Biologia Credintei: Cum ne putem vindeca de orice boala

Dr. Bruce Lipton este specializat in biologie celulara si a creat o adevarata revolutie, cu ajutorul cartii sale Biologia Credintei. In aceasta carte, Bruce Lipton argumenteaza faptul ca intentiile si gandurile noastre pot controla genele si mai apoi, vietile noastre si nu invers.

Aceasta este o mare provocare la adresa credintei traditionale cum ca genele ar fi cele care ne controleaza viata, oamenii atribuind adesea bolile, unor disfunctii genetice mostenite in familie sau altor factori externi.

• „Biologia Credintei” este o lucrare extraordinara, in domeniul noii biologii. Prin experimente, Dr. Bruce Lipton si alti cercetatori din aceasta zona, au examinat in detaliu mecanismele prin care celulele primesc si proceseaza informatiile.

Rezultatele acestor cercetari au schimbat in mod radical felul cum intelegem viata. Dr. Lipton a aratat ca genele si ADN-ul nu ne controleaza biologia, ci, mai degraba, ADN-UL este controlat prin intermediul semnalelor din exteriorul celulelor, inclusiv mesajele energetice care emana din gandurile noastre pozitive sau negative! Iar corpurile noastre pot sa se schimbe, bolile sa fie vindecate, daca ne schimbam modul de a gandi.

Am avut si surpriza de a descoperi un material amplu, despre munca lui Bruce Lipton, realizat de catre TVRCluj:

https://www.youtube.com/watch?v=ElCN0EjkhZQ

Teoria lui Bruce Lipton

De exemplu, daca exista o istorie a cancerului, diabetului sau a bolilor de inima in familie, aceasta nu inseamna neaparat ca membrii mai tineri ai familiei ar fi predispusi la asa ceva. Teoria lui Bruce Lipton este contrara credintei ca bolile ar fi ereditare si acest lucru, fiindca genele pot fi schimbate, prin simplul fapt de a schimba modul nostru de a percepe lumea din jur.

„Iti poti controla genele influentand ceea ce gandesti si atitudinea personala fata de viata. <<Cum vad lumea, perceptiile mele controleaza nu doar biologia interna dar si comportamentul genetic si controleaza modul cum creez lumea din jurul meu>>. Felul cum percepi lumea prin intermediul mintii schimba biologia si chimia corpului tau si astfel se schimba si celulele din corpul tau”, spune Bruce Lipton.

Schimba-ti atitudinea fata de viata!

Poti controla genele tale si modul cum functioneaza celulele din corpul tau schimband modul cum gandesti. Schimba-ti atitudinea fata de viata. „Cum vad lumea si perceptiile mele fata de ceea ce este in jur nu sunt doar biologie interna si manifestare genetica ci creeaza modul cum creez lumea din jurul meu, iar perceptia ta mentala cu privire la lume schimba biologia si chimia din corpul tau si mai departe, celulele corpului tau”, argumenteaza Bruce Lipton.

„Imaginati-va ca celulele voastre sunt precum niste oameni in miniatura, de vreme ce oamenii si celulele functioneaza dupa aceleasi reguli, avand sistem imunitar, reproductiv, nervos. Fiecare celula, asemenea fiecarui om, are receptori care ajuta la interpretarea mediului inconjurator. Daca o persoana se afla intr-o situatie stresanta, fiecare celula din corp experimenteaza aceasta senzatie datorita unor vibratii electromagnetice care sunt transmise in tot corpul. In mod similar, daca suntem fericiti si in armonie, celulele functioneaza in armonie”, spune Lipton.

Dar fiecare din noi putem proba aceste afirmatii in mod foarte simplu: de exemplu, o senzatie probabil experimentata de toata lumea, este aceea ca atunci cand suntem foarte obositi si stresati, simtim frigul mai acut in tot corpul. De asemenea, cand ne indragostim, pare ca fiecare celula din noi, straluceste.

