Biologia Credintei: Cum ne putem vindeca de orice boala

Dr. Bruce Lipton este specializat in biologie celulara si a creat o adevarata revolutie, cu ajutorul cartii sale Biologia Credintei. In aceasta carte, Bruce Lipton argumenteaza faptul ca intentiile si gandurile noastre pot controla genele si mai apoi, vietile noastre si nu invers.

Aceasta este o mare provocare la adresa credintei traditionale cum ca genele ar fi cele care ne controleaza viata, oamenii atribuind adesea bolile, unor disfunctii genetice mostenite in familie sau altor factori externi.

• „Biologia Credintei” este o lucrare extraordinara, in domeniul noii biologii. Prin experimente, Dr. Bruce Lipton si alti cercetatori din aceasta zona, au examinat in detaliu mecanismele prin care celulele primesc si proceseaza informatiile.

Rezultatele acestor cercetari au schimbat in mod radical felul cum intelegem viata. Dr. Lipton a aratat ca genele si ADN-ul nu ne controleaza biologia, ci, mai degraba, ADN-UL este controlat prin intermediul semnalelor din exteriorul celulelor, inclusiv mesajele energetice care emana din gandurile noastre pozitive sau negative! Iar corpurile noastre pot sa se schimbe, bolile sa fie vindecate, daca ne schimbam modul de a gandi.

Am avut si surpriza de a descoperi un material amplu, despre munca lui Bruce Lipton, realizat de catre TVRCluj:

https://www.youtube.com/watch?v=ElCN0EjkhZQ

Teoria lui Bruce Lipton

De exemplu, daca exista o istorie a cancerului, diabetului sau a bolilor de inima in familie, aceasta nu inseamna neaparat ca membrii mai tineri ai familiei ar fi predispusi la asa ceva. Teoria lui Bruce Lipton este contrara credintei ca bolile ar fi ereditare si acest lucru, fiindca genele pot fi schimbate, prin simplul fapt de a schimba modul nostru de a percepe lumea din jur.

„Iti poti controla genele influentand ceea ce gandesti si atitudinea personala fata de viata. <<Cum vad lumea, perceptiile mele controleaza nu doar biologia interna dar si comportamentul genetic si controleaza modul cum creez lumea din jurul meu>>. Felul cum percepi lumea prin intermediul mintii schimba biologia si chimia corpului tau si astfel se schimba si celulele din corpul tau”, spune Bruce Lipton.

Schimba-ti atitudinea fata de viata!

Poti controla genele tale si modul cum functioneaza celulele din corpul tau schimband modul cum gandesti. Schimba-ti atitudinea fata de viata. „Cum vad lumea si perceptiile mele fata de ceea ce este in jur nu sunt doar biologie interna si manifestare genetica ci creeaza modul cum creez lumea din jurul meu, iar perceptia ta mentala cu privire la lume schimba biologia si chimia din corpul tau si mai departe, celulele corpului tau”, argumenteaza Bruce Lipton.

„Imaginati-va ca celulele voastre sunt precum niste oameni in miniatura, de vreme ce oamenii si celulele functioneaza dupa aceleasi reguli, avand sistem imunitar, reproductiv, nervos. Fiecare celula, asemenea fiecarui om, are receptori care ajuta la interpretarea mediului inconjurator. Daca o persoana se afla intr-o situatie stresanta, fiecare celula din corp experimenteaza aceasta senzatie datorita unor vibratii electromagnetice care sunt transmise in tot corpul. In mod similar, daca suntem fericiti si in armonie, celulele functioneaza in armonie”, spune Lipton.

Dar fiecare din noi putem proba aceste afirmatii in mod foarte simplu: de exemplu, o senzatie probabil experimentata de toata lumea, este aceea ca atunci cand suntem foarte obositi si stresati, simtim frigul mai acut in tot corpul. De asemenea, cand ne indragostim, pare ca fiecare celula din noi, straluceste.

„Celulele experimenteaza aceeasi viata pe care o experimentezi tu si pot supravietui in afara corpului, traind de exemplu, intr-o cultura de celule, pe care oamenii de stiinta le folosesc spre analiza”, spune Lipton.
Cum ne putem schimba gandurile?

Cercetarile lui Bruce Lipton arata ca in 95% din timp, oamenii isi folosesc mintea subconstienta, care este mintea programata in copilarie, pana la varsta de 6 ani. Apoi, viata ne este controlata de obiceiurile dobandite in acea perioada. Ceea ce este mintea constienta, adica mintea pe care o folosim in 5% din timp, o identificam cu personalitatea noastra, cu gandirea si simtul ratiunii.

Am reusi sa ne schimbam viata, perspectiva de a gandi, celulele din corp si starea lor de bine daca am avea acces mai usor la mintea subconstienta. Subconstientul vrea mereu sa se intoarca la vechile sale obiceiuri si modele repetitive si de aceea trebuie sa facem un efort constient sa ne dezvatam de realitatea pe care am intata-o cand eram mici si sa provocam astfel, schimbari vizibile in viata noastra.

Potrivit lui Lipton, exista trei moduri eficiente prin care putem sa schimbam modul vechi si limitativ de a fi si de a vedea viata, accesandu-ne subconstientul: meditatia budista, terapia hipnotica si o noua metoda de vindecare ce se numeste psihologia energiei. Aceste schimbari ar duce la un trai mai armonios cu natura si noi insine…

Ce este psihologia energetica

Energia este ca o amprenta , este infrastructura invizibila pentru sanatatea corpului tau. Corpul tau este compus din trasee prin care circula energia iar centrele de energie sunt in legatura dinamica cu celulele, organele, starile prin care treci, si gandurile tale. Daca reusesti sa schimbi aceasta energie, reusesti sa iti schimbi starea de bine, sa te vindeci de boala sa fii bine din punct de vedere emotional si mental.

