Inedit: Ce-ai fost într-o viaţă anterioară?

Tu ce ai fost într-o viaţă anterioară? Cu ajutorul astrologiei karmice poţi descoperi ce viaţă ai dus înaintea celei de acum.

Conform credinţei hinduse în reîncarnare, Karma, poţi afla ce ai fost într-o viaţă precedentă doar cu ajutorul zilei de naştere. Ai putea avea surprize: ai fost bărbat sau o persoană de altă rasă, ai trăit pe un alt continent sau ai avut o condiţie materială opusă celei de acum.

Dacă te-ai născut între:

- 7 iulie 1930 şi 27 decembrie 1931
- 24 mai 1941 şi 20 noiembrie 1942
- 26 ianuarie 1949 şi 25 iulie 1950
- 19 august 1967 şi 18 aprilie 1969
- 7 aprilie 1986 şi 2 decembrie 1987

Un cuceritor sau un Don-Juan

Fie că ai fost un trubadur îndrăgostit sau încântătoarea fiică a unei familii nobiliare care a fugit cu un străin fără bani, dragostea a avut un rol foarte important în precedentul tău destin. La fel de bine ai fi putut fi o contesă libertină care frângea inimile bărbaţilor. Indiferent dacă ai trăit o singură pasiune gen Romeo şi Julieta sau ai fost o adevărată cuceritoare, cert este că zeiţa iubirii şi-a pus amprenta pe existenţa ta anterioară.

Cum eşti în prezent?

Scopul vieţii tale actuale este să ţi dezvolţi independenţa. Acum, cel care îţi dirijează viaţa este Marte, zeul războiului, al curajului şi al îndrăznelii. Eşti o femeie care reuşeşte în viaţă chiar dacă este singură. În viaţa sentimentală, este bine să ţii cont şi de nevoile jumătăţii tale şi nu numai de ale tale. Să aspiri spre independenţă nu înseamnă să-i neglijezi pe cei dragi.

Dacă te-ai născut între:

- 24 august 1922 şi 22 aprilie 1924
- 29 decembrie 1928 şi 6 iulie 1930
- 3 august 1947 şi 25 ianuarie 1949
- 5 octombrie 1956 şi 15 decembrie 1959
- 20 februarie 1966 şi 18 august 1967
- 121 septembrie 1984 şi 6 aprilie 1986

Un magician sau un vraci

Un vraci capabil să cheme ploaia, un profet din Evul Mediu acuzat de vrăjitorie sau un intermediar între spirite şi cei vii, în viaţa ta anterioară ai avut de-a face cu supranaturalul sau te-ai folosit de magia neagră care, în anumite cazuri, s-au întors chiar şi împotriva ta. Pluto, divinitatea care ţi-a guvernat existenţa anterioară ţi-a insuflat gustul pentru putere pe care ai încercat să ţi-o exersezi asupra celorlalţi convingându-i că ai capacităţi supranaturale.

Cum eşti în prezent?

Astăzi, cea care îţi influenţează karma este Venus, zeiţa iubirii şi a simţurilor. De aceea, în această existenţă, eşti exact opusul celei care ai fost în trecut: nu crezi decât în ceea ce vezi cu ochii tăi. Nu crezi în supranatural, în vrăji sau în superstiţii. Crezi doar în lucrurile simple şi concrete, care nu au nimic ieşit din comun.

Dacă te-ai născut între:

- 17 aprilie 1927 şi 28 decembrie 1928
- 4 decembrie 1945 şi 2 august 1947
- 26 august  1964 şi 19 februarie 1966
- 3 noiembrie 1970 şi 27 aprilie 1972
- 17 martie 1983 şi 11 septembrie 1984

Un aventurier, un călător

Un călător în căutarea unor ţinuturi nedescoperite alături de Cristofor Columb, un filozof al Renaşterii, în existenţa ta anterioară ai încercat să-ţi lărgeşti orizonturile călătorind sau gândind. Această viaţă precedentă a ta a fost marcată de mari reuşite şi de o mare bucurie de a trăi. Ai fost o persoană liberă, iubitoare de nou şi ai avut o viaţă plină de aventuri.

Cum eşti în prezent?

Ca şi în trecut, şi acum eşti atrasă de aceleaşi lucruri: să te deplasezi şi să îţi foloseşti mintea în cele mai diverse feluri. Diferenţa este că acum nu mai vizezi aventura şi necunoscutul. Mercur, planeta care îţi dirijează viaţa în prezent, este cea a comunicării. Să explorezi singură Sahara nu te mai atrage în această viaţă. Îţi plac şi acum călătoriile la fel de mult, dar numai în compania celor dragi.

Dacă te-ai născut între:

- 27 octombrie 1925 şi 16 aprilie 1927
- 12 mai 1944 şi 3 decembrie 1945
- 29 martie 1952 şi 9 octombrie 1953
- 24 decembrie 1962 şi 25 august 1964
- 10 iulie 1975 şi 7 ianuarie 1977
- 25 septembrie 1981 şi 16 martie 1983

Un politician, un afacerist

Ai fost un primar, un deputat sau un un membru al clasei dominante din Evul Mediu. Destinul tău anterior, guvernat de planeta Saturn, a ambiţiei şi a tenacităţii, a fost unul mă-reţ din punct de vedere social şi material. Este foarte posibil ca, pe lângă bogăţie, să fi avut şi o funcţie politică aducătoare de putere în această viaţă anterioară.

Cum eşti în prezent?

În această existenţă, cel mai important lucru pentru tine este familia. Relaţiile cu cei dragi şi cu copiii sunt cele asupra cărora îţi canalizezi întreaga energie.
Astăzi aspiri la un singur lucru: să-ţi îndeplineşti cât mai bine rolul de părinte faţă de copiii tăi. Chiar dacă ai în continuare succes profesional, în inima ta cariera ocupă locul doi. Pe primul plan e indiscutabil familia.

