Raportul dintre om și celulele sale

“După știința Inițiatică, o celulă este o creatură vie, un mic suflet inteligent care știe cum să respire, să se hrănească, să producă secreții, proiecții… Priviți cum lucrează celulele stomacului, creierului, inimii, ficatului, organelor sexuale: ele sunt cu adevărat specializate. Ansamblul tuturor acestor creaturi, suma activitatilor lor, este inteligența noastră. Inteligența noastră se bazează pe inteligența acestor toate mici celule: noi depindem de ele și ele de noi, formăm o unitate. În planul fizic, noi nu putem face nimic fără consimțământul celulelor noastre, ziua în care se vor opri din lucru, funcționarea organismului este perturbată: nutriția, eliminarea, respirația…

Omul este sinteza tuturor inteligențelor care sunt acolo, asezate în el. De aceea trebuie să capete obiceiul de a vizita celulele sale, să vorbeasca acestui popor care este acolo, îl ascultă și care așteaptă, este la dispoziția sa dar pe care el le-a neglijat, abandonat și de care aproape își bate joc. Cel care fumează, de exemplu, sau care bea fără măsură, deranjează aceste frumoase suflete care locuiesc în plămânii sau în inima sa și ele plâng, îl imploră să se oprească, dar ele continuă să le violenteze, până la provocarea unei boli.

Trebuie deci să vă arătați foarte atent și plin de dragoste pentru propriul vostru popor; în acel moment când ceva nu este în regulă, el vă previne prin anumite semne la care trebuie să vă luați precauții, evitând astfel multe incoveniente. Altfel, nimeni nu vă previne și, în ultimul moment, când nu mai e nimic de remediat, vă intrebați cum se face ca n-ati primit nici un semnal avertizor. Dacă veți ști însă cum să vă conduceți în raport cu celulele voastre, ele vă vor preveni de cele mai mici lucruri, pentru că ele vă iubesc.

Gândurile și cuvintele frumoase pe care le trimiteți fiecărui organ și membru al vostru produc modificări benefice. Dacă în fiecare zi, timp de câteva minute, vă obișnuiți să vă gândiți la celulele voastre și să le vorbiți, vă veți putea ameliora sănătatea voastră.

Faceti de exemplu acest exercitiu: plasați-vă mâna pe plexul solar, și în acestă poziție adresați-vă celulelor voastre: cereți-le să remedieze tot ce nu merge în voi, dar multumiți-le de asemenea pentru treaba lor bună. Ele vă vor înțelege pentru că plexul solar dirijează toate procesele inconștiente ale organismului: secreția, creșterea, circulația, digestia, eliminarea, respirația… Veți putea astfel să vorbiți celulelor voastre, să fiți înțeleși de ele și aceasta cu atât mai mult cu cât credința și puterea gândului vostru vor fi mai mari”.

{Maestrul Omram Michael Aivanhov}

Sursa: holisterapi.wordpress.com 

Se confirmă existenţa celulelor stem canceroase

Apariţia miercuri a trei studii (două în revista Nature şi unul în Science) par să confirme existenţa celulelor stem canceroase şi rolul lor în dezvoltarea tumorilor. ‘Ipoteza’ existenţei acestora ‘era formulată de ceva timp’, arată cercetătorul olandez Hugo Snippert, coautor al studiului publicat în Science, citat de AFP.

Celulele stem canceroase par a fi la originea creşterii unei tumori şi ar explica apariţia ulterioară a metastazelor. Potrivit lui Hugo Snippert, de la Universitatea din Utrecht, cele trei studii, desfăşurate pe şoareci de laborator, arată că celulele stem din celulele tumorale sunt responsabile de producerea unor noi celule canceroase.

Studiul realizat de echipa olandeză a lui Hugo Snippert demonstrează activitatea celulelor stem din adenoame ale intestinului, care prefigurează un cancer. O celulă sănătoasă se transformă într-o ‘celulă canceroasă de origine’ de la care se dezvoltă o tumoră, arată Snippert.

Celulele stem canceroase trebuie să facă acum obiectul cercetării farmaceutice. ‘Este importantă studierea celulelor stem canceroase şi compararea lor cu celulele stem normale pentru a vedea care sunt diferenţele’ şi a pune la punct tratamente personalizate, subliniază cercetătorul.

Într-un alt studiu publicat de revista Nature, o echipă americană a găsit într-o tumoră la creier de tip glioblastom un ‘subansamblu de celule’ care pare a fi sursa reapariţiei tumorilor după tratamentul chimioterapeutic.

‘Studiul demonstrează că cel puţin în anumite tumori solide există celule stem canceroase‘, afirmă cercetătorul Luis Parada de la Universitatea Texas Southwesern, coautor al cercetării.

Al treilea studiu, realizat de cercetători de la Universite Libre din Bruxelles şi de la Universitatea Cambridge vizează cancerul de piele şi indică şi el existenţa unor celule canceroase cu proprietăţile celulelor stem.

Sursa: www.financiarul.ro

Trei studii confirmă o DESCOPERIRE EPOCALĂ privind CANCERUL

Existenţa celulelor suşă canceroase şi rolul acestora în dezvoltarea tumorilor a fost confirmată de rezultatele a trei studii - două publicate în revista Nature şi unul în Science, informează AFP.

Cercetătorii continuă lupta cu cancerul

"Ipoteza" existenţei celulelor suşă canceroase "era vehiculată de ceva timp", a explicat cercetătorul olandez Hugo Snippert, cosemnatar al studiului publicat în Science. O celulă suşă este o celulă nediferenţiată care are capacitatea de a se multiplica şi specializa în celule de toate tipurile (osoase, musculare, sangvine etc.).

Celulele suşă canceroase ar fi la originea dezvoltării tumorilor şi ar explica apariţia metastazelor.

Potrivit lui Snippert, de la Universitatea din Utrecht, cele trei studii, toate realizate pe şoareci de laborator, arată clar o ierarhie a celulelor tumorale, iar cele suşă sunt responsabile cu producerea noilor celule canceroase.

Studiul realizat de echipa lui Snippert furnizează dovezi ale activităţii celulelor suşă în adenomul intestinului, care prefigurează un cancer. O celulă suşă sănătoasă suferă o mutaţie pentru a crea o celulă canceroasă de origine, de la care se va dezvolta tumoarea, spune Snippert. Aceste celule suşă canceroase sunt cele care ar trebui să devină ţinta noilor tratamente, adaugă Snippert. Într-unul din studiile publicate în Nature, o echipă de cercetători americani a descoperit, în cazul unei tumori la creier, de tipul glioblastomului, un subansamblu de celule care părea a fi sursa reapariţiei tumorilor după chimioterapie. "Acest studiu demonstrează că, cel puţin în cazul anumitor tumori solide, celulele suşă canceroase există", a spus cercetătorul Luis Parada, de la Universitatea Southwestern din Texas Southwestern, coautor al studiului.

Cel de-al treilea studiu, realizat de cercetători din Belgia şi Marea Britanie, a avut ca subiect cancerul de piele, iar rezultatele au fost similare.

Sursa:  REALITATEA.NET

Povestea celulei atee. Geniala!

Odată, o celulă din ficatul unui om a afirmat că omul nu există. Celelalte celule din jurul ei au fost îngrozite să audă o asemenea blasfemie.

