luni, 8 aprilie 2013

RIDICA-TE GHEORGHE, RIDICA-TE IOANE!


PENTRU ACEASTA POEZIE RADU GYR A FOST CONDAMNAT LA MOARTE!

Moastele sale astazi, izvorasc mir, si se afla la manastirea Petru Voda dupa cum aflat din articolul lui Victor Roncea.

SA NE CINSTIM MARTIRII ONORINDU-I PRIN CURAJ SI LUPTA IMPOTRIVA CELOR CE NE DISTRUG TARA, INCEPIND CU NOI, PRIN ATITUDINEA NOASTRA COMODA
!


Radu Gyr 

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!


cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Bancile romanesti in faliment !

Adamus: EU SUNT, ASADAR PRIMESC!



Eu sunt cel ce eu sunt, Adamus cel suveran. (aplauze) Multumesc. Mi se pare cam jalnic ca un maestru ascensionat de calibrul meu sa-si faca singur introducerea.(rasete) Ar trebuie sa sune ceva de genul: si acum, din cele mai inalte taramuri, din culmile ingerilor, Maestrul Ascensionat Adamus SAint-Germain! (aplauze furtunoase) Ar trebui sa facem un casting pentru cei care ar trebui sa ma anunte. (rasete) Marty: si acum din profunzimile pesterilor de cristal, marele maestru Adamus Saint-Germain! (rasete) Larry: El este cel care va f… visele, care va provoaca ziua, Adamus Saint-Germain! (rasete) Adamus: Larry noi nu am vorbit acum ceva timp despre abundenta? Larry: Am spus ca voi da raportul peste 6 luni, asta inseamna in luna mai. Adamus: stiu, dar vroiam sa verific progresul.(rasete) Deci cum merge? Larry: ca un cacat.(rasete) Adamus: de ce? Larry: nu stiu. Adamus: iti lipseste valoarea de sine. Ti-am spus vreodata povestea mea despre cum am stat eu blocat intr-un cristal? (rasete) Larry: nu.(rasete) Adamus: timp de o suta de mii de ani mi-am tot spus ca nu stiu de ce sunt blocat aici. Deci tu stii raspunsul. Luna trecuta am facut un merabh al cunoasterii. Cand spuneti ”nu stiu”, exact asta primiti. Puteti spune ”eu stiu raspunsul si astept energiile sa ma serveasca”. Eu inca ii mai astept pe cei 5 sau 50 sau mai multi; stiti despre ce vorbesc; cei care vor pasi in iluminare si care vor spune: EU SUNT ILUMINAT, dar joc intr-un joc. Eu am fost acuzat ca folosesc tehnici neortodoxe de predat. Asta pentru a distrage, trebuie sa radem din cand in cand. De asta am ales acest grup shaumbra, pentru ca sunteti pionieri si ati ales iluminarea. Haideti sa facem shoud-ul de astazi ca un talk-show cu premii. Marele premiu este o cina impreuna cu sufletul vostru la un restaurant pe care il alegeti voi. Formatul este simplu: incepe printr-un monolog pe care il voi face eu, apoi o parte de comedie pe care o veti face voi(rasete), apoi vom avea o rubrica ”momente mmorabile cu un maestru”(rasete) si apoi un merabh cu o frumoasa melodie. Sa incepem. Acest joc este o distragere pentru a putea iesi din minte. Cercul crimson este doar pentru cei care au ales sa fie iluminati in aceasta viata(aplauze). Marty: Doamnelor si domnilor, el te va ridica atunci cand vei fi jos, te va dobori atunci cand vei fi sus (rasete) gazda dumneavoastra Adamus SAint-Germain! Adamus: Ce avem pentru voi astazi? (rasete) Si acum vom incepe cu o intrerupere pentru a vorbi cu Edith.(rasete) Oh Edith, imi frangi inima. Edith: Bine.(rasete) Adamus: cum este noua ta masina? Edith: este pe vine. Adamus: ma duc acum in parcare sa o vad.(rasete) Ce simbolizeaza o masina? Simbolizeaza calatoria ta. Ce ai spune despre masina ta? Ce masina ai? Edith: un cadillac de 15 ani care are o grava scurgere. Adamus: Masina este un simbol pentru persoana ta. Edith: costa 800 de dolari sa o repar. Adamus: nu ai cheltui 800 de dolari pentru cainele tau sau pentru copilul tau? Audienta: nu.(rasete) Adamus: vedeti cu ce ma confrunt eu?(rasete) Ce este gresit in procesul de a avea o masina noua? Edith: lipsa abundentei? Adamus: nu. Edith: atunci ce dracu fac gresit? (rasete) Adamus: cum abordezi problema? Edith: ma uit in oglinda si imi spun ca ma iubesc si pe facebook am rugat toti shaumbra sa respire cu mine pentru masina noua. Adamus: da-ti perdelele la o parte sa vad masina noua.