Afirmatii pozitive

Exista totusi mai multe metode prin care ne putem ajuta mintea subconstienta si provoca schimbarea de la ganduri la celule si la vibratia energetica pe care o manifestam si care en ajuta sa ne construim viata. De exemplu, Loise L. Hay este de parere ca practicand in fiecare zi afirmatii pozitive si alegand acest lucru constient, subconstientul va fi incet, incet influentat si isi va schimba vechile mecanisme de a functiona.

Sursa: http://www.garbo.ro/

"Cancerul nu e o boală - este o reacţie disperată a organismului"

Foto: Dreamstime - 5

Aşa m-am vindecat... 

Profesor de sport, antrenor de fitness şi cultu­rism, Adrian Radu a văzut moartea cu ochii. A fost lovit de cumplita boală a secolului şi, întrucât medicina nu mai putea să-l ajute, a pornit de unul singur un război total împotriva cancerului. O luptă care a durat câţiva ani şi s-a încheiat cu o vic­torie binemeritată. L-am rugat să rememoreze cutre­murătoarea lui experienţă, în ideea că ea le-ar putea fi folositoare şi altor oameni, aflaţi într-o situaţie simi­lară.

Semnele bolii

- Când a început coşmarul dvs.?

- În 1997. Antrenam şi practicam personal cultu­rismul, atinsesem o greutate corporală de 82 de kilo­grame, eram numai muşchi, fără pic de grăsime, când, dintr-o dată, am început să slăbesc accelerat. În con­diţiile în care mâncam foarte mult, excesiv chiar, am pierdut şapte kilograme într-o lună şi jumătate. Am ape­lat la soţia unui prieten, doctoriţă la Spitalul Uni­ver­sitar. Cu toate că eram fumător, radiografia pulmo­nară a fost în ordine, în schimb, din analizele de sânge se vedea clar că există ceva de natură infecţioasă. Dar ce anume? Până la urmă, m-am stabilizat cumva pe la 75 de kilograme.
În 1999, aveam scaune cu sânge şi dureri abdo­mi­nale, însă le-am pus pe seama hemoroizilor. Foarte mulţi din cei ce practică culturismul sunt ameninţaţi de hemoroizi, din cauza durităţii efortului fizic, a ridicării greutăţilor şi a regimului alimentar hiper­pro­teic, sărac în fibre - iar eu nu reprezentam o excepţie. Venea la sală şi un student în anul patru la Medicină, un tânăr deosebit de studios. I-a atras atenţia faptul că aveam un aspect ciudat, o paloare stranie, tegu­men­tele aproape albe şi m-a întrebat ce se întâmplă cu mine. După ceea ce i-am relatat, mi-a spus: "Nu vreau să te sperii, dar aşa cum îmi descrii tu scaunul, ar putea fi tumori pe colon. E mai bine să verifici". Am optat deocamdată pentru o metodă de investigaţie neinva­zivă: RMN. Astfel am aflat că ansele intesti­nale nu arătau deloc bine şi că unul dintre ganglionii din abdomen, care în mod normal ar fi trebuit să măsoare 3-4 milimetri, avea mărimea unei portocale. Asta indica fără dubiu o infecţie majoră. Părerea medi­cului, citez: "Trebuie să te desfacă cineva".
Cum perspectiva de a fi demontat ca o maşinărie nu mi-a surâs, am început să caut tratamente com­ple­mentare pentru infecţiile intestinale, am luat probio­tice şi prebiotice, vitamine - în special B-uri - şi am băut ceaiuri de plante. Durerile abdominale au cedat, însă pierdeam din ce în ce mai mult în greutate. În trei luni, coborâsem la 62 de kilograme. Am discutat cu o doctoriţă, care mi-a propus un tranzit cu bariu. Colonul meu era plin de excrescenţe, unele din ele foarte mari. Evident, de acolo proveneau sângerările. Verdictul: "Nu ştiu ce este, dar nu e în regulă". Era limpede că nu mai puteam evita colonoscopia şi m-am adresat unei autorităţi în materie: profesorului Oproiu. El mi-a găsit intestinul gros încărcat de po­lipi, pe segmentul transversal aveam unul enorm, de peste zece centimetri, care obtura colonul aproa­pe com­plet, lăsând doar un spaţiu liber de un milimetru şi jumătate. Timp de două săptămâni, am aşteptat cu inima la gură rezultatul biopsiei, de altfel previzibil: ţesut normal, ţesut malign şi celule nediferenţiate. Într-un cuvânt, cancer.
Am avut o discuţie decisivă cu profesorul Oproiu. Chimioterapia şi razele nu intrau în dis­cuţie, în cazul meu. Urma să mi se scoată in­testinul gros şi o porţiune din cel subţire. Am vrut să ştiu când mi se va face colonoplastia, la care el m-a privit lung şi mi-a spus că n-aveau din ce să-mi reconstru­iască intestinul. Adică, trebuia să mă chinui cu un anus contra naturii, până la sfârşitul zilelor mele. Mi s-a părut inacceptabil.