„Celulele experimenteaza aceeasi viata pe care o experimentezi tu si pot supravietui in afara corpului, traind de exemplu, intr-o cultura de celule, pe care oamenii de stiinta le folosesc spre analiza”, spune Lipton.
Cum ne putem schimba gandurile?

Cercetarile lui Bruce Lipton arata ca in 95% din timp, oamenii isi folosesc mintea subconstienta, care este mintea programata in copilarie, pana la varsta de 6 ani. Apoi, viata ne este controlata de obiceiurile dobandite in acea perioada. Ceea ce este mintea constienta, adica mintea pe care o folosim in 5% din timp, o identificam cu personalitatea noastra, cu gandirea si simtul ratiunii.

Am reusi sa ne schimbam viata, perspectiva de a gandi, celulele din corp si starea lor de bine daca am avea acces mai usor la mintea subconstienta. Subconstientul vrea mereu sa se intoarca la vechile sale obiceiuri si modele repetitive si de aceea trebuie sa facem un efort constient sa ne dezvatam de realitatea pe care am intata-o cand eram mici si sa provocam astfel, schimbari vizibile in viata noastra.

Potrivit lui Lipton, exista trei moduri eficiente prin care putem sa schimbam modul vechi si limitativ de a fi si de a vedea viata, accesandu-ne subconstientul: meditatia budista, terapia hipnotica si o noua metoda de vindecare ce se numeste psihologia energiei. Aceste schimbari ar duce la un trai mai armonios cu natura si noi insine…

Ce este psihologia energetica

Energia este ca o amprenta , este infrastructura invizibila pentru sanatatea corpului tau. Corpul tau este compus din trasee prin care circula energia iar centrele de energie sunt in legatura dinamica cu celulele, organele, starile prin care treci, si gandurile tale. Daca reusesti sa schimbi aceasta energie, reusesti sa iti schimbi starea de bine, sa te vindeci de boala sa fii bine din punct de vedere emotional si mental.

Afirmatii pozitive

Exista totusi mai multe metode prin care ne putem ajuta mintea subconstienta si provoca schimbarea de la ganduri la celule si la vibratia energetica pe care o manifestam si care en ajuta sa ne construim viata. De exemplu, Loise L. Hay este de parere ca practicand in fiecare zi afirmatii pozitive si alegand acest lucru constient, subconstientul va fi incet, incet influentat si isi va schimba vechile mecanisme de a functiona.

Sursa: http://www.garbo.ro/

Biologia şi istoria - un experiment marginalizat

de Radu Olinescu, doctor în biochimie

Un titlu mai explicit pentru ideea noastră ar fi: "Poate fi interpretată (cel puţin parţial) istoria omenirii conform unor legi existente în biologie?". Ori, un astfel de titlu ar declanşa furia (mereu actuală) a celor care neagă evoluţionismul bazat pe ideile lui Charles Darwin.



Conform unei largi părţi a populaţiei de pretutindeni, istoria omenirii, cu toate realizările şi ororile ei, nu are nicio legătură cu legile existente în biologie, în ştiinţă, ca aparţinând domeniului animalic. În plus, istoricii nu cunosc legile biologiei, iar reciproc, pe biologi nu-i interesează istoria omenirii.

Desigur, se cunosc multe încercări aparţinând unor istorici şi filosofi de a găsi în istoria omenirii unele tendinţe, de a explica marile evenimente prin considerente psihologice, geografice sau economice. În această direcție, printre cele mai semnificative studii sunt cele întreprinse de istoricul britanic Arnold Joseph Toynbee. Ca şi în cazul filosofiei, explicaţiile unor gânditori consacrați se aplică doar unora din marile evenimente şi nu pot fi generalizate.

Într-adevăr, istoria omenirii cunoaşte multe evenimente/tendinţe logice, explicabile, dar şi multe iraţionale, de la mici revolte spontane, la războaie nemiloase.

Pe de altă parte, biologia a evoluat enorm, de la observaţiile unor savanţi singuratici (Lamarck, Ch. Darwin), la evoluţionismul ştiinţific, biochimic/genetic. Paradoxal, conflictul între creaţionism şi evoluţionism nu s-a stins ci, din contră, s-a exacerbat, cuprinzând mase mari de oameni. Conform multor sondaje, grupuri extinse din populaţia de pretutindeni preferă creaţionismul sau, dimpotrivă, sunt indiferente.