(rasete) Ai facut o miscare gresita strategica: ai cerut altor persoane sa respire pentru tine. Doar tu poti crea ceva pentru tine. Edith: am vrut putin ajutor din partea celorlalti, ce dracu e in neregula cu asta?(rasete) Adamus: totul. Edith: ma vei face sa plang si sa ma enervez pe tine.Adamus: am o lista foarte lunga cu oameni care sunt nervosi pe mine.(rasete) Edith va reprezinta pe voi toti. Masina este creatia voastra nu a altora. Nu ii mai rugati pe altii sa respire pentru voi pentru ca si ei sunt la fel de nesiguri pe ei ca si voi si prin respiratia lor isi aduc propriile dezechilibre.Si prin cererea ajutorului tu trimiti universului mesajul ca esti falit, ca nu esti in stare sa creezi: nu am bani, ajutati-ma. Nu trebuie sa faceti nimic altceva decat sa permiteti. Este deja acolo. Nu exista nimic intre tine si abundenta in afara de permitere. Futu-i, vreau o masina.(rasete) Edith: eu nu pot sa spun acest cuvant, nu-mi place. Adamus: mie imim place foarte mult acest cuvant pentru ca sparge bariere. Linda: daca imi dai 200 de dolari il voi spune eu.(rasete) Adamus: Linda il spune si pentru un dolar.(rasete) Gata cu mila. Suntem in continuare prieteni? Edith: da. Adamus: iubiti? Edith: nu.(rasete) Adamus: in sensul neconditionat. Edith: da. Acest lucru este valabil pentru voi toti indiferent de situatie. Treceti peste. Acum este timpul pentru spectacolul constientizarii! Constientizarea nu este politicoasa, nici voi nu trebuie sa fiti politicosi cu ea. Constientizarea este grosolana, este un demon pe care voi l-ati creat. Nu are compasiune, eleganta, umor. De ce va tratati propria trezire cu politete? Trezirea a permis aparitia mea.(rasete) Acum vom juca un concurs cu intrebari si raspunsuri. Avem nevoie de 4 participanti. Spuneti cum va cheama, de unde sunteti, ce faceti si de ce nu v-ati iluminat inca.(rasete) Pentru cei care abia s-au conectat la acest shoud, ar fi bine sa se deconecteze.(rasete) Prima intrebare: spuneti care este numele evreiesc vechi pentru Dumnezeu? Denise: Yeshua. Leya: Yahweh. Julie: Nu stiu. Adamus: inventeaza un nume: Bob.(rasete) ”fac asta in numele lui Bob”(rasete) Pete: Yahweh. Adamus: raspunsul correct: cel ce nu se poate rosti. A doua intrebare: de ce se intampla lucruri rele la shaumbra buni? Pete: aspecte. Adamus: acest raspuns este un fel de nu stiu. Julie: dualitatea, in afara increderii. Leya: depinde cum vad eu lucrurile bune sau rele. Denise: credintele noastre. 44 de puncte pentru Denise. Raspunsul corect este: pentru ca va place, altfel nu s-ar intampla. Voi permiteti sa vi se intample. Tot ce se intampla acum in viata voastra este pentru iluminarea voastra. A treia intrebare: cum masurati progresul in constientizarea voastra? Pe ce se bazeaza progresul in iluminare pentru voi? Denise: prin comparatia cu trecutul: cum eram si cum sunt acum. Leya: pacea pe care o simt in interior. Julie: calarind valurile. Acceptand totul. Pete: sunt confortabil cu mine in intimitate. Adamus: observ ca toti sunt americani, din aceasi zona, un barbat si 3 femei; ar fi trebuit sa fie din diferite parti ale lumii. Linda: ma pupi!(rasete) Adamus: ok, sa continuam.(rasete) Luna trecuta a fost destul de plictisitor nu? Cum va masurati progresul iluminarii? Pe baza banilor din buzunar, ar fi o idee buna. Pe baza relatiilor, nu ar fi o idee buna, pana acum nu cred ca mai aveti vreuna. Raspunsul corect ar fi fericirea. Asta nu inseamna ca in fiecare zi ar trebui sa alergati pe campii de fericire. A patra intrebare: carte este adevarul adevarurilor? Pete: nu exista dualitate. Eu sunt tu si tu esti eu. Aud makyo-metru. (rasete) Adamus: Pete este descalificat.