- „Omul există şi cu asta am terminat!”, a spus una dintre ele supărată, de parcă ar fi fost sfârşitul lumii.
- „Acestea sunt basme din bătrâni. Cine mai crede aşa ceva în ziua de astăzi, când avem parte de atâtea minuni ştiinţifice… Avem medicamente, operaţii chirurgicale!”, replică celula atee.

- „Ce spui?!”, exclamă o celulă neîncrezătoare. „Medicamente cred că există. Am văzut cu ochii mei! Dar operaţii?! Aşa ceva nu mai cred…”.
- „Nu vă mint! Despre operaţii am auzit de la celulele din intestin. Ba şi o bacterie vorbea despre asta! O să vină vremea să trăim veşnic, o să ajungem pe alte organe, iar voi încă mai credeţi în poveşti…”.
- „Eu”, zise una mai înţepată, „cred că operaţiile şi medicamentele, dacă există cu adevărat aşa ceva, vin de la om. El este cel care are grijă de noi şi vrea să ne salveze”.
- „Sunteţi nişte copii…”, zâmbi ironic celula atee. „De câte ori să vă spun: toate acestea sunt minuni ale ştiinţei, explicabile raţional, nu prostii. Nu vă duce capul deloc! Cum să existe om? Ce dovezi aveţi? L-a văzut vreodată cineva pe om?”.
- „Şi ce, mărturia sângelui nu contează?”, întrebă o celulă socotită mai înţeleaptă. „De câte ori nu am stat de vorbă cu globulele roşii, cu globulele albe… Ele vorbesc de creier, de inimă, despre nişte locuri minunate…”.
- „Eeeei, globulele albe, globulele roşii! Sunt nişte visătoare, nişte idealiste. Băgaţi-vă minţile în cap şi nu credeţi în poveşti de genul că în creier ar fi mintea absolută sau în inimă iubirea absolută. Cum să fie? Totul e aici şi acum. Sunteţi nişte fricoase şi aveţi nevoie de o putere supranaturală care să se gândească la voi. Supranaturalul nu există, pentru că nimeni nu l-a văzut vreodată”.

Aşa au continuat celulele ciondăneala zile în şir.

Celula atee era tot mai supărată pe suratele ei. Se simţea constrânsă de regulile societăţii ficatului. Voia să fie liberă, să îşi decidă singură soarta. Aşa că a început să pună la cale un plan de a scoate credinţa şi moralitatea religioasă fără sens din sufletul celulelor din jur. Voia să facă într-o zi tot ficatul ateu. Toate celulele şi toate organele să fie egale între ele, în atribuţii şi cinste. Cu multă sârguinţă, a reuşit să convertească destule celule. Plănuiau chiar să plece pe alte organe, în vizită.

Erezia aceasta a adus multă tulburare în ficat. Era mai mult decât puteau îndura celulele credincioase în om.


Într-o zi, dintr-odată, toate celulele şi-au pierdut cunoştinţa. Când s-au trezit, nu mai era nici urmă de celulă atee în ficat. Avusese loc o operaţie!

Sursa: 

Daniela Filioreanu – orthograffiti.ro

Celulele stem, miracolul reîntineririi şi rasayana

de Alex Ionescu

Unul din cele mai fascinante fenomene în natură este crearea dintr-o singură celulă (oul fertilizat) a unui întreg organism, compus din sute de tipuri de celule cu funcţii şi caracteristici total diferite. Şi aceasta doar dintr-o singură celulă... Nu este acesta un mister? Cum de ştiu toate celulele organismului să se specializeze exact în direcţia necesară? Cum de ştiu celulele organismului să se diferenţieze exact la momentul la care trebuie, în timpul dezvoltării fătului în uter, pentru a da naştere organelor şi ţesuturilor noului organism? 

Teoria câmpurilor morfogenetice elaborată de Rupert Sheldrake explică modul în care în cadrul fiecărei specii formele caracteristice fiecărui organ şi chiar învăţămintele primare pentru supravieţuire sunt conservate, în câmpuri energetice denumite câmpuri morfogenetice sau câmpuri morfice. De asemenea, orice nouă învăţătură pentru supravieţuire dobândită de diferiţi indivizi din cadrul speciei se înregistrează în aceste câmpuri morfice, şi sunt transmise de la o generaţie la alta – aspect care a fost dovedit de Sheldrake prin multiple experimente ştiinţifice riguroase. Conform teoriei lui Rupert  Sheldrake, fiecărei forme a unui sistem viu îi corespunde un câmp morfogenetic caracteristic. Iar fiecare specie se poate spune că are un anumit set de câmpuri morfice care sunt stabile în timp, şi se păstrează atât timp cât specia respectivă există pe pământ. Adică fiecare generaţie a unei specii de plante sau animale sau chiar umană, va avea aceeaşi formă generală, va fi compusă din aceleaşi ţesuturi care vor avea aceeaşi componenţă, iar capacitatea de supravieţuire va fi mai mare decât la generaţiile anterioare deoarece au „moştenit” toate învăţăturile lor în acest sens. Aşa cum asocierea unui sistem material cu câmpul său gravitaţional depinde de masa sistemului, asocierea sa cu câmpul electromagnetic depinde de sarcina sa electrică, tot astfel asocierea unui sistem biologic cu câmpul său morfogenetic depinde de forma sa.

Totuşi cum se poate ca dintr-o celulă să se formeze atât de multe alte tipuri de celule? Prin diviziunea binară succesivă a oului fertilizat, în care celula respectivă dă naştere la două celule, iar acestea la rândul lor fiecare la alte două celule, etc., dintr-o singură celulă-ou se formează o mică masă de celule. Aceste celule poartă numele de celule stem şi au două caracteristici importante: se pot divide neîntrerupt fără să îşi piardă calităţile şi fără să se transforme în alte tipuri de celule prin aceste diviziuni, şi în acelaşi timp sunt totipotente – adică pot da naştere oricărui tip de celule din organism. Celulele stem sunt un fel de pălărie magică a magicianului, din care se poate scoate orice este necesar pentru formarea organismului adult. Embrionul are o proporţie mare de astfel de celule, celulele stem embrionare, care vor da naştere tuturor ţesuturilor viitorului organism. Aceste celule există şi în organismul adult, dar sunt într-un număr mult mai mic. Cercetările în acest domeniu au crescut pe baza descoperirilor realizate de cercetătorii canadieni Ernest A. McCulloch şi James E. Till în anii 1960. Celulele stem intervin în reînnoirea ţesuturilor  care este mult mai lentă la adult decât la organismul în creştere al copilului, şi la repararea ţesuturilor când apar diferite afectări structurale grave – cum ar fi spre exemplu infarctul de miocard. Experimental s-a arătat că în momentul în care se produce un infarct de miocard, celulele stem locale şi chiar cele aflate la distanţă – dar acestea vor migra întâi spre zona afectată, încep să se dividă şi să dea naştere la celule specifice muşchiului cardiac, pentru a se reface zona distrusă prin infarct. Astfel, prin studierea în laborator a calităţilor acestor celule miraculoase, s-a ajuns la concluzia că medicina ar putea să se transforme radical prin utilizarea lor în diferite terapii. S-a observat că prin crearea anumitor condiţii de creştere, celulele stem dau naştere diferitelor tipuri de celule specific în funcţie de aceste condiţii.

