În data de 24 februarie 2010, Australia beneficia de lansarea în premieră a unui film fantastic, The Quantum Activist, regizat de cuplul Renee Slade şi Ri Stewart, cu un unic protagonist, dr. Amit Goswami, care, în această lume dominată de curentul ştiinţific materialist oficial, de al cărui faliment multilateral ne “bucurăm” pe deplin în prezent, propunea o schimbare de paradigmă bazată pe primatul conştiinţei, prin teoria imaginată de savantul indian la finalul anilor ‘80, numită de el “idealism monistic”, inspirată desigur de fizica cuantică şi, în parte, de ideile filozofice din Advaita Vedanta şi teozofie, pe care el o consideră nu numai “bază a religiilor de pretutindeni”, ci, de asemenea, filozofia corectă a ştiinţei moderne.
Dr. Amit Goswami este o cunoştinţă ceva mai veche a partizanilor curentelor radicale de gândire, actuale, care apărea în distribuţia unui alt documentar celebru What the Bleep Do We Know!?, al anului 2004, fiind unul dintre pionierii noii perspective ştiinţifice, ce împărtăşeşte cu noi viziunea potenţialului nelimitat al conştiinţei, ca fundament al întregii existenţe şi modul cum această revelaţie ne poate ajuta, de fapt, să trăim mai fericiţi. Dr. Goswami declara, cândva, în privinţa antagonismului actual dintre religie şi ştiinţă:
“Misticii, contrar promotorilor religiilor, spun întotdeauna că realitatea nu constă din două lucruri separate – Dumnezeu şi lume – ci din unul singur, conştiinţa. […] Problema ştiinţei a fost întotdeauna faptul că majoritatea savanţilor cred că ştiinţa trebuie practicată într-un cadru monistic diferit, unul bazat pe primordialitatea materiei. […] fizica cuantică ne-a demonstrat că trebuie să schimbăm acea prejudecată mioapă a savanţilor, altminteri nu vom fi capabili să înţelegem fizica cuantică. Deci, acum, avem ştiinţă în interiorul conştiinţei, o nouă paradigmă a ştiinţei bazată pe primatul conştiinţei, care înlocuieşte gradual vechea ştiinţă materialistă. […] noua ştiinţă rezolvă multe […] paradoxuri ale vechii paradigme şi explică multe date contradictorii.”
Am abordat adeseori subiectul fizicii cuantice pe acest blog, cel mai recent în articolul Schimbarea de paradigmă s-a produs !, exprimându-mi entuziasmul pentru decăderea aşa-zisei ştiinţe materialiste, care se străduie de secole nu să rezolve, ci să ignore agresiv orice fapte, artifacte şi date experimentale care-i contrazic flagrant axiomele, pe de o parte, iar, pe de altă parte, să nege existenţa oricăror dovezi ştiinţifice ale existenţei lui Dumnezeu sau ale unei Conştiinţe Cuantice dacă vreţi, aşa cum o numeşte ilustrul fizician indian, savanţii fiind aduşi la disperare de cercul complet descris de ştiinţă, când, prin fizica cuantică, s-au văzut obligaţi să se întoarcă la spiritualitate, pas mult prea dificil de făcut pentru exponenţii acestui fals intelectual numit ştiinţă, soluţia adoptată fiind în concordanţă cu spiritul vremii şi anume ignorarea faptelor prin “interpretarea de la Copenhaga”, despre care am scris în detaliu în articolul menţionat. 
The Quantum Activist ne spune povestea unui om care ne provoacă să regândim noţiunile fundamentale ce stau la baza existenţei noastre şi a realităţii, cu o forţă şi o hotărâre demnă de sacrificiul unui alt mistic celebru, Erwin Schrödinger, care a refuzat să se ascundă în spatele cortinei materialiste, îmbrăţişând integral spiritualitatea revelată de fizica cuantică.