(rasete)Julie: eu sunt cel ce eu sunt. Leya: orice cred eu ca este adevar. Denise:sa ai incredere in ceea ce esti. Raspunsul corect este: EU EXIST.Acesta este adevarul adevarurilor. Nimic altceva nu conteaza. „Eu exist” asta ati simtit cand ati plecat de acasa. EU EXIST ASADAR EU SUNT CEL CE EU SUNT. Eu exist asadar pot crea, pot trai, pot avea abundenta. Nu exista alta filosofie. Restul este makyo. Voi existati ca fiinte suverane si doar asta conteaza. A cincea intrebare: care este cea mai mare schimbare care are loc pe pla neta acum? Denise: trezirea la eu sunt la nivel global. Leya: trezirea cristalelor. Julie: schimbarea violentei impotriva sinelui, impotriva animalelor. Pete: schimbarea vechii energii la noua energie. Pete este castigatorul. Raspunsul corect este energia. Exista energie acum pe pamant mai multa ca niciodata. Dar oamenii inca se mai lupta pentru energie. Si acum avem rubrica: momente semnificative cu un maestru. (rasete) Shaumbra trebuie sa treaca se sistemul monetar. Exista un nou mecanism pentru abundenta. Daca sunteti blocati de cati bani aveti in cont nu il veti vedea. Nu mai exista nici un sistem monetar, este o sarada. Oamenii cred tot ce li se spune, de exemplu ca piata financiara este la pamant.Am vorbit luna trecuta despre fondul nelimitat al lui Saint-Germain. Este energia care este adusa din celelalte taramuri. Voi ati ales sa fiti maestri ascensionati si astfel aduceti energiile de care aveti nevoie pentru asta. Aceste energii au venit aici dar voi le-ati tinut la distanta. Insa ceva totusi s-a intamplat pe 21 decembrie 2012 si aceste rezervoare s-au deschis pentru voi. De cand am inceput sa vorbesc despre aceste cristale, am observat ca exista o confuzie. Voi puteti avea si 10 masini. Acesta este cel mai bun timp al tuturor vietilor voastre. Si voi spuneti ”chiar?” Doare, dar este uimitor. Este o schimbare de diagrama. Inainte v-ati luptat pentru anumite lucruri, ati facut multe eforturi. Nu puteti si nici nu trebuie sa faceti eforturi pentru iluminare. Iluminarea nu poate fi un scop. Conceptul este simplu: totul vine la voi. Tobias v-a dat un exemplu: cand va urcati pe bicicleta voi incepeti sa pedalati, transpirati, urcati pe un deal si peisajul se schimba treptat. Acum voi va urcati pe bicicleta si nu mai pedalati, nu faceti nimic si peisajul se schimba. Am observat ca nu prea va pricepeti sa primiti. Nu mai este linear. Nu clipiti, nu va indoiti, lasati totul sa vina la voi. Doar trebuie sa va urcati pe bicicleta si sa primiti. Orice doriti. De exemplu sanatatea. Energia este acolo pentru a curata corpul. Va cer sa ajungeti la punctul in care sa nu va mai pese de bani. Nu mai conteaza daca o camasa costa 5 lei sau 500 de lei. Aceste ingrijorari sunt tampite, nu sunt despre iluminare. Totul va veni la voi. Abundenta in masa pentru voi. Vom face un merabh. Puteti sa lasati sa vina la voi? Recent am fost cu un grup la aceste pesteri de cristale. Astazi nu vom merge acolo. Lasati sa vina la voi. Respirati profund si simtiti aceste energii ale bancii iluminarii libere. Ele sunt aici pentru voi. Intrebarea este: le veti primi? Eu exist. Doar stationati pe bicicleta si peisajul se schimba. Cand sunteti in acest loc al increderii, energiile pot veni la voi.De la eu sunt la eu primesc. Eu sunt, asadar eu primesc. Obisnuiati sa cautati anumite lucruri acum cu aceasta schimbare vor veni la voi. Mintea spune ”nu, trebuie sa fac ceva”. Va veni la voi. Va fi atat de simplu. Este timpul sa primiti. Energiile sunt pregatite pentru voi. Usor, cu gratie. Respirati profund. Ele vin. Lasati-le sa vina. Eu sunt, asadar este. Uneori ma intreb cum faceti, cum traiti in acea lume fara culoare, gri, cum va luptati in continuare.Lasati sa vina la voi. Universul este plin de energie. Acasa vine la voi. Simtiti cum vin la voi, va umplu viata. Energia curge in voi. Respirati profund. Ganditi-va pentru un moment la ce este gratia? Gratia este capacitatea de a primi. Un maestru permite energiilor sa il serveasca. Lasati o noua realitate sa vina la voi in urmatoarea luna. Daca viata voastra ar fi un talk-show v-ati uita? Nu.(rasete) Respirati profund si amintiti-va ca totul este bine in toata creatia. Adamus a parasit cladirea.(rasete)