S-a observat că prin obţinerea de diferite tipuri de celule sănătoase din celulele stem, pot fi ajutaţi bolnavi cu diferite boli cronice sau degenerative cum ar fi diabetul zaharat dependent de insulină, osteoartrita, hepatita, ciroza, arsurile, distrofia musculară, atacul cerebral, boala Alzheimer, scleroza multiplă, bolile hematologice congenitale, leucemiile, imunodeficienţele. Bucuria descoperirii calităţilor acestor celule constă în faptul că se pot obţine celule care pot reface anumite ţesuturi afectate ale unui bolnav pornind chiar de la celulele stem ale bolnavului respectiv, ceea ce nu va mai expune persoana respectivă la fenomene de reacţie imună faţă de orice alt tip de transplant care i-ar fi necesar şi s-ar realiza de la o altă fiinţă umană. La ora actuală se practică auto-transplantul de celule stem hematopoietice, pentru diferite afecţiuni hematologice.

 

În 1998, la workshop-ul susţinut de National Science Foundation s-a adoptat conceptul de inginerie tisulară, prin care se desemna o ştiinţă interdisciplinară şi multidisciplinară care aplică principiile ingineriei şi ale ştiinţelor vieţii pentru creşterea şi dezvoltarea de ţesuturi şi organe (substituenţi biologici) necesare diferitelor operaţii de transplant. Aceste preocupări au dat naştere unei noi ramuri medicale: medicina regenerativă.  Pentru crearea de ţesut nou, necesar în cele mai multe cazuri restaurării unui ţesut sau organ lezat sau cu funcţionalitate redusă, ingineria tisulară a găsit trei modalităţi: 1.creşterea în laborator a fragmentului de ţesut sau organ necesar, pornind de la celulele stem ale pacientului, 2. infuzia în zona afectată de factori care să stimuleze celulele stem şi astfel regenerarea să fie accelerată, 3. injectarea de celule stem în zona afectată. S-au realizat multiple experimente pentru a se proba eficacitatea fiecărei metode. Pentru zone mari de ţesut afectat, cum ar fi spre exemplu în cazul arsurilor întinse, cu siguranţă este necesară creşterea în laborator a ţesutului respectiv, pornind de la celulele stem ale pacientului. Cercetările referitoare la aceste aspecte s-au realizat şi se realizează atât pe pământ cât şi pe diverse staţii orbitale. S-a reuşit creşterea unor fragmente de cartilaj uman în laboratoarele din spaţiu. Se doreşte cunoaşterea şi a influenţelor pe care microgravitaţia le are asupra ţesuturilor organismului uman.

Anul acesta, în luna octombrie, s-a acordat premiul Nobel pentru medicină şi fiziologie grupului de cercetători Mario Capecchi, Martin Evans şi Oliver Smithies pentru munca lor în domeniul ingineriei genetice aplicate celulelor stem embrionare murine.

Amploarea care a luat-o în ultimii ani preocuparea pentru diferitele aplicaţii ale celulelor stem se observă atât în acordarea premiului Nobel 2007 anumitor cercetări realizate în acest domeniu cât şi prin organizarea celui de-al doilea Congres European de Celule Stem şi Medicină Regenerativă. Printre primele subiecte discutate la acest congres s-au numărat şi cele privind  utilizarea celulelor stem în dezvoltarea medicamentelor şi modul în care ajută tehnologia cu celule stem la procesul descoperirii de noi medicamente. Bineînţeles firmele farmaceutice nu puteau să ignore aşa o oportunitate de a-şi creşte eforturile de sporire a producţiei.

 

În tradiţia milenară a medicinei tradiţionale indiene, ayurveda, medicina regenerativă era şi este una din cele opt ramuri principale şi poartă numele de rasayana – mai este cunoscută ca parte a medicinei care se ocupă de reîntinerire. Rasayana – ca acţiune de reîntinerire, aspect care depăşeşte cu mult acţiunea de simplă regenerare, cuprinde în special terapii cu plante medicinale care induc specific această acţiune. Rasayana înseamnă şi calea de a atinge o vitaliate excelentă, care se poate concretiza în longevitate, memorie, inteligenţă, tinereţe, voce excelentă, forţă optimă a organismului şi organelor de simţ, respectabilitate şi strălucire. Literal rasayana înseamnă “calea sevei” – cea care conduce la hrănire, restabilire şi echilibrarea funcţiilor organismului.

Chiar dacă până la ora actuală nu au fost realizate testări în laborator care să demonstreze la nivel celular şi molecular cum acţionează remediile rasayana, se poate înainta ipoteza că acestea stimulează şi menţin funcţionalitatea celulelor stem – resursa fiecărui organism de reînnoire celulară.

Diferenţa dintre medicina tradiţională şi medicina alopată constă în contribuţia volitivă a pacientului la propria însănătoşire şi caracterul holistic al primeia faţă de atitudinea pasivă a pacientului pe parcursul însănătoşirii şi caracterul partiţionat al celei de-a doua. Terapiile rasayana au în vedere întreaga bunăstare şi reîntinerire a organismului, deşi există şi remedii particulare pentru diferite organe şi sisteme, pe când terapiile care utilizează celulele stem au în vedere strict zona afectată.

Termenul rasa are mai multe înţelesuri, cum ar fi: gust, esenţă, aromă, sevă şi emoţie, dar nu este limitată la nici una dintre acestea. În procesele terapeutice rasa se referă mai ales la conservare, transformare şi revitalizare. Rasa hrăneşte corpul, stimulează imunitatea şi ajută la menţinerea corpului şi a minţii în stare optimă. Conform scrierilor clasice în domeniul ayurvedei, terapiile rasayana conferă multe avantaje organismului: stoparea îmbătrânirii, creşterea inteligenţei, memoriei, forţei, tinereţii, dulceţei vocii, vigorii, hrănirea sângelui, limfei, ţesuturilor muscular, adipos şi reproducător, prevenind astfel afecţiunile degenerative  şi bolile, imbunătăţirea proceselor metabolice, stare optimă a organismului şi organelor de simţ, creşterea rezistenţei naturale la infecţii, învigorarea organismului prin menţinerea echilibrului optim între anabolism şi catabolism.

Rasayana descrie prepararea de remedii pe bază de plate medicinale, pentru promovarea tinereţii, a vigorii stării de sănătate  fizice şi mentale, şi pentru o stare de fericire continuă. Plantele rasayana sunt extrem de compliante cu administrarea zilnică şi prezintă o eficacitate foarte mare. Dintre cele mai utilizate plante în remediile rasayana menţionăm: Bala (Sida cordifolia), Kashmari (Gmelina arborea), Varahi (Withania somnifera), Pipalli (Piper longum), Usturoiul (Alyum sativum), Haritaki (Terminalia chebula), Brahmi (Bacopa monieri), Vacha (Acorus calamus), Shankapushpi (Convolvulus pluricaulis), Guggul (Cominphora mukul), Amalaki (Emblica officinalis), Guduchi (Tinospora cordifolia), Ballataka (Semicarpus anacardium), Punarnava (Boerrhevia diffusa), Shatavari (Asparagus racemosus).

