lui OJ Simpson şi alte nimicuri aşa cum fac ziarele de scandal, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână? Nu cunosc pe nimeni care sa fie interesat nici măcar pe departe de acest lucru. Toţi s-au săturat să mai audă despre el”. „Ei bine, trebuie”, a răspuns el.
„Ce vrei să spui prin trebuie? Eşti jurnalist, de ce nu relatezi despre ştirile tari de actualitate? Aceasta este cea mai tare ştire a secolului!” am exclamat eu.
„Ei  bine,  conducerea  îmi spune că pentru a păstra ratingurile ridicate şi a concura cu celelalte reţele trebuie să transmitem şi acest tip de murdării, iar ei mă plătesc foarte bine. Totul e legat de rating, iar ratingul aduce dolari pentru reclamă, iar aceşti dolari îmi plătesc salariul meu cel mare.” Aici a fost foarte direct.
I-am  spus:  „Da,  însă  cum rămâne cu integritatea jurnalistică şi cu discreţia editorială cu privire la ceea ce este important, la ceea ce merită a fi difuzat ca ştire?” „Fii serios”, mi-a spus. „Asta e la suprafaţă şi aşa este de ani de zile. Totul se rezumă la bani şi ratinguri.” Nu poţi să crezi cât de jos se pot coborî trusturile de presă. Este cu adevărat o cursă în a te coborî cât mai jos cu putinţă, şi reuşesc să facă din ce în ce mai mult acest lucru, în fiecare an. Există de asemenea filtre ale organismelor de securitate naţională care cenzurează ştirile sensibile pentru securitatea naţională. Corupţia din mass-media este motivul central pentru care secretul poate fi menţinut.
În 1995 am organizat prima întrunire a martorilor. Erau circa 18 colonei şi oameni din aviaţie şi de pe tot cuprinsul Statelor Unite şi Rusiei. Ne-am adunat la Asilomar, un loc situat în Pacific Grove, California, în apropiere de Monterey. Laurance Rockfeller a susţinut foarte mult această întrunire şi erau acolo şi oamenii săi, precum şi unii din martorii iniţiali, cum ar fi generalul de brigadă Stephen Lovekin. Totul a fost înregistrat video şi audio, însă oamenii cărora le-am încredinţat această sarcină au luat toate casetele şi le- au vândut pe ascuns grupului Rockefeller.
Aşadar, nu mai avem nici un fel de înregistrări ale acelor mărturii. Şi nici până astăzi nu le-am recuperat. Uneori oamenii mă vor vedea ca fiind foarte fioros şi atent cu oamenii şi organizaţiile; există un motiv foarte bun pentru asta: acest tip de furt şi trădare s-a produs în mod repetat.
Către sfârşitul lui 1996/începutul lui 1997 am hotărât că este necesar să realizăm o informare de rutină în Washington DC la care să invităm toţi informatorii guvernului, membri ai Congresului şi alţi oameni politici cu influenţă cu care am avut contacte.
Înainte de această informare, Shari Adamiak, Neil Cunningham, editor de imagine pentru BBC Londra şi cu mine am fost la un laborator din Phoenix controlat de serviciile secrete. Unul  din  conducătorii operativi a  spus „Puteţi folosi laboratoarele noastre digitale pentru a compila materialele video necesare pentru această întâlnire”.
Am strâns imagini video şi fotografice ale OZN-urilor de pe tot cuprinsul lumii. Neil Cunningham urma să ne ajute să punem laolaltă cele  mai  bune  imagini pe  care  le  aveam pentru a le arăta Congresului. Desigur, ştiam cine era acest om.
Am zburat către Phoenix cu un zbor al US Airways şi la aterizare am pus în aplicare protocoalele CE-5. Am intrat într-o  stare  de  conştiinţă  expansionată  şi  am  început  să Direcţionez aparatele extraterestre către zona Phoenix. Le-am spus extratereştrilor: „Ar fi minunat dacă aţi putea face ceva de netăgăduit câtă vreme suntem aici pentru a arăta  materialul filmat Congresului, unde vom ţine o informare peste câteva săptămâni.” Acest lucru avea loc pe data de 13 martie 1997, iar informarea congresului a avut  loc  la  începutul  lunii aprilie.