Nicio masa fara HORMONI



fara-hormoni-de-cresterePericolele din farfurie pandesc la fiecare inghititura si pana si cei mai preocupati de un stil de viata cat mai sanatos nu stiu cu adevarat ce mananca. La Romania, te iubesc!, corespondentul Stirilor ProTv Anca Nastasi aduce in fata telespectatorilor un subiect greu de digerat si dezvaluie care sunt hormonii cu care sunt indopate animalele sacrificate in industria alimentara si ce efect au aceste substante chimice asupra sanatatii noastre.

Cei mai afectati de aceasta problema sunt copiii, care se confrunta cu dezechilibre majore. „De ce varsta pubertatii a scazut la fete de la 12 la 10, chiar 8 ani, de ce sunt tot mai multe cazuri in care baietilor le cresc sani, de unde epidemia de obezitate printre copii, la toate acestea vom cauta raspunsuri la Romania, te iubesc!”, a declarat Anca Nastasi. Dezvaluirile nu se vor opri aici, deoarece Anca va arata si cate chimicale mananca un animal crescut intensiv, ce tratamente ia pentru a nu se imbolnavi si, nu in ultimul rand, care sunt motivele din cauza carora nu se poate reproduce fara injectii cu hormoni.

Sursa: gandeste.org

SISTEMUL CONTRAATACĂ: Dacă spui adevărul ești dat afară de la locul de muncă


medicamenteleÎn prima emisiune În premieră din acest sezon, Carmen Avram a prezentat un reportaj despre animale îndopate cu medicamente, hrană care ne îmbolnăvește și interese de sute de milioane de euro. Însă ancheta nu a dat rezultatele așteptate.