 

Rasayana poate, prin cercetările făcute pe celulele stem, să dobândească o explicaţie ştiinţifică foarte concretă. Deschiderea oamenilor de ştiinţă către ştiinţele tradiţionale şi către viziunea holistică pe care toate tradiţiile medicale străvechi o promovau, va aduce un nou suflu cercetărilor ştiinţifice, şi o înţelegere mult mai profundă a ceea ce natura încearcă să ne zică de mult timp. 
 Sursa: www.yogaesoteric.net

Singurele celule nemuritoare apartin unei negrese care a trait in anii '50

Henrietta Lacks a fost lucratoare la o ferma de tutun, in sudul Virginiei, care s-a imbolnavit de cancer cervical la 30 de ani si a murit in 1951, la 31 de ani. 

Un medic de la spitalul John Hopkins i-a prelevat o bucata din tumoare, fara sa ii spuna pacientei si a trimis-o unei echipe de oameni de stiinta care incerca fara nici un succes sa extraga tesuturi din celulele umane. Totul se intampla in anii '50 si, nimeni nu stie de ce, dar celulele respective "traiesc" si in ziua de astazi. 

Celulele Henriettei Lacks - denumite apoi HeLa, dupa numele femeii - au devenit in scurt timp nepretuite in cercetarea medicala. Aceste celule nemuritoare pot trai la infinit, pot fi inghetate timp de zeci de ani, pot fi divizate si folosite de mai multi oameni de stiinta. 

Celulele HeLa au avut un rol principal in descoperirea vaccinului antipoliomielitic. Tot ele au fost trimise in primele misiuni spatiale pentru a afla ce impact are lipsa gravitatiei asupra celulelor corpului uman. Clonarea, harta genetica, fertilizarea, toate acestea au fost posibile cu ajutorul celulelor unei femei care a murit in urma cu 60 de ani. 

Cercetarea umana cu celule umane se bazeaza mult pe anonimat, numele donatorilor ramanand necunoscut. In anii '50 insa, cercetatorii nu dadeau prea mare importanta acestui aspect si nici consecintele asupra donatorului, in cazul in care numele sau era dezvaluit. 

Exista viata dupa moarte?

Cativa jurnalisti se apropiasera periculos de mult de adevar, astfel incat unul dintre cercetatorii care au lucrat cu celulele HeLa a inventat un nume, pentru a-i pune pe o pista gresita. Helen Lane s-a transformat ulterior in Helen Larsen, iar numele adevarat, Henrietta Lacks a fost cunoscut publicului abia in anii '70. 

Mai tarziu, adica prin 1988, Rebecca Skloot, pe atunci in varsta de 16 ani, a aflat povestea Henriettei, a devenit pasionata de subiect si anul acesta a publicat, in calitate de jurnalist, o carte in care dezvaluie povestea sursei acestor uimitoare celule dar si impactul pe care descoperirea lor l-a avut asupra medicinei moderne. 

"Prima data cand am aflat despre Henrietta a fost in 1988. Aveam 16 ani si eram la ora de biologie. Toata lumea invata despre aceste celule in cadrul orelor de biologie, dar ceea ce a contat in cazul meu a fost ca profesoara cunostea numele real al Henriettei si faptul ca era o femeie de culoare. 

Din pacate, asta era tot ce stia. Din momentul in care am auzit despre Henrietta am devenit pasionata de acest subiect", povesteste Rebecca Skloot despre prima reactie la aflarea despre existenta femeii care a schimbat cursul medicinei moderne. Decisa sa afle intreaga poveste, Rebecca a inceput sa cerceteze. 

"Eram hotarata sa spun povestea Henriettei. Mi-a luat aproape un an ca sa o conving pe fiica ei, Deborah sa accepte sa vorbeasca cu mine", povesteste jurnalista, in cadrul unui interviu acordatSmithsonian Magazine. 

"Sotia ta este la noi"

La 25 de ani de la moartea Henriettei, un doctorand l-a sunat pe sotul Henriettei si l-a naucit. Fiica sa i-a povestit jurnalistei ca tot ce a inteles omul a fost cam asa: "Sotia ta este la noi. Traieste in laboratorul nostru. Am facut cercetari pe ea in ultimii 25 de ani. Si acum vrem sa-ti testam copiii sa aflam daca au cancer". 

De atunci familia a fost atrasa in vartejul cercetarilor, iar fiica, Deborah, a avut adevarate dileme legate de mama pe care nu a cunoscut-o niciodata. Fratii lui Deborah nu s-au gandit prea mult la aceste celule pana cand au descoperit ca era vorba si de bani. Celulele HeLa au reprezentat primul material biologic uman care s-a vandut si care a contribuit la lansarea unei industrii de miliarde. 

Cand fratii lui Deborah au descoperit ca lumea vinde celule vii prelevate de la mama lor si ca familia nu a primit nici un ban, au inceput demersuri juridice care le-au consumat viata. 

"Povestea celulelor HeLa si ceea ce s-a intamplat cu Henrietta a fost folosita ca un exemplu de gest rasist in care oamenii de stiinta albi i-au facut rau unei femei de culoare. Dar adevarul nu este acesta. Povestea reala este mult mai subtila si complicata. Ceea ce este perfect adevarat despre stiinta e ca in spatele ei sunt oameni si ca uneori, in ciuda celor mai bune intentii, lucrurile pot merge prost", spune autoarea cartii "Viata nemuritoare a Henriettei Lacks". 

Sursa: http://www.ziare.com

Miracolul din celulă – Dovada biochimică a creației

În cei 150 de ani care au trecut de la Charles Darwin, știința și tehnologia au făcut pași uriași pe calea cunoașterii. Cercetătorii au descoperit structura celulei. Au aflat cu surprindere că celula are un sistem atât de complex, încât ar fi fost de neimaginat pe vremea lui Darwin. Cu ajutorul unei grafici computerizate de excepție, acest film documentar te va purta într-o călătorie unică în măruntaiele mecanismelor celulei. Vei descoperi “calculatorul” central al celulei, mașina care fabrică mașini

și paznicii care decid dacă intrusul este hrană sau inamic. Știința primitivă a lui Darwin nu ar fi putut anticipa niciodată așa ceva.

Trecuți prin sistemul educațional tradițional, odată desensibilizat, individul rămâne orb în fața miracolelor și evenimentelor extraordinare care îl înconjoară. Ajuns în acest stadiu, se zbate să răspundă la o singură întrebare: “Cum au luat ființă toate aceste vietăți?”. Iar aici, falsul salvator al teoriei evoluției speciilor îi vine în ajutor. Prezintă sub aparențe științifice ideea fără sens că tot ceea ce e viu există datorită unei coincidențe.

Vizionare online The Miracle in the Cell

 

Miracolul din celula - CREDE SI CERCETEAZA

 

Vezi mai multe video din film 

Sursa: http://secretele--sistemului.blogspot.ro

GNA vărul ADN – ului , o constructie chimica – Noua Nanotehnologia Building Block

In lumea rapida si dezvoltare rapida a nanotehnologiei, cercetatorii sunt mereu in cautarea unor blocuri cladire noua pentru a impinge de inovare si de descoperire a scale mult mai mici decat cele mai mici fir de praf.

