40 de citate despre speranta

• sursa:internet

În mitologia greacă se spune că atunci când Prometeu l-a imitat pe Zeus creând oameni perfecți din lut și dându-le apoi viață, Zeus s-a simțit jignit și a dorit să se răzbune. Astfel, l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au pus toate relele din lume.

Singura care s-a deosebit de ceilalți zei a fost Atena – zeița înțelepciunii – care a pus în cutie speranța.

Zeus i-a dăruit-o  lui Prometeu pe Pandora ca și soție împreună cu acea cutie (de unde și numele de Cutia Pandorei). Prometeu a refuzat să primească darul însă fratele său a deschis cutia eliberând toate relele și s-a grăbit apoi să închidă capacul, speriat, fără să observe însă că pe fundul cutiei rămăsese speranța.

Îți prezint în continuare o selecție de 40 de citate interesante despre speranta:

1. “Speranța vede invizibilul, simte intangibilul și împlinește imposibilul.” – Charles Caleb Colton
2. “Cândva totul va fi bine, iată speranța. Acum totul este bine, iată iluzia.” – Voltaire
3. “Speranța este un vis cu ochii deschiși.” – Tudor Arghezi
4. “Speranța poate lumina bezna, atunci când inima devine confuză.” – Robert Hensel
5. “Ori de câte ori simțim că nu mai putem continua lupta cu viața, speranța ne șoptește în ureche, pentru a ne reaminti: Sunteți puternici!” – Robert Hensel
6. “Speră în speranța iluziei vietii tale fiindcă este unicul lucru real pe care îl ai!” – Sorin Cerin 
7. “Speranța e cel mai rău dintre rele pentru că prelungește chinul.” – Irvin Yalom
8. “Uneori e mult mai folositor să-ți pierzi speranța, decât să-ți pierzi vremea sperând.” – Radu Stanca 
9. “Lumea are nevoie de speranță ca de lumină.” –  Dimitrie Bolintineanu
10. “Hrăniți speranța cu fapte bune.” - Bartolomeu Anania
11. “Nutriți orice speranță!” - Geo Bogza
12. “Speri ori dispari!” - Laurențiu Mihăileanu
13. “În locul unei crude realități e de preferat speranța.” - Pavel Coruț
14. “Neștiind când zorile vor sosi, deschid fiecare fereastră.” - Emily Dickinson
15. “Ai sperat, ai visat, ai pierdut. Ce contează? Mai poți pierde, mai poți visa, mai poți învinge! Asta contează!” - Aurelian Silvestru
16. “Fără speranță nici chiar disperarea nu ar fi posibilă, iar omul nu ar dispera dacă nu ar spera.” - Giacomo  Leopardi
17. “Speranța este cea mai nesecată energie.” - Gheorghe Pituț
18. “Există speranță pentru toată lumea. Speranța este cea care pune lumea în mișcare.” - Paul Auster
19. “Forma reală a fericirii e nădejdea. Cine nu mai speră, nu poate fi fericit.” - Victor Eftimiu
20. “Speranța este o întâlnire plăcută, dar un prieten nesigur.” - Thomas Haliburton
21. “Speranța este moartea oricărei împliniri.” - Sorin Cerin
22. “Cred că este o greșeală să cauți speranța în altă parte decât în tine.” - Arthur Miller
23. “Speranța este negarea realității.” - Margaret Weis
24. “Moara speranțelor merge de mii de ani.” - Tudor Arghezi
25. “Speranța este cel mai bun medicament pe care îl cunosc.” - Alexandre Dumas
26. “Cel mai frumos cadou făcut cuiva este speranța.” - Anatole France
27. “O speranță e o hartă imaginară, o hartă cu ar trebui să fie în loc de o hartă cu  este.” - Stephen Covey
28. “Un lider este un negustor de speranțe.” - Napoleon Bonaparte
29. “Speranța este numele unui bun nesigur.” - Seneca
30. “Nebunia este introducerea speranței în logică.” - Emil Cioran
31. “Speranța este visul omului treaz.” - Aristotel
32. “Piscurile munților au fost întotdeauna indicatoarele speranței.” - Vasile Ghica
33. “Voi ce intrați, lăsați orice speranță.” - Dante Alighieri
34. “Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.” -  Gabriel José García Márquez 
35. “Oricât ar fi noaptea de lungă, tot vin odată zorile.” - Romain Rolland
36. “Oamenii nu sunt prizonierii sorții, ci doar ai propriei minți.” - Franklin Roosevelt
37. “Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare.” - Langston Hughes
38. “Cele mai importante lucruri în lume au fost realizate de oameni care au continuat să încerce chiar și când se părea că nu mai este nici o speranță.” - Dale Carnegie
39. “Speranța este bună ca masă de dimineață, dar ca masă de seară este foarte proastă.” - Francis Bacon
40. “Speranța este cea din urmă scânteie care se stinge în orice inimă.” - Alexandre Dumas