Oamenii care au vorbit curajos despre ilegalități și pericole au ajuns să fie hărțuiți. Unii au rămas chiar fără locul de muncă. Departe de ochii șefilor de la București, directorii unor instituții din țară își duc războiul propriu.
sursa: antena3.ro

Recomandare film - Equilibrium [2002]

Autor 

De-a lungul istoriei mulți oameni s-au gândit la diverse soluții pentru eradicarea agresivității, eliminarea confictelor și a oricărui fel de negativităte din societatea umană. Așa s-a ajuns la inventarea unor diverse modele de societăți bazate pe diverse principii, însă nici unul dintre aceste modele teoretice nu a fost aplicabil în realitatea noastră.
Filmul pe care îl recomand astăzi - Equilibrium [2002] - este încadrat de IMDB la "acțiune/dramă/SF" și are ca subiect funcționarea unei societăți în care s-a ajuns la concluzia că:"Există o boală în inimile oamenilor. Simptomele ei sunt ura, supărarea furia, războiul...Boala este...sentimentul. Cu preţul lipsei sentimentelor profunde, am reuşit să suprimăm legile acestei boli absurde." Cu ajutorul unui tratament zilnic, oamenii sunt tratați (obligatoriu) împotriva sentimentelor, iar cărţile, arta, muzica și orice alt mod de manifestare artistică sunt interzise și considerate infracțiuni.
Acest film aduce cu sine necesitatea unei reevaluări a rolului și rostului menținerii inimii deschise chiar dacă pe aceeași "cale" intră și ies atât sentimentele care ne aduc bucurie cât și acelea ce ne aduc tristețea. Altfel spus: aleg să simt chiar dacă uneori asta doare. Spun aceste lucruri referindu-mă la concepția destul de vehiculată care spune că ne putem închide emoțional pentru a nu mai simți durerea, dar de cele mai multe ori se uită că odată cu acest mod de protejare față de durere se închide în același timp și calea spre a simți iubirea.
O descriere mai detaliată ar voala profunzimea acestui exercițiu imaginativ al lumii fără sentimente, de aceea vă mai spun doar...vizionare plăcută!
Dacă ești pentru prima dată aici și vrei să vezi celelalte recomandări de filme (artistice) - le poți găsi aici (link) sau poți găsi alte subiecte în tabelul cuvintelor cheie din tabelul din dreapta.
Cu drag  *>:D< îmbrăţişare

Ce e gândul ? - Gândesc deci exist !

Omul vieţuieşte în interiorul lui ceea ce putem numi gând şi în gând omul se poate simţi pe sine drept ceva care desfăşoară o activitate nemijlocită, drept o fiinţă care-şi poate privi propria activitate de pe o poziţie mai înaltă. Dacă privim un obiect exterior, un trandafir, de exemplu, sau o piatră, şi dacă ne reprezentăm acest obiect exterior, s-ar putea ca cineva să spună, şi pe bună dreptate: De fapt, tu nu poţi ştii niciodată cât din realitatea pietrei sau a trandafirului există în reprezentarea ta. Tu vezi trandafirul, vezi roşul lui exterior, forma lui, împărţită în petale separate; vezi piatra cu culoarea ei, cu diferitele ei muchii; dar trebuie să-ţi spui mereu: S-ar putea ca înăuntrul acestui obiect să mai existe ceva care nu se arată în afară. Tu nu ştii cât adevăr despre piatră, despre trandafir, există în reprezentarea ta.
Dar atunci când cineva are un gând, el însuşi este acela care concepe acest gând. Am putea spune că el e prezent în fiecare fibră a acestui gând al său. De aceea, pentru întregul gând, el e un participant la activitatea acestuia. El ştie: Ceea ce există în gând, a fost transpus de mine însumi în el şi ceea ce eu n-am transpus în gând, nici nu poate fi în el. Eu am controlul asupra gândului. Când eu concep un gând, nimeni nu poate afirma că în gând mai există atâtea şi atâtea elemente existente în trandafir şi piatră; căci eu însumi am creat acest gând, sunt prezent în el, ştiu, deci, ce conţine.