Dacă te-ai născut între:

- 23 aprilie 1924 şi 26 octombrie 1925
- 25 iunie 1933 şi 8 martie 1935
- 21 noiembrie 1942 şi 11 mai 1944
- 16 decembrie 1959 şi 23 decembrie 1962
- 28 octombrie 1973 şi 9 iulie 1975
- 6 iulie 1978 şi 24 septembrie 1981

Un justiţiar, un savant idealist

Fie că ai fost un revoluţionar în slujba semenilor, fie un cercetător care a contribuit la descoperirea vaccinului, viaţa ta a stat sub semnul lui Uranus, planeta ştiinţei, dar şi a generozităţii şi a fraternităţii. Ţi-ai dedicat viaţa pentru ajutorarea celor din jur chiar dacă, pentru asta, a trebuit să devii un bandit care fura de la bogaţi pentru a da săracilor.

Cum eşti în prezent?

Datorită generozităţii tale anterioare, eşti răsplătită în prezent cu un destin protejat. Viaţa ta actuală depinde de Soare, astrul cel mai puternic şi cel mai benefic. Dar Soarele induce şi o doză de egoism. Nu trebuie să-ţi fie ruşine să fii ambiţioasă, ai dreptul. Nu uita însă de generozitate. Nu vei fi fericită decât dacă eşti corectă cu cei din jur.

Dacă te-ai născut între:

- 28 decembrie 1931 şi 24 iunie 1933
- 15 septembrie 1936 şi 23 mai 1941
- 9 octombrie 1953 şi 2 aprilie 1955
- 28 aprilie 1972 şi 27 octombrie 1973
- 7 ianuarie 1977 şi 5 iulie 1978

Un războinic, un luptător

Fie că ai fost un războinic de temut din armata lui Napoleon, fie un militant curajos sau un voluntar generos, viaţa ta anterioară a fost guvernată de zeul Marte, al războiului. Aceasta este, de asemenea, şi divinitatea plăcerii şi a sexualităţii, ceea ce spune multe despre viaţa ta plină de aventuri amoroase fără grija zilei de mâine.

Cum eşti în prezent?

Viaţa ta actuală este mai puţin tumultuoasă. Venus, zeiţa dragostei este cea care te ghidează. Viaţa de cuplu este acum marea aventură a vieţii tale, iar toată puterea şi iubirea ta sunt dedicate în prezent unei singure cauze: partenerul tău. Dacă în viaţa anterioară căutai mai mult plăcerea, acum ştii să fii şi fidelă într-o relaţie.

Dacă te-ai născut între:

- 7 februarie 1921 şi 23 august 1922
- 9 martie 1935 şi 14 septembrie 1936
- 26 iulie 1950 şi 28 martie 1952
- 3 aprilie 1955 şi 4 octombrie 1956
- 19 aprilie 1969 şi 2 noiembrie 1970
- 3 decembrie 1987 şi 18 noiembrie 1990

Un sclav, un muncitor

Ai fost cumva un sclav vândut unui stăpân nemilos în Antichitate? Sau un muncitor de culoare de pe o plantaţie de bumbac? Foarte bine ai fi putut fi şi un călugăr sărac care a renunţat la bunurile lumeşti în favoarea credinţei. Destinul tău anterior a fost marcat de sărăcie şi dependenţă faţă de alţii. Cel care ţi-a guvernat existenţa a fost Mercur, zeul muncii.

Cum eşti în prezent?

Scopul principal al vieţii tale actuale, influenţate acum de Neptun, este de a-ţi ajuta semenii. În prezent, eşti sensibilă la problemele altora şi te pui la dispoziţia lor, fie participând la acţiuni umanitare, fie exercitându-ţi această solidaritate prin intermediul meseriei.

Karma, după fapte

Conform religiei hinduse, o persoană are mai multe karme-existenţe. Acestea sunt mai bune sau mai rele, în funcţie de cum s-a comportat persoana respectivă în viaţa anterioară.

Foto: Thinkstock

Sursa: Unica.ro 

“Pentru ce” sau “pentru cine”!

Cele mai utile cuvinte dintre toate limbile sunt, dupa parerea mea, cuvintele pentru ce? (A. de Vigny)

Revin periodic pe aceleasi teme cu argumente noi.

Exista multe lucruri care ar trebui facute in Romania, despre care nu se discuta nici in mass-media si nici in partidele politice.
Concurenta neloiala a statului se manifesta ca in socialism
- Daca nu-ti platesti taxele suporti dobanzi de penalizare, dar statul nu suporta dobanzi pentru sumele pe care le are de platit.
- Daca vrei sa construiesti o casa la sosea trebuie sa respecti o anumita distanta minima pana la carosabil, dar daca se modernizeaza soseaua, compania de drumuri nu mai are obigatia sa pastreze distanta si vine pana in casa cu carosabilul.
- In transpoturi nu primesti daune daca intarzie trenurile si a trebuit sa impuna UE statului sa acorde despagubiri, masura care a fost amanta la cererea Romaniei.