Laboratorul se găseşte în Tempe, Arizona, şi în timp ce lucram acolo cineva a intrat foarte agitat spunând: „Pe cer, deasupra Phoenix-ului, sunt OZN-uri enorme şi sunt filmate!” Era vorba de „Luminile din Phoenix”! Acest eveniment a fost de categorie CE-5 (întâlnire apropiată de gradul 5).
Am aterizat în jurul orei 5,30 p.m., iar aceste evenimente au apărut în jurul orei 8,30. Unul dintre obiectele care s-au văzut cel mai mult timp era practic deasupra laboratorului! În acea noapte la ştirile locale am văzut materialul filmat pe care îl puteam încorpora în filmul rezumat pe care apoi l-am dat spre vizionare Congresului!
Într-o seară, pe când eram în laborator, lucrând până târziu la aceste imagini digitale, şi-a făcut apariţia un general pensionat. Fusese pilot pe o linie aeriană particulară care desfăşura operaţiuni secrete şi care transporta droguri pentru aceste proiecte din umbră. Acest general era terminat – era absolut ieşit din minţi din cauza drogurilor. Intrând, a văzut o parte a materialului filmat despre OZN-uri pe care l-am primit dintr-o sursă militară. S-a uitat la mine şi m-a întrebat:
„Cum naiba ai obţinut asta? Este strict secret.” M-am uitat la el şi i-am răspuns „Şi crezi că am să-ţi spun?” „Cine naiba eşti?”, m-a întrebat. I-am răspuns, „Sunt dr. Greer.” Mi-a răspuns: „Da, ştiu cine eşti.” Am fost în acest laborator zile întregi până târziu după miezul nopţii. Personajele care s-au perindat pe acolo erau incredibile: agenţi drogaţi, foşti oameni din forţele aeriene şi spionaj, oameni din cadrul operaţiunilor „negre”, dependenţi de droguri, oameni din domeniul  înaltei  tehnologii,  întreaga  gamă  de  personaje, toate acţionând având ca bază acest laborator obscur din Tempe...
Un domn care m-a abordat la o conferinţă din Tennessee a spus că nu ştia de ce nu eram mort şi că eram urmărit în tot ceea ce făceam. Era un om care a fost implicat personal şi care a văzut lansarea unei arme care a ţintit şi distrus vehicule extraterestre utilizând sisteme electronice avansate.
Desigur, acoperirea pentru „Războiul Stelelor” sau Iniţiativa de Apărare Strategică (SDI) este că există nişte particule radiante – cum sunt cele utilizate în programul SDI pentru a intercepta rachetele şi lucrurile de acest tip. În realitate, acţiunea reală a fost dintotdeauna în domeniul sistemelor de arme electromagnetice, a armelor cu impuls electromagnetic (EMP) şi a armelor cu unde scalare. Atunci când o navă extraterestră se materializează în spaţiu-timpul nostru, ea este vulnerabilă faţă de aceste arme electromagnetice avansate.
Avem   martori   la   nivele ultrasecrete care au fost prezenţi imediat după aceste evenimente în care au văzut sau au recuperat  nave prăbuşite. Unul din martori, Jonathan Weygandt, se afla la graniţa dintre Bolivia şi Peru când clica secretă a doborât una din aceste nave extraterestre la începutul anilor 1990. Avem oameni  care au participat la întâlniri în care se plănuia doborârea navelor spaţiale extraterestre. Avem şi oameni care au participat la dezvoltarea acestor arme.
În 1997, la o întâlnire din Washington DC, a venit un martor   pentru   membrii   Congresului,   Casa   Albă   şi funcţionarii de la Pentagon, pe care l-am găzduit. Printre oamenii  cheie  prezenţi  la  acest  eveniment  se  afla  şi Congresmanul Dan Burton, care a fost preşedintele Casei Guvernamentale  pentru  Reformă  şi  a  Comitetului  de Supraveghere. Unii dintre oamenii care au decis să  rupă tăcerea urmau să spună lucruri mult dincolo de siguranţa celui mai „prietenos” dintre membrii acestui grup de control. Acest martor special, G.A., a avut informaţii specifice şi detaliate despre planurile ascunse ale Războiului Stelelor.