Într-adevăr, gândul este esenţa noastră cea mai originară.
Dacă vom afla care este legătura dintre gând şi Cosmos, Univers, vom şti care este legătura dintre esenţa noastră cea mai originară şi Cosmos, Univers. Putem spera să ajungem la un punct de vedere cu adevărat rodnic, dacă vom căuta să înţelegem care e legătura omului cu Cosmosul, studiind gândul.
Numai că, dacă vrem să ne bazăm pe acest punct de vedere, vom da de o dificultate, de o dificultate foarte mare.
Această dificultate constă în faptul că majoritatea oamenilor nu au gânduri! În general, nu se reflectează în mod absolut temeinic la faptul că majoritatea oamenilor nu au gânduri. Ceea ce-i împiedică pe oameni, în majoritatea împrejurărilor vieţii, să aibă gânduri, este faptul eă, în situaţiile obişnuite ale vieţii, ei nu simt întotdeauna nevoia de a ajunge cu adevărat până la gând, ci, în locul gândului, se mulţumesc cu cuvântul.
Aproape tot ceea ce numim în viaţa obişnuită gândire, se desfăşoară, de fapt, sub formă de cuvinte. Gândim în cuvinte. Gândim în cuvinte mult mai mult decât credem. Şi, atunci când simt nevoia explicaţiei unui sau altui lucru, mulţi oameni se declară satisfăcuţi dacă li se spune un cuvânt care le sună familiar, care le aduce aminte de un lucru sau altul; şi consideră apoi că ceea ce simt când aud un asemenea cuvânt este o explicaţie şi cred că au ajuns astfel în posesia gândului.

Gândul se naşte, de fapt, de-abia într-o anumită epocă. El se naşte cu adevărat de-abia prin secolele VI-VIII î.Hr. Înainte de această epocă, sufletele umane nu trăiau deloc ceea ce poate fi numit gânduri, în adevăratul înţeles al cuvântului. Ce trăiau, înainte de acest moment, sufletele umane? Înainte de acest moment, ele trăiau imagini. Întregul mod de vieţuire a lumii exterioare era sub formă de imagini. Am spus adeseori acest lucru, din diferite puncte de vedere. Această trăire în imagini e ultima fază a vechii trăiri clarvăzătoare. Apoi, pentru sufletul uman imaginea devine gând. 
Concepţii despre lume şi viaţă din secolul al XIX-lea [1] 
Rămânând cu totul pe tărâmul evoluţiei gândirii filosofice, eu arăt că gândul s-a născut odinioară în 
antichitatea greacă, că el ia naştere, pentru viaţa sufletească umană, din vechea trăire imaginativ-simbolică a lumii exterioare. Am încercat să arăt apoi că această gândire merge mai departe, prin Socrate, Platon, Aristotel, ia anumite forme, evoluează în continuare şi apoi, în evul mediu, duce la ceea ce vreau să vă prezint aici.
Pentru a cunoaşte lumea vizibilă nu e nevoie de idei; nu e nevoie decât să ne amintim ceea ce am văzut în sfera formelor. Majoritatea oamenilor nici nu ştiu altceva; ei ştiu numai ceea ce au văzut în sfera formelor. Şi atunci ideile generale rămân nişte simple cuvinte.
Iată de ce am putut să spun: Majoritatea oamenilor nu au gânduri. Căci pentru majoritatea oamenilor ideile generale rămân nişte simple cuvinte.
În viaţa exterioară obişnuită, vor fi, probabil, destui care, dacă vor să facă puţin pe grozavii, vor afirma că e uşor să gândeşti. Dar, de fapt, nu e uşor. Căci gândirea reală cere întotdeauna să fie atinsă în mod foarte intim de un suflu abia simţit ce vine din sfera Spiritelor mişcării. Dacă gândirea ar fi un lucru atât de uşor, nu s-ar face asemenea gafe colosale pe tărâmul gândirii şi oamenii nu s-ar chinui de atâta vreme cu tot felul de probleme şi erori.
Oamenii se tot chinuie deja de peste un secol ca să dea de capătul unei idei la care m-am referit adesea şi care a fost formulată de Kant.
Kant a vrut să infirme [3] aşa-zisa „dovadă ontologică a existenţei lui Dumnezeu“ [4]