Acest film aruncă o punte peste prăpastia adâncă, săpată de secole, între Dumnezeu şi ştiinţă, activitatea lui Goswami, cu o precizie uimitoare şi fără a rătăci de la rigorile mecanicii cuantice, dezvăluind unitatea globală inerentă dintre religiile majore ale lumii şi tradiţiile mistice.
Voi proceda diferit faţă de alte articole, detaliind şi sintetizând cumva conceptele din film, fiindcă preceptele fizicii cuantice sunt destul de complicate, iar prezentarea lor în cadrul limitativ al unei subtitrări le poate răpi din claritate, mesajul acestui film fiind cu adevărat copleşitor.
Deci care ar fi mesajele transformatoare ale fizicii cuantice ?
În primul rând, conştiinţa este fundamentul întregii existenţe şi toate obiectele şi experienţele noastre (simţuri, gândire, sentimente şi intuiţie) sunt doar posibilităţi cuantice dintre care conştiinţa poate alege, transformându-le în realităţi palpabile.
În al doilea rând, dacă alegem din ceea ce este cunoscut deja sau, altfel spus, din ceea ce a fost condiţionat în noi prin experienţele anterioare, alegem, de fapt, din aşa-numita conştiinţă a ego-ului, dar dacă alegem din necunoscut, din ceva ce nu s-a manifestat în experienţele noastre anterioare, atunci alegem din ceea ce tradiţiile spirituale numesc Conştiinţa Divină (sau cum este numită în limbaj ştiinţific, conştiinţa cuantică).
Să alegi din Conştiinţa Divină presupune să accepţi efectuarea unui salt cuantic (o deplasare din punctul A în punctul B, fără a trece prin etape intermediare, aşa cum electronul sare de pe o orbită atomică pe alta, trecând parcă printr-o gaură de vierme subatomică), să accepţi nelocalizarea (comunicarea în absenţa oricăror semnale) şi, de asemenea, să respingi aşa-zisa ierarhie confuză (relaţiile cauzale explicate în context circular).
Al treilea mesaj al fizicii cuantice este evoluţia conştiinţei, care ne va conduce la o capacitate tot mai sporită de procesare a sensurilor vieţilor noastre şi ale lumii înconjurătoare.
O gândire corectă constă în înţelegerea şi acceptarea acestei schimbări de paradigmă şi în ajutarea tuturor celor aflaţi în jurul nostru, cu care putem şi trebuie să interacţionăm, fireşte, pentru ca să procedeze identic.
O viaţă corectă constă în a urma preceptele teoretice pe care le susţii, în manifestarea înţelegerii noastre în modul în care trăim, în a deveni ghizi şi exemple de urmat pentru alţii, oricât de convenţional şi rigid ar putea suna o astfel de formulare, fiindcă asta înseamnă să faci o mulţime de salturi cuantice, să te deschizi către existenţa unei Conştiinţe Divine nelocalizate, care inspiră faptele diurne ale conştiinţei ego-ului şi dorinţa de a schimba relaţiile ierarhice sociale, cu unele holistice, integrate.
O viaţă corectă implică necesitatea câştigării traiului zilnic printr-o modalitate congruentă cu modul nostru nou de a gândi, trăind şi ajutând constant întreaga societate pentru a atinge aceeaşi congruenţă.
Este desigur o exprimare incitantă, aţi putea spune niţel condescendent, dar asta va fi oare suficient ca să vă motiveze ?
Am să vă dezvălui credinţa mea fundamentală: dacă aţi deschis deja acest blog şi acest articol şi aţi ajuns să citiţi aceste rânduri, atunci vă număraţi printre cei care sunteţi convinşi că lumea actuală este profund viciată şi necesită o schimbare imediată, deci sunteţi deja motivaţi şi, poate, conştiinţa cuantică vă presează deja să vă alăturaţi idealurilor unei asemenea mişcări evoluţioniste reale.
Majoritatea profesorilor ar admite că nu percep, pe deplin, vastitatea domeniului lor de bază, decât în momentul în care ajung la catedră.