Surprinzător, la sfârşitul secolului 20, un jurnalist, biolog amator, a descoperit o lege cunoscută de mult, dar neevaluată corespunzător. În 1974, Robert Ardrey a publicat o carte devenită celebră şi de referinţă Imperative teritory ("Teritoriul obligatoriu"), în care arată că majoritatea animalelor, de la reptile până la mamifere se luptă pentru un teritoriu devenit personal, îl marchează chimic, mai ales prin urinat în cazul masculilor. Acest teritoriu constituie locul de vânătoare şi de împerechere şi, desigur, trebuie apărat.

Se aplică acest principiu biologic şi la oameni? Aparent afirmativ. Aşa cum marile turme de ierbivore africane migrează în funcţie de modificările climatice, tot aşa hominizii de tip Neanderthal, dar şi urmaşii lor, Homo sapiens, au migrat în căutarea unor terenuri favorabile, luptând între ei pentru stăpânirea acestora şi împingându-i pe cei slabi spre alte locuri.
Consecinţe evidente ale aplicării principiului teritorial (cum mai este denumit) la oameni sunt răspândirea lor pe tot pământul încă din Paleolitic, dar mai ales năvălirile barbare din mileniul I, cât şi veşnicele războaie de cotropire, stabilirea unor imperii, începând cu cele din Orient (acum 6 - 7.000 de ani). 

Culmea, aplicarea principiului teritorial continuă şi azi cu aceeaşi înverşunare, atât pentru ocuparea unor noi zone de influenţă politică şi economică, dar şi ca mişcare opusă, de independenţă a unor teritorii restrânse având o limbă/religie comună (Scoţia, Kosovo, Corsica, Catalonia etc).

Dacă se poate găsi o explicaţie logică - cum este jefuirea, în stabilirea unor imperii antice, colonii, năvăliri barbare, în schimb, conflictele pentru ocuparea unor stânci, dar mai ales stăpânirea unor teritorii imense, unele neproductive (Siberia, Antartica), războaiele de 30-100 de ani (descendenţă), cele napoleoniene (orgoliu), cele mondiale din sec. 20 au motivaţii controversate sau discutabile, oricum mai mult iraţionale.

În cele ce urmează vom descrie un experiment biologic ce a pornit de la ipoteza existenţei unei mase critice sociale, idee sugerată de mecanismul exploziilor nucleare, ce sunt consecinţa atingerii unei mase critice, dar de combustibil.

În 1968, au avut loc mai multe revolte însemnate ale unor mase de tineri din Los Angeles, New York, dar mai ales Paris, apărute spontan, cu o motivaţie discutabilă. Aceste manifestaţii agresive au rezultat din strângerea unor grupuri cu orientări foarte diferite politic, și declanșarea unei agresivităţi contra establisment-ului/sistemului social sau contra poliţiei ca simbol al societăţii existente. 

Așadar motivaţiile lor nu erau nici socialiste (deşi comuniştii s-au raliat), nici de eliberare contra unei ocupaţii străine, ori revendicări etnice. Cauzele invocate ulterior s-au reflectat în tot felul de sloganuri: ipocrizie socială, lipsa unor locuri de muncă, dorinţa de libertate (??) de exprimare, frustrări sociale, psihice etc.

Toate aceste sloganuri/frustrări des utilizate după al Doilea Război Mondial de către unele mase de tineri au creat o tensiune socială crescândă, favorizând o explozie agresivă declanşată de o motivaţie minoră. Aceste observaţii au determinat pornirea unor cercetări din partea autorităţilor, dar şi a unor instituţii universitare, mai ales din domeniul social şi medical.

Instituţiile de cercetări universitare americane au fost, în cele mai multe ocazii, "vârful de lance" al unor investigaţii îndrăzneţe, datorită spiritului lor pragmatic, deschiderii spre noi idei, cât şi posibilităţilor financiare.