Daca s-a deteriorat un pod de cale ferata peste Olt, in portiunea Fagaras-Sibiu. Ca sa ajungi de la Fagaras la Sibiu cu trenul, pe langa ca faci de sase ori mai mult (peste 6 ore) mai platesti si bilet majorat conform cu lungimea noului traseu Fagaras-Brasov-Sighisoara-Medias-Sibiu, cand normal ar fi trebuit sa mergi gratuit ca o compensatie pentru timpul pierdut. O firma privata ar fi facut sacrificii ca sa-si mentina clientela. O companie de aviatie iti plateste hotelul daca nu te poate duce la destinatie in ziua respectiva. Sigur ca autoritatile si CFR-ul nu sunt motivati sa remedieze defectiunea penrtru ca incasarile lor cresc.
- Daca regia de termoficare are facturi de incasat si opreste apa calda sau caldura, nu plateste daune pentru disconfortul provocat celor care au achitat factura la timp. Daca ar plati daune nu si-ar mai permite sa apeleze la santaj cu oprirea utilitatilor si ar fi obligati sa-si obtina sumele datorate in instanta.

Din domeniul medicinei si al asistentei sociale.
Problema cabinetelor medicale particulare a fost solutionata prost.
Pot sa-si deschida cabinete medicale doar medicii, pentru ca parlamentarii nu au fost capabili sa faca distinctia intre investitor si cel/cei care profeseaza.
Imperfectiunea legii a facut imposibile investitile in domeniul medical ale investitorilor care nu profesau.
S-au facut investitii in cabinete medicale particulare din domniul dentar, laborator si mai putin in domeniul maternitatii.

S-a investit foarte putin in stabilimente in care sa fie institutionalizate persoane bolnave sau batrani, semn ca activitatea nu este incurajata, reglementata sau ca este chiar interzisa, statul pastrand monopolul.
O familie care are membrii cu probleme medicale grave primeste o indemnizatie de stat, dar daca doreste sa institutionalizeze persoana nu are posibilitatea sa o faca in conditii umane.
Sunt institutionalizate persoane fara familie, copii ai strazii sau batrani singuri sau bolnavi grav cu care nu se poate convietui.
Spitalele de stat sunt ca lagarele de exterminare.
Daca ar fi fost liberalizata activitatea, statul sa acorde o suma sociala si familia sa contribuie cu sume proprii, s-ar fi putut infinta institutii cu un nivel de viata decent, unde asistentii medicali ar fi avut locuri de munca, medicii ar fi putut fi platiti mai bine, pacientii tratati corespunzator si membrii familiei degrevati de obligatii ar fi putut sa se dedice unor activitati solicitante.

In tarile occidentale dezvoltate ocrotirea minorilor prevede sanctiuni pentru tutori daca ei sunt lasati nesupravegheati.
Acolo s-a dezvoltata o economie a asistentilor paternali. Firmele de specialitate asigura servici de calitate si garantii.
Ai obligatii, dar ai si posibilitatea sa le respecti.

Sunt cateva probleme, dar as mai avea o duzina de domenii, si cred ca ar fi mai multe decat amendametele la legea bugetului.

De ce nu se pun asemenea probleme in Parlamentul Romaniei sau in campania electorala?
Sunt parlamentarii “sterili” la idei? Sunt rupti de lumea pe care o reprezinta?
Daca la toate problemele de mai sus ar exista propuneri din partea politicienilor, ei ar putea sa se prezinta in fata electoratului si sa spuna:
“asta vrem sa facem pentru voi daca ne dati votul”, si cetatenii ar sti“pentru ce” voteaza.

Alegatorii, acum “stiu pentru cine” au votat, dar “nu stiu pentru ce” au acordat votul si considera ca politicienii “cersesc” votul ca sa ajunga la putere si sa profite de ea.
Ati auzit expesia ca “politicienii cersec puterea”. Din opina asta provine, ca puterea este utilizata doar in interesul politicienilor, opinie intarita de lipsa solutilor pentru problemele oamenilor.
Alegatorii nu se mai prezinta la vot si mai sunt urniti cand sunt speriati cu riscuri de “mogulizare”, de dictatura, sau alte pericole mai multa sau mai putin reale.

Asemenea probleme pot avea solutii, dar pentru ca propunerile sa fie solide sa nu poata fi demolate de adversarii politici, ele trebuie discutate si argumentate in partidele politice.
Parlamentarii nu au timpt sa analizeze si sa sustina proiectele din Parlament, sa se ocupe si de solutii la problemele din partide. Ei ar trebui sa fie “alimentati” continuu cu solutii la probleme, eventual chiar formulate ca proiecte de legi.
Aici intervine rolul partidului si asa se poate argumenta de ce sunt partidele importante pentru viata politica.
Din pacate nu poti argumenta pentru ca parlamentarii partidelor nu se deosebesc de cei fara partid, sunt pe cont propriu.

De ce nu exista inspiratie?
Pentru ca in partide nu exista activitate intre alegeri.
De ce nu exista activitate?
Probabil politicienii cu functii in partide nu au incredere, pentru ca le este teama de eventuale conspiratii sau persoane care s-ar impune, si ar putea sa-si piarda pozitia, si decat sa aiba surprize mai bine sa paralizeze activitatea politica.

Mesajul politic este superficial, fara consistenta, la nivel de promisiuni populiste si acuze la adresa adversarilor politici.
Partidele neancorate in problemele societatii se erodeaza si isi fac mai mult rau decat detractorii lor.
Acestia nu fac decat sa valorifice incapacitatea partidelor si sa propuna cetatenilor un regim de mana forte, si in disperare de cauza cetatenii vor accepta singura oferta ce pare ca-i va scoate din criza de sistem.

ATENTIE:
Daca partidele nu vor avea raspunsuri la intrebarea “pentru ce”, raspunsul la intrebarea “pentru cine” poate aduce surprize neplacute.

sursa: decantare.wordpress.com

Sursa: gandeste.org

Tu pentru ce te ridici dimineața din pat?