100% Energie

Sursa: http://daniilgaucan.wordpress.com

Ce se va alege de euro. Calcule, speranțe, soluții

Criza monedei unice europene ar putea să trezească, în cele din urmă, Europa, dar e mult mai probabil să ducă la un lung şir de compromisuri şi declin.

Atunci când Marea Britanie a abandonat standardul aurului, în 1931, nu a făcut‑o doar pentru că era în căutarea unui sistem de gestionare a monedei na­ţio­nale – a fost şi o re­cu­noaştere a faptului că nu mai putea să ducă povara mantiei imperiale. Atunci când America a rupt legătura dolarului cu aurul în 1971, a deschis uşa unui declin care a durat până când Paul Volcker a restabilit încrederea în moneda americană, la începutul anilor ’80. După cum scria Joseph Schumpeter, marele economist austriac: „Sistemul monetar al unui popor reflectă tot ceea ce doreşte, face, suferă, este acea naţiune“.

O luptă feroce.

La fel, criza care a cuprins Uniunea Europeană reflectă mult mai mult decât problema euro. Când obligaţiunile guvernamentale, preţul acţiunilor şi băncile sunt la pământ, iar recesiunea globală bate la uşă, primul lucru care îţi vine în gând este colapsul financiar şi economic. Dar pentru a înţelege ce se întâmplă cu moneda unică trebuie să privim la ce se întâmplă cu Europa.

Euro nu va fi în siguranţă până când Europa nu răspunde la câteva întrebări fundamentale de care fuge de multă vreme. La originea lor stă felul în care naţiunile europene trebuie să răspundă la schimbările rapide ale lumii de astăzi. Cum vor reacţiona în faţa globalizării ce văduveşte Occidentul de monopolul tehnologic care l‑a făcut atât de bogat, în timp ce Europa, cu populaţia ei tot mai îmbătrânită, seamănă din ce în ce mai mult cu o peninsulă vestică a unei Asii în plină ascensiune?

Unii europeni ar dori să ridice în jurul pieţei UE, încă vaste şi bogate, ziduri atent proiectate. Alţii, inclusiv un număr tot mai mare de politicieni populişti, vor ca naţiunile lor să se preocupe doar de sine şi să blocheze nu doar accesul celor din jur, ci şi proiectul de integrare europeană pus în practică de elitele continentului. Iar câţiva – în special din rândul acestei elite – consideră că singura cale de susţinere a stilului de viaţă specific european este să nu eviţi globalizarea, ci s‑o adopţi din toată inima.