Ce e cancerul

Mă topeam pe picioare. În decembrie, nu mai cân­tăream decât 53-54 de kilograme, şi chiar mersul prin casă devenise un efort prea mare pentru mine. Reve­lionul l-am făcut în pat, mama venise să mă ajute şi mă hrănea cu lingura, ca pe un copil. Îmi adusese niş­te ceaiuri şi o tinctură de spânz, de la un fitotera­peut din Galaţi. Le-am luat şi, după două-trei săptă­mâni, am mai prins ceva putere. Când m-am simţit din nou în stare să ies din casă, m-am gândit că era timpul să mă informez, să văd şi eu ce Dumnezeu e cancerul ăsta şi ce se poate face cu el. Tot căutând pe internet, am ajuns din aproape în aproape, la Otto Warburg, un biochimist german, laureat al Premiului Nobel. El a definit, în 1931, celula canceroasă prin câ­teva carac­te­ristici: nu respiră oxi­gen, ci îşi produce energia prin procese fermentative; tră­ieşte în mediu acid; într-un me­diu alcalin se distruge. În con­tinuare, am citit o mulţime de studii la zi despre cancerul de colon, adu­nând mereu alte şi alte infor­ma­ţii. Aşa am aflat că, la pacienţii respectivi, s-a constatat o lipsă de calciu în ţesutul co­lonului, iar cel mai bun calciu este cel de origine marină şi ve­getală. Că la popu­laţii precum coreenii, care au fost dintot­dea­una mari mâncători de varză, dar care nu consumă carne de ma­mi­fere şi nici lac­tate, can­cerele in­testinale sunt ca şi inexis­tente. Că varza, ceapa şi usturoiul conţin substanţe care in­hibă proliferarea celu­lelor ma­lig­ne. Că acelaşi efect îl are me­til­sulfonilmetanul (MSM), pre­zent în legumele cru­ci­fere. Că mu­coa­­­sele - cu deose­bire cele intestinale - nu se pot reface fără gluta­mină, un aminoacid indis­pen­­sabil muşchi­lor.

Mobilizarea

Astfel înarmat cu o sume­denie de cunoştinţe noi, m-am grăbit să le pun în practică. Am scos definitiv din alimen­taţie lactatele şi carnea roşie, am trecut pe peşte o­ceanic şi mi-am pro­curat alge din nişte culturi experimentale. Am băut în fiecare zi suc de varză, mi-am stors şi două cepe mari, iar usturoiul îl pisam şi îl mâncam cu peşte oceanic. Mi-am administrat MSM în doză triplă faţă de cea indicată pe cutie şi mi-am întărit sistemul imunitar cu co­lostru. Am luat glu­tamină, am încercat yucca - vă amintiţi că a fost o ase­menea modă - şi tot ce pot spune este că nu mi-a făcut nici rău, dar nici bine. Nu ştiam aproape nimic despre Coenzima Q10. Acum ştiu că ea are o însem­nă­tate vitală pentru mitocondrii (micile uzine ener­getice din interiorul celulelor) şi, fiindcă produc­ţia proprie a organismului scade abrupt, începând de la 30 de ani, la femei, şi 35 de ani, la bărbaţi, trebuie suplimentată zilnic, pe cale orală. Necesarul luat în considerare la data aceea era de 15-30 de miligrame pe zi, respectiv 200-300 de miligrame în cancer. Eu m-am decis imediat pentru 300 de miligrame. Zis şi fă­cut. După o vreme, însă, am început să am o sen­zaţie ciudată. Îmi pulsa ficatul, ca şi cum un pitic s-ar fi strecurat acolo şi ar fi lucrat de zor, bătând cu un ciocan. M-am sfătuit cu o prietenă farmacistă. Ea mi-a explicat că se produce o dezintoxicare bruscă, din care cauză s-ar putea să am şi dureri de cap. Chiar aşa a şi fost. Bun, mi-am spus, dacă am multe toxine acumulate în ficat, trebuie să le dau afară. Cum fac să-mi curăţ ficatul? Discutând întâmplător cu fosta so­ţie a unui boxer, ea mi-a vorbit des­pre metoda cla­sică, aceea cu ulei de măsline, zeamă de lămâie şi sare amară. Boxerii din America Latină şi din fostul bloc sovietic o folo­seau în mod obişnuit, pentru a-şi goli complet colecistul, înainte de meci, ca să fie mai puţin sen­sibili la lovituri. Doamna a mai precizat că procedura trebuie apli­cată de două ori, la interval de două săp­tămâni. Aşa am făcut - şi m-am îngrozit de ce a ieşit din mine. To­tuşi, asta a fost nimica toată faţă de ceea ce avea să mi se întâmple mai târziu.