În cazul lui Amit Goswami pregătirea multidisciplinară este mai mult decât evidentă: masteratul său în fizica cuantică se îmbină perfect cu o cunoaştere aprofundată a teoriilor filozofice fundamentale şi, de asemenea, a religiilor şi sistemelor de credinţă principale.
Toate aceste cunoştinţe sunt adânc înrădăcinate într-o înţelegere profundă a istoriei adevărate şi a evoluţiei gândirii umane, ceea ce face din el un vizionar, fiindcă este imposibil pentru cineva să coreleze informaţii atât de disparate, în absenţa unei pregătiri multidisciplinare care a evoluat, între timp, către o experienţă personală extrem de vastă.
Este extraordinar de dificil, cred eu, să produci şi, mai ales, să vinzi un astfel de film.
Veteranii spiritualităţii intuitive ar putea considera principiile susţinute de Goswami ca fiind de bază, dar ceea ce este important aici, este să înţelegem publicul ţintă.
De-a lungul ultimelor câteva decenii, o punte a fost construită între tărâmul de reşedinţă al oamenilor de ştiinţă şi domeniul practicii spirituale intuitive.
Dr. Amit Goswami se situa, cândva, adânc în interiorul tărâmului ştiinţei, dar acest documentar este povestea călătoriei sale până la punte şi modul cum a continuat să se deplaseze în aceeaşi direcţie, ajungând să ni se adreseze nouă, profanilor, într-un limbaj întemeiat pe tradiţia ştiinţifică şi filozofică, ce poate fi perceput totuşi de către cei înclinaţi către trăiri interioare intense, chiar dacă rămân încă ancoraţi în practica ştiinţei materialiste.
Ca orice documentar, acesta surprinde instantanee temporale, care refac istoricul deplasării lui Goswami în direcţia acumulării energiilor benefice extrase din conştiinţa cuantică şi ceea ce este foarte important, în afara lui Fred Alan Wolf, menţionat tangenţial în film, au fost şi vor fi şi alţi fizicieni care vor fi atraşi, în cele din urmă, pe aceeaşi cale.
În persoana lui Amit Goswami am recunoscut modelul omului de ştiinţă în care credeam, cândva, cu naivitate, care investighează perseverent orice domeniu, deschis de întrebări cărora nu le cunoaşte încă răspunsul, abandonând fără remuşcări sau ezitări credinţe vechi ce nu mai sunt relevante, extinzându-şi cadrul cunoaşterii pentru a se adapta permanent noilor informaţii, fără a omite nici o clipă obiectivul principal: menţinerea consecvenţei teoriilor sale inovatoare, aproape ca un sculptor care elimină surplusul de piatră, pentru a ajunge la imaginea pe care o vedea, de la început, conturată în interior.
Cred şi sper că o istorie onestă, în eventualitatea că se va scrie vreodată aşa ceva, îl va înregistra pe dr. Goswami ca pe o personalitate cu influenţă hotărâtoare în dezvoltarea definiţiei conştiinţei, care se întrevede în multe alte discipline, o realizare extraordinară, fiindcă face pledoaria fundamentării existenţei pe conştiinţă şi nu pe materie, aşa cum a fost considerată de către ştiinţa occidentală încă din vremea filozofilor antici greci, această teorie rezolvând o serie de paradoxuri în fizica cuantică, inclusiv iluzia de dualitate şi problema măsurătorilor cuantice, abandonate convenabil de “corifei” ca Einstein, Bohr, Heisenberg sau Hawking, mai nou (care s-a temut să implice conştiinţa în argumentaţie, fiindcă, astfel, limbajul fizicii cuantice ar fi devenit cu adevărat filozofic, contrazicând flagrant ipotezele sale dezumanizante, ale robotului biochimic numit om).
El construieşte, de asemenea, cadrul pentru o nouă înţelegere, pe mai multe niveluri, a conştiinţei, în pofida faptului că dr. Goswami este constrâns să-şi prezinte descoperirile în condiţiile limitărilor de limbaj actuale, fiindcă este extraordinar de dificil, pentru cineva, să prezinte o idee complet nouă, folosind cuvinte care au fost demonetizate, deja, prin controverse şi dezbateri neprincipiale ce durează de milenii, poate.