El a participat la întâlniri comune cu NSA, CIA, NRO şi unele programe corporaţioniste unde a văzut aceste planuri, începând cu anii ’70. A spus că acestea erau complet operaţionale: există capacitatea secretă nu numai de a ţinti şi ataca vehicule extraterestre, ci, de asemenea, de a înscena un atac fals asupra Pământului, utilizând reproduceri ale vehiculelor extraterestre realizate de către om şi alte arme ultrasecrete. Intenţia era  de  a  utiliza aparate de  figuraţie pentru a înscena un atac extraterestru astfel încât omenirea să se unească în jurul „Fratelui mai mare” şi al unei grupări corporaţioniste militare. Operaţiunile ar fi precum cele din Războiul Lumilor. Şi acest lucru va lua prin surprindere Centrul Naţional Militar de Comandă, CIA-ul, Casa Albă şi Congresul, ca să nu mai vorbim de mase şi de organele de informare. Aşa cum masele credule au înghiţit poveştile cu răpiri şi mutilări ca dovadă a extratereştrilor răi, vor muşca din nou această momeală a „Războiului Stelelor”. Am intervievat numeroşi oameni care au luat parte la proiecte secrete şi care au participat la brigăzile ce realizau aceste răpiri, înscenând răpiri şi mutilări.
G.A. era foarte nervos când era vorba de a dezvălui lucrurile în care a fost implicat. El a avut încredere în mine pentru că a fost abordat de oameni cu care lucrase înainte: erau tovarăşi care fuseseră în operaţiuni cu adevărat speciale, iar unii din ei, în diverse situaţii, salvaseră vieţile altora. Asemenea grupuri constituie o adevărată frăţie.
Ei nu au putut comunica între ei o lungă perioadă de timp însă ştiau ce se făcea în cadrul proiectului Disclosure. Cu siguranţă suprvegheau interacţiunea sa cu mine.
Ei l-au implorat pe G.A. să se întâlnească cu ei înainte de a spune ce avea de spus în faţa oamenilor din Congres şi de la Casa Albă. La această întâlnire era un bun prieten al lui Al Gore şi Bill Clinton şi ştiau că acolo urmau să fie congresmeni puternici. Aşadar a fost de acord să se întâlnească cu ei. În dimineaţa evenimentului, în aprilie 1997, ne-am adunat pentru  o  întâlnire  privată  a tuturor martorilor strict secreţi. Era  de  asemenea  acolo  şi astronautul Ed Mitchell. Chiar când  eram  gata  de  a  obţine mărturia lui G.A. am făcut o pauză. El a venit la mine şi mi- a spus că trebuie să se întâlnească cu membri celulei din care a făcut parte – că ei au apărut şi insistau să se întâlnească. Se simţea destul de loial faţă de ei şi a fost de acord. Ei l-au dus într-un loc secret din Virginia şi l-au ţinut acolo până după miezul nopţii, când întâlnirea noastră cu Congresul a luat sfârşit. Apoi l-au readus în Westin, iar el i-a strecurat un bilet sub uşă lui Shari Adamiak care era asistentul meu principal. În acest bilet scria: „Nu pot să vorbesc despre asta acum. Ei mă roagă să nu spun nimic despre lucrurile astea până când nu vor pune lucrurile sub control. Vor lucra la asta şi au nevoie de timp.” G.A. mi-a spus că, din cauza proiectului Disclosure, starea de spirit din cadrul grupului secret era foarte proastă.
El a expus membri ai acestui grup secret care s-au ocupat de falsificarea unui atac extraterestru asupra Pământului şi toţi erau panicaţi. Singura putere reală pe care o au ei derivă din secretitudine, elementul surpriză şi ignoranţa celorlalţi – iar noi am modificat această dinamică a lucrurilor prin revelarea planurilor lor.
Numeroşi oameni din interiorul acestor operaţiuni, incluzând oameni din conducerea SAIC şi un bărbat care a lucrat ani de zile cu toate companiile aerospaţiale importante, mi-au comunicat că ceea ce făceam noi a aruncat în haos întregul aşa-numit grup de control MJ-12. Ofeream informaţii majore oamenilor puternici din DC, precum şi publicului. Au apărut astfel defecţiuni şi o mulţime de controverse, iar acest grup, care nu fost niciodată omogen, devenea din ce în ce mai divizat datorită muncii noastre.