Nu este vorba de vreo alegere abstractă, filosofică. Este o luptă feroce pentru viitorul Europei, care se duce la Atena – unde George Papandreou a pierdut puterea în favoarea unui guvern temporar de unitate naţională –, în fabrici părăsite din Franţa şi Belgia, în vieţile irosite ale milioanelor de tineri şomeri spanioli. Această luptă va stabili limitele statului asistenţial european. Va determina felul în care parteneriatul dezechilibrat dintre Germania şi Franţa, împreună cu o Mare Britanie tot mai detaşată, va modela Uniunea Europeană. Va defini politicile înalte ale Bruxellesului şi cele joase ale populiştilor europeni. Şi va decide soarta acelui instrument pe care Schumpeter îl vedea ca întruparea tuturor acestor lucruri: moneda euro.

Calcule şi speranţe.

În prezent, zona euro este prinsă într‑o spirală descendentă deprimantă. Temerile privind capacitatea guvernelor din Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania şi, cel mai alarmant, Italia de a‑şi onora datoriile de aproximativ 3.000 de miliarde de euro răvăşesc băncile europene, cele care le‑au avansat împrumuturile.

Zona euro încă mai are capacitatea de a opri această avalanşă împotriva băncilor şi guvernelor din regiune. Luată în întregime, are mai puţine datorii decât America, iar deficitul sectorului său public este mai mic. Deţine banii necesari pentru a‑şi întări băncile în cazul intrării Greciei în incapacitate de plată – şi a Portugaliei şi Irlandei, dacă e cazul. Şi este condusă de Banca Centrală Europeană (BCE), care poate, în principiu, să susţină guvernele vulnerabile prin achiziţia datoriei lor de pe pieţele secundare, fără o limită cantitativă. Dar UE a eşuat în repetate rânduri să găsească o soluţie convingătoare de salvare a monedei sale unice. Ultima şi cea mai curajoasă încercare, de la sfârşitul lunii trecute, a ratat această ţintă – la fel ca cele dinaintea ei. Şi asta pentru că europenii nu se înţeleg deloc asupra cauzei reale a crizei şi sunt divizaţi din cauza dezacordurilor privind contribuţia fiecărei ţări la rezolvarea ei. Cât timp membrii zonei euro nu pot să cadă de acord asupra acestor teme sau cel puţin să decidă că diferenţele contează mai puţin decât găsirea unei soluţii, este imposibil să demareze acţiunea colectivă necesară pentru apărarea monedei unice.

Drumuri spre dezastru.

Catastrofa pluteşte în aer, în timp ce lumea aşteaptă ca Europa să se hotărască odată. Şi poate lua mai multe forme. O ţară poate renunţa brusc la euro – lucru interzis de tratatele europene, dar cine poate opri un guvern determinat? Băncile europene ar putea suferi o pierdere de încredere fatală. Italia şi Spania ar putea ajunge incapabile să se mai împrumute în termeni decenţi. Sau un guvern ce încearcă să impună austeritatea ar putea fi înlocuit de altul, care o respinge. Oricare dintre aceste scenarii ar produce o contaminare şi ar arunca economia mondială în depresiune.

Unii speculează că Germania ar putea conduce un grup separat de ţări din zona euro. Dar dacă un euro teutonic ar creşte în valoare, băncile şi companiile locale vor pierde sume uriaşe din activele deţinute în străinătate, iar exportatorii vor fi dezavantajaţi. În plus, dacă Germania ar încălca atât de neruşinat tratatul UE, asta ar deteriora întreaga legislaţie europeană, un argument extrem de solid împotriva acestei variante.

Mai degrabă Grecia ar putea să cedeze sub povara măsurilor de austeritate şi să renunţe, după o succesiune de guverne precum cel abia intrat în funcţie. Dar ar fi un gest disperat. Băncile s‑ar prăbuşi, iar capitalurile ar părăsi ţara, în timp ce multe companii greceşti, incapabile să‑şi plătească facturile denominate în euro, ar da faliment. Deja exclusă de pe pieţele de credit internaţionale, Grecia ar pierde, probabil, orice ajutor financiar din partea UE.