Astfel, la începutul anilor '70, binecunoscutul National Institute of Health (NIH), centrul şi sponsorul principal al cercetării din SUA, localizat în Bethesda, Maryland a organizat următorul experiment biologic, în jurul căruia nu s-a făcut publicitate. 
Au fost selectaţi şase perechi de şoareci de câmp ce atinseseră maturitatea de reproducere şi se aflau în stare de sănătate normală, care au fost închişi într-o cameră etanşă, sterilă, suficient de mare pentru a putea adăposti 5000 de animale. Această incintă termostazată avea camere TV cu circuit închis şi conţinea hrană naturală şi apă la discreţie. Animalele erau astfel lăsate în condiţii ideale, fără pericole.

Conform înregistrărilor TV, de la început, animalele au mâncat pe săturate şi s-au înmulţit cu entuziasm în progresie geometrică. Dar când colonia de şoareci a atins un număr de aproximativ 1000 de indivizi, viteza înmulţirii s-a schimbat spontan, realizându-se în progresie aritmetică, fără alte modificări aparente. Şi totuşi, modificări surprinzătoare ale comportamentului au apărut când colonia de şoareci a ajuns la aproximativ 2000 de exemplare.

Așadar, aceste schimbări au apărut treptat când numărul de exemplare a ajuns la dimensiunile unei mase critice, deşi spaţiul existent putea adăposti mult mai mulți șoareci. Modificările comportamentale au presupus creşterea agresivităţii animalelor tinere, care le-au atacat pe cele bătrâne, dar care s-au atacat și între ele. Animalele tinere au început să le muşte pe cele bătrâne, apoi să le mănânce, în timp ce acestea din urmă intraseră într-o stare de pasivitate sau indiferenţă.

Schimbarea regimului alimentar (deşi exista un surplus de alimente naturale) şi trecerea predominantă la carne a crescut considerabil agresivitatea animalelor tinere, fapt observat şi la oameni, în cazul populaţiilor invadatoare mongole. Această agresivitate este datorată surplusului de aminoacizi, dar şi de produşi catabolici ai proteinelor, respectiv amine cu catenă mare, aldehide şi cetone (...). Surprinzătoare a fost şi pasivitatea animalelor bătrâne, care nu au ripostat la agresivitatea feroce a celor tinere, lăsându-se mâncate.

Şi astfel, prin cumularea mai multor efecte psihice, în paralel cu schimbarea regimului alimentar, fără intervenţia unor contaminări microbiene, colonia de şoareci s-a stins.

Ce interpretări pot fi atribuite acestui experiment impresionant? Probabil că rezultatele surprinzătoare observate în urma acestui experiment biologic au determinat "marginalizarea" sa, adică publicarea doar a unui singur raport cu o circulaţie restrânsă. Într-adevăr, interpretarea rezultatelor obţinute pe şoareci nu poate fi extrapolată ca atare la oameni, ci poate doar să sugereze anumite ipoteze.

Cea mai interesantă şi înfricoşătoare observaţie a fost legată de animalele tinere ce au manifestat o mare agresivitate, în care pot fi implicate cauze biologice (densitate crescută pe teritoriu), dar şi biochimice, prin schimbarea dietei inițiale cu cea carnivoră, ce favorizează ferocitatea. 

Şi la tineretul contemporan predomină dieta de tip fast-food, bogată în proteine, la care se mai adaugă consumul de droguri, diferite frustrări şi dezorientare, cât şi distracţii şi muzică cu texte ce îndeamnă la agresivitate si stimularea instinctelor primare (violenţă şi sex).

Pe de altă parte, pasivitatea animalelor bătrâne ar putea fi corelată cu toleranţa evidentă a oamenilor în vârstă, datorată multor factori biologici, dar mai ales psihici, iar dintre aceștia trebuie subliniată influența exercitată de ipocrizia politicienilor şi presiunea mass-media dornică de senzaţii tari şi scandaluri.