MUMIO, răşina neagră din Podişul Pamir

În 2002 a venit la facultatea noastră un cetăţean din Republica Moldova, care voia să ne vândă nişte pastile dintr-o răşină neagră, recoltată din Podişul Pa­mir, încercând să ne convingă că ar fi extraordinară pentru sportivi: Mumio. Fiindcă eu mă ocupam atunci de lotul de fitness al ANEFS, profesorul l-a trimis la mine. În primul rând, i-am cerut o documentaţie. Mi-a adus o carte în limba rusă, semnată de un academician pe nume Norbekovici, din Kârgâzstan. După ce mi-a tradus-o cineva şi am putut s-o citesc, am văzut acolo rezultatele unor studii care dovedeau că smoala aceea cu miros ciudat are efecte benefice într-o multitudine de afecţiuni, de la alergii, ulcer, diabet şi hemoroizi, până la reumatism, osteoporoză, leucemie, diverse tipuri de cancer şi altele. S-ar fi zis că e un adevărat panaceu. M-am gândit însă că nu puteam să dau altora un produs pe care nu l-am testat mai întâi eu însumi. Prin urmare, am luat prima pastilă într-o joi seara şi încă una a doua zi dimineaţa. Vineri, pe la ora 18, eram la sală, la IDM, şi mi se făcuse aşa de somn, în­cât abia pu­team ţine ochii deschişi. Trebuie să vă spun că, din pricina stresului cumplit din ultimii ani, a tensiunii psihice generate de gândul că viaţa mea se poate sfârşi în orice clipă, ajunsesem să sufăr de in­som­nie cronică, abia dor­meam două-trei ore pe noap­te. Dar în seara aceea am simţit că leşin, dacă nu mă duc imediat la culcare. Acasă m-am aşezat "puţin" la televizor - şi dus am fost. Când m-am deşteptat, era dimi­neaţă. M-am uitat la ceas: zece şi ceva. Întâr­zia­sem. Am făcut un duş, am băut repede o cafea şi am pornit val-vârtej către IDM. Acolo, clubul gol. Îl în­treb pe recepţioner ce se întâmplă. El dă din umeri şi răspunde: "Nimic, domnu' Adi, aşa e de obicei dumi­nica". Vă daţi seama, dormisem neîntrerupt o noapte, o zi şi încă o noapte. Din momentul acela, mi s-a reglat somnul.
Pentru că, fără voia mea, întrerupsesem cura, am hotărât să recuperez, adică să iau de acum înainte câte două pastile de răşină dimineaţa şi două seara. În noaptea de luni spre marţi, du­pă ora două, m-am trezit cu nişte dureri înfio­rătoare în abdo­men, de parcă mi-ar fi răsucit cineva un cuţit pe dinăuntru. M-am gân­dit: "Mă duc mâine la doctor - şi ce-i spun? Că am înghiţit ceva ne­gru şi urât, care îmi arde ma­ţele?". Mi-am făcut un ceai de cimbru şi mi s-au mai potolit du­re­rile, puteam să aştept dimineaţa fără să urlu. Pe la şase, m-am pre­gătit să merg la spi­tal, am mai băut un ceai şi m-am dus la toaletă. Sur­priza a fost că, în locul unui scaun obişnuit, am elimi­nat o masă de mucozităţi şi mai multe bucăţi de carne, care aveau forma unor burice de deget. Le-am luat, le-am pus în două borcane, am turnat spirt peste ele şi m-am decis să am răbdare, să văd ce se mai întâmplă. Seara am avut un scaun ase­mănător: iarăşi mucilagii, iarăşi bucăţi de carne. În ziua următoare, m-am pre­zentat cu unul din borcane la histopatologie, cunoş­team drumul, că doar mai fu­sesem acolo. Mi-au con­fir­mat că erau fragmente din polipii mei.

Vreme de două luni, am eliminat mereu în scaun bucăţi de carne, care între timp îşi schimbaseră di­men­siunile, erau mai mari, însă foarte subţiri. Toto­dată, aveam o senzaţie extraordinară de uşurare, scă­pa­sem de durerea surdă şi permanentă din intestin. Când am observat că nu mai iese nimic, mi-am zis că e momentul să atac "inamicul" pe terenul lui. Unde erau tumorile? În colon. Prin urmare, încă vreo lună şi ceva am făcut clisme, seară de seară, cu 5 grame de Mumio dizolvate într-un litru de apă călduţă. Nu mai eliminam nimic. În 2004, am vrut să repet colo­noscopia - de astă dată cu cineva care nu mă văzuse înainte. Am primit două refuzuri, unul după altul. Cei ce se uitau în dosarul meu medical evitau să intre pe un intestin cu asemenea probleme. Atunci am azvâr­lit, pur şi simplu, toate analizele şi, făcând asta, am avut sentimentul că arunc la gunoi şi boala. Pe urmă, m-am dus altundeva şi am pretins că solicit un exa­men de rutină. Au constatat doar un aspect de colon iritabil, cu câteva mucozităţi. Trei ani mai târziu, deci în 2007, am avut posibilitatea să merg la o clinică ultraperformantă din Germania. La insistenţele mele, mi-au garantat că aparatura lor poate depista orice formaţiune, începând cu mărimea de un milimetru şi jumătate. Şi mi-au dat asigurări că n-au găsit nimic. Intestinul era perfect curat.

Identificarea toxinelor şi stoparea lor

- Aşa s-a încheiat un parcurs de zece ani. Pri­vind în urmă la teribila dvs. experienţă de viaţă, aţi tras nişte concluzii care ar putea fi de folos şi al­tora?

- Când ţi se spune că ai cancer, prima reacţie e negarea. Speri într-o confuzie, într-o eroare medicală. Urmează apoi faza revoltei. Te întrebi: "De ce eu?". Pentru ca întrebarea să fie utilă, trebuie să-i schimbi sensul: "Ce greşeli am comis eu, care m-au adus unde sunt acum?". Cancerul nu e o boală, astăzi sunt ferm convins de asta. Este o reacţie disperată a organis­mului, care caută o cale de a rezista la toxinele intro­duse de noi, voluntar sau involuntar.

- Aşadar, care ar fi măsurile urgente de luat?