În mijlocul recesiunii şi al contaminării provocate de intrarea în incapacitate de plată, prăbuşirea băncilor sau ieşirea Greciei din zona euro, piaţa unică europeană ar fi în pericol. La un summit UE din 2008, atunci când criza financiară lovea mai puternic, Nicolas Sarkozy pedepsea aspru Comisia Europeană pentru că era prea zeloasă în ce priveşte încurajarea concurenţei. Un înalt funcţionar estimează că, dacă preşedintele Franţei ar fi cerut atunci să se voteze, şefii de guvern din UE ar fi suspendat regulile în materie. Criza de astăzi este cel puţin la fel de gravă ca atunci.

Soluţia finală.

Cum asemenea catastrofe pot fi evitate, aţi putea crede că nu vom avea parte chiar de versiunea cea mai rea. Într‑adevăr, este puţin probabil – dar nu imposibil. Tocmai din cauza consecinţelor dramatice, toată lumea se bazează pe faptul că cel de lângă el va înţelege şi va ceda. Noul guvern elen ar putea să se bazeze pe faptul că Europa nu va lăsa în nici un caz Grecia din braţe. În acelaşi timp, BCE şi Germania ar putea refuza să se implice deoarece nu vor ca statele cu probleme să eludeze reforma. Sau poate că austeritatea ar putea duce, în cele din urmă, la o conducere populistă ce ar renunţa la euro – la naiba cu consecinţele!

Un bancher din zona euro mărtu­ri­­seş­te că s‑a gândit în ultima vreme la ca­tastrofe istorice precum Primul Război Mondial şi s‑a întrebat cum s‑a ajuns acolo. „Din mijlocul unei crize“, spune el ameninţător, „poţi vedea cât este de uşor să faci greşeli“.

Uniunea Economică şi Monetară (UEM) ar fi trebuit să izgonească devalo­ri­zările concurenţiale care ameninţau piaţa unică europeană la începutul anilor ’90. Ea promitea să închege Germania unificată în cadrul Uniunii Europene şi să paveze calea spre un fel de uniune politică a continentului. Astăzi, acest vis nu a pierit cu totul, dar piaţa unică este din nou ameninţată. Naţiunile europene nu se înţeleg deloc, Germania este ultragiată, iar legătura dintre euro şi statul naţiune este mai complicată ca niciodată. UEM înseamnă, de fapt, „Uniunea Europeană Melancolică“, scrie David Marsh, autorul unei istorii a monedei unice.

„Criza din 2008 ne‑a arătat că economiile dominante nu erau atât de dominante pe cât credeau ele“, explică Dominique Strauss‑Kahn, fostul şef al FMI. „Dacă Europa eşuează, va suferi din cauza creşterii scăzute, a dominaţiei economice şi a dominaţiei culturale“. Poate Europa să se întoarcă din abis? Doar dacă ţările esenţiale ale UE le vor sprijini pe celelalte în timp ce trec printr‑un proces radical de reformă politică, socială şi economică. Nimeni nu trebuie să‑şi facă iluzii că va fi altfel decât extrem de dificil. Citește articolul în MONEY EXPRESS