Oamenii din umbră i-au spus lui G.A.: „Dă-ne timp pentru a aduce sub control acest lucru şi dacă nu reuşim, atunci poţi să vorbeşti despre el.” Într-un anumit sens sunt încurajat să cred că ei nu au jucat încă această carte, însă nu sunt convins că nu va fi jucată.
Pericolul constă în faptul că va fi păcălită aproape întreaga lume, inclusiv majoritatea oamenilor care cred că ştiu ce se întâmplă cu OZN-urile şi programele secrete. Acest tip de efort  este  denumit  „indiciu  şi  avertisment  înşelător”  sau „I&A fals”, prin care înscenezi ceva ce pare a fi un atac din partea inamicului însă nu este.
Este un eveniment înscenat, destinat să îndeplinească anumite obiective strategice, precum incidentul din Golful Tonkin. Pentru a extinde războiul din Vietnam şi a mări fondurile şi trupele am orchestrat ceea ce a părut a fi un atac asupra  bunurilor  noastre.  Astfel  eu  numesc  intenţia  lor „Planul Golfului Tonkin Cosmic”. Ar lua prin surprindere pe întreaga lume.
Acum, singurul mod prin care oamenii nu ar mai fi luaţi prin surprindere este ca ei să cunoască
adevărul. Iată de ce am simţit că era atât de important pentru G.A. şi pentru oameni ca el să iasă
din anonimat, să spună cum stau lucrurile,  să  dea  nume  şi  să v  rbească despre acest plan.
Wernher von Braun i-a spus lui Carol Rosin, când se afla aproape pe patul de moarte, că aceste programe secrete vor încerca să plaseze arme în spaţiu şi că vor falsifica evenimente extraterestre şi vor înscena un atac. A prevenit-o că va fi un mare pericol pentru lume. A mai spus însă un lucru pe care eu l-am rugat pe Carol să nu-l dezvăluie în timpul evenimentelor proiectului Disclosure: von Braun a afirmat că există arme electronice care au capacitatea de a afecta comportamentul şi deciziile. Aceste aşa-numite arme psihotronice reprezintă cea mai mare ameninţare.
Aproximativ în această perioadă am avut o întrunire în Colorado. A fost prezentă o femeie care a lucrat într-o companie care se ocupa cu aceste tehnologii şi a fost de faţă atunci când au fost utilizate. Operatorul acţiona un buton şi făcea, de exemplu, ca membrii unui consiliu director să ajungă la un acord în câteva minute sau, rotind butonul în cealaltă parte, putea determina certuri şi ostilităţi care se terminau într-un haos total.
Cunoşteam şi alţi oameni care au lucrat cu E-Systems, Raytheon, SAIC şi EG&G care se ocupau cu asemenea dispozitive electronice sofisticate şi au văzut la rândul lor versiuni ale acestor dispozitive de manipulare.
Uneori mă uit la lume şi la unii oameni cu care trebuie să lucrez şi sunt convins de faptul că au fost transformaţi în nişte marionete deoarece este ilogic ca oamenii să se comporte în anumite moduri; aparent ca după un scenariu prestabilit.
Unii oameni de ştiinţă care dispun de tehnologii free- energy au fost ţinta unor sisteme de credinţe şi tipare comportamentale prestabilite care i-au împiedicat să facă publice aceste dispozitive. Toţi par să aibă aceleaşi probleme de personalitate şi comportamente cu oscilaţii instabile între speranţă şi paranoia.
Aşadar tehnologiile vor rămâne întotdeauna ascunse – sau n   vor fi niciodată terminate.
Vom vedea acest lucru repetându-se din nou şi din nou...

(Va urma)

Deshidratarea – modul organic şi natural de conservare a fructelor şi legumelor


Modul în care alimentele pot fi păstrate un timp îndelungat i-a preocupat pe oameni din cele mai vechi timpuri. În ziua de azi, evoluţia tehnicii ne-a pus la dispoziţie multe metode de conservare, de la banalul frigider până la recipientele metalice prezente pe rafturile oricărui magazin alimentar. Totuşi fiecare din aceste metode are şi dezavantaje.