“Iată o întrebare simplă, chiar banală. Dar dacă vrem într-adevăr să-i dăm un răspuns, mulți dintre noi s-ar putea să ne trezim cu neuronii în ceață ori să evităm răspunsul. Aceasta pentru că nu sunt mulți oameni care se ridică din pat cu pasiune sau cu bucurie, cu gândul de a face încă un lucru util, bun, plăcut, frumos, decent, măreț, grozav, unul care le poate aduce fericire celor din jur.

Așa cum alții nu se ridică din pat cu decizia de a-și face lor înșiși o zi plăcută sau frumoasă. Unii sunt motivați doar de obișnuințe, de rutină, de obligații și de multe alte trăiri negative, ce le coordonează inconștient acțiunile, experiența, sentimentele și activitățile!

Dincolo de rutina care roade la fel ca viermele în mințile programate să se trezească zi de zi cu unicul scop de a lovi pe cineva, de a mai face o suferință pe undeva, omul scapă esențialul și se deconectează de la capacitățile sale creative, constructive, de la puterea și frumusețea sa naturală. În acest fel el își autoprogrameaza creierul și circuitele neuronale pentru negativitate, pentru eșec, pentru suferința proprie și pentru suferința altuia.

Posibilitățile extraordinare ale ființei, imposibil de accesat fără intenții pozitive și decizii clare, luate la nivel conștient, rămân latente și inexistente. Pentru un om poate fi deosebit de important să știe, să definească, să decidă și să aleagă cărarea fiecărei zile, așa încât, în clipa în care el a coborât din pat, să o facă cu un scop bun, dacă nu cu unul fericit, măreț sau impresionant.

Să te ridici din pat în fiecare dimineață, gata să faci bine, gata să spui un cuvânt capabil să creeze, să structureze ceva frumos în celălalt – iată un scop demn de omul evoluat, a cărui conștiință diferă de conștiința vibratorie a suratelor din lumea animală!

Să vrei să faci tot ce-i mai bun și seara, când te întorci în patul tău, să privești cu mulțumire către faptele tale, să privești în ele ca într-o oglindă chipul pe care-ți place să-l vezi la tine însuți. Iată esența frumuseții umane!

Altfel pentru ce să te străduiești la coafor, la cosmetică și-n diferite alte locuri pentru înfrumusețare, când chipul lăuntric se scufundă în propria-i răutate, iar emanațiile sale energetice nu pot fi privite nici măcar de către posesor? Pentru ce te ridici din pat dimineața, dacă inima-ți palpită, învăluită în fumul gros al urii și al dorinței de a face rău? Toate locurile destinate înfrumusețării fizice devin fantezii când frumusețea minții și a inimii se topesc într-o uluitoare neglijență emoțională! Să ai un scop în fiecare zi, dar unul aducător de pace, de unitate și de bine ție și celor din jur înseamnă să trăiești cu sens.

Dar dacă ți-ai propus să distrugi pe cineva, să te bucuri de suferința lui, examinează-ți conștiința, examinează-ți motivațiile și reține că acestea devin, într-o bună zi, programele tale mentale. Rutina ta, ceea ce faci pentru tine, ceea ce se înscrie în propriul tău inconștient, într-o zi vor rodi.

Să fim atenți la semințele pe care le plantăm în suflet. Să ne îngrijim de gândurile noastre cel puțin la fel de mult pe cât ne ocupăm de înfățișarea fizică și, dacă avem ceva de investit, atunci nu putem investi în altceva mai profitabil și mai minunat decât în propria curățare interioară.

Consecințele motivațiilor frumoase devin posibilitățile frumoase pe care viața ni le deschide într-o zi, așa cum se deschid florile.

În fiecare seară să facem o incursiune prin ziua care a trecut, să privim cinstit către noi înșine și să ne întrebăm dacă propriul chip interior ne place cu adevărat. Dacă ne găsim pe noi înșine frumoși în fapte și în gânduri, ne vom ridica din pat în ziua următoare cu bucurie și bucuria ne va motiva să încheiem o altă seară ca niște ființe frumoase!”Mesaje de Suflet

Sursa articol Drumuri catre tine

Ce pregătesc Serviciile?...

Atâta timp cât un preşedinte are de partea sa structurile operative ale Serviciilor de informaţii el poate sta cât de cât liniştit în jilţul prezidenţial. În momentul în care însă sprijinul “Serviciilor” este inexistent, preşedintele îşi face bagajele şi numiţi-o cum doriţi, demisie sau suspendare.
Ei bine, zilele acestea a fost mare agitaţie la SRI. Lupta pentru controlul Serviciilor şi, mai ales, pentru sprijinul acordat unei tabere sau alteia, acordat de structurile de informaţii este una acerbă.