Ea spune cam aşa: Dacă presupunem că există un Dumnezeu, acesta ar trebui să fie fiinta cea mai desăvârşită. Dar dacă este fiinţa cea mai desăvârşită, nu s-ar putea să-i lipsească existenţa; căci altfel ar exista o fiinţă şi mai desăvârşită, care ar avea acele însuşiri pe care le gândim şi care, în plus, ar exista. Trebuie, deci, să gândim fiinţa cea mai desăvârşită în sensul că ea există.
Dacă-l gândim drept fiinta cea mai desăvârşită, nici nu-l putem gândi pe Dumnezeu 
altfel decât ca existând. Deci, din noţiunea însăşi putem deduce că, potrivit cu dovada ontologică a existenţei lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să existe.

Kant a vrut să infirme această dovadă, încercând să arate că, în general, dintr-o noţiune nu se poate dovedi existenţa unui lucru.
Nu avem voie să deducem existenţa din simplul gând referitor la Fiinţa cea mai desăvârşită, fiindcă simpla idee despre un Dumnezeu posibil ar avea aceleaşi însuşiri ca şi ideea despre un Dumnezeu real. 

Oamenii îşi dau mult prea puţin osteneala de a învăţa să exercite în mod exact operaţiunile vieţii spirituale. În zilele noastre, orice om se crede îndreptătit să ridice cel puţin următoarea pretenţie; el vrea să poată spune: A gândi, ei, bineînţeles, oricine ştie să gândească. Se apucă, aşadar, să gândească. În lume există diferite concepţii despre lume şi viaţă. Au existat mulţi, mulţi filosofi. Observi că unul a spus una, altul alta. Dar la faptul că ei erau oameni relativ inteligenţi, care şi-ar fi putut da seama singuri de contradicţiile pe care le constatăm noi înşine la ei, nu reflectăm deloc, nici nu ne gândim la aşa ceva. Dar ne lăudăm cu atât mai mult că ştim să „gândim“.
Ştim adică să gândim ceea ce au gândit acei oameni şi suntem foarte convinşi că vom găsi noi înşine ceea ce e just. Căci, în zilele noastre, nu ne este îngăduit să ne încredem în nici o autoritate. Aşa ceva este incompatibil cu demnitatea umană. Trebuie să gândim noi înşine. Aceasta este atitudinea oamenilor în ceea ce priveşte gândirea.

Gândirea este, într-adevăr, acel ceva în care, ca să zicem aşa, omul e prezent cu întreaga lui fiinţă şi pe care, de aceea, îl poate pătrunde cu totul, în existenţa sa lăuntrică, dar că gândirea nu este ceva atât de des întâlnit cum s-ar crede.