Desigur, pornind de la acest experiment pot fi discutate analogic multe evenimente din viaţa politică. Dar cea mai importantă şi probabil prima justificare a organizării experimentului a fost apariţia unor revolte spontane în rândul tineretului, nejustificate de o motivaţie clară, ci declanşate de evenimente minore. În acest sens, am putea cita revoltele tineretului din ţările arabe din 2012. 
În acest caz, revoltele nu au avut ca scop aparent decât răsturnarea conducătorilor dictatoriali, nici vorbă de revizuirea unui sistem social rigid sau a statutului marginalizat al femeii. De asemenea, nu poate fi implicată foamea sau sărăcia, ca în alte ţări arabe (Somalia, Sudan, Eritreea). 

Revoltele tineretului din ţările arabe, sponsorizate din afară de puteri având interese diferite au apărut pe fundalul atingerii unei "mase critice". Într-adevăr, creşterea demografică în ţările arabe a ajuns la o rată ce o depăşeşte pe cea din India sau ţările africane, printr-o mortalitate infantilă mai mică.

Atât în Tunisia, cât mai ales în Libia, ţări cu regim totalitar, existau facilităţi evidente: impozite reduse, asistenţă socială asigurată etc. Cei revoltaţi, în majoritate şomeri, nu doreau educaţie superioară sau drepturi pentru femei, ci doar schimbarea dictatorilor şi înlocuirea lor cu un regim politic neclar, favorizând fundamentalismul, la fel de autoritar şi mai intolerant. În cazul mai complex al Egiptului, pot fi de asemenea găsite aceleaşi cauze, la care se mai adaugă sărăcia unei mari părţi din populaţie, dar şi Frăţia Musulmană.

Lipsa unor motivaţii clare a acestor revolte este evidentă prin insuccesul rezolvării problemelor semnalate, al frustrărilor şi al inegalităţilor sociale.

Se pot extrage din acest experiment o concluzie practică şi o posibilă interpretare? Având în faţă cazul revoltelor tineretului din ţările arabe, dar şi frământările violente din 1968, se poate concluziona că atunci când într-o zonă/ţară se atinge o "masa critică socială" printr-un număr mare de tineri frustraţi, dezorientaţi, şomeri etc., orice motiv minor sau o intervenţie din afară poate declanşa o mişcare violentă, neorganizată, care poate fi folosită sau monitorizată de partide politice sau ţări străine. Desigur, la succesul sau derularea acestei mişcări violente participă o multitudine de factori sociali locali sau de conjunctură.

Articol preluat din Revista Lumea

Sursa: http://roaim.co.nr/

NOUA BIOLOGIE - Unde Mintea Şi Materia Se Întâlnesc

Urmariti clipul aici:

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=7qpG9F5fKVc

Urmariti clipul aici:

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=qeUFIODDk1k

Noua medicina germana. Cele 5 legi ale biologiei.

A 3-a Revoluţie în Istoria Medicinei

Esenţa celor 5 legi ale biologiei precum şi implicaţiile acestora, vor fi ilustrate prin următorul exemplu.

Şoarecele şi Pisica

Lăsaţi un şoarece şi o pisică să îşi intersecteze drumurile. Pisica va observa o bucăţică de mâncare, dar şoarecele, pe de altă parte, observă o ameninţare mortală. Datorită determinării biologice, el începe să fugă imediat din faţa pericolului. Este firesc pentru oricine că în situaţii extreme, puteri nebănuite sunt puse în circulaţie în noi înşine, şi tocmai aceasta este partea cu care avem de-a face.

Celulele alveolare pulmonare ale şoarecelui, sunt activate simpatic ceea ce produce o hiperfuncţie mărind permeabilitatea la oxigen. Astfel, şoarecele este capabil de a respira mai eficient pentru putea fugi mai multă vreme. După o fugă de 2 minute reuşind să găsească adăpost, şoarecele va respira relaxat timp de 2 minute. Acesta e acum într-o stare vagotonică, sau parasimpatică. Făcând o analogie cu viaţa umană, această situaţie ar putea fi echivalentă cu a unui pacient care află de la medicul său că are un cancer terminal şi îl va evalua la fel ca şoarecele. La nivel biologic, diagnosticul de moarte e interpretat ca fiind “pisica” de care vrea să scape. Spre deosebire de determinarea biologică a şoarecelui, nu putem fugi de acest diagnostic într-un sens literal.