Potrivit unor surse, luni dimineaţă şi ieri dimineaţă, printr-un ordin al şefului SRI, George Maior, toți ofițerii SRI, atât din structura centrală, cât și din teritoriu, au fost convocați de urgență la sedii– chiar și cei care se aflau în concediu. Toți șefii unităților SRI din țară au primit încă de sâmbătă, ora 10.00, o Circulară de la centru, prin care, sub pretextul stării de urgență, li se cerea să își convoace subalternii. Potrivit aceleiaşi surse, astfel, câteva sute de ofițeri superiori ai Serviciului Român de Informații, au fost puşi pe liber, PENSIONAŢI! Cererile depesnionare au fost semnate, bineînţele, fără nici o presiune, fără nici o ameninţare cu dosare. „Epurarea" se face fără acceptul CSAT şi, în aceste zile trei structuri informative ale SRI, funcţionează deficitar, este voirba de Direcția de apărare a Constituției, Direcția anticorupție şi Direcția informații clasificate.
În această luptă trebuie făcute o serie de remarci. Şeful SRI, George Maior, este naşul de cununie al premierului Ponta şi fost senator PSD. În primăvara acestui an, Ponta afirma că George Maior şi Mihai Răzvan Ungureanu n-au fost aleşi de preşedintele Traian Băsescu pentru şefia SRI şi SIE, decizia venind din altă parte. "Cred că decizia d-lui Băsescu nu i-a aparţinut, în ambele cazuri", a spus Ponta, care nu a dorit să dea mai multe detalii.
Prim adjunctul SRI, generalul Florian Codrea şi generalul Marcel Opriş, şeful STS sunt oamenii cheie apropiaţi Cotroceniului în structura informativ operativă a Serviciilor.
Anticipând probabil Jihadul care va urma, preşedintele Traian Băsescu a securizat zona informatzică în a doua jumătate a lunii martie, semnând decretele privind înaintarea în gradul de general-maior - cu două stele pentru generalii de brigadă - cu o stea Florian Coldea şi George-Viorel Voinescu. ambii din SRI. De asemenea, preşedintele a semnat decretele pentru acordarea gradului de general de brigadă - cu o stea pentru coloneii Elena Istode, Emilia-Cristina Posaştiuc, Viorel Goleanu, toţi din SRI, precum şi decretul privind acordarea gradului de general de brigadă - cu o stea, în retragere, colonelului în retragere Pavel Constantinescu din Serviciul Român de Informaţii.
Numele lui Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI, a apărut în două scandaluri referitoare la folosirea SRI în urmărirea activităţii unor judecători şi a unor politicieni, în scopuri politice. Preşedintele PSD de la acea vreme, Mircea Geoană, a susţinut, în primăvara anului 2007, după ce Curtea Constituţională a avizat negativ propunerea Parlamentului de suspendare a şefului statului, că Traian Băsescu a cerut date de la SRI referitoare la judecătorii Curţii. Liderul social-democrat a spus, atunci, că judecătorii respectivi au fost şantajaţi şi a prezentat două note scrise de prim-adjunctul directorului SRI, Florian Coldea, despre situaţia dosarelor a trei judecători, Aspazia Cojocaru, Nicolae Cochinescu şi Ion Predescu.
Preşedintele Traian Băsescu, suspendat la acea vreme, a dat asigurări, la jumătatea lunii mai, că nu a folosit serviciile secrete pentru a afla informaţii despre judecătorii de la Curtea Constituţională şi că, după ce va reveni în funcţie, se va afla cum a ajuns bileţelul de la SRI la liderul PSD Mircea Geoană.
Grupul de Investigaţii Politice (GIP) a publicat, în septembrie 2007, două documente oficiale, primul referitor la urmărirea de către SRI a senatorului liberal Norica Nicolai, iar celălalt, ştampilat, vizat şi semnat de Coldea, având următorul conţinut: "Domnule Director, Vă prezentăm un material referitor la intenţia Partidului Naţional Liberal de a coagula un «pol de dreapta liberal» în Republica Moldova, precum şi reacţii după recenta declaraţie a preşedintelui Traian Băsescu referitoare la «aderarea Republicii Moldova la UE»".
 (Preluare de pe ftr.ro)
Sursa: http://www.romanialeaks.org

Ce se ascunde in spatele planetei Neptun?

La inceputul lunii mai ( mai exact intre 6 – 10 mai 2012), American Astronomical Society – Oregon, a organizat intrunirea anuala. Printre vorbitori: astronomul si astrofizicianul brazilian Rodney Gomes de la Observatorul National al Braziliei din Rio de Janeiro.

Acesta a prezentat si a starnit numeroase controverse cu teoria potrivit careia in spatele planetei Neptun se afla o planeta nomad. Conform prezentarii sale, aceasta planeta este ascunsa in spatele planetei Neptun , undeva in zona Centurii Kuiper ( oarecum similara cu  centura de asteroizi dar de 20 de ori mai mare si cu pana la 20 -200 ori mai masiva). Pluton , de exemplu, este parte a centurii Kuiper.

Rodney Gomes sustine ca aceasta planeta poate avea intre o data si patru ori marimea Pamantului si este posibil sa apartina unui alt sistem  solar. Se pare ca reprezentarile acestei planete ar trebui, in baza modelul astronomic expus de Gomes, sa o puna in pozitia unui candidat serios pentru …. planeta X.

PS:  Interesant este si faptul ca dupa aceasta prezentare, site-ul American Astronomical Society a incercat sa ascunda aceste informatii prin stergerea numelui lui Rodney Gomes din lista invitatilor vorbitori !!! 

Sursa: http://astrologykom.blogspot.com

CE-ATI FACUT CU ROMANIA ?!

Romania, diagnosticata de acad. Dinu C Giurescu.Roadele politicii antiromanesti la comanda FMI si UE

• Baza industriala existenta in 1989 a disparut. Numeric, cel putin 80% din capacitatile de productie au fost date la fier vechi. In Bucuresti existau in decembrie 1989 cel putin 47 mari intreprinderi. Au disparut complet 34;
 
• Tot efortul de industrializare al Romaniei din secolul XX a fost in cea mai mare parte anulat. O atare distrugere a industriei proprii este, dupa toate probabilitatile, unica in Europa daca nu si in lume. Romania nu mai are in proprietate nici o unitate industriala, cele in functie apartin firmelor straine;
 
• Cooperatia mestesugareasca de productie a disparut si ea in cea mai mare parte. Daca vrei sa-ti repari un pantof, gasirea unui atelier seamana cu un joc la loterie;
 
• Agricultura prin masurile luate in anii ’90, a revenit la o faramitare care o fac neproductiva. Romania nu mai produce hrana de care are nevoie si importa nu numai grau, dar si legume, fructe din tari europene, africane si chiar din America de Sud;
 