In Institutul Biodesign de la Arizona State University, cercetatorii sunt folosind ADN-ului pentru a face complicat nano-sized obiecte. De lucru la aceasta scara detine un mare potential pentru avansarea aplicatii medicale si electronice. ADN-ul, de multe ori gandit ca molecula de viata, este un bloc de constructie ideal pentru nanotehnologie, deoarece acestea auto-asamblat, sa se rupa impreuna in forme bazate pe regulile de chimice naturale de atractie. Acesta este un avantaj major pentru cercetatori Biodesign ca Hao Yan, care se bazeaza pe chimice unic si proprietatile fizice ale ADN-ului pentru a face complexe lor nanostructuri.

In timp ce oamenii de stiinta sunt pe deplin explorarea promisiunea a ADN-ului nanotehnologiei, Biodesign coleg Institutul John Chaput de lucru este de a da cercetatorilor de brand materiale noi pentru a ajuta desenele lor. Intr-un articol publicat recent in Journal of American Chemical Society, Chaput si echipa sa de cercetare au facut primul auto-asamblate nanostructuri compusa in intregime de acid nucleic glicerol (GNA) – un analog sintetic a ADN-ului.

Toata lumea in nanotehnologie a ADN-ului este, in esenta limitata de ceea ce ei pot cumpara de pe raft, a declarat Chaput, care este, de asemenea, un profesor asistent ASU in cadrul Departamentului de Chimie si Biochimie. Ne-am dorit sa construim molecule sintetice care asamblat ca ADN-ul, dar au proprietati suplimentare, nu a fost gasit in ADN-ul natural.

Helix ADN-ului este format doar din trei parti de simplu: un zahar si o molecula de fosfat care formeaza coloana vertebrala a scarii ADN-ului, si unul din cele patru baze azotate care alcatuiesc treptele. Baza de azot asocierea norme in alfabetul chimice ADN-ului ori a ADN-ului intr-o varietate de forme de util pentru nanotehnologie, dat fiind ca o pot forma doar un fermoar-ca legaturi chimice cu T si G pereche doar cu C.

In cazul GNA, de zahar este singura diferenta cu ADN-ul. De zahar cinci de carbon frecvent intalnite in ADN-ul, numit dezoxiriboza, este inlocuita de glicerol, care contine doar trei atomi de carbon.

Chaput a avut un interes de lunga durata, in tinkering cu blocuri de constructii chimice utilizate pentru a face ca moleculele de proteine si acizi nucleici care nu exista in natura. Cand a venit timpul sa sintetizeze de sine primul-asamblate GNA nanostructuri, Chaput a trebuit sa ma intorc la elementele de baza. Ideea din spatele de cercetare a fost ceea ce sa incepeti cu o nanostructurate ADN-ul simplu ca am putea imita doar.

Prima auto-asamblate nanostructurate ADN-ul a fost facuta de Ned Seemans laboratorul de la Universitatea Columbia in 1998, laborator foarte aceeasi in cazul in care profesorul ASU Hao Yan a primit titlul de doctor Chaputs echipa, care include absolvent de studenti Richard Zhang si Elizabeth McCullum au fost nu numai posibilitatea de a duplica aceste structuri, dar, unica de a GNA, au constatat ca ar putea face imagine in oglinda nanostructuri.

In natura, multe molecule de important pentru viata cum ar fi ADN si proteine au evoluat pentru a exista doar ca dreptaci. Structurile GNA, spre deosebire de ADN, sa dovedit a fi molecule enantiomeric, care din punct de vedere chimic inseamna atat la stanga si la dreptaci.

Efectuarea GNA nu este complicat, doar trei pasi, si cu trei atomi de carbon, doar un singur centru de stereo, a spus Chaput. Ea ne permite de a face aceste dreapta si stangaci biomolecule. Oamenii au facut de fapt, stangaci ADN-ului, dar este un cosmar sintetic. Pentru a folosi aceasta pentru nanotehnologie ADN-ar putea niciodata de munca. Sale prea mare de un cost de a face, astfel incat niciodata nu a putut a lua un material suficient.

Capacitatea de a face oglinda structuri Imaginea se deschide noi posibilitati pentru a face nanostructuri. Echipa de cercetare, de asemenea, a gasit o serie de proprietati fizice si chimice, care au fost unica de a GNA, inclusiv cu o toleranta mai mare la caldura decat ADN nanostructuri. Acum, cu un material nou in mana, care Chaput Dubs nefiresc de acid nucleic nanostructuri, grupul spera sa exploreze limitele de topologia si tipurile de structura ei pot face.

Credem ca putem face acest lucru ca o cladire bloc de baza si pentru a incepe pentru a construi structuri mai elaborate in 2-D si a le vedea in imagini de microscopie cu forta atomica, a spus Chaput. Cred ca va fi interesant pentru a vedea unde se va duce totul. Cercetatorii veni cu toate aceste modele inteligent acum.

—————————-

Sursa: Joe Caspermeyer

Arizona State University

preluat de la: http://cristytepes.wordpress.com 

Sursa: trezirea-constiintei.blogspot.r

MICROBUL CANCERULUI A FOST DESCOPERIT!

Acest articol apartine blogului Florian Chirvasiu

Cine este Tamara Lebedewa ?

Tamara Jakovlewna Svišèeva — in Germania cunoscuta sub pseudonimul „Lebedewa“ s-a nascut in 1938 in Krasnojarsk si a lucrat ca chimista. La varsta de 28 de ani ea a devenit sefa sectiei la un institut de cercetari. Din anul 1982 ea a fost sefca sectiei “technologii de viitor”.

Datorita multor cazuri de cancer din familie, doamna Lebedewa a inceput sa faca cercetari. Dand ascultare intuitiei,ea a refuzat sa creada in teoria mutarii celululor cancerigene – caci nu putut sa-si inchipuie nicodata ca celulele omenesti sa se lupte impotriva corpului insusi.

In anul 1989 ea a descoperit legatura dintre celulele canceroase si protozoarele cu numele de trichimonade care le sunt foarte bine cunoscute ginecologilor dar care le considera inofensive.

Lebedewa a constatat ca deja multi cercetatori inaintea ei au identificat acesti paraziti monocelulari ca fiind cauza cancerului insa acestia nu au putut sa faca legatura cu aceste trichomonade.

In 1997 Lebedewa a tiparit in Rusia prima ei carte „Cancer – Puteti invinge aceasta boala“ si impreuna cu celelalte 12 carti, ea a vandut in Rusia peste 300.000 de carti.
In Rusia Lebedewa este foarte cunoscuta si respectata de popor care nu mai este multumita cu medicina practicata si suportata de stat. Ea primeste multe scrisori de multumire in care oamenii ii raporteaza cum au putut identifica istoria bolii lor cu teoriile din cartile ei. Oamenii ii inteleg teoria. Ca urmare a primit o multime de confirmari de la bolnavi. Si atunci cand ii este posibil Lebedewa ajuta oamenii cu informatii si le recomanda doctori care lucreaza conform teoriei ei.

Atitudinea chimistei din Moscova se recunoaste foarte bine din titlul unei carti care a fost publicate in Rusia cu numele „Daca ai fost vindecat ajuta la altii“

Tamara Lebedewa a fost des in Rusia la televizor si la radio. Si a incercat des sa convinga politicienii si medicii, dar fara succes. Descoperirile ei se raspandesc numai “de jos in sus”. Multi doctori trateaza pacientii dupa metodele ei si din ce in ce mai multe clinici private fac reclama cu numele ei, lucru pe care ea il afla numai din intamplare.