- În primul rând, identificarea toxinelor şi stopa­rea intrării lor în organism. Poate fi vorba de vapori to­xici, de exemplu mercur, eti­lenă, benzen sau de o sim­plă po­luare a mediului, de calitatea ne­corespun­ză­toare a apei, dar şi de o hidratare insuficientă, care, la rândul ei, are efecte distructive. Noi avem nevoie zilnic de 35 mi­li­litri pe kilogram-corp, cea mai bună din punct de vedere fizio­lo­gic fiind apa la temperatura ca­me­rei, sorbită cu înghiţituri mici. Iar dimineaţa, în­dată după trezire, se recomandă jumătate de litru de apă alcalină, băută nu pentru hi­dratare, ci dată pe gât dintr-o dată, tocmai ca să se ducă să spe­le toate to­xinele acumulate peste noapte. Apoi, bineînţeles, sunt de evitat substanţele nocive pe care le ingerăm odată cu hrana. Con­ser­vanţii acţionează la fel ca an­tibio­ticele, omoară tot ce e viu şi vor face acelaşi lucru în corpul nostru. După zahăr, cel mai toxic aliment este laptele, deoarece compo­nen­ta sa proteică de bază, anume cazei­natul de calciu, nu poate fi procesată de or­ganismul uman, care nu dispune de enzimele nece­sare. Lac­tatele ar trebui excluse total din alimentaţie. Pare o afirmaţie hazardată, însă ne vom convinge de adevă­rul ei, dacă aruncăm o privire pe statistici. În Europa, cele mai mari consumatoare de lactate sunt ţările nor­dice. Unde credeţi că se înregistrează numă­rul maxim de cancere de colon? Evident, tot acolo. După ce am stopat toxinele, trebuie să eliberăm căile de evacuare a lor, curăţind principalele organe şi sis­te­me parti­cipante la procesele de excreţie: ficatul şi colecistul, rinichii, pielea. Curăţirea nu se face con­comitent, ci pe rând, într-o anumită ordine, în funcţie de priori­tăţile stabilite de un terapeut. Important este şi dre­najul limfatic, realizat prin masaj, fiindcă limfa trans­portă toxinele, ca şi celulele canceroase. După aceea, trecem la alcalinizarea organismului pentru că, aşa cum ştim deja, celula malignă supravieţuieşte numai într-un mediu acid. Reducem la minimum ali­mentele acidifiante, în special carnea, şi luăm Mumio, Coen­zima Q10; şi legumele verzi, care conţin cloro­filă, ajută la oxigenarea celulară. Când am făcut toate aces­tea, celulele canceroase încep să moară şi să se elimine, strat după strat.

O schiţă de meniu sănătos

- Ne-aţi descris ce se petrece în planul fizic. Vor­biţi-ne puţin şi despre modul cum intervine psihicul în mecanismele însănătoşirii.

- Prima condiţie a vindecării este ca bolnavul să şi-o dorească într-adevăr. S-ar zice că oricine vrea să fie sănătos, dar nu-i aşa. Să luăm exemplul unui om care trăieşte într-o atmosferă tensionată acasă. Are parte zilnic de reproşuri, certuri, insulte. Dar când se îmbol­năveşte, toată familia se adună în jurul lui, ca să-l îngrijească. Poate chiar fără să conştientizeze, el va refuza să renunţe la starea de boală, pentru că nu­mai datorită ei i se oferă atenţie şi afecţiune. A doua condiţie este să descifrezi mesajul bolii - fiindcă ea vine să te înveţe ceva. În cazul meu, pe lângă ali­mentaţia greşită, sportul de mare performanţă, făcut aiurea, producea acidoză. De ce să muncească cine­va, ca să ajungă la o greutate de 130 de kilograme, că doar nu-i foloseşte la nimic? Asta e numai trufie. Prin urmare, modestia a fost lecţia mea şi trebuia să mi-o însuşesc. Iar în final, după ce ai înţeles lecţia şi ai tras concluziile, trebuie să te desparţi de boală, aşa cum am făcut eu, atunci când am aruncat documentele medicale. Alegi să-i întorci spatele, o laşi în urmă defi­nitiv şi porneşti cu toată fiinţa spre viitor.

- În încheiere, v-aş ruga să ne daţi câteva sfaturi de nutriţie. Pe scurt: cum ar trebui să arate meniul nostru zilnic?

- Ar trebui să răspundă nevoilor reale ale orga­nismului - ceea ce în prezent nu se prea întâmplă. Di­mineaţa, noi avem enzime specifice pentru gră­simi, organismul produce lipază, prin urmare tre­buie să mâncăm olea­gi­noase. Puneţi de seara în apă două linguri de se­minţe de susan, două de in (bărbaţii vor în­locui inul cu dovleacul) şi până la şase nuci. Dimi­neaţa, daţi-le prin blender îm­pre­ună cu o bana­nă, un măr curăţat de coajă, un kiwi, eventual nişte bu­căţi de ananas şi papaya. Dacă adăugaţi la acest ames­tec două linguri de miere (pre­ferabil de ma­nă), o linguriţă rasă de scorţişoară şi radeţi dea­supra două pă­trăţele de ciocolată amăruie, aţi ob­ţi­nut un mic dejun prin­ciar. La prânz, avem alte enzime - protează - deci e nevoie de proteine. Ve­geta­rienii se vor orienta singuri, pentru ceilalţi repet avertis­men­tul legat de lactate: re­nun­ţaţi la ele. În schimb, oul conţine tot ce este necesar construirii unui viitor organism. Creatorul n-a pus nimic to­xic acolo. Nu exageraţi cu carnea, iar între pu­iul de cres­cătorie, îndopat cu hormoni, şi porc, v-aş îndemna să ale­geţi varianta a doua: o bucată de muşchi, nu mai mare de 110-115 gra­me - şi nu cu cartofi prăjiţi, ci cu o salată. Între masa de prânz şi cea de seară, neapărat beţi 100 ml de zeamă de varză sau borş. Seara, putem procesa carbohidraţii din le­gume. Câteva pre­cizări şi aici: ţelina şi albitura sunt bune, dar nu mai des decât o dată pe săptămână (con­ţin nitrozamină, care în corpul nostru se transformă în nitriţi, apoi în nitraţi). Zilnic să nu vă lipsească o ceapă mică, doi căţei de usturoi şi 150 g de crucifere, adică varză, conopidă sau broccoli. Iar cardiacii să aibă grijă să mănânce mereu ridichi, inclusiv în sezonul rece.
În ziua de azi, din pricina chimizării, aproape că nu mai există enzime în sol. De aceea, eu recomand răşina Mumio, care conţine peste 60 de enzime, un pro­cent substanţial (minimum 15%) revenind aci­dului fulvic, numit de unii autori "enzima-miracol", şi mai recomand Redigest - două comprimate la prânz şi două la cină - însă nu pentru digestie, ci pentru curăţarea rinichilor. O colegă a fratelui meu avea o piatră de 6 cm la rinichi şi trebuia operată, aşa că am pus-o în legătură cu un urolog foarte bun, care vine la noi, la club. Printr-un concurs de împrejurări, operaţia s-a amânat cu o lună, timp în care medicul a sfătuit-o să-şi regleze tranzitul intestinal. Ea a luat o doză mare de Redigest şi, când i s-a repetat ecografia pentru localizarea exactă a pietrei, s-a văzut că nu mai rămăsese din ea decât un sfert. De atunci, uro­logul nostru îşi tratează toţi pacienţii cu Redigest şi îi operează numai pe cei la care nu dă rezultate cura.