Şi astfel frica de moarte se perpetuează şi pacientul e incapabil să mai doarmă, este anorexic şi agitat, având un Program Biologic activat, care îi spune trebuie să scape de un duşman de moarte. Acum, comparând situaţia cu pisica şi şoarecele, există o mare diferenţă în durată. Pentru şoarece, există doar două posibilităţi: să scape la timp sau să fie mâncat. În nici un caz fuga nu poate să dureze săptămâni sau luni de zile. Într-un mediu natural, frica de moarte nu poate persista atât de mult. Deoarece celulele au funcţionat la capacitate maximă săptămâni la rând, ele au început să prolifereze,ca să ţină pasul cu volumul de muncă. Datorită acestui surplus de celule, corpul va absorbi mai mult oxigen în perioade de timp scurte.

În această situaţie, dacă pacientul ar merge la doctor, el i-ar descoperi o tumoare malignă în plămâni, şi ar trage concluzia că acest lucru reprezintă o metastază a cancerului primar. Cu toate acestea, el e doar un program de cancer “pe cont propriu”, declanşat de frica de moarte. Această proliferare a celulelor maligne nu a fost niciodată lipsită de sens, dar din punct de vedere biologic, ea a ajutat creatura să fugă. Să presupunem acum că pacientul nostru este reasigurat de către medic, şi că are un prognostic bun pentru el, atunci el se va simţi uşurat şi ar putea să se redefinească în cele din urmă. A scăpat cu succes de “prădătorul” rău. Dar odată ce celulele suplimentare s-au înmulţit săptămâni la rând, se va întâmpla încă ceva. Celulele excedentare, acum inutile, sunt descompuse prin tuberculoză şi expectorate. Pacientul va tuşi cu sânge coagulat.

Şoarecele nu a dezvoltat celule excedentare, în cele 2 minute de frică de moarte, astfel că nu a fost necesară o descompunere. Totuşi, pacientul redevine îngrijorat şi îl caută pe medicul, care

pe lângă diagnosticul anterior, îl va diagnostica acum în plus cu tuberculoza pulmonară, aceasta fiind un efect de soluţionare a conflictului de frica de moarte – care, deşi creează disconfort, reprezintă o măsură utilă din punct de vedere biologic, având o durată predeterminată, aproximativ atâta timp cât cineva a fost cuprins brusc de frica de moarte. Cu toate acestea, descompunerea celulelor excedentare poate avea loc numai în cazul în care organismul poartă microbi de tuberculoză necesari. În absenţa lor, probabil din cauza medicaţiei alopate, tumora se va încapsula şi va rămâne la locul ei,fără să prezinte o ameninţare directă. S-a suspectat mereu faptul că microbii, sunt ceva rău, dar de fapt ei sunt “sistemul de salubritate” al organismului. Ei sunt ajutoare indispensabile în faza de vindecare.

Corespunzător, a existat o rată ridicată a tuberculozei pulmonare, în Germania, după al doilea război mondial, deoarece mulţi oameni au rezolvat conflictul lor de frică de moarte adică, din punct de vedere biologic au “alergat” pisica cu succes. Nu s-a raportat nici un caz de infecţie. Aşadar, cancerul pulmonar s-a datorat fricii de moarte? Trebuie ţinut cont de faptul că nu există doar un singur fel de cancer pulmonar deoarece plămânul e format din diverse părţi care reacţionează diferit la fiecare tip de atitudine. Exemplul nostru se referă în mod special la alveolele pulmonare. Pentru tuburile bronsice, celule caliciforme sau pleură există programe diferite, cu factori declanşatori proprii şi trasee, dar, în orice caz, ele nu sunt maligne, ci doar semnificative din punct de vedere biologic. Nu e vorba de aşa zisa metastază şi nici a aşa numitului cancer pulmonar, determinat direct de fumat sau alţi agenţi toxici. Acest lucru este posibil numai prin conceptul psihologic al fricii de moarte, care produce o hiperfuncţionare a alveolelor pulmonare fără a fi nevoie de a lupta împotriva, contrar punctului de vedere anterior menţionat.