Din anul 2002 Lebedewa viziteaza si Germania unde lectoreaza la conferinte si congrese.

Ce a descoperit Doamna Lebedewa in mod concret ?

Tamara Lebedewa a cercetat mai intai insusirile parazitului tricomonade, despre care ea credea ca are de aface direct cu cancerul. Acest parazit decoperit din 1836 de catre francezul Anatoms Donné face parte din grupa de flagelate si este in stare sa-si schimbe forma in multe forme diferite. Acest lucru este cunoscut sub numele de pleomorfism.
Acesta este strategia parazitului de a putea supravietui in medii diferite.

Cercetatoarei i-a fost posibil sa aduca parazitul in trei forme diferite prin stimuli chimici diferiti: în forma de cista, în forma de amiba ca si forma de flagela. Intre aceste stadii exista multe stadii intermediare. Celulele extrase din tumori cancerigene au fost tratate de ea cu aceleasi mijloace si au dat exact aceleasi rezultzate. Acest lucru este dovedibil si reproductibil si dovedeste ca celulele cancerose sunt de fapt tricomonade !

Ce inseamna asta ?

Acest lucru inseaman ca tumorile sunt de fapt o colonie de paraziti monocelulari si acest lucru inseamna ca dogma medicinei, ca celulele canceroase ar fi celule umane denaturate este complet eronata. Acesti paraziti nu au nici o importanta in medicina pana la ora actuala desi statistica infectiilor din ultimii ani arata ca infectiile cu acesti paraziti a crescut enorm.

Aceasta descoperire este oul lui Columb ?

Nu, dar insa ea este o descoperire esentiala care va schimba medicina. Caci pe baza acestei descoperiri se intelege de ce metodele medicinei clasice cu privire la cancer nu au pana acum nici un succes si nici nu pot avea. Descoperirea Doamnei Lebedewa ne explica in plus de ce anumite remedii naturale au efect asupra cancerului si ne arata insusirile tumorilor cancerige pentru care medicina clasica inca nu gasit raspunsuri.

De ce aceasta descoperire inca nu a dat ocolul pamantului ?
Pentru asta exista mai multe raspunsuri.
Unul este deschis si curios si pun intrebarea, ce mai putem noi oamenii sa facem pentru a salva bolnavii de cancer ? A doile este inchis si au teama de a face ceva gresit sau de a pierde ceva (statut, venituri, prestigiu). Din cea de-a doua categorie fac parte acei oameni care stau in pozitii de putere si care i-au hotarari.

Ce dozevi trebuie aduse acestor oameni ?

Ce aduce o dovada, atunci cand cei de la putere nu vor sa le vada ? Dovezile functioneza greu dupa medoda “push”, ci dupa metoda “pull”. Cert este ca Lebedewa a adus dovada. Singurul lucru care lipseste este faptul ca aceasta dovada sa fie recunoscuta stiintific. Intrebarea este: ce este mai importanta, forma sau continutul ? Pentru medicina clasica se pare ca este numai forma..

Ce fac tricomonadele in corp ?

Traiesc bine ! Intr-un corp sanatos cu sistem imunitar puternic traiesc intr-un echilibru strategic. Atunci cand sistemul imunitar este slabit si corpul este intr-o stare acidifiata atunci acesti paraziti se inmultesc in sange si tesut. Prin excrementele lor, ei dauneaza organismului si in plus sunt in stare sa patrunda in celule printr-o enzima cu numele de Hyaloronidase (sau Kollagenase), enzima pe care o produc singuri.
In acest fel sunt in stare sa intre din sange in tesut si in sistemul limfatic. In felul acesta cresc tumori canceroase in tesuturi.

Medicina clasica cunoaste tricomonaze, infectie vaginala care insa poate aparea si in tractul uro-genital al barbatului. Aceasta boala este tratata cu metronidazol, un antibiotic impotriva protozoarelor. IN Germania aceste medicament este cunsoscut sub numele de Clont © si este prescris sub forma de tablete sau de infuzie.

Interesant este faptul ca cateva clinici din Rusia trateaza cancerul mai de mult cu preparate din metronidazol (Trichopol © ). Insa se spune ca acest preparat ar folosi numai stimularii sistemului imunitar.

Este cunoscut demult ca tricomonadele apar in organismul uman in trei forme diferite:
trichomonade bucale (trichomonas tenax), trichomonade din tractul digestiv (trichomonas hominis/intestinalis) si cele din tractul vagina si urogenital (trichomonas vaginalis/urogenitalis). Acestia din urma au fost identificati de Lebedewa ca fiind cei mai agresivi.

Descoperirea ei se aplica numai la cancer ?

Nu. Ea face acesti paraziti ca fiind responsabili pentru mai multe boli. In toate cazurile acesti paraziti au fost gasiti in sange de Lebedewa.

SIDA: Intr-un sir de experimente intr-o clinica din Moscova si la institutul oncologic cercetatoarea a descoperite ca virusi de SIDA patrund in Tricomonade si se inmultesc in ele (si clamidele fac acealasi lucru). Urmarea este ca parazitii devin si mai agresivi si se produc o crestere masiva a toxinelor eliminate in sange. De aceea se explica de ce in stadiile avansate de SIDA se observa o crestere marita a tumorilor maligne.

Arterioscreloza/tromboza/plaque: sunt dupa Tamara Lebedewa o colonie de trichomonade. Acest lucru ea a putut dovedi cu ajutorul microscopului. Ea a pus trombe intr-o substanta nutritiva care s-au inmultit ca o tumoare si parazitii si-au schimbat forma
In forma de amiba si de flagelata. Scrisori de multumire de la pacienti au confirmat faptl ca dupa tratamenul contra tricomonazelor simptomele s-au retras.

Artrita si artoza: Tamara Lebedewa a identificat in cercetarile facute in anul 1995 in lichide extrase din articulatiile pacientilor cu artrita si astroza tricomonade . Acestea se aflau in forme diferite care otraveau lichidele din articulatii si faceau ca zagrciul sa fie erodat.

Diabet. Trichomonadele se hranesc cu insulina, substanta folosita de cercetatoare pentru a le stimula in mediile nutritive. Ea spune ca trichomonadele se aseaza in celulele de tpy B ind insulele Langen Hans din pancreas, preiau insulina si o distrug cu ajutorul toxinelor ce le elimina. Si aceasta teorie este adevarat dupa cum se poate constata din scrisorile pe care pacientii de diabet i le-au trimis dupa ce acestia au fost tratati contra la trichomonade cu metronidazol.

Multipla screloza: Doanma Lebedewa descrie cum sub anumite conditii mielina, o substanta care este imprejurul nervilor poate fi folosita de paraziti ca hrana. In general in o infectie ca de exempplu otita este predecesorul bolii MS la copii, infectie prin care trichomonadele patrund prin fereastrea inca deschisa a Felsenbein la creier unde incep
sa distruga nervii atunci cand la sfarsitul cresterii copilului se incheie dezvoltarea capsulelor de mielina.