• Comertul se desfasoara in mall-uri cu megamagazine. Care este ponderea in megamagazine a marfurilor produse in Romania? Imaginile cu inghesuiala cumparatorilor de sarbatori la casele de marcat nu inseamna bunastare;
 
• Comertul exercitat individual-particulars-a redus la maximum; micile magazine de cartier unele rezista, altele s-au inchis, iar ponderea lor este prea putin semnificativa;
 
• Sistemul bancar-financiar apartine, in proportie de cel putin 90% – bancilor straine;
 
• De ce pana in 2009 inclusiv, au fost bani si dintr-odata nu mai sunt? Opinia publica nu a primit o explicatie rationala si nici cum sunt folosite aceste 20 de miliarde;
 
• Urmarile imprumutului:  a) reducerea cu 25% a salariilor si cu 15% a pensiilor;    b)disponibilizari repetate in 2010, 2011 si 2012;     c) reducerea in continuare a salariilor intrucat nouagrila a pornit de la un prag mai jos decat cel anterior;    d)inghetarea salariilor si pensiilor pe 2012;     e)hotarari judecatoresti definitive pentru plata unor drepturi banesti nu suntrespectate si amanate cu motivarea ca nu sunt bani;     f)investitiile sunt indreptate spre firmele clientelare ale regimului;
 
• FMI executa un control direct asupra bugetului si administratiei tarii. Acest for „recomanda“ ce trebuie privatizat sau pus sub management privat. Intr-un fel, situatia se aseamana cu aceea a Romaniei din anii 1948-1958 cand hotararile conducerii de atunci erau supuse aprobarii prealabile a Moscovei;
 
• Trecerea – tot la recomandarea FMI – sub management privat a unor mari unitati care mai sunt proprietatea statului;
 
• Vanzarea in continuare a resurselor naturale, exploatarea perimetrelor maritime petrolifere; atacarea padurilor virgine. Veniturile ce vor reveni statului roman din vanzarea unor asemenea resurse sunt minimale;

Conducerea politica, degradare fara precedent

• Viata politica cunoaste, in ultimii 6-7 ani, manifestari aparte, care incalca atat Constitutia tarii, cat si regulile UE;
 
• Formarea unei majoritati parlamentare cu ajutorul unui „partid“ care nu a fost validat in alegeri si voteaza automat cu partidul principal de guvernamant;
 
• Metode speciale de votare : asumarea raspunderii de catre guvern; aprobarea tacita ; numaratoare in viteza(numaratoarea expres) ; ordonantele de urgenta aprobate in bloc;
 
• Politizarea aparatului de statpana la treptele inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent in 1989;
 
• Transformarea guvernului intr-un simplu instrument de executie, de aplicare a dispozitiilor Presedintiei;
• Eliminarea completa a dialogului dintre partide pentru obtinerea unei solutii negociate;compromisul politic nu exista in mentalul si practica partidului principal de guvernamant; exista numai dorinta de eliminare cu orice pret si prin orice mijloace a adversarilor;
 
• Jaloane pentrufraudarea viitoarelor alegeri : votarea prin corespondenta, tinerea concomitenta a viitoarelor alegeri, locale si parlamentare, contrar prevederilor constitutionale, cat si a practicii UE;
 
• Prin mai multe initiative legislative sau de facto din ultimii ani, guvernul se indreapta spre destramarea teritoriala si juridica a statului roman;
 
• Atacarea teritoriului. Impartirea Transilvaniei in doua regiuni de dezvoltare pe linia despartitoare trasata de dictatul de la Viena din august 1940. O atare propunere care deschide calea unei divizari de facto – economice si etnice – a Transilvaniei. Ce mai ramane din definitia Romania stat national unitar si indivizibil?
 
• Integritatea teritoriala este pusa direct sub semnul intrebarii si prin: proiectul de desfiintare a judetelor existente;
 
• Politica oficiala (guvernamentala) fata de comunele romanesti din judetul Covasna este si ea graitoare: aceste localitati – prin reprezentantii lor – nu au primit nici un fel de sprijin banesc de la guvern pentru activitatile lor culturale;
 
• Alcatuirea statala este pusa la indoiala prin criticarea si blamarea repetata a diferitelor categorii socio-profesionale: medici, judecatori, profesori, politisti; prin referiri negative privind institutii ale statului;
 
• Legea arhivelor acum in faza de promulgare reprezinta inca o lovitura data statului roman. Legea ingaduie scoaterea unor arhive originale si restituirea lor catre emitenti. Aplicarea unei asemenea legi inseamna aprobarea legala pentru destramarea arhivelor nationale cu toate consecintele previzibile;
• Reforma sanatatii a dus la inchiderea a zeci de unitati, tot in numele economiilor bugetare. Faza a doua a acestei reforme preconizeaza acum limitarea asistentei medicale la un pachet-tip;
• Codul muncii votat nu demult este net in defavoarea salariatilor si acorda angajatorilor mai multe inlesniri in desfacerea contractelor de munca;
 
• Prin desfiintarea industriei existente in 1989 in proportie de cel putin 80%, prin inchiderea atelierelor mestesugaresti si prin emigrarea a peste 2.000.000 de persoane, muncitorimea din Romania s-a redus considerabil si numeric dar si ca forta de actiune;
 
• Siguranta personala a cetateanului si a bunurilor sale este amenintata de limitarile bugetare si concedierile masive in Politie si Jandarmerie;
 
• Inghetarea salariilor si a pensiilor pe de o parte si cresterea preturilor pe de alta parte, ingradesc si chiar opresc reactiile corpului social preocupat zilnic de cum sa faca fata cheltuielilor de supravietuire;
 
• Masurile luate sub lozinca „reformei institutionale“ erodeaza pas cu pas statul roman, slabesc autoritatea institutiilor sale. Cetateanul se simte astazi mai expus presiunilor de tot felul si mai nesigur de viitorul sau si al copiilor sai decat cu 6-7 ani in urma;
 
• Atitudinea indiferenta a oficialitatilor fata de tot ce aminteste identitatea romaneasca, traditiile, personalitatile reprezentative, istoria, limba vorbita astazi tot mai stalcita;
 
• Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala.