Dan Bărboi
Conservarea prin frig, de exemplu, este doar parţial eficientă, deoarece orice gospodină ştie că alimentele decongelate nu îşi mai păstrează proprietăţile iniţiale– gust, savoare, chiar şi culoare. În plus, în momentul când alimentul este dezgheţat, procesul de descompunere se reia, chiar mai rapid.
Nici conservele (mai ales cele produse industrial) nu sunt scutite de probleme, începând… chiar cu ideea de conservant care – ştim cu toţii – conţine substanţe nocive, aşa-numitele E-uri. Chiar şi borcanele cu fructe şi legume puse în casă nu sunt o soluţie ideală, dacă vrem să păstrăm gustul alimentului original. Sigur, un castravecior murat – să zicem – este foarte bun, însă evident nu va mai avea gustul legumei proaspăt culeasă din grădină.

  • Uscarea la soare – cea mai indicată metodă
Din fericire pentru cei care îşi doresc să păstreze alimente – mai ales fructe şi legume – într-un mod organic şi natural, fără a le altera proprietăţile prin folosirea conservanţilor, natura ne pune la dispoziţie o metodă eficientă şi sigură: uscarea sau, mai ştiinţific spus, deshidratarea.
Ştim că majoritatea alimentelor conţin cantităţi semnificative de apă, după cum este la fel de cunoscut că tocmai această apă cauzează fenomenele de alterare a alimentelor – apariţia mucegaiului, alterarea gustului, mirosului, consistenţei şi chiar culorii.
Prin urmare, cu cât este mai mic conţinutul de apă, cu atât alimentele sunt mai rezistente în timp. Aproape orice aliment – legume, fructe, carne sau chiar peşte – poate fi prelucrat în acest fel, fără aditivi, iar produsul rezultat nu va fi un mediu prielnic bacteriilor şi mucegaiului, atâta timp cât rămâne uscat. În plus, hrana uscată necesită un spaţiu de depozitare mai mic şi poate fi păstrată în ambalaje nepretenţioase.
Există două reguli de aur, atunci când vrem să aplicăm această metodă în casă, fără a recurge la produsele deshidratate industrial:
1. Alimentele trebuie să fie bine curăţate, deci lipsite de impurităţi.
2. Fructele zemoase şi legumele trebuie tăiate în bucăţi – cu cât alimentul conţine mai multă apă, cu atât bucăţile trebuie să fie mai mici, pentru a permite uscarea pe o suprafaţă cât mai mare.
Există anumite tratamente înainte de uscare – opărire, sărare sau adăugarea de zahăr sau miere – care se spune că ajută la păstrarea aromei şi culorii, însă acestea nu sunt esenţiale.
Atunci când nu avem mult timp la dispoziţie, putem folosi cuptorul (fructele, de exemplu, sunt deshidratate suficient după doar câteva ore la foc mic), însă uscarea accelerată afectează aroma şi culoarea alimentelor mai mult decât deshidratarea mai lentă la soare, metoda recomandată de MotherEarthNews.
Atunci când condiţiile meteo o permit, mai ales vara şi la începutul toamnei, când zilele sunt calde şi însorite, este recomandabilă uscarea alimentelor în aer liber, la soare. Masa pe care sunt aşezate fructele şi legumele este preferabil să fie acoperită cu hârtie albă, dacă se poate chiar hârtie de copt, eventual cu folie de aluminiu – însă aceasta nu este o metodă foarte ecologică – dar în niciun caz cu material textil gros (cârpe, feţe de masă etc.), care ar păstra umiditatea mai mult timp la suprafaţa de contact.
Evident, este şi mai bine dacă alimentele pot fi aşezate pe stative de sârmă,păstrând distanţa între ele, astfel încât contactul cu aerul să se producă pe o suprafaţă cât mai mare şi să nu fie împiedicată circulaţia aerului. Dacă bucăţile de alimente puse la uscat stau îngrămădite, procesul nu mai este eficient şi este posibilă chiar apariţia mucegaiului.

  • Deshidratarea fructelor
Printre alimentele cele mai indicate a fi deshidratate la soare sunt majoritatea fructelor – mere, caise, piersici, pere, dar şi cireşe şi vişine. Chiar şi pepenele poate fi deshidratat dacă este tăiat în felii suficient de subţiri şi spaţiate la soare. Strugurii, prunele, chiar şi fructe exotice ca smochine şi curmale se pretează perfect la deshidratare, pentru a fi apoi folosite fie ca atare, fie în prăjituri, pe timpul iernii.