Adenom/ tumoare benigna la mucoase si glande, ca de ex. la prostata. Lebedewa a observat cum aceste adenoame cresc des cu un varf ascutit si ca acest varf se rupe brusc datorita gravitatei. Acelasi lucru ea la putut observa atunci cand culturi de paraziti au fost lasati sa creasca in nestire. Si in acest caz ea a tras concluzia din scrisorile pacientilor ca tratamentul impotriva la trichomonade a redus evident influenta si dezvoltarea adenoamelor.

Infertilitate/Impotenta: Trichomonadele se stabilesc la organele genitale si se hranesc cu hormoni. In testicule ele distrug spermatozoizii datorita toxinelor eliminate. Ele sunt chiar in stare sa absoarba si sa digere pana la trei spermii deodata. Si in mucoasa vaginala trichomonadele sunt in stare sa absoarba spermatozoizi. De asemenea ele pot sa disutruga glandele Keim ale femeilor.

Psoriazis: In analiezele facute cu secretiile bolnavilor ca si cu sangele lor au fost gasite trichomonade.

Carii/ Paradontoza: Trichomodanele bucale se stabilesc cu predilectie in gingie. Periuta de dinti nu ajunge la ele. In sepcial atunci cand sistemul imunitar este slabit , dupa citostatice sau radiere, trichomonadele devin active si creeaza paradontoza si carii. Aceste forme de paraziti au fost observate la microscop de Lebedwa. Paradontoza grava se lasa tratata usor cu o tinctura de metronizadol.

Colita: Trichomonadele intestinale sunt declansatorii la multe boli intestinale. Acestea au fost descoperite deja in 1926 si pot fi responsabile de hemocolita, colita, enterocolita si colecistita.

Care sunt criteriile principale dupa care Tamara Lebedewa face legatura dintre cancer si trichomonade.

Cercetatoarea a stabilit lucrurile comune in modul urmator:
Crestere caotica, adica multiplicarea celulelor nu se supune mecanismelor regulatorii din organism
Proliferare – impartire de celula asimetrica. Celulele omenesti de multiplica simetric, adica dintr-o celula se nasc doua celule fica exacte
Polimorfism – Luarea de forme diferite: ca urmare a impartirii celulelor in mod asimetric celulele pot lua forme diferite, au marimi diferite, pot sa aiba mai multi nuclei de celula si continut genetic diferit.
Din tumori /colonii celule independente se pot raspandi prin corp pentru a stabili colonii in alte parti ale acestuia. Tricomonadele pot sa patrunda in vasele sanguine si in tesuturi si sa le traverseze. Structurile de colagen ale celulelor sunt dizolvate cu ajutorul enzimei Hyaluronidaza/Kollageneza. Aceasta enzima este produsa de trichomonade. Aceste enzime sunt folosite (din pacate) si ca mijloc de aceelerare a resorbtiei in infuzii si injectii.
Dupa punctii si extirparea chirurgica a tumorilor care sunt urmate de citostatice cancerul devine mult mai agresiv decat inainte. Datorita slabirii sistemului imunitar prin citostatice (sau radiere) raspandirea tricomonadelor in corp este usurata.
Structura tesutului tumorilor cancerigene nu au insusiri caracteristice ca complexitate, polaritate, nemiscare ca si multiplicare in Basalschicht. La tumori cresterea se face in partile exterioare, la margini. Fiindca culturile de trichomonade sunt formate din celule independente ele sunt neordonate si nepolare. Cresterea lor are loc la marginile coloniilor si ele pot sa patrunda tesuturile invecinate.
Celule din tumorile cancerigene ca si trichomonadele elimina cantitati mari de toxine care otravesc organismul.
Trichomonadele exista in forme si marimi diferite. In tumori ele se pot gasi deseori amestecate cu celulele umane. Datorita acestui lucru se pot explica multiplele feluri de tumori care s-au intalnit pana in prezent.
La celulele canceroase s-a obesrvat des metabolismul anaerob (in lipsa de oxigen) a glicolizei, in timp de celulele normale se folosesc de oxigen pentru a transfroma proteinele. Acest proces este tipic trichomonadelor care par sa existe de mai mult de 800 Milioane de ani cand atmosfera nu continea oxigen

(n.t. aceasta teorie anaeroba este o explicatie, dar una foarte proasta, desi aparent logica, caci daca ar fi existat trichomonadele acum 800 de milioane de ani atunci ele nu ar fi avut cu ce sa se hraneasca, avand in vedere ca fara oxigen nu pot exista celule. Caci fara gazda nu poate exista parazit. Explicatia adevarata este ca acesti paraziti trebuie sa existe asa cum sunt si nu s-au dezvoltat la intamplare ci ca orice fiinta ele toate au fost create de Dumnezeu cu un anumit scop. Doar cum poate un protozor unicelular sa stie sa produca o substanta care sa dizolve celula umana pentru a patrunde in ea cand la oameni le-a trebuit 6000 de ani si au reusit aceasta de fapt copiind pe protozoarele acestea ????)
Tumorile si trichomonadele supravietuiesc temperaturi sub zero grade si diferente de temperaturi de mai mult de 30 de grade. Celulele omenesti nu supravietuiesc acest lucru

Tumorile si trichomonadele supravietuiesc un tratament cu pepsina si trypsina, enzime petru digestia proteinelor. Celulele omenesti nu supravietuiesc acest lucru.

Teoria Tamarei Lebedewa arata ca toate celelalte teorii sunt gresite ?

Nu. Dimpotriva, ea le explica pe acestea. Cu ajutorul descoperirilor ei se poate intelege mai bine insusirile cancerului. Acum se stie cine este dusmanul cu care avem de a face.

Este important pentru toate terapiile de a cunoaste insusirile trichomonadelor si comportamentul lor in organism ?

Asta este totul ?

Nu! Tamara Lebedewa a cautat ani in sir si solutii importriva cancerului. A vorbit cu multi oameni, a facut cercetari in bibliotecile din Moscova, St. Petersburg, Novosibirsk si Krasnojarsk pentru a gasi remedii naturale pentru prevenirea cancerului si ajutorarea vindecarii in caz de imbolnavire cu toate bolile enumarate mai sus.
In afara de asta ea a stabilit un program de curatire a corpului in patru trepte.

1. Curatirea organismului de toxine si reziduuri
2. Aprovizionarea organismului cu vitamine, minerale si elemente
3. Curatirea corpului de trichomonade si alti paraziti
4. Intarirea sistemului imunitar

Acest program de curatire si intarire a fost facut mai degraba pentru conditiile rusesti, unde oamenii, altfel decat in tarile industrializate – se duc in natura pentru a-si procura insasi mijloacele necesare.

Pentru conditiile din Germania acest proces este prea lung si prea complicat. El trebuie restructurat pentru a putea folosi produse care se pot gasi gata de cumparat. Cateva produse se gasesc deja.

Unde trebuie sa fie introduse descoperirile Tamarei Lebedewa in medicina naturista. La ce pot contribui aceste descoperiri si la ce nu ?

Nu exista o terapie prefabricata. Tamara Lebedewa propune multe posibilitati cu care se pot trata cancere diferite si ea dovedeste ca are cunostinte vaste. Insa aici inca se mai poate cerceta. Aceste cercetari trebuie sa provina de la noi descoperiri. In acest fel se pot creea noi si interesante terapii.