Dinu C. Giurescu, Decembrie 2011

Sursa: Dulce Romanie

Ce se va alege de euro. Calcule, speranțe, soluții

Criza monedei unice europene ar putea să trezească, în cele din urmă, Europa, dar e mult mai probabil să ducă la un lung şir de compromisuri şi declin.

Atunci când Marea Britanie a abandonat standardul aurului, în 1931, nu a făcut‑o doar pentru că era în căutarea unui sistem de gestionare a monedei na­ţio­nale – a fost şi o re­cu­noaştere a faptului că nu mai putea să ducă povara mantiei imperiale. Atunci când America a rupt legătura dolarului cu aurul în 1971, a deschis uşa unui declin care a durat până când Paul Volcker a restabilit încrederea în moneda americană, la începutul anilor ’80. După cum scria Joseph Schumpeter, marele economist austriac: „Sistemul monetar al unui popor reflectă tot ceea ce doreşte, face, suferă, este acea naţiune“.

O luptă feroce.

La fel, criza care a cuprins Uniunea Europeană reflectă mult mai mult decât problema euro. Când obligaţiunile guvernamentale, preţul acţiunilor şi băncile sunt la pământ, iar recesiunea globală bate la uşă, primul lucru care îţi vine în gând este colapsul financiar şi economic. Dar pentru a înţelege ce se întâmplă cu moneda unică trebuie să privim la ce se întâmplă cu Europa.

Euro nu va fi în siguranţă până când Europa nu răspunde la câteva întrebări fundamentale de care fuge de multă vreme. La originea lor stă felul în care naţiunile europene trebuie să răspundă la schimbările rapide ale lumii de astăzi. Cum vor reacţiona în faţa globalizării ce văduveşte Occidentul de monopolul tehnologic care l‑a făcut atât de bogat, în timp ce Europa, cu populaţia ei tot mai îmbătrânită, seamănă din ce în ce mai mult cu o peninsulă vestică a unei Asii în plină ascensiune?

Unii europeni ar dori să ridice în jurul pieţei UE, încă vaste şi bogate, ziduri atent proiectate. Alţii, inclusiv un număr tot mai mare de politicieni populişti, vor ca naţiunile lor să se preocupe doar de sine şi să blocheze nu doar accesul celor din jur, ci şi proiectul de integrare europeană pus în practică de elitele continentului. Iar câţiva – în special din rândul acestei elite – consideră că singura cale de susţinere a stilului de viaţă specific european este să nu eviţi globalizarea, ci s‑o adopţi din toată inima.

Nu este vorba de vreo alegere abstractă, filosofică. Este o luptă feroce pentru viitorul Europei, care se duce la Atena – unde George Papandreou a pierdut puterea în favoarea unui guvern temporar de unitate naţională –, în fabrici părăsite din Franţa şi Belgia, în vieţile irosite ale milioanelor de tineri şomeri spanioli. Această luptă va stabili limitele statului asistenţial european. Va determina felul în care parteneriatul dezechilibrat dintre Germania şi Franţa, împreună cu o Mare Britanie tot mai detaşată, va modela Uniunea Europeană. Va defini politicile înalte ale Bruxellesului şi cele joase ale populiştilor europeni. Şi va decide soarta acelui instrument pe care Schumpeter îl vedea ca întruparea tuturor acestor lucruri: moneda euro.

Calcule şi speranţe.

În prezent, zona euro este prinsă într‑o spirală descendentă deprimantă. Temerile privind capacitatea guvernelor din Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania şi, cel mai alarmant, Italia de a‑şi onora datoriile de aproximativ 3.000 de miliarde de euro răvăşesc băncile europene, cele care le‑au avansat împrumuturile.

Zona euro încă mai are capacitatea de a opri această avalanşă împotriva băncilor şi guvernelor din regiune. Luată în întregime, are mai puţine datorii decât America, iar deficitul sectorului său public este mai mic. Deţine banii necesari pentru a‑şi întări băncile în cazul intrării Greciei în incapacitate de plată – şi a Portugaliei şi Irlandei, dacă e cazul. Şi este condusă de Banca Centrală Europeană (BCE), care poate, în principiu, să susţină guvernele vulnerabile prin achiziţia datoriei lor de pe pieţele secundare, fără o limită cantitativă. Dar UE a eşuat în repetate rânduri să găsească o soluţie convingătoare de salvare a monedei sale unice. Ultima şi cea mai curajoasă încercare, de la sfârşitul lunii trecute, a ratat această ţintă – la fel ca cele dinaintea ei. Şi asta pentru că europenii nu se înţeleg deloc asupra cauzei reale a crizei şi sunt divizaţi din cauza dezacordurilor privind contribuţia fiecărei ţări la rezolvarea ei. Cât timp membrii zonei euro nu pot să cadă de acord asupra acestor teme sau cel puţin să decidă că diferenţele contează mai puţin decât găsirea unei soluţii, este imposibil să demareze acţiunea colectivă necesară pentru apărarea monedei unice.

Drumuri spre dezastru.