Mai greu de uscat casnic sunt zmeura, afinele şi căpşunele, care ocupă mult loc şi sunt mai sensibile la alterare.
Pe durata procesului de uscare naturală, fructele trebuie să stea în soare mai multe ore pe zi, iar dacă vremea se schimbă şi sunt mai mult de 3 zile înnorate consecutiv,nu avem ce face şi trebuie să le băgăm la cuptor, pentru că altfel riscă să mucegăiască.
În timpul deshidratării organice (la soare), fructele pot fi lăsate afară peste noapte, dacă ştim sigur că nu va ploua, iar pentru a fi protejate contra insectelor ele vor fi acoperite cu o pânză subţire sau tifon în două straturi, care să nu favorizeze acumularea de umezeală.
Legumele sunt candidaţii ideali pentru uscarea organică, deoarece ele conţin chiar mai puţină apă decât fructele. Mazărea, fasolea, lintea, morcovii, ceapa, chiar şi cartofii se deshidratează uşor… deşi ele se păstrează în mod curent în stare naturală pe durata iernii şi nu e neaparat nevoie să le conservăm prin uscare.
Despre cereale ce se mai poate spune? Porumbul uscat a fost utilizat pe scară largă, de sute de ani, pentru hrana animalelor şi – pe vremuri – chiar a oamenilor.
Dacă totuşi dorim să uscăm legumele la soare, trebuie să ştim că expunerea la razele luminoase decolorează cele mai multe legume verzi şi galbene. În afară de această schimbare de culoare, nu se mai produc alte transformări calitative, iar produsul uscat îşi menţine gustul aproape nealterat. Mai mult chiar, dacă dorim să păstrăm şi culoarea originală, e suficient să uscăm legumele într-o cameră bine aerisită, dar ferite de razele soarelui, respectând celelalte reguli de uscare prezentate anterior.
Şi plantele folosite la ceaiuri se recomandă să fie uscate în interior. Pot fi pur şi simplu legate în snop şi agăţate într-un loc uscat, unde pot servi şi ca ornament.

  • Când considerăm deshidratarea încheiată?
După mai multe ore de stat în cuptor, sau zile petrecute la soare, fructele şi legumele ajung la momentul când sunt suficient de uscate. Dar care este acest moment? Când putem întrerupe procesul fără teama că produsul final va mucegăi mai târziu?
Evident, nu e cazul să ne rupem dinţii în el, dacă îl uscăm prea mult. Cel mai bun exemplu, binecunoscut de oricine, îl reprezintă stafidele. Rezistă bine în timp, dar sunt în acelaşi timp suficient de moi, plăcute la consistenţă şi gustoase.
Acesta este şi răspunsul la întrebarea de mai sus. Fructele, cel puţin, nu trebuie deshidratate până ajung iască, pentru că nu mai sunt bune nici pentru a fi consumate ca atare şi nici măcar pentru prăjituri.
Evident, în cazul legumelor situaţia este diferită, iar multe dintre acestea se păstrează perfect – şi pot fi utilizate fără probleme – tocmai atunci când sunt foarte uscate.Ceapa, usturoiul, fasolea sunt doar câteva exemple.
Vegetalele deshidratate pot fi ambalate în diferite moduri, în funcţie de clima în care locuim.
Într-o zonă cu umiditate ridicată, se recomandă borcane solide din plastic sau sticlă, închise cât mai ermetic se poate, uscate bine în prealabil. De asemenea, este bine să verificăm din când în când dacă nu s-a format condens.
În regiuni cu climă uscată, este suficient să depozităm alimentele deshidratate în saci de pânză sau pungi de hârtie, a căror margine se îndoaie de câteva ori şi se asigură cu o agrafă pentru hârtie. Pachetele astfel obţinute pot fi ţinute în dulapul de bucătărie, însă – şi în acest caz – trebuie să le deschidem la câteva zile, pentru a verifica dacă nu a apărut mucegaiul. Dacă avem senzaţia că alimentele au început să se umezească, le putem usca din nou, în cuptor, câteva minute.
Dan Bărboi