- S-ar spune că întâmplarea v-a dat o mână de ajutor.

- Într-adevăr. De multe ori mi s-au oferit, parcă în dar, soluţii pe care nu le căutasem. De aceea şi eu mă simt dator să le transmit mai departe. Ca să-i ajut pe alţii să nu sufere.

Cu d-l Adrian Radu se poate lua legătura la tel. 0722/42.76.62

Sursa: http://www.formula-as.ro/

INDICATII - PROSPECT MUMIE aici:

http://farmaverde.allshops.ro/produs/6705971/Mumie+-+Extract+Purificat+de+Rasina+Mumie+cu+Propolis+DAMAR.html

S-a demonstrat stiintific! TURMERICUL este mai puternic decat medicamentele

Uimitoarele proprietati vindecatoare ale TURMERICULUI! Vezi lista medicamentelor pe care le poate inlocui

Probabil ai remarcat si tu ca, de la o vreme incoace, TURMERICUL este una dintre "vedetele" SUPERALIMENTELOR, nu putini fiind specialistii care il recomanda pentru o serie larga de afectiuni.

Dar, poate ca te-ai intrebat de ce este TURMERICUL atat de special. Ei bine, sa incepem cu inceputul.

In primul rand, turmericul (praf de curcuma sau sofran indian) este o planta erbacee de aproximativ 90 de cm, perena si se gaseste in sudul Asiei, unde este folosita in special ca si condiment (in mancaruri) si colorant alimentar.

Desigur ca locuitorii acestor tari cunosc puterile miraculoase ale acestei plante, iar cercetările actuale sugerează posible efecte pozitive în lupta împotriva cancerului, a bolii Alzheimer și a bolilor de ficat.

Iar acestea sunt doar cateva dintre efectele benefice ale TURMERICULUI. Tot mai multi cercetatori studiaza aceasta planta si au ajuns la concluzia ca este utila in nu mai putin de 600 de cazuri, avand extraordinare proprietati curative si de preventie.

Astfel, specialistii au ajuns la concluzia ca turmericul poate inlocui cu succes medicamente ca:

1. Lipitor/ Atorvastatina (medicament care lupta impotriva colesterolului marit). Un studiu publicat in 2008 a aratat ca substantele continute de turmeric pot lupta la fel de eficient ca Atorvastatina ( Lipitor este denumirea medicamentului) in disfunctiile endoteliale, principala patologie a vaselor sangvine care pot duce la ateroscleroza. De asemenea, a avut efecte benefice si in cazul celor care sufera de diabet (tipul 2).

2. Corticosteroizii (eficienti in reducerea tumorilor, reactiilor cutanate, etc). In mod normal, aceste substante sunt produse de organismul nostru; pot fi cumparate si sub forma de medicament, dar pot aparea reactii adverse. Din fericire, inca din anul 1999 se stie ca antioxidantul CURCUMINA, continut de turmeric, poate avea acelasi efecte ca si corticosteroizii, in tratarea uveitei, o boala teribila ce afecteaza ochii. In 2003 s-a demonstrat ca turmericul ( mai exact, curcumina) este foarte eficient in lupta impotriva cancerului, efectele sale fiind comparate cu cele ale Dexametazonei, un medicament recomandat in cazuri de insuficienta corticosuprarenala, edem cerebral acut; asociat chimioterapiei antineoplazice ca antiemetic.

3. PROZAC si alte antidepresive. Un studiu publicat in 2011 in jurnalul Acta Poloniae Pharmaceutica arata ca ANTIOXIDANTUL CURCUMINA a redus cu succes comportamentul depresiv, in studiile realizate.

4. ASPIRINA (pentru subtierea sangelui). Conform anumitor studii realizate in urma cu aproape 20 de ani, s-a demonstrat ca CURCUMINA din turmeric ii poate ajuta pe oamenii predispusi la tromboza vasculara; Aceasta lupta impotriva cheagurilor de sange (tromburilor, in termeni medicali) care duc la aceasta afectiune; eficienta in terapia anti-artrita.