Deosebit e important este faptul ca exista deja un sir de terapii alternative de cancer care functioneaza si care laa mult in urma tratamentele medicinei clasice. Aceste terapii alternative se pot rafina si imbunatatii pe baza rezultatelor cercetarilor.
Lucrarile Tamarei Lebedewa au arata pericolele mari pe care le aduc parazitii din corp precum si solutii de a le preveni si a le elimina.

Foarte valoroasa este diagnostica folosita. Lebedewa foloseste mostre de sange colorate ca si sange viu pe care le analizeaza la microscopul de camp intunecat. Ea poate sa dea indicatii despre starea si calitatea sangelui. In acelasi timp Lebedewa are experienta si la lucrul cu microscopul fluorescent.

Descoperirea trichomonadelor ca patogen cancerigen deschide larg posibilitatile medicinei de a preveni si invinge bolile. Dupa o cercetare de mai multe decenii s-a aflat in sfarsit cine este dusmanul si factorul fizic care creeaza cancerul!

De ce Lebedewa nu dovedeste asta la toti

Asta ea a facut deja! Problema este ca nimeni nu doreste sa vada aceste dovezi. Cu exceptia oamenilor care sunt deschisi sa se ocupe cu posibilitatile noi si a celor care au curajul sa verifice o teorie care are potentialul de a revolutiona medicina clasica.
De asemenea cu dovezile gasite de Lebedewa se vor ocupa si toti cei care cauta alternative adevarate impotriva cancerului. Lebedewa si-a incheiat lucrul cu bravura. Si ea ar dori sa instruiasca si sa indrume si pe alti cercetaori in descoperirile ei si sa le arate cum lucreaza coloniile de trochomonade (tumorile cancerigene). Acest lucru nici nu dureaza mult si nici nu este greu de invatat.

Aici nu este vorba de a le arata oamenilor „Asa trebuie facut!“. Ci mai degraba ca oamenii sa fie invitati sa arunce o privire. Intr-un cerc sigur care le da posibilitatea sa nu-si piarda onoarea. Caci cei mai multi care inca mai tin la teoria veche a cancerului o fac cu constiinta impacata ca fac bine.

In occident acest lucru are acelasi efect. Oamenii trebuie informati printr-un canal paralel ce are de spus Tamara Lebedewa. In acest fel se izoleaza succesul unui product de promisiunea interzisa de a vindeca pe cineva.

Doamna Lebedewa este o mesagera s mesajul ei este simplu: “cele mai grave boli sunt produse de trichomonade”.

Tamara Lebedewa recomanda pacientilor cu boli cauzate de trichomonade, dupa ce a studiat efectele lor asupra coloniilor de trichomonade, urmatoarele remedii naturale.

Interesant ca aceste remedii sunt de fapt bine cunoscute, mai ales cititorilor acestui site, caci ele au fost recomandate in cartile cu provenienta divina scrise de Jakob Lorber si Hildegard von Bingen:
mujdei de usturoi cu ulei presat la rece (nu rafinat!)
boabe de ienupar ( mestecate crude si ceai din ele)
Suc de rachitea (Vaccinium oxycoccos) care este un soi de afin (Crannberry, Moosbeerensaft )
Suc de pelin alb (Wermut)

Inrudite cu fructele plantei Vaccinium oxycoccos sunt afinele si merisorul. Amandoua plantele sunt recomandate si de Hildegard von Bingen la mai multe boli. Folosirea acestior remedii trebuie bineninteles facuta cu dieta alimentara corespunzatoare si ceauiri de curatire pentru ca toxinele si parazitii sa poata fi eliminati din corp.

Tamara Lebedewa descrie si o metoda bine cunoscuta: clatirea indelungata a gurii dimineata cu ulei de floarea soarelui (nerafinat). Pana acum se credea ca prin aceasta metoda se elimina toxine din corp. Insa Lebedewa explica ca uleiul de floarea soarelui detine 38% acid liponic care este un stimulant in cresterea trichomonadelor. Uleiul foloseste ca momeala pentru trichomonadele bucale care sunt eliminare odata cu scuiparea uleiului. In afara de asta substantele toxice eliminate de trichomonade se dizolva in ulei si sunte eliminate si ele odata cu acestea. Cura de clatire cu ulei este mult mai eficienta in curatirea organismului decat se putea ghici pana acum.




Sursa: blogul meu

Corpul uman se adaptează la radiaţii? Un nou studiu sugerează că este posibil

Medicii care sunt expuşi frecvent la raze X ar putea suferi modificări ale celulelor care îi protejează de radiaţiile cu care se confruntă, sugerează un nou studiu.

Aceşti medici au în hematii (globulele roşii din sânge) un nivel mai ridicat al unui antioxidant numit glutation, comparativ cu medicii care nu utilizează în mod regulat razele X. În plus, aceste celule ar putea fi capabile să se autodistrugă în măsură mai mare, ceea ce ar conferi o protecţie mai bună în cazul în care acestea s-ar transforma în celule canceroase.

Nu s-a clarificat încă dacă aceste schimbări ar putea fi benefice pe termen lung sau dacă ar putea reduce riscul medicilor de a avea cancer, susţine dr. Gian Luigi Russo, un cercetător de la Consiliul Naţional de Cercetare din Pisa, Italia.

Între timp, doctorii care lucrează în mod frecvent cu raze X ar trebui să fie atenţi la reducerea riscului de expunere la radiaţii, susţin cercetătorii.

Astfel, unii chirurgi cardiologi efectuează operaţii minim invazive asupra inimii şi folosesc razele X pentru a-i ghida în cursul intervenţiei. În timp ce pacientul primeşte cea mai mare doză de radiaţii, doctorul primeşte radiaţiile care au fost reflectate de corpul pacientului şi de pereţi.

Doza de radiaţii primită în cursul unei singure operaţii este mică, dar toate se adună. De-a lungul unui an de zile, un astfel de chirurg cardiolog este expus la o cantitate de radiaţii echivalentă cu 250 de radiografii toracice.

Russo şi colegii săi au analizat mostre de sânge de la 10 chirurgi cardiologi şi de la 10 asistenţi de laborator care nu au fost expuşi la radiaţii la locul lor de muncă.

În medie, chirurgii cardiologi au fost expuşi la 4 milisievert (mSV) de radiaţii ionizante annual; au fost întâlnite şi cazuri de expunere la 8 mSv, sau chiar mai mult. O persoană care trăieşte în Statele Unite primeşte aproximativ 3 mSv de radiaţii anual, provenite de la surse naturale.

Cercetătorii au concluzionat că aceşti medici s-ar fi adaptat la expunerea la radiaţii, explicându-se astfel nivelul ridicat al moleculelor numite specii reactive de oxigen (ROS). Aceste molecule pot deteriora ADN-ul doar dacă ajung în interiorul celulelor.

Chirurgii cardiologi au un nivel ridicat al moleculelor de ROS în plasma care înconjoară celulele sangvine, dar în interiorul celulelor, au niveluri normale de ROS - fenomen explicat prin faptul că celulele acestor medici produc mai mult glutation, care neutralizează ROS.

Studii suplimentare care să includă o gamă mai largă de persoane sunt necesare pentru a determina efectele pe termen lung a expunerii la radiaţii. Purtarea unor echipamente de protecţie, precum şorţuri căptuşite cu plumb, poate reduce doza de radiaţii pe care un medic o primeşte în timpul unei operaţii.

Sursa: Live Science

Sursa: descopera.ro