Sursa: The Economist

Sursa: money.ro

Speranta calcata de tren pentru ca Luminita se stinsese

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
Stirea zilei din Romania e legata de inlocuirea sefului Senatului. Al doilea om din stat, o data candidat la prezidentiale si faptic castigator- in tara, pentru ca voturile din diaspora au determinat inversarea topului- si membru marcant al PSD, al carui sef a si fost … va fi demis de partid din functia de presedinte al Senatului. Deoarece nu accepta cu gratie decizia… I se pregateste excluderea din partid. Nu stiu in ce masura schimbarea sa e justificata. Stiu insa ca partidul a dat inapoi in timpul sau si ca de cand nu mai este seful PSD a facut tot felul de declaratii ciudate. Care il asezau mai degraba la putere decat in opozitie. Legile- regulamentul Senatului, Constitutia si Curtea Constitutionala – spun una. Dar ca de obicei la romani sunt vagi. Deci interpretabile. Unii spun ca legea le permite inlocuirea sefului Senatului tot cu un PSD-ist. Ceilalti spun ca trebuie votat si acceptat de majoritate. Si tot asa. Cum Romania ne-a mai oferit surprize nicicum justificate- legal, moral sau prin bun-simt si decenta- ma astept la orice. Adica nu fac nici un pronostic pentru ca va fi o inclestare politica pe viata si pe moarte. Partidul perdant va pierde mai mult decat sefia Senatului, va pierde credibilitate. Indiferent care va fi el.
Premierul ar cere propriului partid schimbarea presedintelui TVR pentru ca “n-a facut nimic pentru partid”. Cam atat cu libertatea presei. Cu independenta mult clamata a postului public de televiziune. Daca pana acum nu s-a putut dovedi ca autoritatile incearca sa foloseasca politic televiziunea nationala… declaratia pe surse a premierului spune totul. Postul public de televiziune cu 3 surse de finantare, mielul ce suge la trei oi- bugetul de stat, publicitate si taxa TV impusa poporului, este mai mult decat un post pentru toti romanii. Sau s-ar dori sa fie mai mult decat ceea ce prevede legea devenind astfel un avanpost media al puterii. Nu ca pana acum opozitia ar fi fost invitata prea des pe la TVR. Dar macar se pastrau niste aparente.
Dupa ce ma bucuram ca statul roman nu a dat curs solicitarii FMI de a ceda pachetele majoritare ale statului roman la Electrica, complexele Oltenia si Hunedoara… cea mai recenta stire ne spune ca s-a decis. Statul va ramane fara parghii si in acesti mamuti ai economiei. La fel cum s-a intamplat cu Petrom, si preturile au luat-o razna pe piata carburantilor. Deci, sa ne bucuram. Statul nu numai ca isi vinde pe bucatele apararea strategica, dar o face si cu ajutor extern. Date fiind aceste informatii, ne mai miram ca FMI e multumit si ne arunca un discurs oarecum pozitiv? Doar a obtinut ceea ce dorea. Inca o particica din suvernanitatea nationala a Romaniei.
Seful BNR ne-a informat public ca preturile din Romania vor continua sa scada pana in martie 2012. Nu stiu pe ce parte a globului in care e vara se crede domnia sa, dar experienta ne spune ca in fiecare iarna la romani preturile cresc: la gaze, la energie, la caldura. Stati, ca la caldura au crescut deja! Astept cu interes preturile din magazine in luna decembrie. Daca vom gasi preturi mai mari… unde putem sa reclamam? Ne deconteaza cumva BNR diferenta? Pai spuneti fratilor asa, ca sa pastrez bonurile si sa vi le aduc, spre decontare. Poate astfel, fiind nevoita sa faca fata avalansei de bonuri fiscale, BNR sa realizeze cam cat e inflatia de fapt in Romania si sa poata lua, in sfarsit, pulsul economiei reale. Asa cum e resimtita de majoritate.