Nu e vorba de o eroare a naturii pe care trebuie să o corectăm aşa după cum au presupus ambele şcoli medicale, cea alopată şi cea alternativă.

Oare cancerul şi alte aşa numite maladii nu cumva ar avea un rol de protecţie? Dacă cele cinci legi biologice, formulate de către Dr. Hamer se vor dovedi a fi corecte, atunci totul e cu susul în jos! Blestemul . . . numit Cancer!

Jocul de Puzzle, în cele din urmă, a fost rezolvat!

Noua medicina germana – Cele 5 Legi ale Biologiei

http://suntsanatos.ro/documentare/noua-medicina-germana-cele-5-legi-ale-biologiei.html

Sursa:  anatolbasarab.me

GNA vărul ADN – ului , o constructie chimica – Noua Nanotehnologia Building Block

In lumea rapida si dezvoltare rapida a nanotehnologiei, cercetatorii sunt mereu in cautarea unor blocuri cladire noua pentru a impinge de inovare si de descoperire a scale mult mai mici decat cele mai mici fir de praf.

In Institutul Biodesign de la Arizona State University, cercetatorii sunt folosind ADN-ului pentru a face complicat nano-sized obiecte. De lucru la aceasta scara detine un mare potential pentru avansarea aplicatii medicale si electronice. ADN-ul, de multe ori gandit ca molecula de viata, este un bloc de constructie ideal pentru nanotehnologie, deoarece acestea auto-asamblat, sa se rupa impreuna in forme bazate pe regulile de chimice naturale de atractie. Acesta este un avantaj major pentru cercetatori Biodesign ca Hao Yan, care se bazeaza pe chimice unic si proprietatile fizice ale ADN-ului pentru a face complexe lor nanostructuri.

In timp ce oamenii de stiinta sunt pe deplin explorarea promisiunea a ADN-ului nanotehnologiei, Biodesign coleg Institutul John Chaput de lucru este de a da cercetatorilor de brand materiale noi pentru a ajuta desenele lor. Intr-un articol publicat recent in Journal of American Chemical Society, Chaput si echipa sa de cercetare au facut primul auto-asamblate nanostructuri compusa in intregime de acid nucleic glicerol (GNA) – un analog sintetic a ADN-ului.

Toata lumea in nanotehnologie a ADN-ului este, in esenta limitata de ceea ce ei pot cumpara de pe raft, a declarat Chaput, care este, de asemenea, un profesor asistent ASU in cadrul Departamentului de Chimie si Biochimie. Ne-am dorit sa construim molecule sintetice care asamblat ca ADN-ul, dar au proprietati suplimentare, nu a fost gasit in ADN-ul natural.

Helix ADN-ului este format doar din trei parti de simplu: un zahar si o molecula de fosfat care formeaza coloana vertebrala a scarii ADN-ului, si unul din cele patru baze azotate care alcatuiesc treptele. Baza de azot asocierea norme in alfabetul chimice ADN-ului ori a ADN-ului intr-o varietate de forme de util pentru nanotehnologie, dat fiind ca o pot forma doar un fermoar-ca legaturi chimice cu T si G pereche doar cu C.

In cazul GNA, de zahar este singura diferenta cu ADN-ul. De zahar cinci de carbon frecvent intalnite in ADN-ul, numit dezoxiriboza, este inlocuita de glicerol, care contine doar trei atomi de carbon.

Chaput a avut un interes de lunga durata, in tinkering cu blocuri de constructii chimice utilizate pentru a face ca moleculele de proteine si acizi nucleici care nu exista in natura. Cand a venit timpul sa sintetizeze de sine primul-asamblate GNA nanostructuri, Chaput a trebuit sa ma intorc la elementele de baza. Ideea din spatele de cercetare a fost ceea ce sa incepeti cu o nanostructurate ADN-ul simplu ca am putea imita doar.