Catastrofa pluteşte în aer, în timp ce lumea aşteaptă ca Europa să se hotărască odată. Şi poate lua mai multe forme. O ţară poate renunţa brusc la euro – lucru interzis de tratatele europene, dar cine poate opri un guvern determinat? Băncile europene ar putea suferi o pierdere de încredere fatală. Italia şi Spania ar putea ajunge incapabile să se mai împrumute în termeni decenţi. Sau un guvern ce încearcă să impună austeritatea ar putea fi înlocuit de altul, care o respinge. Oricare dintre aceste scenarii ar produce o contaminare şi ar arunca economia mondială în depresiune.

Unii speculează că Germania ar putea conduce un grup separat de ţări din zona euro. Dar dacă un euro teutonic ar creşte în valoare, băncile şi companiile locale vor pierde sume uriaşe din activele deţinute în străinătate, iar exportatorii vor fi dezavantajaţi. În plus, dacă Germania ar încălca atât de neruşinat tratatul UE, asta ar deteriora întreaga legislaţie europeană, un argument extrem de solid împotriva acestei variante.

Mai degrabă Grecia ar putea să cedeze sub povara măsurilor de austeritate şi să renunţe, după o succesiune de guverne precum cel abia intrat în funcţie. Dar ar fi un gest disperat. Băncile s‑ar prăbuşi, iar capitalurile ar părăsi ţara, în timp ce multe companii greceşti, incapabile să‑şi plătească facturile denominate în euro, ar da faliment. Deja exclusă de pe pieţele de credit internaţionale, Grecia ar pierde, probabil, orice ajutor financiar din partea UE.

În mijlocul recesiunii şi al contaminării provocate de intrarea în incapacitate de plată, prăbuşirea băncilor sau ieşirea Greciei din zona euro, piaţa unică europeană ar fi în pericol. La un summit UE din 2008, atunci când criza financiară lovea mai puternic, Nicolas Sarkozy pedepsea aspru Comisia Europeană pentru că era prea zeloasă în ce priveşte încurajarea concurenţei. Un înalt funcţionar estimează că, dacă preşedintele Franţei ar fi cerut atunci să se voteze, şefii de guvern din UE ar fi suspendat regulile în materie. Criza de astăzi este cel puţin la fel de gravă ca atunci.

Soluţia finală.

Cum asemenea catastrofe pot fi evitate, aţi putea crede că nu vom avea parte chiar de versiunea cea mai rea. Într‑adevăr, este puţin probabil – dar nu imposibil. Tocmai din cauza consecinţelor dramatice, toată lumea se bazează pe faptul că cel de lângă el va înţelege şi va ceda. Noul guvern elen ar putea să se bazeze pe faptul că Europa nu va lăsa în nici un caz Grecia din braţe. În acelaşi timp, BCE şi Germania ar putea refuza să se implice deoarece nu vor ca statele cu probleme să eludeze reforma. Sau poate că austeritatea ar putea duce, în cele din urmă, la o conducere populistă ce ar renunţa la euro – la naiba cu consecinţele!

Un bancher din zona euro mărtu­ri­­seş­te că s‑a gândit în ultima vreme la ca­tastrofe istorice precum Primul Război Mondial şi s‑a întrebat cum s‑a ajuns acolo. „Din mijlocul unei crize“, spune el ameninţător, „poţi vedea cât este de uşor să faci greşeli“.

Uniunea Economică şi Monetară (UEM) ar fi trebuit să izgonească devalo­ri­zările concurenţiale care ameninţau piaţa unică europeană la începutul anilor ’90. Ea promitea să închege Germania unificată în cadrul Uniunii Europene şi să paveze calea spre un fel de uniune politică a continentului. Astăzi, acest vis nu a pierit cu totul, dar piaţa unică este din nou ameninţată. Naţiunile europene nu se înţeleg deloc, Germania este ultragiată, iar legătura dintre euro şi statul naţiune este mai complicată ca niciodată. UEM înseamnă, de fapt, „Uniunea Europeană Melancolică“, scrie David Marsh, autorul unei istorii a monedei unice.

„Criza din 2008 ne‑a arătat că economiile dominante nu erau atât de dominante pe cât credeau ele“, explică Dominique Strauss‑Kahn, fostul şef al FMI. „Dacă Europa eşuează, va suferi din cauza creşterii scăzute, a dominaţiei economice şi a dominaţiei culturale“. Poate Europa să se întoarcă din abis? Doar dacă ţările esenţiale ale UE le vor sprijini pe celelalte în timp ce trec printr‑un proces radical de reformă politică, socială şi economică. Nimeni nu trebuie să‑şi facă iluzii că va fi altfel decât extrem de dificil. Citește articolul în MONEY EXPRESS

Sursa: The Economist

Sursa: money.ro

VIDEO SOCANT! Ce contin cerealele pe care le mananci la micul dejun

Un experiment realizat de americani a scos la iveala un lucru ingrijorator, care ar trebui sa ne puna pe ganduri inainte de a ne cumpara fulgi de porumb si de a-i servi la micul dejun.

 Americanii au luat o punga de fulgi de porumb, pe care i-au pus intr-un vas cu apa, iar deasupra a fost plimbat un magnet. Fulgii au fost atrasi de magnet, ceea ce demonstreaza ca acestia contin fier. 

Mai mult, in cadrul experimentului un magnet este pus intr-o punga, alaturi de fulgi de porumb si apa, care au fost pusi intr-un blender. Dupa cum se poate observa, fulgii de porumb contin pilitura de fier.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Cel ce insala

Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:

- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?

- Sigur, boierule – a raspuns omul bucuros – ce trebuie sa fac ?

- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.

Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? “E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!”

Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.

Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:

- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.

Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.

In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.

“Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi.”

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Ce se intampla cu planeta aceasta !?

Japonia – Pamantul a inceput sa se crape. Gauri uriase aparute pe intreaga suprafata a planetei…

 

Pamantul a inceput sa se crape si in Mexic!

 

Sursa: Fata nevazuta a lumii….