Trăirea gândului, care e reală, activă, în suflet, atunci când omul vieţuieşte gândul, 
este tot atât de puţin produsă de creier, pe cât de puţin e produsă de oglindă imaginea chipului. În realitate, creierul nu joacă decât rolul unui aparat reflector, el are menirea de a reflecta activitatea sufletului şi de a face ca aceasta să devină vizibilă pentru sine însuşi. Creierul are de-a face, de fapt, cu ceea ce omul percepe drept gânduri, la fel de puţin pe cât are de-a face oglinda cu chipul dvs., atunci când vă vedeţi chipul în oglindă.
Dar mai există şi altceva. Când gândeşte, omul percepe, de fapt, numai ultima fază a activităţii sale de gândire, a trăirii sale în gândire. Pentru a vă face să înţelegeţi acest lucru, aş vrea să recurg iar la comparaţia cu oglinda. Imaginati-vă că v-aţi aşeza în faţa unei oglinzi şi aţi vrea să vă vedeţi chipul. Dacă nu aveţi oglindă, nu vă puteţi vedea chipul. Vă puteţi încorda privirea oricât de mult, nu vă puteţi vedea chipul. Dacă vreţi să-l vedeţi, trebuie să prelucraţi un material oarecare în aşa fel, încât el să devină o oglindă. Cu alte cuvinte, trebuie să preparaţi mai întâi materialul, pentru ca el să poată produce imaginea din oglindă. Dacă aţi făcut acest lucru şi priviţi în oglindă, vă veţi vedea chipul. – Sufletul trebuie să procedeze cu creierul întocmai aşa cum ar proceda un om cu oglinda.
Activitatea de gândire propriu-zisă, aceea de percepere a gândurilor, este precedată 
de o altă activitate, care, dacă aţi vrea să percepeţi, de pildă, gândul „leu“, pune mai întâi în mişcare, adânc înăuntru, părţile creierului, în aşa fel încât acestea devin o oglindă prin care este perceput gândul „leu“. Iar acela care transformă mai întâi creierul în oglindă sunteţi dvs. înşivă. Ceea ce percepeţi la urmă, drept gânduri, sunt nişte imagini de oglindă; ceea ce trebuie să preparaţi mai întâi, pentru ca imaginea de oglindă respectivă să poată apărea, este o parte oarecare a creierului. Dvs. cu propria dvs. activitate sufletească sunteţi acela care dă creierului structura şi facultatea necesare pentru a putea reflecta, sub formă de gând, ceea ce dvs. gândiţi. Dacă vreţi să daţi de activitatea care stă la baza gândirii, veţi afla că aceasta este activitatea care, pornind din suflet, intră în creier şi actionează în creier. Şi dacă, pornind din suflet, desfăşuraţi o anumită activitate în creier, atunci aici se va naşte o imagine de oglindă prin care dvs. veţi percepe gândul „leu“. – Vă daţi seama, deci, că trebuie să existe mai întâi ceva de natură spirituală sufletească. Acest ceva trebuie să lucreze asupra creierului. Şi atunci creierul este transformat, prin această activitate spirituală sufletească, în aparat reflector, care reflectă gândurile. Acesta e procesul real, care le este atât de neclar majorităţii oamenilor din vremea noastră, încât ei nici nu-l mai pot sesiza.

Cel care progresează puţin în ceea ce priveşte percepţia ocultă, poate să deosebească cele două faze ale activităţii sufleteşti. El poate urmări cum, dacă vrea să gândească ceva, e nevoie nu numai să conceapă gândul respectiv, ci şi să-l pregătească; să-şi prepare, aşadar, creierul. Dacă l-a preparat până când acesta ajunge să exercite funcţia de oglindire, atunci are gândul. Ori de câte ori cineva vrea să întreprindă cercetări oculte, aşa încât să-şi poată reprezenta lucrurile, el are mai întâi sarcina de a nu-şi reprezenta imediat, ci de a desfăşura mai întâi activitatea care pregăteşte reprezentarea.
Acesta e lucrul extraordinar de important de care trebuie să se ţină seama.
Trebuie să avem în vedere aceste lucruri, pentru că numai dacă le avem în vedere avem în faţa noastră activitatea de gândire reală a gândirii umane. De-abia acum ştim în ce fel lucrează activitatea de gândire a omului. Mai întâi, această activitate de gândire ia în stăpânire creierul, respectiv sistemul nervos central, într-o anumită zonă a lui, desfăşoară o anumită activitate, pune în mişcare într-un anumit fel, dacă vreţi, atomii, îi face să
execute anumite mişcări. Prin aceasta, ei devin un aparat reflector, gândul este reflectat şi îi apare astfel sufletului ca gând conştient. Trebuie să deosebim, aşadar, două faze: mai întâi, din directia spiritual-sufletescului, munca asupra creierului; apoi ia naştere percepţia, după ce sufletul a preparat creierul în vederea acestei percepţii.La omul obişnuit, munca asupra creierului rămâne în întregime subconştientă; el percepe numai oglindirea. La omul care face investigaţii oculte, există cu adevărat această necesitate de a vieţui mai întâi pregătirea. El trebuie să vietuiască faptul că trebuie să reverse activitatea sufletească în creier şi să prepare mai întâi creierul, pentru ca acesta să-i reprezinte gândul respectiv.

sursa 

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA151_7/GA151_CF1.html
http://adevarul2012.blogspot.ro