Prima auto-asamblate nanostructurate ADN-ul a fost facuta de Ned Seemans laboratorul de la Universitatea Columbia in 1998, laborator foarte aceeasi in cazul in care profesorul ASU Hao Yan a primit titlul de doctor Chaputs echipa, care include absolvent de studenti Richard Zhang si Elizabeth McCullum au fost nu numai posibilitatea de a duplica aceste structuri, dar, unica de a GNA, au constatat ca ar putea face imagine in oglinda nanostructuri.

In natura, multe molecule de important pentru viata cum ar fi ADN si proteine au evoluat pentru a exista doar ca dreptaci. Structurile GNA, spre deosebire de ADN, sa dovedit a fi molecule enantiomeric, care din punct de vedere chimic inseamna atat la stanga si la dreptaci.

Efectuarea GNA nu este complicat, doar trei pasi, si cu trei atomi de carbon, doar un singur centru de stereo, a spus Chaput. Ea ne permite de a face aceste dreapta si stangaci biomolecule. Oamenii au facut de fapt, stangaci ADN-ului, dar este un cosmar sintetic. Pentru a folosi aceasta pentru nanotehnologie ADN-ar putea niciodata de munca. Sale prea mare de un cost de a face, astfel incat niciodata nu a putut a lua un material suficient.

Capacitatea de a face oglinda structuri Imaginea se deschide noi posibilitati pentru a face nanostructuri. Echipa de cercetare, de asemenea, a gasit o serie de proprietati fizice si chimice, care au fost unica de a GNA, inclusiv cu o toleranta mai mare la caldura decat ADN nanostructuri. Acum, cu un material nou in mana, care Chaput Dubs nefiresc de acid nucleic nanostructuri, grupul spera sa exploreze limitele de topologia si tipurile de structura ei pot face.

Credem ca putem face acest lucru ca o cladire bloc de baza si pentru a incepe pentru a construi structuri mai elaborate in 2-D si a le vedea in imagini de microscopie cu forta atomica, a spus Chaput. Cred ca va fi interesant pentru a vedea unde se va duce totul. Cercetatorii veni cu toate aceste modele inteligent acum.

—————————-

Sursa: Joe Caspermeyer

Arizona State University

preluat de la: http://cristytepes.wordpress.com 

Sursa: trezirea-constiintei.blogspot.r

A fost descoperit unul dintre „secretele” fecundaţiei umane

Cercetătorii au descifrat mecanismul prin care ovulul „capturează” un spermatozoid, în vederea fertilizării. Descoperirea ar putea conduce la identificare unor noi metode de tratament al infertilităţii.

Oameni de ştiinţă din mai multe prestigioase institute de cercetare (Colegiul Imperial din Londra, Marea Britanie; Universitatea Missouri, SUA; Universitatea Hong Kong, China; Academia Sinica, Taiwan) au colaborat la acest proiect.
Ei au descoperit că o anumită secvenţă dintr-un lanţ glucidic, numită sialyl-lewis-x (SLeX) face ca învelişului extern al ovulului să devină "lipicios", ceea ce permite ataşarea spermatozoidului de ovul.
Se cunoştea deja faptul că o cuplare a celor două celule implică o "recunoaştere", la nivel celular, a proteinelor corespunzătoare şi ataşarea spermatozoidului de anumite molecule zaharidice din învelişul ovulului.
Acum, însă, cu ajutorul unor tehnici performate de obţinere a imaginilor, cercetătorii au identificat molecula glucidică implicată.
Această descoperire ar putea stimula găsirea unor noi tratmente pentru problemele legate de infertiltate, care afectează, conform rapoartelor OMS, aproximativ 15% dintre cuplurile de vârstă reproductivă, cauzele fiind, de multe, ori, necunoscute.

Sursa: International Business Times

Sursa: descopera.ro