Casa Regala de Romania e zguduita de procese cu printul Paul. Care, conform unor instante, ar avea mai mult decat Regele Mihai dreptul la averea regala si titlul de sef al Casei Regale. Asa ca se tot bat prin procese timp de 60 de ani, procese care tocmai au intrat intr-o noua faza. Din punctul meu de vedere, dupa ce am citit istoricul complicat al acestei povesti de viata intinse pe mai multe generatii, un copil nascut in afara casatoriei legal recunoscute in Romania de atunci nu ar trebui sa aiba dreptul la titlul regal. Cat despre avere… asta da, merita impartita in instanta. Numai ca trebuie vazut cat apartine Regelui si cat apartine poporului roman. Extrem de alambicate lucrurile, dar presupun ca de aceasta data magistratii nu mai sunt dusmanii stim noi cui. Iar decizia lor, daca va fi pro printul Paul, va trebui respectata. Desi nu se vor indica sursele de finantare. Parca asa era, nu?
Un preot din Voluntari, Romania a refuzat sa ingroape un batran deoarece familia sa nu avea suficienti bani cat sa-i plateasca slujba. Probabil preotul, daca faptele relatate sunt reale, nu e preot al Bisericii crestine. Ci preot al Intunericului. Pentru ca robia in fata banului, si ala evazionat (pentru ca vorbim de spaga), il califica pentru excomunicare. Dar si puscarie. Sper ca macar una dintre ele sa i se intample.
Doi primari constanteni si un presedinte de organizatie PDL, in urma referendumului privind desfiintarea judetului organizat de opozitie… s-au ales cu plangeri penale. Se pare ca au incercat sa blocheze oamenii sa voteze. In conditiile date, daca s-a ajuns la asa ceva, e evident ca pana si schimbarea lui Geoana de la sefia Senatului este un fapt normal. Macar sunt linistita: opozitia si puterea se bat pe bune, nu e meci aranjat.
Slatina tocmai a decis, in urma unei strangeri de semnaturi marca PDL, ca maidanezii sa fie eutanasiati. Pentru ca sunt pe strazi, muritori de foame, deci agresivi. Si slatinenii au semnat: vor moarte. Interesant va fi de vazut cat timp aceste initiative se vor limita la animale si cand vor trece la oameni. Pentru ca un sarac isi va pierde casa, nu va avea bani de haine si de mancare, deci va mirosi, va cersi si va fi agresiv. S-ar putea ca atunci sa deranjeze si el pe cineva… si astfel omul sarac sa devina noul maidanez. Care va trebui, evident, eutansiat.
Primaria Bucurestiului continua sa fie atacata, pentru simplul motiv ca actualul primar general sta prea bine la capitolul “intentie de vot”. Campania de denigrare a celor care totusi fac ceva pentru acest oras si pentru romani continua. Nu stiu altii cum sunt, dar intre ceea ce am avut pana acum in frunte si doctorul Oprescu, eu aleg medicina. Din nou.
Iar un medicament pentru diabetici interzis in toata UE… se vinde inca in Romania. Este un produs scump (circa 100 de lei flaconul) iar producatorul/importatorul e uluit: a cerut retragerea medicamentului de pe piata farmaciilor inca de anul trecut, raportand problema drept inchisa Agentiei Nationale a Medicamentului. Sunt curioasa daca farmaciile ce comercializau acel medicament vor fi cautate la acte de cineva: fisc, agentii din domeniu, producatori cu care lucreaza, etc.
Deci, dragi conationali, ce ne ramane? Speranta. Care tocmai a fost calcata de tren pentru ca Luminita de la capatul tunelului se stinsese.
UPDATE: Apar noi declaratii de la PSD- unii spun ca Geoana nu va fi exclus sau debarcat de la Senat, altii spun ca va fi. Vom vedea…
Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.
Sursa: Digerate