5. Medicamente ANTIINFLAMATOARE. In 2004 un studiu publicat in jurnalul Oncogene (o publicatie internationala care publica saptamanal informatii si cercetari legate de cancer) a declarat ca antioxioxidantul CURCUMINA este o alternativa foarte buna pentru medicamente ca: aspirina, ibuprofen, feni-butazona, diclofenac, dexametazona si alte antiinflamatoare care s-au dovedit a fi eficiente in lupta cu celulele afectate.

6. METFORMINA (medicament destinat diabeticilor). Cercetatorii din domeniul biochimiei au explOrat efectele curcuminei in cazul diabetului si au ajuns la concluzia ca acest antioxidant activeaza AMPK (enzima care contribuie la producerea glucozei) si anuleaza efectelele genei gluconeogenice (care suprima productia de glucoza in ficat) in celulele hepatomice (canceroase din ficat). Iar asta nu este tot. S-a descoperit ca CURCUMINA este de la 500 pana la 100 000 de ori (in forma cunoscuta ca si tetrahidrocurcuminoide –THC) mai puternica decat metformina in activarea AMPK.

Incheiem cu cea mai importanta "contributie" a TURMERICULUI (CURCUMINA). Dupa cum probabil stii deja, turmericul este extrem de eficient atunci cand vorbim de boli cronice, precum CANCERUL. Astfel, turmericul are proprietati terapeutice remarcabile, fiind o competitie serioasa pentru medicamentele traditionale, folosite in aceste cazuri.

Asa ca, daca anumite tipuri de cancer sunt rezistente la medicamentatia "clasica", nu la fel se intampla si in cazul turmericului, acesta demonstrandu-si eficacitatea impotriva acestor cancere rezistente la chimioterapie si la terapia cu radiatii ( mai multe informatii aici: http://www.greenmedinfo.com/disease/cancers-drug-resistant)

In momentul de fata, exista mai bine de 27 de studii care arata ca antioxidantul curcumina poate induce moartea celulelor sau sensibilizarea celulelor canceroase rezistente la medicamente multiple in cazul tratamentelor conventionale.

Avand in vedere toate aceste studii si cercetari in cazul TURMERICULUI (curcumina), nu este de mirare ca din ce in ce mai multi oameni il folosesc ca tratament alternativ sau adjuvant in tratarea bolilor cronice, precum cancerul si multe altele, pe care le-am enumerat mai sus.

Acestea fiind spuse, incepe sa folosesti doze mici de turmeric in fiecare zi, daca este posibil. Pe langa faptul ca mancarea ta va fi mai aromata si mai gustoasa, poti fi sigur ca sanatatea ta va fi protejata.

Desigur, ar fi bine sa cumperi doar TURMERIC certificat organic, pentru a beneficia de toate propritatile sale extraordinare.

Sursa articol: http://eatlocalgrown.com/article/12482-science-confirms-turmeric-as-effective-as-14-drugs.html

http://suntsanatos.ro/

Nicolae Ceauşescu, condamnat la moarte prin împuşcare pentru Roşia Montană

     Ceauşescu garantase împrumuturile contractate de la FMI cu aurul Apusenilor! Ceea ce ştim, e că la Roşia Montană se află zăcăminte foarte importante de arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium şi mai ales WOLFRAM, toate având aplicaţii militare şi industriale strategice. Wolframul, metalul  cu punct de topire extrem de înalt, este folosit în industria aero-spaţială, dar şi în ogivele nucleare. Wolframul se găseşte doar  în două locuri pe planetă. În Afganistan şi în România, în Munţii Apuseni.  În 1982, România atingea vârful de plată al datoriei de 11 miliarde USD către FMI şi avea nevoie de lichidităţi pentru a nu intra în incapacitate de plată. Conform contractului semnat cu FMI, incapacitatea de plată presupunea cedarea aurului din Apuseni, cu care România garantase împrumuturile.

        Institutul de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” aduce la cunoştinţa lui Ceauşescu  că în Apuseni, pe lângă aur se află şi alte comori extrem de importante. Aflând acestea, Ceauşescu ia o decizie care uimeşte Planeta. În loc să permită FMI-ului începerea exploatării din Apuseni şi de la Roşia Montană, Ceauşescu plăteşte până în 1985 întreg debitul de 11 miliarde USD. Eforturile întregii ţări au fost imense. Majoritatea produselor alimentare luau calea exportului ,  energia electrică era direcţionată 99% spre producţia industrială, limitând astfel în multe cazuri accesul populaţiei la iluminatul casnic. Efortul imens făcut de popor în acele vremuri viza indirect salvarea zăcămintelor din Munţii Apuseni, zăcaminte girate ca de altfel şi astăzi FMI-ului. Plătirea datoriilor înainte de termen a înfuriat rău FMI-ul astfel că am fost penalizaţi aspru prin aproape triplarea dobânzii de drept. Exact precum un cămătar fără scrupule FMI-ul a mai luat un rând de piele de pe noi, dându-ne un nou termen pentru luna martie 1989.