În momentul de faţă, Goswami defineşte cel puţin două nivele ale conştiinţei, pentru care foloseşte cuvintele ego şi Dumnezeu şi face acest lucru fiindcă este necesar, din motive evidente, să-şi prezinte noile sale teorii prin concepte pe care le înţelegem deja, chiar dacă nu complet şi, uneori, distorsionat, expunându-se riscului de a adăuga o insultă unui prejudiciu, prin astfel de alegeri de cuvinte ce pot conduce la dezacorduri inutile, care ne-ar putea distrage atenţia de la demonstrarea punctului său de vedere revoluţionar.
Cu toate acestea, el face alegeri inspirate şi chiar pline de umor în documentar, pentru a explica diferitele niveluri de conştiinţă şi a clarifica neînţelegeri care au fost în mare vogă în anii ‘70, ce au condus, într-un final, la practici nepotrivite ce se concentrau pe legea atracţiei şi pe intenţie, detaliind motivele ineficienţei unor asemenea iniţiative neinspirate.Amit Goswami elucidează, de asemenea, conceptul căilor de creare a propriei noastre realităţi, prin contradicţie cu modul cum percepem şi reacţionăm, noi înşine, la o astfel de realitate şi cum ne extragem astfel propria experienţă, eronată desigur.
Dr. Goswami a trăit, ca şi noi, într-o ţară în care predomina “ştiinţa materialistă” şi înţelege pe deplin cultura sa străveche, pe baze experimentale.
Declaraţia lui, că fizica nu se ocupă cu natura realităţii, nu este ceva nou, fiindcă nici nu s-a ocupat vreodată, fiind “reconcepută” de un Newton, pentru a ilustra numai corelaţiile limitate ale biliardului cosmic mecanicist.
Prima mare sciziune în fizica cuantică a apărut prin disputa dintre Einstein şi Bohr, pe care o relatam într-un articol anterior dedicat lui Nassim Haramein, pe care acum o bănuiesc că a fost o mare punere în scenă, fiindcă, într-un final, totul s-a reglat prin marea mistificare de la Copenhaga, dar dr. Goswami reînvie această dezbatere într-un mod care s-ar putea să revitalizeze vechile conflicte, aducându-le în actualitate, într-o nouă perspectivă, însă. Şi exact acesta ar trebui să fie şi scopul, fiindcă, dacă ne dorim să concepem noi idei, atunci trebuie să le construim plecând de la noi modele şi prin aceasta dr. Amit Goswami şi-a făcut perfect temele, prin modelarea unui nou cadru care va conduce, în cele din urmă, la progrese reale în gândirea umană, în loc de a reitera vechile idei.
Eu însumi am păşit pe drumul aparent logic al unui ateu pasionat de ştiinţă şi păcălit de materialism, revenirea la Dumnezeu, prin fizica cuantică, fiind târzie dar benefică, deşi Platon mă convinsese, cumva, de multă vreme, când afirma că simţurile fizice îngreunează percepţia noastră asupra Universului, că întruparea face ca percepţiile să fie distorsionate, inexacte, iluzorii şi că acel tărâm care există dincolo de materie, dincolo de spectrul vizibil atât de minor, nu poate fi evidenţiat cu cele cinci simţuri.
Viitorul apropiat al evoluţiei promite să ne abată de la preocuparea noastră actuală, de a gândi exclusiv raţional, îndreptându-ne către o minte intuitivă care preţuieşte arhetipurile de prea multă vreme abandonate, cum ar fi Bunătate, Frumuseţe, Adevăr, Dreptate şi Iubire şi ne oferă posibilitatea de a procesa sensul vieţii noastre prin intermediul lor, scopul unui activist cuantic fiind acela de a explora probabilităţile cuantice ce ni se dezvăluie astfel, impulsionând la propriu transformarea lumii.