Experimentul Grecia si instaurarea Guvernului Mondial

  Criza economica din Grecia, provocata de zona euro, se adanceste si s-ar putea ajunge la o masura fara precedent pentru istoria economica a unei tari, ne anunta specialistii de la Financial Times. Ar fi pentru prima oara cand o tara ar fi nevoita sa renunte la suveranitatea sa pentru a fi salvata de la faliment. Mai precis, posturi cheie din guvernul elen, cele referitoare la economie, industrie, energie, finante etc. ar urma sa fie conduse de autoritati straine, desemnate de Banca Mondiala si FMI.

 Experimentul grecesc ar fi o urmare a altor doua variante "mai mici" - Bulgaria (cu acea constructie economica bazata pe marca germana, cu un consiliu economic al specialistilor nemti) si Moldova (cu zona de dominatie americana si transferul economic in dolari), ambele cu rezultate vizibile la vremea lor. Problema, insa, e ca in niciuna din variantele anterioare, niciunul din cele doua state nu fusese nevoit sa renunte la suveranitate (n.n. Atentie la Romania!!!). Practic, daca precedentul elen va reusi, atunci va da mana libera FMI si Bancii Mondiale sa puna stapanire directa pe economiile altor state europene, sau din alte zone ale lumii, marcand pentru prima oara un Guvern Mondial, chiar daca, intr-o prima faza, doar economic.
Fireste ca analizele economice dau nastere mai multor teorii ale conspiratiei. Prima spune ca experimentul elen este condus de Oculta Mondiala, de cei care conduc lumea si in mainile carora se afla FMI si BM si care doresc sa inrobeasca toate statele lumii intr-o singura guvernare, dupa acesti teoreticieni ai conspiratiei fiind vorba despre una satanica. Si, in acest context, se spune ca a fost aleasa Grecia pentru ca a fost prima tara in care a triumfat crestinismul. De aici s-a raspandit Evanghelia in toate colturile lumii. Asa ca lovirea Greciei ar fi la fel de simbolica precum lovirea turnurilor gemene de la WTC, simbol suprem al masoneriei evreiesti mondiale. Asa sustin aceste teorii ale conspiratiei. Economistii planetei spun, insa, ca nu e vorba de nimic altceva decat de o masura economica de redresare, e adevarat, fara precedent.
Oficialii spera ca aproximativ jumatate din finantarea noua de 60-70 de miliarde euro, de care Atena are nevoie pana la finele anului 2013, sa fie obtinuta fara a se recurge la noi datorii. Astfel, o mare parte din aceste fonduri ar putea fi acoperite prin vanzarea unor active de stat si modificarii ale conditiilor de plata catre detinatorii privati de obligatiuni. De asemenea, statele din zona euro si Fondul Monetar International ar trebui sa vina, la randul lor, cu imprumuturi de 30-35 miliarde de euro, suma care se adauga pachetului de 110 miliarde euro stabilit anul trecut.
Planul economic mondial ar putea sa cada prin opozitia populatiei elene, dar , mai ales, prin protestele vehemente ale Bisericii Ortodoxe Grecesti, foarte puternica pe plan local, cea care s-a opus si implementarii pasapoartelor biometrice, cartilor de identiate cu chip etc. Biserica deja protesteaza impotriva pierderii suveranitatii economice a Greciei, acuzand o opera satanica si pericolul constituirii unui Guvern Mondial, asa cum este prevazut in Apocalipsa. "Numai un orb nu poate sa nu vada aceste masuri mondiale, menite sa desfiinteze statele, sa loveasca in crestinism si in ortodoxie, in suveranitatea unui popor", acuza liderii religiosi de la Atena.
Ca o masura disperata, Grecia spera sa obtina din vanzarea unor companii de stat aproape 50 de miliarde de euro pana in 2015. Pentru anul acesta grecii vor vinde porturi, aeroporturi, si chiar un cazino, sperand sa stranga peste 15 miliarde de euro. Fondul Monetar International aduce insa o raza de speranta, respingand informatiile potrivit carora Grecia ar fi ratat toate tintele fiscale: "Informatiile recente din presa referitoare la concluziile misiunii de evaluare sunt neadevarate", a afirmat un purtator de cuvant al FMI.
El a continuat, declarand ca discutiile cu autoritatile din Grecia continua, realizeaza progrese si se vor incheia in curand. Potrivit Reuters, FMI si UE discuta despre un nou pachet de ajutor pe care l-ar putea primi Grecia, in valoare de 65 de miliarde de euro.
Preluat de pe Agentia de Investigatii Media: http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/experimentul-grecia-si-instaurarea-guvernului-mondial-34041.html.
http://romaniaautentica.blogspot.com/2011/06/experimentul-grecia-si-instaurarea.html?utm_source=BP_recent