         Noul termen de 4 ani a fost din nou devansat de Ceauşescu, care cu ajutorul sacrificiilor imense făcute de popor reuşeşte să strângă suma totală care ne elibera de absolut orice datorie cu un an mai devreme! Din 1988 Romania nu mai avea datorii şi nu doar din martie 1989 cum unii trădători încearcă să modifice adevărul, pentru a ascunde de fapt cele peste 18 miliarde avute în plus la momentul atacării României, miliarde a căror urmă e îngropată deocamdată în filele dosarului BANCOREX. România era o maşină de făcut bani, de făcut valută forte  şi nicidecum un morman de fier vechi cum a afirmat agentul străin Petre Roman. Cele 18 miliarde avute în plus se constituiau din lichidități bancare sub formă de rezerve valutare, creanţe şi sume aflate în curs de achitare ca urmare a exporturilor efectuate. De ciudă că România nu mai are datorii n-i s-a retras deîndată de către S.U.A. şi Clauza Naţiunii celei mai Favorizate.

         Plusul imens de 18 miliarde U.S.D. a început să producă modernizări în industrie. UM Cugir spre exemplu a fost dotată cu strunguri noi-nouţe suedeze, strunguri dotate cu CNC ( comandă numerică computerizată). Inginerii de atunci au amânat schimbarea liniilor tehnologice pe diverse motive, iar după lovitura de stat din dec 1989  strungurile moderne, utilajele noi destinate retehnologizării,  au rămas la comandă tot în magazii. Nu numai la UM Cugir ci în întreaga țară s-a dat stop punerii în funcțiune a utilajelor noi, deja achiziţionate. Industria românească trebuia oprită. Utilajele noi, strunguri, freze, etc au ajuns  la fier vechi conform directivei date de străinul Petre Roman, actualmente parlamentar PNL.

         Fără a avea datorii majore , Ceauşescu pune la cale un plan de exploatare al Apusenilor încă din 1985. FMI-ul înnebuneşte de-a dreptul, Soros la fel. Planul cu bătaie lungă a lui Ceauşescu le dă insomni și palpitații deoarece până în 2040 urmau să se exploateze intensiv zăcămintele de aur, argint şi metale rare, ce urmau să aducă României un profit evaluat în 2013 la nu mai puţin de 400-500 miliarde de euro !!! Profit!!! Deja se întrecea orice măsură.  România nu mai avea nevoie de nimic din afară,  îşi acoperea singură necesarul intern,  exporta masiv, şi punea la cale  împreună cu China, Iranul şi Libia,  o replică a FMI, prin BANCOREX. Pentru aceasta Ceauşescu  trebuia condamnat la moarte prin împşcare şi România condamnată la jaf şi sărăcie! Care dintre dumneavoastră n-aţi strânge cureaua şi nu aţi agonisi bănuţ cu bănuţ timp de 8 ani pentru ca apoi să trăiţi 1000 de ani voi şi neamul vostru în bogăţie şi prosperitate?

         Mai mult decât atât imaginaţi-vă ce sume s-au pus în joc de FMI, Soros sau alţii lezaţi de independenţa noastră financiară pentru a se cumpăra geologi (Gelu Voican Voiculescu a fost geolog la Roşia Montană până la revoluţie), bancheri ( Mugur Isărescu a fost economist la Institutul Bancar Mondial), economişti ( Stolojan si Văcăroiu au fost colegi la Institutul National de Planificare Economică) dar nu în ultim rând ingineri care să amâne retehnologizarea, merceologi care sa deturneze fluxul de aprovizionare cu alimente, …? Aici a greşit Nicolae Ceauşescu DEOARECE trădarea a venit de lângă el.  Dar asta-i altă poveste la care n-am cum să nu revin atâta timp cât sunt în viaţă. Am văzut cu ochii mei scena teroristului prezentat la TVR1 pe data de 23 dec 1989 , scenă care a scăpat de controlul regiei şi care din neatenţia cameramanului la surprins în continuare  pe ofiţerul care cică l-ar fi prins pe aşa zisul terorist cum îl felicita pe acesta!!!!!!!!!! „BRAVO MĂI, hai că te-ai descurcat bine“, au fost cuvintele de laudă ce au sincronizat surâsul şmecheresc al acelui actor nenorocit! Am înregistrarea, am arătat-o ca atare  mai multor prieteni…. şi spre uimirea mea am primit doar răspunsuri indiferente, ilogice şi  parcă din partea unora cărora le-a fost şters creierul. Mă întreb cu sinceritate oare câţi mai au procesorul mental intact şi curajul de a-şi apăra ţara neofilit. Oare câţi soldaţi mai are România? Ceauşescu a demonstrat în timpul procesului – ilegal că a fost un conducător adevărat ce nu face compromisuri nici chiar în faţa morţii. Chiarşi acum după 24 ŞI CEVA DE ANI , Iliescu şi ceilalţi poartă-n suflet frica că Ceauşescu s-ar putea întoarce. Ei simt ceva şi chiar au dreptate. Ceauşescu e încă „viu” şi istoria-l va răzbuna! Promit să revin foarte curând cu noi informaţii despre motivul secret ( din nou Roşia Montană) al vizitei avute de Victoria Nuland ( secretarul de stat American) la palatul Cotroceni şi despre posibila legătură dintre cutremurul anunţat de aproape 1 an pe site-ul oficial al ambasadei S.U.A. din Bucureşti şi nesupunerea României de a permite exploatarea zăcămintelor din Apuseni dar nu numai! Până atunci vă sugerez să citiţi dacă nu ştiţi deja  câte ceva despre tehnologiile HAARP, tehnologii capabile spun unii de declanşarea cutremurelor printre altele!  Unele documente ale armatei americane arata lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei in folosul Departamentului de Apărare”… da, interesant!

Ocroteşte-i Doamne pe duşmani să nu ne cunoască mânia!

                                                                                  Articol anonim, circulă pe internet

Sursa: http://www.justitiarul.ro/

Articol semnalat pe mail